Casatorit cu pianul…

        În fiecare zi treceam pe lângă sala unde cânta el. Eu aveam ore de balet, el era mare muzician, susținea concerte la Viena  și ne mai asista, din când în când, la orele de balet. Cânta la pian și o făcea într-un mod dumnezeiesc. În zilele când nu venea la orele noastre de balet, obișnuiam să mă lipsesc de  peretele sălii unde cânta el și îl ascultam așa… minute în șir. Uneori avea ușa deschisă, de parcă mă aștepta, de parcă o lăsa deschisă intenționat… pentru mine. Atunci aveam șansa să îl privesc… în momentele acelea simțeam că sunt privilegiată, era o mare onoare pentru mine. Îl iubeam, mă îndrăgostisem de el. La mărețul său Pian Digital Roland, părea ca un zeu. Un zeu care domina întru totul atât pianul, cât și muzica… fiecare notă… fiecare acord. Atingea cu atâta delicatețe clapele pianului, încât parcă mă înfioram. Pentru o secundă îmi imaginam că degetele lui treceau prin părul meu… mângâindu-mi obrazul… sărutându-mi cu atingerea lui, buzele.

Pian digital Roland

       L-aș fi ascultat o viață întreagă, însă uneori plecam grăbită. Oamenii de pe hol mă priveau uimiți. Deși eu păream că îmi caut ceva în geantă, cu toții știau că eu de fapt îl ascult pe el. Nu aveam curaj să îi mărturisesc iubirea… mi-era rușine, mă temeam de un refuz. El era căsătorit cu pianul… pian pe care îl văzusem mai de mult și într-un magazin de instrumente muzicale. Magazin instrumente muzicale Bucuresti! Atunci o idee măreață îmi veni. Urma să fie ziua lui de naștere în curând și speram că dacă îi voi face un cadou minunat… poate că avea să înțeleagă dragostea ce o nutream pentru el. Pe loc îmi veni ideea de a-i cumpăra un echipament de sunet live, dar nu prea mă pricepeam să aleg. Eu nu eram o somitate în domeniul instrumentelor muzica… eu știam numai să dansez și să iubesc.

Roland

        Însă cu multă speranță în suflet, am intrat pe site-ul magazinului online Music&More și am cerut sfatul unui consultant tehnic. Norocul meu a fost că am dat peste un consultant tehnic amabil și răbdător. I-am vorbit despre el, despre pianul lui digital, despre concertele sale, despre imensele săli în care își desfășoară arta și dumnealui mi-a recomandat cel mai bun echipament de sunet live. Aș fi putut să-i cumpăr și-o chitară, știam că el mai cochetează și cu chitara, dar și cu tobele; însă știam că marea lui dragoste rămâne pianul. Așa că n-aveam de ce să risc cu un cadou care poate nu l-ar fi încântat din tot sufletul. Comanda îmi veni în două zile, totul a decurs simplu și ușor. Și când sosi și marea zi, ziua lui de naștere… totul se petrecu nesperat de frumos. El era tot acolo, cântând la pianul său digital… mi-am făcut curaj și m-am dus la el. I-am spus că am un cadou pentru el, i-am spus la mulți ani și l-am rugat să treacă seara pe la mine ca să-i dau cadoul. Atunci el îmi spuse că va veni, dar că i-ar plăcea să ieșim împreună în oraș. Când mi-a spus asta… simțeam că mi se topește tot corpul. Am acceptat… i-am zâmbit, l-am sărutat pe frunte și am plecat.

P.S. Cadoul i-a plăcut la nebunie!

musicandmore

Melancolie, dulce poezie…

amintiri-prafuite-dar-de-mare-valoare-36985-o

            Mă cuprind niște fiori reci, nu știu ce sunt. Dar ceva în sinele meu îmi dă de înțeles că e melancolia… melancolie, duce poezie. Cuvinte mii și mii sunt așternute pe-o agendă, o dragoste ce-a fost, o dragoste ce m-a maturizat. Declarații de dragoste, mesaje de neuitat, jurăminți fierbinți, doruri sfinte… toate sunt scrise acolo, pe niște pagini îngălbenite de vreme. S-au dus și nu s-au mai întors. Toate jurămintele, toate sentimente, toate amintirile le-am păstrat în minte, în suflet și-n agendă. Fiori reci simt pe șiră când mă gândesc la acele nopți albe, și câte ne spuneam, și cât de multe povesteam. Îmi cântai la chitară, te ascultam cu urechea unei îndrăgostite, și fiecare notă atingea inima mea. Ce fire, ce bărbat, ce poet, ce artist, ce om, ce finețe… așa erai tu.

           Zâmbetul cald îl păstrez și acum pe pleoape când închid ochii, încă mă copleșește, încă mă face să tresar, încă nu l-am uitat. Trei anotimpuri frumoase mi-ai fost alături, trei anotimpuri în care te-am învățat, te-am descifrat și te-am iubit ca pe cea mai de preț comoară. Ai fost pentru mine un cumul de simțiri, ochii tăi ca niște mărgeluțe negre, trupul înalt și bine legat mă făceau să cred că totul este doar un vis. Și-a fost un vis, un vis frumos de trei anotimpuri.

         Melancolia astăzi m-a făcut să scriu această postare, să îmi aduc aminte de vremurile de mai bine de opt ani, de perioada maturizării mele, de influența ta, de prezența ta, de parfumul tău și de zâmbetul tău. Ți-am spus vreodată, frumos zâmbet ai, magic, liric, fascinant și formidabil… blândă privire, fin obraz, mâini tămăduitoare și gura ta întocmai ca un trandafir abia îmbobocit, pătată de dulcele acord al dragostei…

       Viața și-a urmat cursul firesc… tu acolo, eu aici, dar încă ne mai aduc împreună anumite amintiri prăfuite de timp și fapte, dar parcă încă vii în anumite momente. Sunt doar amintiri, melancolii, poezii, melodii și învățăminte, dar fac mai mult decât 1000 de vieți trăite…

        Zâmbet copleșitor, să nu îți pierzi niciodată strălucirea.

Articol scris de Gheorghe Alina