Ma abtin…

      Ma abtin… sau incerc sa ma abtin. Sunt om… in spatele acestui blog nu se afla un robot, ci un om. Desi de 2 zile sunt facuta in fel si chip, am incercat sa ma abtin. De ce? Nici eu nu stiu… poate pentru ca nu imi pasa de gura lumii. Am incetat de mult sa ma mai framant din cauza rautatii oamenilor. Nu ma mai afecteaza cuvintele gen „handicapata” sau „stramba”… eu imi asum felul in care sunt sau arat. Imi asum fiecare defect si fiecare calitate pe care o am. Mie nu imi este rusine sa ies pe strada. Si daca lumea sa asteapta sa dispar tocmai pentru ca nu sunt ca ei, normala cica, ei bine se inseala amarnic. Nu am de gand sa plec nicaieri, cu atat mai putin din blogosfera. De mica am fost educata in asa fel incat sa fiu nesimtita, sa nu ma las atinsa de vorbele jignitoare pe care oamenii mi le spun si in acelasi timp sa nu profit de pe urma problemelor mele. Noroc cu mama care a stiut cum sa ma educe, care m-a invatat sa nu raspund raului cu rau si sa nu las ura sa ma cuprinda.
Eu nu ii urasc pe cei care ma jignesc, nici macar nu le port pica, nu simt nimic, pentru mine nu exista. Cei care m-au facut cu ou si cu otet, sa fie sanatosi. In curand vor descoperi alt blogger bun de pus la zid. Habar n-am daca sunt prima, dar in niciun caz nu voi fi ultima. Pregatiti-va, pe net circula un grup de hateri care au de gand sa „purifice” blogosfera. Si sa va tineti bine, cine intra in gura lor, greu scapa. Sunt oameni culti, inteligenti, buni cunoscatori ai limbii romane, probabil ca scriu si frumos, habar n-am, nu i-am citit niciodata; insa sunt saraci sentimental… sunt genul de oameni care vad RAUL si URATUL inainte de a vedea BINELE SI FRUMOSUL. Si cu asta am spus totul.

image

     Ca s-au saturat de mine, imi pare rau pentru ei, blogosfera e mare, iar eu deja am locul meu, de unde nu am de gand sa plec. Voi continua sa scriu advertoriale, voi continua sa particip la concursuri si voi continua sa castig premii frumoase. Premii la care nu vor putea ajunge vreodata. De ce? Simplu! O reclama de calitate care sa cuprinda: povestea, descrierea produsului sau serviciului, SEO si asa mai departe, nu se face printr-un text alambicat prin care esti nevoit sa citesti printre randuri. Advertiserii si sponsorii nu au nevoie de genii in literatura ca sa-si promoveze produsul, au nevoie de oameni obisnuiti care sa-si spuna parerea pe intelesul tuturor.
Problema celor care ma pun la zid este ca eu castig multe din concursurile la care particip. S-au intrebat oare cate concursuri am si pierdut? S-au intrebat oare DE CE PARTICIP? N-am sa raspund, sa creada ce vor. Cat despre articolele mele pentru concursuri, da… cand particip vreau sa castig si daca asta inseamna ca ma prostituez, foarte bine, ma prostituez. Sunt capabila sa tin cont de cerinte si sunt capabila sa fac articole castigatoare, care sa multumeasca sponsorul din toate punctele de vedere. De ce? Pentru ca el investeste multi BANI si vrea un TOT. Scriu articolele conform cerintelor, tin cont de SEO, promovez in retelele de socializare… nu-i asa usor, imi pierd si 4 ore pentru un articol castigator. Dar dincolo de reclama si buzz media, esenta este factorul decisiv, sclipirea pe care se intampla sa o am sau nu.
Fratilor, din MILA nu castigam peste tot in blogosfera. „Handicapatii sunt favorizati”, sunt pe dracu’… de la noi toata lumea se asteapta sa fim „crema”, sa le stim pe toate, sa n-avem scapari si-asa mai departe. Si in plus… de unde puii mei sa stie sponsorul X ca eu am handicap?! Hai, inteleg sa ma fi tinut SuperBlog-ul in brate, dar am castigat si la Orkestra si la Blogal Initiative si la BlogWars si la BlogAwards. Si ma favoriza o data SuperBlog-ul, nu de 2 ori la rand. Pentru ca da, am castigat locul 3 la Superblog de 2 ori consecutiv. Si daca voi credeti ca e simplu, sa stiti ca nu este.
Nici nu stiu ce sa mai spun, in principiu asta-i viata… mereu vor exista indivizi nemultumiti si revoltati din cauza cuiva. Desi indiferenta este cel mai mare pacat al omenirii, eu sunt indiferenta in fata oamenilor care ma jignesc. Nu-mi fac nici bine, nici rau. As fi luat-o ca pe o critica constructiva daca ma trageau de maneca in privat… asa prefer sa nu vad si sa nu-mi pese. Daca ei cred ca vor schimba lumea sau blogosfera, se inseala amarnic. Rautatea lor nu impune o schimbare. Mi-ar placea sa vad ca dau si un exemplu pozitiv, ca ne arata si un blogger virtuos, dar nu din „haita” lor, ci pe cineva din afara.
Si gata, am incheiat, le multumesc bloggerilor care au sarit in apararea mea desi nu le-am cerut asta. De acum incolo ii rog sa nu se mai bage, mai tare ma doare cand vad ca sunt jigniti ei. 🙂

P.S. Cand imi fac treburile cu banii castigati sau cand fac un dar din lucrurile castigate, chiar nu am nicio mustrare de constiinta. N-am furat, n-am apelat la tertipuri ca sa castig… si in plus, nu va opreste nimeni sa va ”educati” si voi scrisul astfel incat sa castigati. Chiar nu stau in fata succesului nimanui. 

Vienela

 Vienela.ro_

            Recomandarea de astăzi este despre Vienela, Vienela cea care prin natura firii ei deosebite a ținut morțiș să ne inspire cu cele două bloguri ale ei. Vienela este o inspirație pentru noi toți, mai ales când speri la titulatura de blogger adevărat, ei bine ea este cel dintâi exemplu demn de urmat. Vienela.ro cu a sa descriere sugestivă „Iubesc Viața” este un blog de soție, mama, dar de femeie în primul rând. Despre femeia din spatele blogului am numai cuvinte de laudă, îmi place, nu știu cum să explic această convingere a mea că îmi place, pot doar să vă argumentez spunându-vă că este diferită, are ceva unic, particular, numai al ei. Este genul acela de scriitoare care se evidențiază prin stilul său foarte personal și intim, își pune sufletul pe tavă și ne lasă cu multă dărnicie să i-l „citim”. Nu este un secret pentru nimeni că ador acei bloggeri care scriu la persoana a I-a, care scriu din propriile trăiri și sentimente și care nu se ascund după perdeaua confortabilă a lucrurilor dezvăluite din auzite. Vienela ne oferă lecții de viață și de bunătate poate că fără să vrea, fără să își dea seama prin naturalețea articolelor sale ne instigă la evoluție, gândire și bunătate. Vienela este atrasă de relațiile dintre oameni, îi plac oamenii spirituali, nu face diferențe între oameni, nu îi stigmatizează și nici nu îi critică. Am repetat cu insistență „oameni” pentru că persoane suntem toți, dar oameni cu adevărat suntem puțini, iar când Vienela spune că iubește oamenii, înseamnă că se referă la aceia care au atât coloană vertebrală, gândire, dar și suflet. Adoră muntele, îi place să fumeze și cred că asta îi oferă o adiere boemă; am vaga impresia că poate și fumatul este pentru ea o acțiune poetică care îi dă un aer romantic și inteligent, nu că ar duce lipsă de romantism sau de inteligență. Vienela este fără doar și poate spirituală, detașată de avuțiile lumești, nu strânge averi și încearcă, cu succes aș spune eu, să fie bună. Vienela este o persoană foarte caldă, care își face prieteni ușor și asta se vede clar în blogosferă, unde este foarte apreciată și respectată. Nu cred că există blogger, poate doar unul sau doi care sunt invidioși, care să nu o placă, care să nu iubească stilul în care scrie Vienela. Ea ne mărturisește că: „Mă relaxează muzica tastelor doar dacă eu sunt compozitorul, ador călătoriile online din blog în blog și iluzia că am din ce în ce mai mulți prieteni. Sunt un cocktail de aroganță și încăpățânare, stins cu inocență. Deviza mea în viață este: „Mănâncă și dormi pentru a trăi, nu trăi pentru a mânca și a dormi”…”. Cred că nu este o iluzie, Vienela chiar are mulți prieteni în mediul online și poate mult mai mulți în lumea reală, iar ceea ce ea numește aroganță eu aș spune că se cheamă personalitate… iar încăpățânarea ei poate fi luată drept perseverență. Inocența pe care o amintește nu poate fi decât oglindirea unei inimi bune.

         Blogul Vienelei este artă, literatură și poezie. Mai rar îți este dat să descoperi un blog atât de personal și atât de captivant. Ceea ce pare a fi blogging, mie îmi dă senzația unui roman de viață cu multe capitole în care sunt trecute în revistă stări, emoții, trăiri, experiențe, concepții, plăceri, secrete poate uneori ascunse cu subînțeles. Mediul înconjurător văzut prin ochii ei pare mult mai frumos decât realitatea crudă pe care o observăm noi muritorii de rând. Pentru ea până și cele mai banale lucruri au esență și culoare… îmi dă mult de gândit acest aspect și parcă mă simt superficială sesizând profunzimea Vienelei. Are un spirit de observație fantastic și ceea ce pentru mine ar putea părea șters sau insipid, ea conferă calități nebănuite până și celui mai neînsemnat lucru sau aspect. Se vede că iubește viață, că se bucură și este recunoscătoare pentru faptul că trăiește, simte, vede, cunoaște, miroase și gustă. Viața de familie o face să fie fericită și emană această fericire și binecuvântare prin toți porii, dar mai ales prin intermediul blogului ei. Vienela este înzestrată cu cinci simțuri, ca noi toți, doar că ea a fost atinsă și de un al șaselea simț. Al șaselea simț la ea este empatia, intuiția, profunzimea, pentru că trece totul nu doar prin sita discernământului, dar și prin cea a sufletului. Vienela scrie literatură de calitate, crează frânturi de viață, se joacă atât de frumos cu cuvintele încât uneori am senzația că citesc pasajele unor mari scriitori. Are talent, are har în arta scriiturii, stilul său este inconfundabil, este profund, marchează și impresionează. Vienela este frumoasă la trup, la suflet și la minte, este o femeie caldă cum puține sunt, iar blogul ei materializează harul și căldura ei. Vienela are înlăuntrul ei flacăra înțelepciunii și a frumosului.

happy-w-trandafir-in-foc-jpg

           „PS: Nu te mulţumi doar cu prefaţa, citeşte toată cartea.”

Despre Lucrurile Ultime de Otto Weininger

tn1_despre_lucrurile_ultime

              „Despre Lucrurile Ultime” de Otto Weininger este o colecție care adună fragmente “veșnic verzi“ din cultura umanității împletind discursuri din artă, literatură, științe sociale și religie care constituie, dincolo de renumele auctorial și de valoare pentru fiecare domeniu în parte, pilde ale înțelepciunii tuturor vremurilor.

             Autorul straniu și inclasificabil, în ciuda etichetărilor spectaculoase, Otto Weininger (1880-1903) de origina austriacă, se înscrie deliberat pe direcția unei gândiri exaltate, rebele, intolerante. Reflecțiile sale psihologice și filozofice vădesc o profunzime care ar fi fost, poate, confirmată și precizată de lucrări ulterioare, dar care, altfel, ne mărturisesc o neliniște vecină cu patologia, dar și graba autorului de a-și tematiza intuițiile, parcă presimțindu-și neputința de a prelungi durata vieții măcinate, probabil, de poveri greu de imaginat. Țin să precizez că autorul, deși un geniu incontestabil al acelor vremuri s-a sinucis la vârsta de 23 de ani în casa în care a murit și Ludwig van Beethoven, lăsând în urmă două scrisori, una pentru tatăl său și alta pentru fratele său Richard spunându-le că are de gând să se împuște. Niciodată nu s-a aflat cu exactitate ce l-a determinat să își curme viața într-un mod atât de subit și straniu… au existat doar supoziții. Acesta este înmormântat la Viena, iar pe lespedea mormântului său a fost scris un epitaf compus chiar de tatăl său: “Sub această lespede odihnește un tânăr al cărui spirit nu a găsit niciodată liniște pe pământ. Iar în momentul în care a făcut publice revelațiile spiritului și sufletului său, nu a mai putut suportat să rămână printre cei vii. A căutat locul morții unuia din cei mai valoroși oameni ai Vienei, casa din Schwarzspanier, unde și-a nimicit existența trupească. “

            Fragmentele din această carte reiau ideile îndrăznețe și provocatoare din Sex și caracter ( Geschlecht und Charakter, 1903) și analizează rostul culturii și al moralei în fața provocărilor științei, într-o lume pozitivistă, care estompează individualitățile. Aforismele care întregesc lucrarea ne pun în față un proiect ale cărui fărâme ne permit să intuim anvergura pe care ar fi putut-o atinge gândirea acestui autor.

          Sunt sigură că dacă marele scriitor și filosof ar fi îndrăznit să înfrunte viața și să își înfrângă pornirile suicidale, și ar fi scris în continuare ideile sale de geniu, ar fi reușit să ne lase o moștenire de o valoare incotestabilă întrecând, poate, chiar și mai marii săi predecesori. Adevărurile sale teoretice deși aparent brutale, contrazicând sau chiar aprobând nume mari precum Kant, Goethe, Schopenhauer, Nietzsche și chiar Platon, pot zdruncina concepțiile și celor mai luminați cititori și învățați. În lucrarea sa „Despre Lucrurile Ultime”, autorul dezbate problematica sadismului și a masochismului, imoralitatea dusă până la ilegalitate și crimă, culminând din păcatul originar. Otto Weininger dezbate noțiunile de bine și rău, de adevăr și minciună, de loialitate și trădare, boală și sănătate, îndrăznind chiar să demonteze oarecum creștinismul prin părerile sale despre Dumnezeu sau Diavol… ajungând să parcurgă cam toate întrebările existențiale pe care un om și le poate pune.

        Deși autorul este catalogat drept misogin și antisemit, aceasta este o carte care merită fără doar și poate atenția tuturor, sau măcar a iubitorilor de filosofie în căutarea adevărului absolut. Este o lucrare care instigă la gândire, care te trezește din amorțeală, care îți poate întări propriile convingeri sau din contră, mai crud, le poate demonta.

        În încheiere vă voi lăsa o serie de aforisme care mie mi-au atras atenția în mod deosebit.

“Omul să acționeze astfel încât individualitatea sa ca întreg să se manifeste în orice moment.“

“Libertatea, am putea spune, există numai pentru un moment.“

Cea mai înaltă expresie a oricărei morale este : Fii!

Să vrei! Înseamnă: Să te vrei pe tine în întregime!

Iubirea creează frumusețe, credința creează ființa, speranța creează fericirea, toate împreună creează viața.

Plăcerea este corelativul psihic al creației. Voluptatea este însoțită de durere intensă deoarece în ea confluează creația și nimicirea.

Epilepsia este neajutorare totală, cataplepsie, deoarece criminalul a devenit jucăria gravitației. El nu poate păși. Senzația epilepticului: ca și cum s-ar fi stins lumina și lipsește orice sprijin din exterior. Țiuitul urechilor în cădere: este posibil ca atunci când dispare lumina să apară zgomotul. Un epileptic are viziuni roșii: iad, foc.

Crima reprezintă autojustificarea criminalului; prin crimă el vrea să dovedească faptul că este nimic.

Oare nu cumva cu cât există mai multă voluptate și mai multă poftă senzuală în relația bărbatului cu femeia, cu atât mai scăzut va fi nivelul etic al copiilor? Nu cumva cu atât mai criminal va fi fiul, cu atât mai târfă va fi fiica?

Ne iubim părinții biologici! Iată, aici, dovada că i-am ales.

Dacă omul nu s-ar fi pierdut pe sine la naștere, el nu ar mai fi trebuit să se caute și să se regăsească.

“Orice boală este și vină și pedeapsă; orice medicină trebuie să fie psihiatrie, psihologie, știința îngrijirii sufletului. Ceea ce duce la boală nu este ceva ne-moral, adică inconștient, și orice boală este vindecată imediat ce este recunoscută și înțeleasă interior de către însuși bolnavul.”

Arta creează, știința distruge lumea senzorială; de aceea artistul este erotic și sexual, iar omul de știință este asexual. Optica distruge lumina.

Un om nu poate fi răpus în interiorul lui prin nimic altceva decât prin lipsa de religie.

Știința este asexuală deoarece resoarbe, artistul este sexual deoarece emană.

Numai prin sine poate cunoaște omul adâncimea lumii: în el se află toate conexiunile lumii.

Când o femeie surprinsă nudă țipă, înțelegem că ea se teme că nu arată suficient de bine.

Stelele fixe semnifică îngerii în om. De aceea omul se orientează după ele; de aceea femeile nu posedă niciun simț pentru cerul înstelat: la ele, orice simț pentru îngeri sfârșește la bărbat.

Aș putea rescrie mare parte din citatele filosofice pline de înțelepciune, dar tot nu aș reuși să vă fac înțeleasă pe de-antregul măreția cărții Despre Lucrurile Ultime”, de aceea vă invit să o citiți cu prima ocazie pe care viața v-o va oferi…

Mie mi-a lăsat impresii profunde…

OttoWeiningerspring1903

 Atenție!!!! Foarte important!!! Dacă această recenzie va acumula 15 comentarii, ROMSILVA va planta un copac! Așa că vă rog frumos, pentru plantarea unui copac, haideți să comentăm împreună… măcar 15 comentarii să acumulez.

Pentru a achiziționa cartea click aici pentru cel mai avantajos preț!

Recenzie scrisă de Gheorghe Alina pentru Campania vALLuntar, ediția a doua… inițiată de Editura ALL.