Nud artistic (9)

S-a aranjat pentru tine, s-a dichisit, și-a pus cele mai sexy „haine”. Trebuia să fi ajuns cu mult timp în urmă, poate cu o oră, poate cu 10 ani mai devreme. Dar n-ai venit, nu te-ai mai întors niciodată. Însă EA a continuat să te aștepte, sigură fiind că ceva te-a reținut. Te-a așteptat credincioasă, până a încetat să mai spere. Atunci și-a găsit altceva de făcut sau pe altcineva de iubit.

Să nu lași niciodată o femeie să te aștepte, unele se întrețin cu o revistă, altele se „răzbună” cu alți bărbați.

r2_fCxf50D58_orig_395683a3

Adio…

image

      N-am mai vorbit… oare de cat timp? Sa tot fie vreo cativa ani! Nici nu mai stiu exact… parca a trecut o vesnicie. Desi nu ne mai bagam in seama, nu am mai vorbit si nu ma intrebi niciodata nici macar daca mai traiesc, sa stii ca sunt bine. N-as fi crezut vreodata, dar sunt mai bine decat atunci cand ma vedeam cu tine. Da, ai avut si partea ta buna, m-ai ajutat, m-ai sustinut, m-ai indragostit poate fara sa vrei si sigur fara sa vrei, m-ai facut si sa sufar. Dar nu mai conteaza, a trecut, astazi sunt cu capul sus.
        Cred ca daca ne-am revedea si-am sta din nou la povesti, ca alta data, ai ramane uimit cat m-am schimbat. S-a dus… Alina cea de-atunci s-a stins de mult. Nu mai sunt fricoasa, nu mai sunt nesigura, nu mai sunt pesimista si nici in haul depresiei. M-am vindecat, din toate punctele de vedere. Ai fi uimit sa vezi ce puternica sunt astazi. Ai fi uimit sa-mi citesti pe chip veselia. Probabil ca de data aceasta stralucirea ochilor mei te-ar orbi.
       Tu, esti bine? Sper ca da. Intr-un fel iti traiesti visul si ma bucur pentru tine. Sper doar ca visul n-a venit la pachet cu si mai multe greutati. Dar sincer, nu ma intereseaza problemele tale. Acum vorbesc in sfarsit despre mine. Sunt centrul universului meu, n-ai fi crezut vreodata ca nesiguranta mea se va transforma in putere. Uiti ca-s berbec, noi berbecii ne nastem din cenusa, suntem deschizatori de drumuri si oricat ar fi viata de a naibii, tot o biruim.
       Si daca tot veni momentul adevarului… vrei sa stii daca te-am iubit? Nu stiu, nu cred. M-am indragostit, dar ai fost un capriciu. Eram perfect constienta de diferente, dar cu toate astea m-am agatat de tine ca de o linie de plutire. Tu stii cat bine mi-ai facut, mereu ti-am spus-o. Totusi nu mi-a placut felul in care am rupt legatura. Mi-ar fi placut sa ramanem prieteni, dar nu s-a putut. Imi stiu greselile, stiu ca am dat-o in bara, asa a fost sa fie. Da-mi Doamne mintea de-apoi. Dar timpul nu se mai intoarce. Eu insa iti marturisesc ca n-am resentimente, ma bucur ca te-am cunoscut, datorita tie sunt astazi cine sunt si scriu acest articol… frumos sau nu… te-am pretuit, sa stii.
        Asa ca da… sunt bine si-ti spun in cel mai cordial mod, Adio!

Rasfat pentru mame…

Cred că este tare frumos să fii însărcinată. Îmi imaginez 9 luni de răsfăț din toate punctele de vedere. În acele nouă luni de sarcină femeia trebuie să fie centrul universului, atât pentru familie, dar mai ales pentru soț sau iubit, după caz. Mi-ar plăcea să rămân însărcinată tocmai pentru privilegiul de a fi tratată ca o regină. Să fiu mamă încă nu sunt pregătită, dar mă gândesc că o sarcină naște instinctul matern și acel sentiment care m-ar face să mă simt pregătită. Dar până să devin mamă aș avea timp berechet să fiu pretențioasă, să mi se satisfacă poftele la orice oră din zi și din noapte, să fiu alintată… că de, și eu sunt o mică răsfățată și aș profita la maxim de acest lucru. Știu, urât, dar ce să fac?! Nu m-aș putea abține de la un masaj făcut de soțul sau iubitul meu.

Deja îmi imaginez: ulei masaj mama bebelus, o atmosferă intimă, un pat moale, lumânări parfumate, un soț iubitor și mâinile lui magice. Cum să refuzi așa ceva? Cum să spui nu? Probabil că de la luna a 6 a aș avea dureri de spate, de umeri, de picioare și nu mi-ar plăcea nici să rămân cu vergeturi pe burtă după naștere. Așa că mi-aș ruga iubitul să îmi facă masaj în fiecare seară, cu un ulei special, făcut aparte pentru mămici și bebeluși. Un astfel de ulei cred că ar fi un remediu natural perfect, atât pentru pielea delicată de pe burtică, cât și pentru pielea deosebit de firavă a bebelușilor.

Bebe

Darul de a fi mamă este cea mai mare minune a lumii. Această treabă nu o pot face și bărbații, așa că dacă tot nu se chinuie, ca noi, cu grețuri, kilograme în plus, dureri de spate, dureri de picioare, sâni lăsați, amețeli și vergeturi pe burtă, de ce n-aș profita?! Ba da, aș profita din plin de situație. Probabil că m-aș plânge mai mult decât ar fi cazul, doar pentru a-i scoate peri albi, așa, ca să se învețe și el de timpuriu cu responsabilitățile și greutățile vieții. Și nici după naștere tatăl nu se va speti prea mult cu copilul. Probabil că îl va legăna, îl va adormi, îl va săruta de noapte bună și restul sarcinilor ar cădea tot pe umerii mei. Că de, eu aș rămâne acasă cu copilașul, iar el s-ar duce la muncă. Și deși nici el n-ar fi prea odihnit, tot greul ar pica pe umerii mei.

Și să revenim la perioada sarcinii, mi-aș ruga soțul să-mi aducă în miez de noapte cireșe, l-aș pune să-mi pregătească clătite, l-aș trimite după un anumit tip de șervețele și sigur n-ar scăpa să-mi facă masaj în fiecare seară. Of, Doamne, ce viață. Dacă nu mi-ar fi rău în timpul sarcinii, mi-ar fi plăcut să purtăm bebelușul în burtică nu știu câte luni, câte doi ani ca elefanții. 🙂 

Da, știu, sunt foarte vitează în scris, dar când o să mă văd în fața faptului împlinit, cred că n-o să mai îmi ardă de pofte, hormonii cred că m-ar face să-mi fie mai multă milă decât trebuie de iubitul meu. Sunt femeie, dragostea mă sensibilizează, dar hormonii cred că m-ar înmuia de tot. Dar mi-aș dori să fiu așa „bărbată” și să-i fac și lui puțin viața amară. Dar oricât aș fi de sensibilă, de masaj tot nu va scăpa! Promit! Îi promit de-acum!! 🙂 

Înfometare

www.fotografa.ro

Hai, nu mă părăsi acum în zorii dimineții,

După ce m-ai iubit o noapte, cu foc și-nfometare.

Nu mă lăsa singură și-a nimănui,

În așternuturi goale, ducând dorul ființei tale.

Nu mă abandona trecutului, când încă sunt aici,

Și încă îți adulmec mireasma corpului

Ca o lupoaică plină de dorință și înfierbântare.

Cum aș putea să uit vreodată atingerile de azi-noapte,

Și sărutările nebune… și cum ne-am plămădit noi goi,

Făcând din doi, doar unul… o singură ființă,

Unită în neființă, legați pe veci de-o dragoste eternă.

Am nevoie să-mi văd imaginea oglindită în ochii tăi,

În ei mă văd așa cum sunt, goală și totuși plină de iubire,

Frumoasă și dorită, femeie… iubită.

Nu mă lăsa pradă vulturilor disperării,

Căci mor de dor când tu nu ești,

Și-mi plânge sufletul și trupul după tine.

Mie inima prea plină de iubire,

Mă copleșește, mă înmoaie, mă transformă din om

În floare parfumată, în floare colorată.

Îndură-te de viața mea și stai aici cu mine,

Căci fără tine soarele la răsărit mă arde,

Lumina-mi face rău, și aerul este prea tare.

Tu îmblânzești totul în jurul meu

Și dai lumii mele o altă înfățișare.

De vis e totul lângă tine și îți mărturisesc

Plângând, acum, în așternutul răvășit,

Că tu-mi ești răsărit și soare, și lumea mea întreagă.

Nu mă lăsa, iubite scump, rămâi acum cu mine,

Acum și veșnic stai aici, să-mi încălzești trăirea.

Of, mă predau în brațele tale, hai să adormim împreună,

Închid ochii pe pieptul tău… ce împăcare… ce liniște…

Ce viață de visare…

Întortocheate sunt căile sufletului

Mulți ne simțim atrași unii de alții, mulți am vrea să stârnim atenția cuiva. Dar oare câți dintre noi se opresc la timp din flirt știind că acasă ne așteaptă sufletul pereche?! Foarte ușor bariera dintre flirt și seducție este trecută, foarte ușor ne lăsăm duși de val. Ne lăsăm purtați de dorință, de curiozitate, de necunoscut și de noutate. Mă întreb ce căutăm noi cei care nu suntem suficient de verticali încât să spunem stop? Ce ne lipsește de observăm atenția venită din altă parte? Vrem să ne demonstrăm că putem sau nevoile noastre afective ne încearcă din toate părțile?

FLIRTING-NEW

Vrem ceea ce nu putem avea, avem nevoie de afecțiune, de înțelegere, de atenție, de comunicare și de tandrețe. Acte care într-o căsnicie tind să se stingă după o perioadă de timp. Mulți au o viață dublă, își iubesc jumătățile, dar cu toate acestea nu se pot stăpâni să nu guste din când în când din fructele interzise sau neavute. Cert este, că acolo undeva există o nevoie, fie că vorbim de o nevoie afectivă, fie că vorbim de una sexuală. Dincolo de orice nevoie fizică se află sufletul care simte o nevoie nestăvilită de a fi iubit. Chiar dacă anii au trecut, chiar dacă ajungem la o vârstă onorabilă, sufletul rămâne tânăr și tânjește după tandrețe, după o vorbă dulce, îi e dor de căldura unui om care oferă dezinteresat, care iubește în ciuda tuturor lucrurilor pe care timpul le deformează. Unui om nu îi este de ajuns să îi asiguri necesarul, are nevoie de cineva cu care să discute, cu care să poată râde, un om căruia să îi poată spune orice, un om pe umărul căruia să poată plânge, un om care să ofere afecțiune, respect, înțelegere și muuuultă tandrețe, chiar dacă grijile sau oboseala înghioldesc din toate părțile.

Să nu mai condamnăm, nimeni nu știe ce se află în sufletul unui om și nimeni nu știe ce nevoi are el. Poate caută apreciere, poate caută înțelegere, poate caută pur și simplu o descărcare fizică și o deconectare psihică. Fiecare avem motivele noastre; nu înșelăm, nu trădăm, ci căutăm acel puțin de 10% pe care acasă nu îl avem, pentru a putea aprecia cu tot sufletul acel ceva de 90% pe care jumătatea ni-l oferă cu toată inima. Nu există relații perfecte, cum nu există nici relații fără momente tensionante, important este că în ciuda ispitelor, în ciuda a tot ceea ce facem, ne întoarcem acasă și nu lăsăm pe nimeni să ne strice familia sau relația pe care o avem de mulți ani.

Întortocheate sunt căile sufletului…

Monștrii

           Își închipuia că făcuse cea mai mare ispravă din viața ei… stătea pe un fotoliu aproape de cel ce îi fusese cu ceva timp în urmă iubit și amant. Acum nu era decât un trup… lipsit de vlagă, lipsit de viață, lipsit de suflare și lipsit de culoare. Era vânăt, rece, tare și inert. Din piept i se scursese viața, sângele și trecutul. Fuma și-l privea cu atâta admirație de parcă avea în fața ochilor o operă de artă.
          Ea nu știa ce înseamnă să iubești, nu știa să simtă, dar era empatică, intuia și se prefăcea foarte bine. Avusese o copilărie grea, fusese molestată și abuzată de tatăl ei vitreg ani de-a rândul. Își pierduse fecioria când abia împlinise doisprezece ani, acesta fu cadoul aniversar făcut de cel ce se numea cu mândrie tatăl ei adoptiv. La început se simțea confuză, nu știa ce i se întâmplă, încerca să se apere, însă tatăl ei, bărbat în toată firea, o amăgea făcând-o să creadă că este ceva normal, că atingerile și sărutările lui sunt dovada iubirii lui. Cu timpul deveni femeie și începu să îi placă, ba chiar căuta cu ardoare atenția tatălui său vitreg… începu să simtă gelozie pentru mama sa și încerca din răsputeri să o îndepărteze de cel ce îi devenise amant peste noapte, pe neașteptate. La numai cincisprezece ani mama îi surprinse în intimitate, într-o pasiune ce o făcu să facă infarct și să moară pe loc. Pentru prima dată se simțea ușurată, acum îl avea numai pentru ea. Vecinii și restul familiei îi vedeau ca și cum ei doi chiar erau tată și fiică, dar când luminile se închideau, demonii se dezlănțuiau din ei. Realiza că ceea ce fac este greșit, realiza perversitatea acelui om ce-i curmase copilăria, inocența și sufletul. Conștientiza că se transformase într-o ființă demnă de dispreț. Dar nu îi păsa, ea nu avea sentimente și nu era cu nimic mai diferită de animalul ce o transformase într-o creatură nefirească. Își trăiau dragostea bolnavă departe de ochii lumii, amândoi erau făcuți unul pentru altul, cu ceva timp în urmă el îi spuse: „am văzut în tine ceea ce ești și de aceea te-am făcut a mea, te-am căutat o viață„. Pentru mulți declarația ar fi părut cea mai diavolească mărturisire, dar ei îi suna ca o declarație de dragoste. Nu era bolnavă, nu avea creierul spălat, știa că întreaga lor existență este greșită, dar nu vroia să facă nimic să schimbe lucrurile. Asta era, așa se născuse probabil. Nici nu își mai amintea vremea copilăriei ei, de parcă fusese dintotdeauna femeie… femeia lui, ființa monstrului.
        Împlinise douăzeci și cinci de ani și mentalitatea i se schimbă. Vroia să fie liberă, fără el… acum i se părea bătrân, nu îi mai satisfăcea nici poftele, nici capriciile, nu îi mai alimenta nici nebunia. O dată cu vârsta se schimbă și el, începu să se retragă, începu să aibe remușcări, uneori îi era frică de ea. Vedea răutatea ei ca nimeni altcineva. Și se condamna pentru transformarea ei… nu că ar fi avut vreo importanță, dar ea nu era numai o ființă sexuală perversă, ci și foarte violentă, cu gânduri macabre, de parcă ar fi fost în stare să comită o crimă fără să îi pese, de parcă ar lua viața unui țânțar. Nu de puține ori îi propusese să seducă împreună o tânără, să-și facă poftele cu ea și apoi să îi ia viața. Să experimenteze împreună senzații dincolo de orice limită. Dar el refuză, iar asta îi schimbă pe amândoi. De atunci el luă decizia să o părăsească, iar ea se gândea deja să termine existența acestui mizerabil laș.
          După o ceartă aprigă ea luă un cuțit din bucătărie și-l înfipse în pieptul lui doborându-l. Apoi încă o dată și încă o dată, de zeci de ori. Îl omorâ și acum îl privea, savurând țigara cu plăcere… nu simțea nimic, nici tristețe, nici durere… doar mândrie și satisfacție…

 cutit-crima

Acesta a fost un scenariu macabru, știu, dar istoria criminalilor este plină de astfel de povești…

Destin furat…

               dragoste-si-durere_

            Sângele se scurgea din pieptul lui masiv ca dintr-un vulcan plin de lavă… abia mai putea răsufla. Ea apăsa cu palmele șiroaiele abundente care se revărsau din corpul lui, încercând din răsputeri să-l readucă în simțiri. Viața însă se scurgea din el cu fiecare picătură de sânge care invada parchetul alb. Îl strângea la piept și îi mângâia fața cu palmele ei murdare… îi tot striga numele dar în zadar. Cu ultimele lui forțe îi spuse ”te-am iubit, îmi pare rău” apoi își dădu ultima suflare. Plângea și-l rugă să nu moară, însă spiritul lui părăsi iremediabil trupul săgetat de cele trei lovituri de cuțit. 

          Te rog nu muri, te rog nu mă lăsa. Te rog, revino-ți! Te rog Liviu, te rog!

       Continuă să îl dezmierde și să îl privească minute în șir, însă trupul lui zăcea fără vlagă pe bodeaua plină de sânge. Ana tremura toată și plângea, nu știa ce să facă, era complet răvășită, durerea morții iubitului ei o devastase. Se hotărâ să sune la poliție, știa că niciun medic nu l-ar mai fi putut salva. Trecuseră deja două ore de când el muri, buzele i se învinețiseră, nu mai era nimic de făcut.

          112, centrala! Cu ce vă pot ajuta?

Printre lacrimi Ana spuse:

          Trimite-ți un echipaj la adresa… Iubitul meu este mort.

          Ce s-a întâmplat domnișoară, calmați-vă, spuneți-mi ce s-a întâmplat?

          Vă rog trimiteți un echipaj, iubitul meu este mort! Nu mai îmi cereți atâtea explicații la dracu! Și-i închise telefonul centralistei.

În mai puțin de 20 de minute o armată întragă de polițiști îi bătu la ușă, ea le spuse să intre… era deschis. Era culcată lângă el pe parchet, îl ținea în brațe de parcă el ar fi dormit. Era plină de sânge, cu fața distorsionată de durere. Unul din agenți o ridică de lângă el, nu vroia să îi dea drumul, cu greu o desprinse de trupul lui neînsuflețit.

          Domnișoară ce s-a întâmplat aici?! Cum vă numiți?!

          Mă cheamă Ana Iosif, el este iubitul meu Liviu Cseh. Este mort, spuse ea plângând.

          Dar ce s-a întâmplat?! Cine l-a omorât?!

          Am încercat să îl fac să-și revină, nu am putut, nu s-a putut… a murit.

          Dumneavoastră l-ați omorât?!

          Nu, nu, nu, nu… vă rog nu îmi puneți astfel de întrebări, vă rog lăsați-mă să stau cu el.

          Nu se poate, trebui să luăm trupul, dar înaintre trebuie fotografiat totul, strânse probele, apoi trupul lui va fi trimis la expertiză. Dumneavoastră trebuie să ne însoțiți la secție, trebuie să ne dați o declarație. Să ne spuneți ce s-a întâmplat.

          Nu, vă rog, nu mă despărțiți de el… spuse ea plângând isterică.

          Domnișoară, îmi pare rău, aceasta este procedura. Și fără să îi mai dea dreptul la replică, o luă de braț petrecând-o până la mașina poliției.

Poze Desktop Stari de Anxietate Durere si Chin Wallpapers

  

            În mașină își tot privea palmele tremurânde și murdare de sângele închegat. Bluza albă, pantalonii deschiși, era toată îmbibată în sânge. Pe trupul ei era impregnat mirosul lui. Plângea și-și spunea că nu mai poate. Se zvârcolea de durere.

La secție îi fu luate amprentele, îi luă toate hainele, adună după ea orice probă care putea fi examinată. Apoi o puse să își facă un duș și îi dădu un rând de haine adus de unul din agenți de la ea de acasă. Îi dădu un sedativ și o lăsă să doarmă într-o cameră preț de câteva ore. Când se trezi era deja noapte, fu speriată văzându-se într-un loc străin, dar într-o fracțiune de secundă își aminti tot ce se petrecuse. Vrând să iasă descoperi că ușa era încuiată. Apăsă pe butonul de lângă pat. În scurt timp veni la ea un tânăr care ținea în mână un pahar de cafea și un pachet de țigări.

          V-ați trezit domnișoara Iosif?!

          Da… aș fi vrut să nu mă mai trezesc niciodată.

          Vă înțeleg… sunt inspectorul principal de poliție Luca Ștefan și am fost însărcinat să anchetz acest caz. La prima vedere am descoperit că nu au existat semne de intrare prin efracție, nu există semne care să demonstreze că a existat o luptă în apartamentul dumneavoastră, victima a fost înjunghiat de trei ori cu un cuțit de bucătărie. O dată în spate și i-a fost străpuns plămânul; și de două ori în piept unde i-a fost atinsă inima. Decesul s-a produs rapid, i s-a scurs din corp aproape tot sângele. Trag concluzia că a fost ucis de cineva apropiat…

          Opriți-vă, spuse ea cu fața în palme. De ajuns! Apoi ridică privirea, ochii ei erau plini de lacrimi. Abia își putea stăpâni plânsul.

          Atunci spuneți-mi dumneavoastră mai clar ce s-a întâmplat. Sunteți singura martoră, nimeni nu a auzit nimic. Niciun vecin nu a văzut pe nimeni suspect. Ce s-a întâmplat acolo domnișoara Iosif? Dar înainte să vorbiți, aveți dreptul la un avocat, vreți să sunați pe cineva apropiat?! Dacă doriți discutăm după venirea avocatului dumneavoastră. Dacă nu vă permiteți, primiți unul din oficiu.

          Nu am pe nimeni, nu am pe cine să sun, nu am familie. Iar un avocat ar fi inutil.

          Vreți să fumați o tigare, să beți această cafea?! Avem tot timpul la dispoziție…

          Da. Vă mulțumesc!

După ce sorbi mai bine de jumate din cafea și fumă trei țigări una după alta, Ana începu povestea ei.

          Ne-am cunoscut în urmă cu un an, eu eram într-o altă relație, l-am cunoscut întâmplător. Ne-am plăcut pe loc însă eu nu sunt genul care să umblu cu mai mulți bărbați, așa că l-am refuzat politicos. Însă el nu s-a lăsat și a continuat să mă caute, să îmi aducă flori, să îmi facă declarații și să mă roage neîncetat să ies cu el. Într-o zi am cedat, am ieșit cu el, a fost extraordinar, m-a cucerit din prima clipă. Două săptămâni mai târziu ne-am mutat împreună. Ne înțelegeam de minune. Era singurul om căruia îi puteam spune orice. Mă iubea, era afectuos, vorbeam mult, făceam dragoste cu orele. Plănuiam să ne căsătorim, să facem copii. M-a prezentat părinților lui, ai lui m-au adorat din prima clipă. Mă simțeam fericită și chiar eram. Niciun bărbat nu mai fusese cu mine așa cum a fost el. Era jumătatea mea, sufletul meu pereche, iubitul meu, amantul meu, confidentul meu, prietenul meu, omul pe care îl iubeam cel mai mult. Nimeni, niciodată nu m-a iubit atât de intens ca el.

          Și ce s-a întâmplat domnișoara Iosif?! Cine l-a ucis?!

          Spuneți-mi Ana, spuse ea aprinzându-și încă o țigară.

          Prea bine…

          S-a întâmplat că în urmă cu două luni s-a schimbat față de mine. Nu mai era același om, nu mă mai iubea ca la început. Eu nu mai eram lumina ochilor lui, privirea lui nu mai sclipea ca altă dată. Lipsea din ce în ce mai mult de acasă, nu mă mai suna să mă anunțe când întârzia, nu mai discuta cu mine la fel de mult, nu mai făcea dragoste cu mine la fel de des. Nu mai îmi făcea surprize… nu mai era el. Nu mai era Liviu de care mă îndrăgostisem. Atunci izbugni din nou în plâns.

          Vreți să luăm o pauză?! Te simți bine Ana?!

          Nu, nu mă simt bine, dar nici nu luăm o pauză. Vreau să scap de această povară din suflet. Acum o săptămână l-am urmărit, devenise mai distant ca niciodată. Am descoperit că avea altă relație. Cu o femeie căsătorită. Se culca cu ea de mai bine de trei luni. Am rămas șocată. Unde rămăsese dragostea noastră?! A rămas acolo în trecut pentru el?! Nu credeam că e adevărat. I-am văzut împreună sărutându-se, intrând într-un hotel. Iubitul meu aparținea altei femei. Nu ar fi fost o mare problemă dacă mă înșela, l-aș fi înțeles, este bărbat. Dar o iubea. Am încercat să îmi impun că nu am văzut nimic. Am încercat să îmi spun că îi va trece. Însă el era și mai distant. Lipsea și mai mult de acasă. Am rugat pe cineva să afle ce e cu femeia aceea și ieri am aflat că ea s-a despărțit de soțul ei. Că și-a luat fetița și s-a mutat într-un apartament închiriat pe numele iubitului meu. Liviu urma să se mute cu ea. Să mă părăsească. Și azi, nu știu dacă ați văzut, el își făcea bagajele. Ne-am certat, mi-a spus că nu mă mai iubește. Să îl iert, dar că s-a îndrăgostit de altcineva. Iar eu i-am spus că… i-am spus că sunt însărcinată în trei luni. Înțelege-ți domnule?! Imediat după ce am conceput această creatură care crește în pântecele meu, el a cunoscut-o pe acea femeie. Visele mele și lumea mea s-au năruit când mi-a spus că se va muta cu ea. Dar că își va asuma răspunderea pentru copilul nostru. Că mă iubește ca pe o prietenă, că nu îmi va lipsi nimic și nici copilului nostru, dar că el nu mai poate sta cu mine. Într-o fracțiune de secundă am înnebunit. L-am rugat să nu plece. Să nu mă lase singură. Să ne creștem copilul împreună, dar n-a vrut. A fost de neînduplecat. Apoi Ana tăcu.

          Și ce s-a întâmplat apoi? L-ați omorât?

Oftă și începu să plângă, printre șiroaiele de lacrimi spuse:

          Mi-am pierdut mințile și am luat un cuțit din bucătărie, în timp ce era aplecat peste hainele lui făcându-și valiza l-am înjughiat în spate. A căzut jos, m-a întrebat ce i-am făcut, i-am spus că îl omor, că nu îl las să fie cu alta, că nu îl las să crească fata alteia când noi vom avea un băiețel. S-a târât spre telefonul de lângă noptieră, mi-a spus că nu îl voi putea opri. M-am năpustit asupra lui și l-am mai înjunghiat de două ori în piept. M-a privit într-un fel în care nu voi uita niciodată. I-au dat lacrimile, abia mai putea respira… mi-a spus că m-a iubit. Când l-am auzit mi-am dat seama ce greșeală imensă am făcut. Nu trebuia să îi iau viața. Mă blestem pentru asta. Trebuia să îl fi lăsat să fie fericit cu ea. Acum copilul meu nu va mai avea tată. Mă va condamna toată viața că i-am răpit șansa de a-și cunoaște tatăl. Îmi pare atât de rău. Totul este un coșmar. L-am iubit și-l iubesc… gelozia m-a orbit. Trebuie să fiu pedepsită. Îmi voi pierde copilul, copilul meu va crește la orfelinat din vina mea. Sunt distrusă…

          Ana, îmi pare rău să aflu că ai făcut asta… totuși nu a fost o crimă cu premeditare… vei fi judecată cinstit, mă voi îngriji să îți găsesc cel mai bun avocat.

durere

            Ana fu condamnată la 15 ani de închisoare, născu băiatul în închisoare și-i dădu numele David, apoi îl dădu în îngrijire părinților lui Liviu care erau devastați de moartea fiului lor. Renunță la drepturile de mamă și își rugă foștii socrii să nu îi spună niciodată lui David că ea trăiește și că îi omorâse tatăl. Renunță la el din dragoste de mamă. David crescu crezând că părinții lui muriseră într-un accident de mașină imediat după nașterea lui… Ana decedă în închisoare cu câteva luni înainte de a fi eliberată. Se îmbolnăvi de cancer la plămâni. Refuză tratamentul și muri singură cu inima plină de durere și remușcări.

Morala: gelozia ucide!

Articol scris de Gheorghe Alina