Căi…

         Scriu… dar cărui fapt îi datorez această plăcere?! Când eram la școală, nimic nu uram mai tare decât scrisul, eseurile, rezumatele, cititul… logica, filosofia, psihologia… toate mi se păreau plictisitoare. Astăzi, iubesc exact ce uram atunci. De ce?! Nu știu… nebănuite sunt căile Domnului, dar mai ales, nebănuite sunt căile talentului.

         Acum ceva timp am fost obligată să trec printr-o schimbare majoră. Nu aveam ce face… nu aveam nimic mai bun de făcut decât să citesc. Apoi m-am întrebat… oare aș putea să scriu și eu?! Oare mi-aș putea așterne gândurile, cumva?! Într-o manieră cât de neînsemnată ar fi ea?! Am reușit… dar ce-a ieșit… primul text… părea compunere de clasa a 4 a, atât era de slab și de neînsemnat. Nu m-a satisfăcut. Cu toate acestea m-am străduit la el încă vreo săptămână. L-am modificat, am șters, am adăugat… până ce am reușit să zâmbesc. Am simțit că-mi place. Primul meu text a fost despre sentimentele mele. Despre ce simțeam în acel moment. Despre mine, despre trăirile mele, despre ofurile mele. L-am păstrat în calculator până astăzi. L-am șters. De ce?! Pentru că nu mai sunt cea de-atunci. Nu mai sunt atât de tristă, de goală, de singură…

         Cuvintele îmi dau viață, fiecare literă umple câte un gol în inima mea. Într-un timp inima mea arăta ca o sită. Și când nu scriu, mă simt ca și cum am rămas fără energie. Fără energie, fără poftă, fără chef, fără viață, fără simțire. Nici eu nu mă înțeleg uneori. Dar scriu și-n scris mă văd așa cum sunt. Pentru că am învățat să scriu dezinhibat. Poate nu pentru publicul larg. Dar când scriu pentru mine, texte pe care le citesc doar eu, sunt scrise liber… sunt liberă ca pasărea cerului. Așa mă analizez. Așa văd ce-mi lipsește, ce trebuie să fac, unde trebuie să schimb ca să-mi fie bine, ca să-mi pot recâștiga liniștea. Pentru mine liniștea sufletească este cea mai importantă. Am trăit atât de mult timp în stres, cu frica în sân, încât acum, orice mic punct de stres mă deconcentrează total. N-am în cap decât rezolvarea problemei, pe care trebuie să o aplic în acel moment. Altfel n-am somn sau nu pot face nimic. „Nu lăsa pe mâine ce poți face astăzi”, adevărat proverb, îl aplic de fiecare dată când vine vorba de liniștea mea.

         Dar astăzi mulțumesc lui Dumnezeu sunt liniștită, mi-am descoperit pasiunea, o fructific și trag speranța că într-o zi va deveni vocație. Scriu… pentru cine scriu?! În primul rând pentru mine, dar și pentru cei care rezonează cu mine. Așa îmi vindec sufletul…

         Voi cum vă vindecați sufletul, cum vă purificați spiritul?! 

Împăciuire

dindragoste.unica.ro

Dacă aș nărui orice urmă de omenie din mine,

Sigur aș scăpa de durere.

Dar oare lipsa durerii mi-ar aduce fericirea?!

Sigur că nu, de fapt as fi mai pustiită ca niciodată.

Măcar durerea îmi oferă convingerea că trăiesc,

Că încă mai simt ceva, orice,

Că încă mai pot iubi ca odinioară.

Iar omenia mă păstrează încă om

Și mă îndeamnă să fiu mai bună,

Atât cât firea mi-o permite.

Căci vreau să fiu mai bună,

În ciuda oricărei dureri,

În ciuda oricărui necaz,

Și în ciuda oricărei neîmpliniri.

Fiindcă toate aceste piedici,

Deși mă dor nespus și mă usucă pe moment,

Mă fac să fiu mai puternică,

Mai rezistentă și mai ambițioasă.

Așa că cel mai bine este să îmi păstrez

Omenia intactă, nepângărită.

Și primesc durerea cu brațele deschise,

Știind că dincolo de ea,

Voi avea șansa să întâlnesc fericirea.

Și fericirea astfel, să aștearnă în jurul meu,

Liniștea sufletească, pacea

Și siguranța de care am atâta nevoie…

Să vină toate în avalanșă,

Să mă copleșească cu ardoarea lor,

Și le voi nimici pe rând pe toate,

 Până ce voi atinge împăciurea.

Vine Moș Nicolae

     B365.ro

      În noaptea aceasta vine Moș Nicolae! Motiv de mare bucurie pentru copii și părinți, nu? 🙂 V-ați lustruit ghetuțele? Vi le-ați făcut cu cremă? Eu una așa făceam pe vremea copilăriei mele. În seara aceasta am fost puturoasă, nu mi-am făcut ghetuțele, nu le-am așezat frumos la geam. Îl las pe Moșul să mă surprindă, sunt tare curioasă dacă mama i-a fost complice. 🙂 Până mâine când voi afla dacă a trecut și pe la mine sau nu, haideți să vă spun ce cadouri mi-ar plăcea să primim cu toții în dar, fără excepție, de la mic la mare.

       În primul rând aș vrea ca Moș Nicolae să ne aducă tuturor câte o nuielușă. Și nu, nu pentru că am fost obraznici, ci pentru simbolul pe care îl reprezintă ea. Nuiaua să ne aducă aminte să ne mai ponderăm, să mai lăsăm din răutăți, să ne îndreptăm greșelile, să evităm să mai facem nedreptăți, să mai lăsăm minciunile și să învățăm să fim mai buni, mai drepți, mai darnici, mai serioși și mai sinceri. Da, nuiaua să ne atingă peste obrazul conștiinței și să revenim cu picioarele pe pământ, într-o lume mai bună și mai frumoasă.

      Să ne aducă Moșul, tuturor, multă sănătate, căci fără ea toate bucuriile pălesc. Să ne umple casa cu lumina iubirii, care să ne apropie și să ne facă să fim recunoscători vieții pentru tot ce avem; de la vedere, auz, gust, miros, picioare și mâini, până la familie, prieteni și bunuri materiale, atât de necesare. Să-și aștearnă Moșul pe genele noastre darul magic care să ne insufle înțelepciune și curajul de a lua cele mai bune decizii. Tot el să ne binecuvânteze cu sărutul unei iubiri împărtășite. Să ne dea din desaga lui liniște și împăcare, armonie și mulțumire sufletească. Și tot el să-i bătătorească calea până la noi, celuilalt moș, Moș Crăciun. Să ne ofere Moș Nicolae și un strop de fericire, acea bucurie dulce care să ne facă sărbătorile mai frumoase și care să ne ajute să ne bucurăm cu tot sufletul de momentele petrecute alături de cei dragi.

       Iar copiilor din lumea întreagă, Moș Nicolae să le aducă cele mai frumoase daruri; dulciuri, jucării, cărții, creioane colorate, dar și sănătate, zâmbete pe chipurile lor luminoase și părinți buni și iubitori care să îi călăuzească în viață cu pricepere… care să-i educe, să-i ocrotească și să-i ajute să ajungă la maturitate niște oameni de toată isprava.

       Dumnezeu să vă binecuvânteze, iar Moș Nicolae să aducă fiecăruia după nevoia inimii!

Sfinții Constantin și Elena, La Mulți Ani…

      sf constantin si elena   

          Astăzi se sărbătoresc de creștinii din toată lumea Sfinții Împărații Constantin și Elena, de aceea vreau să vă urez și eu un sincer La Mulți Ani. Fie ca sfinții al cărui nume îl purtați să vă ocrotească și să vă umple de lumină cerească, binecuvântată.  Să se reverse asupra voastră toată sănătatea divină, toată liniștea și pacea sufletească și să vă facă mai buni, mai frumoși și mai înțelepți. Cu ajutorul sfinților ocrotitori să dea Dumnezeu să vă puteți împlini planurile cele constructive și benefice, să vă dea putere și să vă bătătorească calea numai cu reușite. Împlinirile să nu contenească, fericirile să nu se oprească și pacea în case să vă domnească.

         Să nu cunoașteți suferință, nici boala și să fiți veșnic protejați de măreții împărați Constantin și Elena.

         Prosperitate nu vă urez, pentru că ea oricum vine însoțiță de sănătate și înțelepciune.

         Petreceți această zi mare, bucurați-vă, înfruptați-vă cu măsură și nu uitați să faceți și un gest milostiv pentru cei care au cunoscut doar sărăcia sau chinul fizic.

        Fiți buni, milostivi, modești și pioși, astfel veți avea de partea voastră protecția divină!

        La mulți ani!