Moș Nicolae l-a adus pe Moș Google

        Am un zâmbet mare, până la urechi. 🙂 Aproape că a trecut și Sfântul Nicolae și o dată cu el și această zi minunată. În primul rând vreau să urez tuturor sărbătoriților un călduros „La mulți ani” cu multă sănătate și bucurii. Și sper că astăzi ați avut cu toții parte de daruri minunate. Chiar dacă nu materiale, spirituale tot ați primit, poate fără să vă dați seama.

        Pe mine Moș Nicolae m-a recunoscut mai bine ca niciodată, mi-a adus exact ceea ce aveam mai mult nevoie. Încă de dimineață m-am trezit zâmbind, cu o inimă bună, cu niște gânduri cât se poate de frumoase și cu o liniște sufletească, așa cum nu am mai simțit de mult. Da, Moș Nicolae le-a așternut pe mine cu mare pricepere, căci s-au lipit de pielea mea de minune. Curios, dar n-am primit nicio nuielușă, constat c-am fost cuminte, dar mi-a lăsat în papucii mei de casă, căci ghetuțele nu mi le lustruisem, o ciocolată maaaaaaaaare și gustoasă, din aceea care îmi place mie mai mult și mai mult. Și cam atât, că nici n-aveam nevoie de mai mult. Am tot ce-mi trebuie, eu sunt bine, mama e bine, familia sănătoasă, ce-mi pot dori mai mult?!

       Dar peste zi am avut parte de o surpriză neașteptată, Moș Nicolae l-a trimis la noi pe Moș Google. L-a sculat din hibernare, pe gerul ăsta, și l-a pus la treabă, să ne recalculeze nouă page rank-urile. De când îl așteptam, de când mă tot rugam să vină o dată Moș Google și să ne crească PR-ele, să ne meargă și nouă mai bine. Dar pe cât de mult îl așteptam, pe atât de tare mă temeam; că ce-i la mine pe blog, mama și cu tata mai lipsesc. Link-uri sute, din enșpe mii de părți, magazine și produse. Dar cu mine a fost bun Moș Google, din 3 bloguri, pe două mi le-a crescut la PR 3, iar pe al treilea încă mai aștept… încă n-a ajuns la acela… sau poate nu merită să i se dea PR. Habar n-am, dar ar cam trebui… acum, ce-o vrea bătrânul Google, e bine și așa. Nici nu mă așteptam, mai repede credeam că o să-mi scadă, decât că o să-mi crească. Sunt fericită, le mulțumesc Moșilor că au fost așa darnici cu mine. Că-n blogosferă e cam rușine să rămâi ani de zile cu PR 2, atât aveam înainte, și are Spanac o vorbă „o să mori cu PR 2”. 🙂

       Din auzite am aflat că domnul Google a mai fost și drastic, unora le-a dat, altora le-a luat… ce ți-e și cu algoritmii aștia de calculare, din om te trezești neom, bine în cazul acesta, din PR 2 să te trezești cu 0, e cam grav și neplăcut al naibii. Dar oricum, verificările astea durează vreo două săptămâni, să nu ne grăbim cu temerile, concluziile și presupunerile, să avem răbdare mai bine. Așa că vă urez tuturor, vouă bloggerilor, să creșteți în PR cu cel puțin 1-2 puncte.

      Aaaaaa, și săr’na Moș Google și Moș Nicolae, vă mai aștept și la anul, la fel de darnici!

      Baftă, v-am pupat! 🙂

mos-nicolae-1

Vine Moș Nicolae

     B365.ro

      În noaptea aceasta vine Moș Nicolae! Motiv de mare bucurie pentru copii și părinți, nu? 🙂 V-ați lustruit ghetuțele? Vi le-ați făcut cu cremă? Eu una așa făceam pe vremea copilăriei mele. În seara aceasta am fost puturoasă, nu mi-am făcut ghetuțele, nu le-am așezat frumos la geam. Îl las pe Moșul să mă surprindă, sunt tare curioasă dacă mama i-a fost complice. 🙂 Până mâine când voi afla dacă a trecut și pe la mine sau nu, haideți să vă spun ce cadouri mi-ar plăcea să primim cu toții în dar, fără excepție, de la mic la mare.

       În primul rând aș vrea ca Moș Nicolae să ne aducă tuturor câte o nuielușă. Și nu, nu pentru că am fost obraznici, ci pentru simbolul pe care îl reprezintă ea. Nuiaua să ne aducă aminte să ne mai ponderăm, să mai lăsăm din răutăți, să ne îndreptăm greșelile, să evităm să mai facem nedreptăți, să mai lăsăm minciunile și să învățăm să fim mai buni, mai drepți, mai darnici, mai serioși și mai sinceri. Da, nuiaua să ne atingă peste obrazul conștiinței și să revenim cu picioarele pe pământ, într-o lume mai bună și mai frumoasă.

      Să ne aducă Moșul, tuturor, multă sănătate, căci fără ea toate bucuriile pălesc. Să ne umple casa cu lumina iubirii, care să ne apropie și să ne facă să fim recunoscători vieții pentru tot ce avem; de la vedere, auz, gust, miros, picioare și mâini, până la familie, prieteni și bunuri materiale, atât de necesare. Să-și aștearnă Moșul pe genele noastre darul magic care să ne insufle înțelepciune și curajul de a lua cele mai bune decizii. Tot el să ne binecuvânteze cu sărutul unei iubiri împărtășite. Să ne dea din desaga lui liniște și împăcare, armonie și mulțumire sufletească. Și tot el să-i bătătorească calea până la noi, celuilalt moș, Moș Crăciun. Să ne ofere Moș Nicolae și un strop de fericire, acea bucurie dulce care să ne facă sărbătorile mai frumoase și care să ne ajute să ne bucurăm cu tot sufletul de momentele petrecute alături de cei dragi.

       Iar copiilor din lumea întreagă, Moș Nicolae să le aducă cele mai frumoase daruri; dulciuri, jucării, cărții, creioane colorate, dar și sănătate, zâmbete pe chipurile lor luminoase și părinți buni și iubitori care să îi călăuzească în viață cu pricepere… care să-i educe, să-i ocrotească și să-i ajute să ajungă la maturitate niște oameni de toată isprava.

       Dumnezeu să vă binecuvânteze, iar Moș Nicolae să aducă fiecăruia după nevoia inimii!

Tu simți sărbătorile?!

    A Cozy Christmas     

      A trecut și Sfântul Nicolae… copii cred că s-au bucurat cel mai tare… în fond ei simt cu adevărat spiritul sărbătorilor, ei sunt norocoșii. Pe unii dintre noi Moș Nicolae ne-a uitat, pe alții ne-a sărit, pe unii ne-a dezamăgit, pe unii i-a mulțumit… i-a bucurat și fericit. Anul acesta n-am simțit, ca în alți ani, că este sărbătoare, că vine Moșul… și mă uitam și eu la știri aseară, ca tot omul și după ce că eram supărată de-ale mele că maică-mea este în spital… a început Esca să mă înnebunească cu stocurile magazinelor de jucării care au fost epuizate de părinții disperați. Apoi a fost știrea în care un copil foarte sărac a primit acum ceva timp un laptop, iar de Moș Nicolae a mai primit unul… însă știind cum este să nu ai laptop dar să îți dorești din tot sufletul unul, i l-a dăruit altui copil sărac din satul său. M-a impresionat foarte tare, mai rar așa ceva. Alți părinți săraci nu i-ar fi dat voie să îl dăruiască, ar fi putut să îl vândă și cu acei bani să mănânce două luni, sau să își cumpere alte lucruri trebuincioase și importante… Câtă noblețe într-un singur copil, cât de multă bunătate și cu ce puritate a făcut cadou acel laptop prietenului său. Am zărit în ochii acelui copil adevărata bunătate divină și inocența neîntinată care este atât de neprețuit. Și-am ajuns la concluzia că mare dreptate are mama când spune că, dar din dar se face Rai. Fiți siguri de asta, orice oferi din suflet îți va fi răsplătit înzecit. Chiar de îți dai ultimul leu din buzunar unui nevoiaș, unui bolnav, Dumnezeu îți va trimite bani neașteptați, soluții neașteptate… în fine.

        Și când mă simțeam și eu bine și impresionată de știrea cu copilul darnic, hop altă știre care m-a tulburat fantastic. Au dat la știri despre familii sărace cu copii mulți care au primit și ei cadouri de la oameni de bine, fructe, dulciuri, câteva jucării. Copii mai mici nici nu recunoșteau bananele, nu știau ce sunt… dintre copilașii mai mari nu îndrăzneau să se apropie de cadouri, erau rușinați, nu știau ce înseamnă să primească ceva… nu știau să reacționeze, să se bucure. Mi s-a pus un nod greu în gât și parcă mă sufocam… mi-a fost tare milă de ei. Apoi au arătat niște copii la un orfelinat care au primit doar fructe… ce mult se bucurau acei copii la vederea merelor, bananelor și portocalelor. Alți copii care au de toate nu îi poți convinge să mănânce un fruct, în schimb bieții orfani s-au bucurat de parcă le fuseseră aduse cele mai de preț delicatese.

       M-am întristat foarte tare, mă durea inima la propriu… și eu în copilăria mea am avut perioade când nu primeam mare lucru de Craciun sau Sfântul Nicolae, mama îmi lua tot ceva care să îmi fie de folos… țin minte de un Crăciun, eu îmi doream tare mult o păpușă și am primit un penar și o portocală. Am fost tare dezamăgită… atunci n-am înțeles că mama nu putea mai mult… că nu avea posibilități de mai mult. Dar cu toate astea m-am arătat încântată ca să nu o întristez pe ea. N-am avut de fiecare dată brad, n-am avut de fiecare dată nu știu câte feluri de dulciuri… dar nu mi-a lipsit niciodată afecțiunea mamei mele. 

      Și stăteam și mă gândeam aseară, cât de mulți copii săraci sunt, cât de mulți copii triști care nici măcar nu îndrăznesc să viseze la venirea Moșului. Și dacă au ceva bun de mâncat de Craciun probabil că este tot ce contează. Sunt atât de mulți copii orfani care nu se pot bucura de căldura unei familii, care nu știu ce înseamnă mângâierea unei mame, care nu cunosc protecția și siguranța unui cămin stabil, care nu știu ce înseamnă o masă îmbelșugată, care n-au avut niciodată un brad de Craciun. Cât de mulți copii sunt pe străzi abandonați, în frig își duc traiul, mănăncă te-mir-ce, nu cunosc noțiunea timpului după sărbători ci după anotimpuri, copii singuri, triști, bătuți de oameni și de soartă. Și nu sunt doar copii, sunt mulți oameni nevoiași, fără case, săraci lipiți pământului… Și ce să mai vorbim de copii bolnavi, cu afecțiuni incurabile care tot ce își doresc este să fie sănătoși, să trăiască… să se poată bucura de copilăria lor, de viață… Trist… 😦

      Oare câți dintre noi conștientizăm partea aceasta crudă a vieții?!

      Scopul articolului meu nu este să vă indispun sau să vă întristez… deși sunt conștientă că oarecum vă ”ating”… nu vă fac morală, nu vă îndemn să mergeți la orfelinate, aziluri sau pe străzi ca să împărțiți hrană, dulciuri, fructe sau haine… vă cer însă să învățați să vă bucurați de sărbători, de adevăratul spirit al Crăciunului, să vedeți frumosul din lucrurile mărunte, să vă bucurați de părinții voștrii, de frații voștrii, de prietenii voștrii. Să fiți recunoscători că puteți merge, că vedeți, că auziți, că puteți vorbi, că puteți munci, că aveți ce pune pe masă, că aveți unde dormi, că aveți căldură, confort, că atâta lume vă iubește… fiți recunoscători pentru tot ce aveți, mult sau puțin… alții nu au deloc. Conștientizați-le munca părinților voștrii, apreciați-le sacrificiile, iubiți-i mult… inspirați magia sărbătorilor de iarnă.

      Sunt prea multe suflete care nu au nimic, Tu ai, ești binecuvântat!! Fii recunoscător pentru bunicii tăi, pentru mama ta, pentru tatăl tău, pentru frații tăi, pentru sănătatea ta și alor tăi, pentru bunurile tale materiale, pentru toată iubirea de care ai parte.

      Simte sărbătorile de iarnă dincolo de cadourile minunate pe care le aștepți, fii fericit că ești cu familia ta… ai ceea ce unii dintre noi nu îndrăznesc să viseze. Și dacă din puținul tău dai și nevoiașului de la colț de stradă înseamnă că ești un om cu adevărat și valoros, că ai înțeles spiritul sărbătorilor, că ai înțeles că nașterea Domnului înseamnă iubire și dăruire pentru aproape.

      Cu tristețe în suflet vă spun că nu mai simt Craciunul ca altă dată, ca atunci când aveam 10 ani și lemnele mocneau în sobă, sarmalele fierbeau de zor, cozonacii creșteau minunați în cuptor și mă bucuram atât de mult că am și eu brad și știam cu siguranță că va veni Moș Craciun. Ai mei făceau niște sacrificii pentru bradul și dulciurile mele, dar tare mai era frumos, minunat mirosea în casă… a lemne, a cetină de brad, a sarmale și cozonaci… nu mai simt ca atunci… pentru că mi-am pierdut inocența, însă tot iubesc Craciunul și încerc să profit de orice moment cu familia mea.

          Tu simți sărbătorile?!