O Seherezada moderna

– Prezent –

      Astăzi te invit pentru prima dată în lenjeria mea de pat, Outlet! Te invit, te seduc, te iubesc. Îți voi arăta o lume cu totul nouă, îți voi descrie povestea iubirii mele pe pielea ta și fiecare atingere va avea catifelarea satinului. Eu voi mirosi a trandafiri proaspeți de iulie și tu vei fi atât de emoționat, încât vei uita să mă săruți. Vezi roua de pe lenjerie?! Reprezintă puritatea sentimentelor mele. Trandafirul roșu este simbolul iubirii noastre, iar frunzele verzi reprezintă echilibrul relației noastre. Albul este lumina caldă a viitorului, iar stacojiul acela închis reprezintă focul ce ne mistuie pe amândoi. Hai să ne pecetluim iubirea sub atingerea acestei lenjerii. Am ales-o special pentru tine, pentru noi… pentru această seară minunată. Pentru că noi merităm tot ce este mai bun. Pentru că tu meriți ca pielea ta să fie atinsă numai de mătase, satin, bumbac satinat. Eu nu voi fi o soție ca toate celelalte, nu voi fi o nevastă preocupată numai de nevoile ei. Mă voi gândi mereu la tine, uneori te voi pune deasupra dorințelor mele. Și pentru că patul nostru va fi nu numai cuibușorul nostru de nebunii, ci și locul unde tu te vei odihni în brațele mele, promit să cumpăr întotdeauna numai și numai lenjerii de cea mai bună calitate, pe placul amândurora.

LenjeriiPat-Outlet.ro

      Nu-ți cer nimic în schimb, ci doar să mă iubești! Nu vreau promisiuni deșarte, ci doar sinceritate. Nu vreau mai mult decât îmi poți oferi. Dar vreau să îmi promiți că patul acesta va fi singurul în care vei dormi și în care vei iubi. Iar eu îți promit ca în fiecare seară să te aștept cu o altă lenjerie de pat ademenitoare, care să grăiască o altă poveste a nopții, și cu o altă lenjerie intimă, care să-ți trezească simțurile. Eu voi fi Șeherezada ta care timp de 1000 de nopți și încă o infinitate, îți voi așterne pe trup alte și alte povești de seducție. Dar n-aș putea fi o Șeherezada veritabilă fără tine și fără lenjeriile noastre de pat, outlet.

     Întinde-te pe pat și hai să facem seara aceasta nemuritoare. Imaginează-ți că suntem într-o grădină paradisiacă. Peste tot numai petale de trandafiri, cerul înstelat, parfumul dulce și lemnos al trandafirilor adormiți, frunzele crude atinse de o ploaie de iulie și noi doi și-ale noastre brațe calde. Suntem făcuți unul pentru celălalt, dă-mi mâna și hai să visăm realitatea aceasta nemuritoare! Împreună vom scrie istoria unei mari iubiri, pe lenjeria noastră cu trandafiri. Ea va fi martora noastră, ea va avea înscrise în țesătura ei, toate doveile noastre de amor. Și pentru noi, nu-și va decolora petalele, nici nu-și va rupe frunzele și nici nu își va rări magia. Lenjeria noastră de pat ne va demonstra că veșnicia poate fi atinsă. Afară vara va pieri, dar în patul nostru nimeni nu o poate nimici… te iubesc, iubitule!

Outlet

– Cu trei zile în urmă –

 lenjerii outletUrma să își invite iubitul pentru prima dată în casa ei, în dormitorul ei. Avea un dormitor frumos, ar fi putut să-l aranjeze într-un mod romantic. Însă patul… patul avea senzația că lăsa de dorit. Lenjeriile de pat pe care i le dăruise mama ei nu erau deloc potrivite pentru o întâlnire „fără perdea”, așa că se hotărî să își cumpere altele. În fond dacă iubitul avea să doarmă la ea în seara aceea, urma să rămână în fiecare seară. Își sună toate prietenele și așa află de magazinul online LenjeriiPat-Outlet.ro. Profită de Promoția 1+1 GRATIS și-și cumpără șase lenjerii de pat, două din ele 3D, două lenjerii 5D și două lenjerii de pat cu dantelă. Șase lenjerii, din care plăti numai trei. Economisi mulți bani și în termen de două zile primi șase lenjerii de pat, așa cum nu visase vreodată. Erau perfecte, imprimate într-un mod deosebit, rezistente, suficient de mari, în culori vii și extrem, extrem de frumoase. Plăti comanda ramburs, fără taxă de transport, și în plus primi și un detergent Ariel cadou. Dacă nu i-ar fi plăcut lenjeriile, ar fi putut să le înapoieze și și-ar fi primit TOȚI banii înapoi, dar nu fu cazul de așa ceva, pentru că ea se îndrăgosti de lenjeriile ei de pat, outlet, iremediabil. Știu din prima clipă că acele lenjerii de pat urmau să fie calea către inima lui, calea către o relație de durată, calea către fericire și calea către o căsnicie reușită.

         LenjeriiPat-Outlet.ro face ca fiecare poveste de dragoste să prindă viață și fiecare femeie să devină o Șeherezada veritabilă!

lenjerii outlet

Miezul noptii…

Intunericul s-a lasat de mult, este trecut de miezul noptii… nicio soapta nu-mi incanta auzul. Este o bezna perfecta, parca si luna refuza sa mai priveasca spre fereastra mea. N-am nici somn, nici liniste… nu traiesc si nici nu mor. Mi-ar placea sa dorm, mi-ar placea sa visez, orice, de bine sau de rau… dar nu pot… geamul inlacrimat al camerei mele imi aduce aminte de trecut. L-as sparge si i-as ingropa cioburile in pamant. Inainte reflecta luminite colorate, acum e mat, parca e mort. Refuza sa mai straluceasca, refuza sa mai lase vreo raza de soare sa-mi mangaie chipul dimineata. De parca ar avea vointa proprie, nemernicul.
Incerc sa-mi ignor fereastra, ma intorc cu spatele la ea… dar n-are taine, parca ma striga, parca ma obliga sa m-apropii. Ma ridic din pat, ii fac pe plac… imi pun palma pe geamul aburit, las sa se imprime forma mainii mele stangi. E cald in casa, sufocant, si tare rece afara, de parca o lume apriga se afla dincolo de el. Iau mana si privesc urma… se scurge apa vietii pe urma mea si-mi aduce aminte de el. De urmele palmelor lui pe trupul meu. Cu aceleasi palme cu care m-a iubit, m-a si lovit. Cum poate oare un om sa fie si bun si rau?! Cum pot oare doua maini, aceleasi maini, sa ofere si tandrete si durere. De neinteles… de necrezut cate am putut accepta.
Sunt invaluita de sentimente contradictorii, sunt confuza, parca intreaga lume mi-e potrivnica de cand l-am alungat. L-am parasit, l-am izgonit, cand a incetat sa-mi mai ofere protectie. Era brutal, n-as fi crezut… nu stiu din ce cauza… gelozie, frustrare, nesiguranta… sau poate firea mea rebela il dadea peste cap. N-am stiut niciodata sa fiu supusa, iar el voia sa ma domine in intregime. Nu m-am lasat anulata si-a ales sa ma faca sa sufar.
Am suferit, dar nu pot sa uit cate a privit fereastra asta… si noptile de amor si pe mine chircita de dor. Si momentele de tandrete si pe mine plesnita in pat. L-as fi urat, l-as fi stricat asa cum incerca el sa ma strice pe mine… asa cum el incerca sa ma dezansambleze, bucatica cu bucatica. In mainile lui eram ca un cub Rubik… asa de mult ce il iubeam, incat am sperat ca intr-o zi se va schimba.
Pana m-am schimbat eu… definitiv, irevocabil. I-am aruncat hainele pe geam, de la aceeasi fereastea, am schimbat yala si i-am spus de sus, adio. N-a prea inteles… a incercat sa ma intimideze, a incercat sa ma recucereasca… nu i-am mai dat voie. Si-acum, numai fereastra imi mai aminteste de el. O sparg sau o zidesc… m-am saturat de ea, imi fura linistea.

wpid-01858_hd.jpg

Clepsidra

www.mostwantedblog.org

A trecut din nou ziua,

S-a dus, s-a scurs nisipul

Ca-ntr-o clepsidră veche,

Din lemn și sticlă,

Din cea mai proastă calitate.

O clepsidră uitată de lume,

Pe care mulți au încercat s-o spargă,

Au încercat să-i oprească curgerea.

Dar nu s-a putut, nisipul

E de două ori mai puternic

Decât orice voință omenească.

Mulți ar vrea să oprească timpul în loc,

Mulți ar vrea să-l facă să treacă mai repede,

Unii l-ar prelungi, alții l-ar scurta.

Dar clepsidra lui Dumnezeu

Este de neschimbat.

A trecut și-această zi,

A venit din nou noaptea…

Această noapte apăsătoare și rea.

Amară ca fierea, acră mai ceva ca o lămâie.

Nu-mi plac nopțile,

Pentru c-am avut de-alungul timpului,

Mult prea multe nopți albe.

Unele de fericire, dar prea puține,

Altele de supărare, pline de griji

Și apăsare. O apăsare sufocantă.

Dacă aș prinde o dată clepsidra

Aș sparge-o, aș da cu ea de pământ,

Să se risipescă, să fugă nisipul din ea,

Ca argintul viu pe covorul roșu.

Dar sunt sigură că nisipul s-ar readuna,

Mai violent ca niciodată,

Și-n loc de timp în tihnă,

Ne-ar agresa pe rând, pe toți,

Îmbătrânindu-ne și nimicindu-ne.

Dacă clepsidra s-ar sparge,

Și moartea s-ar duce fără întoarcere.

Clepsidră, îndură-te de mine

Și de toți ai mei…

Lasă oamenii în pace,

Lasă-i să se iubească,

Nu-i mai îmbătrâni,

Nu-i mai îmbolnăvi,

Ci lasă-i în floarea vârstei,

În plină tinerețe de vis,

Și tu, dacă poți, pierde-te-n abis…

Boala, o încarcerare…

 

                  M-am tot lovit de acest fenomen numit boală, m-a molipsit pe mine, mi-a infestat şi apropiaţii. Deşi am trecut printr-un iad, prefer să trec eu prin chinul unei boli decât cineva apropiat mie… eu m-am călit, eu rezist!!

     Indiferent că mi-a suprimat trupul, mintea sau sufletul… acest virus drăcesc m-a afectat şi m-a încătuşat în aşa hal încât aproape că mă anulase definitiv.

         Nimic nu distruge mai tare un om decât o boală. Întotdeauna starea sufletească se răsfrânge asupra sănătaţii fizice… dacă ai o supărare, o durere, o suferinţă de natură spirituală, uşor… uşor începe să te invadeze până ce îţi îmbolnăveşte mintea apoi trupul. Nu degeaba a fost grăit proverbul latin, minte sănătoasă într-un corp sănătos. Dacă sufletul şi mintea sunt sănătoase şi în aliniament, la fel şi trupul îşi va menţine sănătatea. Orice zbucium interior se vede pe corp… orice durere a inimii se răzbună pe trupul tău.  Acestea două merg mână în mână, sau trupul îmbolnăveşte mintea, sau mintea îmbolnăveşte corpul… sufletul suferă şi într-un caz şi în altul.

         La mine totul a început invers, cu o suferinţă fizică care m-a măcinat timp de trei ani… mă simţeam ca şi cum un demon îmi fusese aruncat în spate şi nu reuşeam să mă descotorosesc de el. Mă ţinea strâns în braţele-i vitrege şi reci şi mă chinuia prin dureri fizice şi gânduri negre… m-a bântuit aşa nopţi şi zile. Ajunsese să îmi fure toată liniştea, toată demnitatea, toate speranţele… începuse să mă dezumanizeze puţin câte puţin, aproape că mă adusese în stare vegetativă… aproape că nu mai gândeam. Îmi doream ca durerea să înceteze sau îmi doream ca eu să încetez să mai exist. Ajunsesem să nu mai am lacrimi…

       Când o boală te ţintuieşte la pat, nu doar că te macină fizic şi se hrăneşte cu carnea ta, însă îţi îmbolnăveşte şi spiritul… te face paranoic, îţi dă halucinaţii… îţi răpeşte visele… crezi că totul este în zadar, crezi că lupta s-a sfârşit, crezi că eşti doar o piedică în calea destinului sau o povară grea pe umerii cuiva.

         Mă aflam într-un hău, simţeam că sunt în cea mai adâncă prăpastie şi că nu este cu putinţă să ies de acolo… credeam că orice sforţare este în zadar. Îmi păstram puţinele puteri doar ca să fac faţă durerii. Abia mai putea să duc mâinile la gură, întregul corp nu mai îmi mai aparţinea, parcă eram o păpuşă mânuită de o forţă supranaturală care îşi dorea să mă împietrească, să mă termine. De parcă se amuza pe seama mea… 

     Îmi amintesc că mă simţeam o glumă a naturii, oricât încercam să îmi dau seama, în nopţiile de nesomn şi chin, nu reuşeam să înţeleg de ce îmi este dat să trec prin aşa ceva… mă gândeam de ce eu?! De ce aşa?! De ce atât de dur?! Cui i-am greşit?! Cui mă pot adresa să îmi răscumpăr viaţa?! Şi oricât îmi toceam creierul nu reuşeam să înţeleg.

    Sunt absolut convinsă că orice greutate a vieţii se poate trece, chiar şi unele boli se pot depăşi, însă sunt anumite suferinţe şi boli care efectiv te reduc la zero. Care te usucă şi te macină, care îţi sug toată vitalitatea şi toată lumina. Oricât ai încerca să îţi păstrezi măcar mintea lucidă, nu poţi… şi-ajungi să-ţi plângi de milă, ajungi să ceri ajutor… niciun om nu cred că ar vrea să moară aşa din senin. Toţi au un motiv, întemeiat sau nu, fiecare crede că drama proprie este cea mai grea, mai dură şi de netrecut şi-ajungi să vrei să mori. Însă moartea în sine, nu este un act de curaj, este o certitudine, iubind viaţa nu poţi ajunge să îţi iei viaţa… aş fi încercat să o fac, dar mi-a fost prea frică, m-am gândit câtă suferinţă aş fi provocat… şi cu ultimul dram de luciditate am ales să vreau să văd până unde duce acest chin. Mă va consuma sau va decide să se îndepărteze după ce îşi va face suma?! Este crunt ca un suflet cu dorinţe şi mai ales cu gândire să fie captiv într-un corp nefolositor. În asemenea stări obiectivitatea te părăseşte… uneori ajungi să te întrebi dacă tot ce trăieşti este real sau nu…

    Am răbdat… nu vă imaginaţi cât de greu îi poate fi unei fiinţe să se vadă neputinciosă, să se simtă inutilă, nefolositoare şi uneori chiar dată la o parte. Şi n-aveţi idee cât de greu le poate fi celor dragi să vă vadă într-o aşa stare. La vreme de boală şi de durere, unii prieteni se risipesc, cea mai mare parte dintre ei de fapt… familia însă rămâne acolo să te susţină, să te îngrijească. Mai apar şi oameni curajoşi care vor să te tragă din negura în care eşti îngropat, iar unii aproape că reuşesc… pentru că cel mai important pentru un om aflat într-o asemenea stare este să fie susţinut moral. Atunci când medicina nu mai poate face nimic, sau trebuie să îţi aştepţi rândul la tratament, cei ce te iubesc îţi menţin inima curată, îţi menţin speranţa vie, alimentează lumina binelui din spiritul tău. Îi crezi cu greu şi pe ei, însă te laşi convinsă de dragul lor… îi laşi să îţi insufle posibilitatea reuşitei…

     Şi mi-a fost greu, foarte greu să accept tot ce mi se întâmpla, să trec prin tot, dar de dragul alor mei… am rezistat cu stoicism şi aproape când capitulasem, corpul meu începu să dea semne că îşi revine… începu uşor uşor să mă ajute, să mă accepte din nou, să mă asculte. Şi încet, încet am reînceput să fiu eu, eu ca o fiinţă reală, nu eu într-o stare vegetativă.

    Am înţeles pe parcursul vindecării că îmi fusese dat să trec prin toată durerea în primul rând să schimb ce era greşit în mine… totul era o renaştere şi orice renaştere înseamnă să treci prin foc ca să te bucuri de ape dulci şi liniştite. Am avut trei ani în care am putut să mă gândesc la tot ce vreau, la tot ce îmi este dat să fiu, la toate greşelile, la toate defectele mele, la tot ce însemn eu şi ce aş putea fi. Acum aveam posibilitatea să îmi schimb viaţa în bine. M-am schimbat iremediabil, dacă înainte eram doar un om, acum sunt un om profund.

Boala te purifică, te curăţă, îţi arată realitatea prin halucinaţiile care îţi vin în minte. Pe moment par fanasme, dar sunt părţi din trecut care te plesnesc peste ochi cu răul făcut, cu greşelile făcute. Şi ai tot timpul din lume să revii asupra ideilor, să le întorci pe toate părţile, să le schimbi sensul şi să le găseşti adevărata însemnătatea.

    Degradarea umană îmbolnăveşte trupul. Suferinţa îmbolnăveşte trupul. Atunci când mintea o ia razna, corpul cedează şi el puţin câte puţin.

     Omul în general trece prin bune şi prin rele, prin boli şi stări de perfectă sănătate, prin încercări grele şi prin reuşite, are eşecuri şi succese, însă totul stă în puterea noastră, schimbarea se face numai prin mâinile noastre. Poţi să lupţi bolii sau poţi să capitulezi, poţi să trăieşti sau poţi să mori… nu este uşor, dar finalul merită…

     Chiar dacă te simţi nenorocit şi nefericit din cauza unei boli, chiar dacă te doare, chiar dacă simţi că nu mai suporţi… nu te lăsa, să renuţi nu este o soluţie, totul ne este dat cu un scop… răsplata te aşteaptă dacă vei şti să ţi-o câştigi.

     Ceea ce nu te face fericit acum, nu te va face niciodată; nu te încăpăţâna în false plăceri, nu te încânta la iluzii… toate aceste falsuri duc la pieirea ta ca fiinţă valoroasă…

     Boala şi suferinţa te marchează… 

 

 

 

 

 

 

 

 

            Articol scris de Gheorghe Alina

Să pot renaşte…

M-aş arunca în cea mai adâncă prăpastie să pot renaşte…

Să pot fi văzduh şi să veghez destine…

Să pot fi vânt şi să adii dureri şi feţe-nlăcrimate…

Să pot fi un ocean sau mare şi să ascult confesiuni de-amor…

Să pot fi ploaie, să răcoresc suflete însângerate…

Să pot fi codru şi să ofer trăinicie viselor…

Să fiu ninsoare aş mai vrea, să mă topesc în palme de copil…

Să fiu un curcubeu din ploaie renăscut, aş colora şi zâmbete…

De-aş fi amurgul serilor de vară, aş domoli tenebrele trecutului…

Să pot să fiu un singur răsărit, aş lumina o lume-ntreagă…

Să fiu o lacrimă pe un obraz cuminte, aş uşura un suflet fără minte…

Să fiu izvor de-nţelepciune şi iubire, aş aduce fericire…

Să fiu luceafărul pe cer, în nopţile-nstelate, aş cununa iubiri în noapte…

Să pot să mă preschimb uşor în toate, aş scăpa omul de durere…

De durere, de chin, de boală şi nefericire…

Şi aş institui pe veci o stare doar de bine; de bine, de extaz, de fericire!

Articol scris de Gheorghe Alina