Marmura si sculptor

       auto-sculptura-citat

          Știați? Suntem marmură și sculptori! În noi stă puterea de a ne schimba. Dar niciodată nu o vom face „de bine”. Suferința este cea care șlefuiește adânc, în carne și os, odată pentru totdeauna. Omul se prostește de obicei de prea mult „bine”, devine orb, superficial și incapabil să observe adevăratele valori ale vieții. Dar cuprins în brațele feroce ale durerii, omul cade înlăuntrul său, își conștientizează propria viață, propriile greșeli și deși îl doare, se trezește la realitate, vrând să se schimbe.

      Nu așteptați ajutor din partea oamenilor, singuri reușiți cel mai bine să vă transformați din cărbuni în diamante. Oamenii nu vor înțelege foarte bine prin ce treceți, nu vor ști să vă ofere cele mai bune soluții. Singuri veți găsi salvarea, dar nu înainte de a trece prin pară și foc.

      Nu vă speriați de suferință, să nu credeți că suferința este capăt de drum. Nu, ea este o lecție de viață. O lecție prin care trebuie să treceți ca să deveniți oameni noi, frumoși și buni. Nimeni nu spune că este ușor, dar în viață nu curge numai lapte și miere, avem parte și de pelin. Beți pelinul cu toată ființa, la sfârșit veți simți dulceața vieții.

     Dacă treceți prin suferință, trebuie să știți că la sfârșitul ei veți deveni oameni. 🙂

Guest-Post – Cum să suferi… constructiv…

         Astăzi Bogdan Daradan este cel care ne va de o lecție de viață, o lecție constructivă despre suferință. Cred că Bogdan nu are nevoie de nicio prezentare, este unul din bloggerii cu greutate. Îl apreciez foarte mult și-l invidiez pentru sensibilitatea și dulceața cu care scrie. Bogdan este un romantic incurabil, un optimist convins, un prieten de nădejde, chiar și virtual, mereu plin de viață și energic. Presa în blugi, site-ul lui, cuprinde știri, interviuri, teatru, poezie, advertoriale, toate în blugi. N-ar strica să îl urmăriți și voi. De altfel, Bogdan este primul blogger care mi-a luat și mie un interviu. Dar gata cu vorba, vă las să-i citiți articolul!

1081359_10202134202089523_1558353387_n”Alina Gheorghe (http://presainblugi.com/alina-gheorghe-un-suflet-talentat-ascuns-printre-litere-stacojii/) o bloggerita cu greutate in blogosfera romaneasca m-a invitat la un guest post…Ce idei sa mai arunc printre cuvinte, ce cuvinte sa mai leg printre idei cand afara e urgie, cod rosu la campie, cand atat de multa lume sufera de frig si poate si mai multa lume sufera din cauza incompetentei unor oameni care ajung in functii pe care nu le merita si nu le inteleg…

Nu o sa intru aici in detalii…S-a scris si despre incapacitatea a 7 servicii “De paza, protectie si localizare” a caror eficienta poate fi comparata cu… O BARAT/NUL…-s-a scris si despre declaratiile halucinante ale unor oficiali, presa astazi a vorbit despre meciul de baschet al unui premier ca si cand totul in tara asta e roz…E prea multa prostie si prea multa suferinta…Si apoi, dupa ce am rememorat anumite pasaje din tot ce s-a intamplat mi-am adus aminte de Alina…

Mi-am adus aminte ca Alina are o suferinta ascunsa, o durere ascunsa, dar a avut puterea sa invinga capcanele sortii, sa treaca de incercarile naturii cu capul sus si cu demnitate…

Si atunci m-a traznit ideea…Stiu despre ce sa-i scriu Alinei in contextul in care tara asta pe zi ce trece arata cat de incapabili sunt cei ce ne conduc si ca singura sansa sta in noi si sta la noi…

SUFERINTA… Pentru oamenii slabi e un punct terminus… Suferinta vine din multe medii si are multe fatete unde se poate naste… E ca o bacterie care traieste si-n desert, si-n Arctica, si-n munti si campii si se hraneste din energia sufletului nostru… E declansata de o multime de factori… Iti pierzi un parinte, iti moare cainele pe care il ai de o viata, ai o boala, ramai fara job, te-a parasit iubitul sau iubita, nu te mai intelegi cu prietenul sau prietena din copilarie… si lucrurile pot continua la nesfarsit… Toti suferim.. Cine minte ca n-a plans din suferinta niciodata, inseamna ca acea persoana e nula ca om din toate punctele de vedere iar existenta acelei persoane e lipsita de sens…

Cum spuneam, SUFERINTA pentru cei slabi e un punct terminus… Declansata de unul din factorii de mai sus sau de altii, cei afectati pot fi destructurati pe viata… Ori au tendinte suicidale pe care le pun in practica, ori ajung la spitalul de nebuni, ori, din cauza suferintei comit infractiuni si poate chiar crime…

Dar nu voi vorbi aici despre cei damnati, despre cei care nu inteleg ca suferinta e un test ca si in lucrarea lui Dante – Divina Comedie… Nu poti gusta viata daca nu incerci amaraciunea… Altfel n-ai stii sa apreciezi nimic din nimic… Cum poti sa spui ca prajitura e dulce daca n-ai gustat inainte ghintura, daca n-ai incercat ceva amar… Cum poti sa spui ca-ti place Soarele daca n-ai vazut si cerul plin de nori? Asa cum noi avem nevoia perpetua de a compara ceva cu ceva, tot asa si viata ne invata ca SUFERINTA poate fi si… constructiva… Si despre suferinta constructiva vreau sa vorbesc… Nu vreau sa ma lungesc prea mult… Poate ca deja v-am plictisit…

O sa dau cateva exemple si va las pe voi sa intelegeti ce e de inteles mai departe…

Ti-ai pierdut un animal drag… Canalizeaza-ti suferinta spre iubirea altui animal, spre proiecte care vizeaza protectia animalelor…

Ti-a murit iubitul/iubita mergi inainte si continua proiectele lui/ei ca amintirea lor sa ramana mereu in tine…

Nu mai ai job? Incearca sa devii tu propriul tau angajator… Tu te-ai angaja intr-o stare lamentabila…? Ridica-te si lupta pentru zambetul tau…

Ai probleme de sanatate? Nu te placi asa cum esti? Suferi din cauza asta? Incearca sa te bucuri de cel mai simplu lucru dar care pentru altii e atat de intangibil… Bucura-te ca TRAIESTI, ca esti in viata… indiferent cum te-a lasat natura sau soarta…

SUFERINTA poate fi un test, daca intelegem viata ca pe o colectie de oportunitati nu ca pe o existenta plina de probleme… Nu e un exercitiu usor, doar pentru cei puternici, si toti avem aceasta putere, putem transforma SUFERINTA, din orice cauza externa s-ar naste ea, intr-o victorie cu noi, pentru noi… ATAT de la Bogdan in blugi. 🙂 ”

Mulțumesc Bogdan, Presa in Blugi!

Mama și copilul

   nicolae-grigorescu-mama-si-copil     
        Mama și copilul. Ce poate fi mai frumos pe această lume decât o mamă care își strânge la piept copilul pentru întâia oară?! Nimic pe acest pământ nu inspiră mai multă duioșie decât o mamă care își alăptează copilașul cu atâta dragoste în gesturi, sau când îl îngrijește și-l sărută cu o iubire pe care numai o mămică o poate simți. Aș privi o viață întreagă o mamă care se joacă cu puiul ei. Ce zâmbet cald și ce sclipire în priviri au mamele, sunt frumoase tocmai prin calitatea lor de mame, cele mai frumoase, cele mai blânde și cele mai bune ființe omenești. Îmi amintesc de mâna caldă a mamei în vremurile copilăriei când eu eram bolnavă și cum stătea la căpătâiul meu și-mi mângâia fruntea, îmi săruta obrajii și-mi asculta respirația cu multă atenție. Ochii ei îngrijorați aveau cea mai speriată privire, cum își mușca ea buzele de teamă că m-aș putea îmbolnăvi mai tare. Sau vremurile când mă aștepta în poartă ca eu să vin de la școală, cu mâinile în șolduri, parcă o văd și-acum în ochi, și mă întâmpina cu-n zâmbet și-mi lua ghiozdanul greu din spate. Ce vremuri, ce bucurii, ce mulțumire simplă și senină. Sau dulciurile făcute în casă, plăcinta cu mere sau tarta cu vișine, preferata mea, erau dovada vie a iubirii ei.
      Până și palmele la fund primite de la mamă sunt dulci, nu degeaba se spune „unde dă mama crește”, orice palmă este o mare sperietură pentru ea și o lecție de viață pentru copil. Ce gingășie se află în mâinile mamelor când își piaptănă fetițele, le fac codițe împletite pe care le prind cu fundițe colorate. Mama este cea mai importantă femeie din viața unui om și rămâne cea mai importantă chiar dacă devenim la rândul nostru părinți. Ne iubim copii, dar nu uităm niciodată de mama și continuăm să-i purtăm de grijă până la sfârșitul vieții. Și când ea se stinge, ce pustiire se abate peste sufletul nostru, ce durere și ce gol rămâne acolo în adâncul nostru.
     Mama-i mamă chiar și pentru copilul ei de 50 de ani, ea tot s-ar sacrifica și ar face totul pentru ca noi copii, chiar de suntem oameni mari, să ne fie bine, să fim feriți de suferințe, de dureri, de lipsuri și neplăceri. Mama-i mamă și nu avem decât una, la fel ca viața noastră, ea trebuie iubită și prețuită…

Ochișori, lecție de viață

          Mergeam pe stradă și mă simțeam a nimănui, pășeam dar parcă nu mergeam, mă simțeam atemporală, cu gândurile mele care mi se înghesuiau în minte într-un amalgam de nedeslușit. Nu simțeam nici căldura, nici soarele orbitor nu mă deranja, în schimb sufletul îmi era măcinat de griji… griji zilnice, fără vreo importanță majoră, dar atât cât să îmi răpească liniștea cotidiană. Veneam de nicăieri și mă îndreptam spre nicăieri, la fel ca un om fără credință. Îmi închipuiam tot felul de scenarii care nu îmi făceau deloc bine și mă făceau să simt o frică fără rost. Nu eram tristă, dar nici bucuroasă, nu aveam o problemă anume, dar nu aveam nici motive de fericire. Un om în situația mea ar fi fost pur și simplu liniștit și atât. Dar nu și eu, eu care atrag complicațiile și nu știu să trăiesc în liniște și pace. Eu care nu prea cunoșteam ce înseamnă să nu ai probleme. Tot mergând pe trotoarul acela înfierbântat, printre persoane care mai de care mai mohorâte am zărit-o pe ea. O fetiță mică de etnie rromă care nu avea mai mult de 6 ani.
fetita
        Era frumoasă, nefiresc de frumoasă, desculță, cu o rochiță galbenă cam murdară, desculță, plină de praf, cu o păpușică din cârpe în brațe, cerea la trecătorii de pe stradă câte un bănuț. Era ciufulită și măzgălită pe obraji de praf, dar ochii ei migdalați erau sclipitori și vii, plini de viață, ba chiar veseli. Cerșitul pentru ea părea firesc, oferea un zâmbet fiecărui om mare care îi dăruia câte o monedă, iar de cei care nu o luau în seamă, se îndepărta în liniște cu pași mici. M-am apropiat de ea și am întrebat-o:
–          Cum te cheamă?
–          Ochișori!
–          Ochișori?! Întreb eu mirată.
–          Nu, da’ așa mi se zice…
–          Și totuși ai un nume, nu?
–          Da… Mica… că sânt mică.
–          Frumos nume.
Ea atunci mă privi cu ochii mari și îmi spuse:
–          Îmi dai un bănuț?
–          Sigur, îți dau.
–          Dar cine te trimite aici?
–          Nimeni… vreau eu să îmi cumpăr dulciuri. Îmi răspunse ea veselă cu ochii plini de poftă.
         Bineînțeles că nu am crezut-o, dar i-am acceptat minciuna, nu m-aș fi putut implica nici dacă aș fi vrut. Am luat-o de mână și am dus-o la patiseria din colț. I-am cumpărat tot felul de prăjituri felurite, un suc și am stat cu ea pe trotuar cât a mâncat. Am rămas uimită de ea, de naturalețea ei, de inocența ei, de frumusețea ei și de veselia ei. Părea un copil fericit, chiar dacă în fond era o fetiță chinuită. O priveam cum mănâncă, cu înghițituri mici, dar cu o poftă nemaivăzută. Mă privea încântată, iar eu o mângâiam pe cap, simțeam o nevoie nestăvilită de a o proteja și iubi. Ce dulce mi se părea mânjită la guriță de crema de vanilie… frumoasă foc fetița oacheșă. Mi-a zâmbit tot timpul, mi-a mulțumit cu un simplu „săr’na tanti”, dar eu am fost și mai fericită decât ea. Cele câteva minute petrecute cu ea au fost magice, am înțeles că viața mea este foarte frumoasă, ca am avut o copilărie minunată, că sunt iubită, că trăiesc în liniște și în confort, că sunt sănătoasă, că am o familie normală, că am tot ce îmi trebuie și că am toate motivele din lume ca să zâmbesc. Fetița aceea, Ochișori, îmi dăduse o lecție de viață de neprețuit. O lecție pe care nu o voi uita niciodată, la fel cum nu îi voi uita nici zâmbetul și ochișorii. Zâmbet mai sincer și ochișori mai calzi ca ai ei, sunt greu de întâlnit în această lume mare. Îmi impun ca de fiecare dată când voi fi tristă și supărată să îmi amintesc de Mica și să înțeleg că sunt oameni năpăstuiți, iar problemele mele sunt ori trecătoare, ori au rezolvare. Și să zâmbesc, să-mi zâmbesc mie și să-i zâmbesc Micăi în imaginația mea. Fericirea și mulțumirea este întotdeauna la distanță de un zâmbet!
         Adevărata valoare stă în lucrurile simple!
oana_pellea
citat_pellea
COSMOTE Romania revoluționează telefonia mobilă prin introducerea unui nou portofoliu de abonamente, mai simplu, al cărui fundament este inovația prin simplitate și comunicare nelimitată. Mai multe detalii despre oferta găsești pe free.cosmote.ro, iar despre concurs accesând free.cosmote.ro/bursa.