Happy

           Mă așteaptă încă o zi grea, o zi de muncă. Genul acela de zi în care cineva te muncește și te hăituiește ca pe hoții de cai. Dar nu-mi pasă că o să-mi dau și sufletul, important este că pot. Și azi, m-am trezit cu o așa stare de bine de nu vă imaginați. Mă simt fericită. Motive? Am câteva… dar ce contează motivele? Important este că sunt fericită și mă simt bine. Restul vorbelor sunt de prisos. Pot să n-am motive, chiar dacă nu mi se întâmplă nimic, pot să-mi dau colorez unghiile în roz aprins și deja mă simt bine.

           Așa facem noi femeile, găsim fericirea și-n cele mai mărunte lucruri. Chiar și când n-avem motive, noi zâmbim. Și ce bine că avem puterea de a zâmbi în ciuda tuturor greutăților. Sunt fericită că sunt femeie și pot apela la așa multe trucuri pentru a-mi reda starea de optimism și de veselie. Mulțumesc mamei că m-a educat în acest spirit. Și mulțumesc lui Dumnezeu că m-a croit atât de veselă. Sunt berbec, pe mine supărările nu mă marchează. Și chiar dacă mă necăjesc, oricât aș fi de lovită, îmi acord perioada de „doliu” și îmi revin. La un moment dat mă satur și de plâns și de durere și mă mobilizez. Reușesc să vreau să-mi revin. Ajung să doresc fericirea și reușesc să o obțin. Așa sunt eu făcută… să mă ridic din orice hău. Nu mă laud… spun doar cum sunt și sper ca voi, cititorii mei, să înțelegeți că viața nu este făcută din supărări, ci din dorința de a face bine și de a te simți bine.

             Să aveți o zi minunată ca vremea de afară. Vă pup!

 

Un strop de vară

47603_19_1371737531

Afară-i frig, e cenușiu, nu-mi place,

Mă întristează, am nevoie de culoare,

Aș vreau puțin verde și un soare călduros.

Să vină vara, acum! Îi ordon toamnei

Să plece, să se întoarcă de unde a venit,

Pământul să își schimbe rotația pentru mine.

Vreau o stare de fericire și de optimism,

Iar timpul ăsta care-i azi, mi-e potrivnic,

Mă îndoaie și m-apleacă, mă obligă

Să stau în genunchi și să mă chircesc.

Iar eu nu vreau, vreau să stau falnică-n picioare.

Fericirea… banii n-aduc fericirea,

Și mi-atât de dor de ea, vreau să-i zâmbesc

Să o strâng în brațe și să o sărut.

Dar fericirea mea are un chip, e om.

Dar omul s-a îndepărtat… aș vrea să trag de tine,

Să te aduc aici o dată cu primăvara mult iubită.

Mi te imaginez aici, lângă mine…

Mirosind împreună un buchețel firav de lăcrămioare,

Știi că miros a dragoste, a inocența noastră de demult…

Hai lasă iarna-n urmă, scutură distanța dintre noi,

Vino mai aproape și lasă-mă să-ți mângâi obrazul fin,

Dă-mi voie să-ți simt mireasma trupului ce pare-a fi a florilor de mai.

Nu te sfii, lasă în trecut minciunile, lasă în urmă supărările,

Lasă în spatele tău trădările, eu ți le-am iertat,

Să ne apropiem cu pașii goi unul de altul,

Și să ne strângem iar în brațe, ca altă dată.

Oamenii se tem de-apocalipsă, eu mă tem

De distanța noastră, mă îndurerez în lipsa ta,

Lângă tine vreau să stau, cu tine noaptea-i zi

Și ziua este veșnic tot senină.

Din vina ta mi-am pierdut linistea,

Mi-ai rătăcit primăvara și vara,

Chiar si cand sunt flori afară, eu văd în jur putrezăciuni.

Dar știi și tu că timpul nu ne iartă,

Ar fi mai bine dacă ai reveni, căci vremea trece,

Ni se usucă sentimentele și lacrimile de dor,

Eu te aștept așa cum știi și sper să vii într-o clipită,

Să aduci din nou în viața mea speranța

Și un strop de bucurie…

Optimism

Optimism

Și dacă m-aș arunca în cea mai mare nesiguranță,

Tot aș reuși să răzbesc.

Și dacă aș fi de o mie de ori lovită,

Tot aș reuși să mă lupt.

Și dacă s-ar ține de mine toate ghinioanele lumii,

Tot aș reuși să îmi descopăr norocul.

Si dacă aș rămâne singură, fără iubire,

Tot aș reuși să descopăr dragostea.

Și dacă aș fi părăsită, ce dacă?!

Tot aș reuși să descopăr o iubire împărtășită.

Și dacă timpul s-ar scurge mai repede,

Tot aș reuși să-l fructific.

Și dacă moartea s-ar ține de mine,

Tot aș reuși să o păcălesc.

Și dacă boala s-ar atinge de mine și m-ar silui,

Tot aș reuși să mă vindec.

Și dacă toată lumea mi-ar fi împotrivă,

Tot aș reuși să-i îmbunez.

Și dacă aș fi cea mai urâtă ființă,

Tot aș reuși să mă fac plăcută.

Și dacă aș fi singură pe lume,

Tot aș reuși să câștig un prieten.

Și dacă răul mi-ar vrea sufletul,

Tot aș reuși să cred, să sper.

Și dacă lumea s-ar sfârși pentru mine,

Tot n-aș fi supărată, am trăit,

Am iubit, este tot ce contează.

Despre gânduri…

timthumb           

          Zi sau noapte gândurile nu ne dau pace… ele aleargă în mintea noastră neîncetat, uneori chiar și în timpul somnului. Gândurile au mii de forme, idei, cunoștințe, amintiri, temeri, păreri, vorbe nerostite, îngrijorări sau pur și simplu, ele sunt acolo. Gândurile mai sunt cunoscute și ca vocea conștiinței, ele ne definesc, sunt adevarata noastră oglindă. Dacă cineva ar putea auzi gândurile unui om, probabil că se va cruci, uneori de răutate, alteori de prostie sau chiar din cauza ideilor de geniu. 

           Oricum ar fi, gândurile sunt ale noastre și nu ni le poate lua nimeni. Ele sunt însumarea ființei noastre… fără ele probabil că nu ne-am diferenția cu mult de animale. Problema este atunci când îți asculți gândurile numai în acțiuni distrugătoare, sau le ignori atunci când îți spun ceea ce este bine și frumos să faci.

           Gândurile sunt armele noastre, bogăția noastră și modalitatea noastră de a ne evidenția și reuși. Gândurile ne pot scoate din dificultate, ne arată calea, ne ajută să luăm decizii… ele așează lucrurile în mintea noastră și ne ajută să luăm cele mai înțelepte decizii… bineînțeles, dacă ținem cont de ele.

          Mie una gândurile nu îmi dau pace nici în somn. Sunt sursa existenței mele, sunt izvorul ființei mele și fără ele, probabil că astăzi nu aș fi cu nimic mai departe de o legumă. Gândurile sunt energia mea, optimisml meu, soarele meu, cele care îmi dau putere și scăpare, cele care îmi dictează ceea ce scriu… gândurile mă ajută să fiu, să exist, să trăiesc, să fac, să realizez și să reușesc ceea ce-mi propun… gândurile sunt un fel de prelungire a personalității noastre, de la ele pornesc faptele, tot ele dau startul tuturor lucrurilor din viața noastră.

        Gândurile se materializează, ele aduc la noi ceea ce ne dorim, din infinit, prin puterea voinței. Așa că dacă am gândi mai pozitiv, mai constructiv și mai frumos, exact aceste lucruri le vom atragem în viața noastră.

        Incit lumea la a-și scrie gândurile, ele sunt esență și sămânță pentru omenire. Poate un gând căruia nu îi dai curs, este defapt o mână de ajutor pentru altcineva. Bune sau rele, ele sunt geniale și trebuiesc ascultate, cele bune materializate, iar cele rele inversate în ceva constructiv.

        Gânduri, gânduri… oare ne dau vreodată pace?!

 

 

Articol scris de Gheorghe Alina