Nu-i usor sa-ti faci un site

      Dacă aș fi o oază inepuizabilă de inspirație mi-aș mai face un site. Atât de mult îmi place bloggingul și-atât de mult îmi place să scriu, încât simt că nu m-aș plictisi niciodată de această „meserie”. Am deja 4 bloguri personale, două wordpress și două pe domenii proprii. La început îmi era teamă să trec pe domeniu propriu, eram praf la tot ceea ce înseamnă crearea unui site, web design și optimizare SEO. De fapt, ca să fiu sinceră, nu mă pricep nici acum. Site-urile mele au fost făcute de un specialist, dar știți, e greu să nu știi o boabă de nimic, mai ales când vrei un site profesional.

      Și acum, dacă mi-aș mai face un site, aș apela la o companie creare site. De ce? Pentru că eu nu sunt un blogger ca oricare altul, site-ul meu nu vreau să arate ca oricare altul și dacă setările lui nu sunt făcute cum trebuie, degeaba. Da, poți să scrii pe el, dar să nu te-aștepți la Page Rank din partea lui nenea Google. Dacă noi, că suntem bloggeri, avem pretenția de a avea niște site-uri frumoase, perfect funcționale și optimizate din toate punctele de vedere, ce să mai spun de magazinele online sau de site-urile de prezentare ale magazinelor fizice. Sincer, astăzi dacă nu exiști în mediul online, e ca și cum n-ai exista nici în offline.

       Ai o afacere de succes, este profitabilă? Dă-mi link-ul să-ți văd site-ul! Nu ai? Atunci din start nu prezinți garanție. Ai site dar nu arată așa cum trebuie, atunci să-ți fie rușine! Înseamnă că nu ai bani să investești în webdesign, optimizare și promovare, și prin urmare încep să mă îndoiesc că afacerea ta este una de succes. Dar știți, nici măcar nu costă exagerat de mult. Urăsc să văd magazine online trase la indigo. Urăsc să caut un magazin și să nu-mi apară pe prima pagină în căutările Google. Urăsc să intru pe un site care nu are o temă prietenoasă și niște fonturi decente. Nu-mi place să-mi sară în ochi culori țipătoare, când vine vorba de un site. Toate aceste lucruri contează foarte mult. Dar câți știu aceste lucruri? Mie mi-au trebuit doi ani să învăț chestiile astea și zi de zi mai aflu câte ceva nou. Ceva nou care îl aplic automat și pe blogurile mele. Îmi place să fiu profi, ce să-i faci?! Poate că nu fac din blogging o meserie, poate că nu scriu eu cel mai frumos. Dar cu cât arată site-ul mai bine, cu atât vizitatorul este tentat să stăruie mai mult.

         Dacă nu îmi place un site, dacă mi-e greu să navighez pe el, dacă nu-i găsesc meniul cu ușurință și dacă paginile nu se încarcă repede, ies în secunda doi. Așa sunt eu, sunt mofturoasă probabil. Dar mi se pare o dovadă de bun simț să ai un site care funcționează la cote maxime și arată foarte bine. E ca și cum un om ar fi frumos, dar s-ar îmbrăca în zdrențe și are pretenția de a intra într-un restaurant de lux. Și trecând peste magazinele online, dacă sunteți bloggeri și vreți să treceți de la domeniul free la cel propriu, nu ezitați să apelați la un specialist, decât să nu faceți totul ok cap-coadă, mai bine lăsați firma de creare site să facă treaba tehnică.

        Nu uitați, ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place, vizitatorului nu mai spun! 🙂

logo

Reclame

Moș Nicolae l-a adus pe Moș Google

        Am un zâmbet mare, până la urechi. 🙂 Aproape că a trecut și Sfântul Nicolae și o dată cu el și această zi minunată. În primul rând vreau să urez tuturor sărbătoriților un călduros „La mulți ani” cu multă sănătate și bucurii. Și sper că astăzi ați avut cu toții parte de daruri minunate. Chiar dacă nu materiale, spirituale tot ați primit, poate fără să vă dați seama.

        Pe mine Moș Nicolae m-a recunoscut mai bine ca niciodată, mi-a adus exact ceea ce aveam mai mult nevoie. Încă de dimineață m-am trezit zâmbind, cu o inimă bună, cu niște gânduri cât se poate de frumoase și cu o liniște sufletească, așa cum nu am mai simțit de mult. Da, Moș Nicolae le-a așternut pe mine cu mare pricepere, căci s-au lipit de pielea mea de minune. Curios, dar n-am primit nicio nuielușă, constat c-am fost cuminte, dar mi-a lăsat în papucii mei de casă, căci ghetuțele nu mi le lustruisem, o ciocolată maaaaaaaaare și gustoasă, din aceea care îmi place mie mai mult și mai mult. Și cam atât, că nici n-aveam nevoie de mai mult. Am tot ce-mi trebuie, eu sunt bine, mama e bine, familia sănătoasă, ce-mi pot dori mai mult?!

       Dar peste zi am avut parte de o surpriză neașteptată, Moș Nicolae l-a trimis la noi pe Moș Google. L-a sculat din hibernare, pe gerul ăsta, și l-a pus la treabă, să ne recalculeze nouă page rank-urile. De când îl așteptam, de când mă tot rugam să vină o dată Moș Google și să ne crească PR-ele, să ne meargă și nouă mai bine. Dar pe cât de mult îl așteptam, pe atât de tare mă temeam; că ce-i la mine pe blog, mama și cu tata mai lipsesc. Link-uri sute, din enșpe mii de părți, magazine și produse. Dar cu mine a fost bun Moș Google, din 3 bloguri, pe două mi le-a crescut la PR 3, iar pe al treilea încă mai aștept… încă n-a ajuns la acela… sau poate nu merită să i se dea PR. Habar n-am, dar ar cam trebui… acum, ce-o vrea bătrânul Google, e bine și așa. Nici nu mă așteptam, mai repede credeam că o să-mi scadă, decât că o să-mi crească. Sunt fericită, le mulțumesc Moșilor că au fost așa darnici cu mine. Că-n blogosferă e cam rușine să rămâi ani de zile cu PR 2, atât aveam înainte, și are Spanac o vorbă „o să mori cu PR 2”. 🙂

       Din auzite am aflat că domnul Google a mai fost și drastic, unora le-a dat, altora le-a luat… ce ți-e și cu algoritmii aștia de calculare, din om te trezești neom, bine în cazul acesta, din PR 2 să te trezești cu 0, e cam grav și neplăcut al naibii. Dar oricum, verificările astea durează vreo două săptămâni, să nu ne grăbim cu temerile, concluziile și presupunerile, să avem răbdare mai bine. Așa că vă urez tuturor, vouă bloggerilor, să creșteți în PR cu cel puțin 1-2 puncte.

      Aaaaaa, și săr’na Moș Google și Moș Nicolae, vă mai aștept și la anul, la fel de darnici!

      Baftă, v-am pupat! 🙂

mos-nicolae-1

Dilemă

 semnul-intrebarii-5      
          Asupra mea s-a abătut o mare dilemă… nu este un secret pentru nimeni că particip la tot felul de concursuri și campanii, îmi plac, mă motivează, îmi testez limitele, învăț să scriu, învăț să abordez subiecte care poate cu alte ocazii nu aș fi avut prilejul să le dezvolt. Și ce satisfacție mai mare să am când văd că sunt aleasă câștigătoare dintr-o mulțime de participanți, care mai de care mai talentați și mai pricepuți. Dar în toată experiența mea în lumea concursurilor, nu am văzut niciodată să câștige un articol ca la „mica publicitate”.
       Și mă întreb: Ce o fi în mintea acelor participanți care scriu articole de maaaaaxim 200 de cuvinte și-l înregistrează la un concurs?! Și nu mă refer la poezii desăvârșite, că acelea pot fi scurte dar cu o esență nemaipomenită, mă refer la articolele de genul: „Am aflat de campania X care promovează Y și se ocupă cu bla, bla, bla și bla bla bla”. Aici nu mai înțeleg. Dacă ar fi pus o poezie superbă, cum scrie Alma Nahe de exemplu, atunci da, jos pălărie, înțeleg să impresionezi cu un joc de cuvinte excepțional. Dar așa?!
        Nu înțeleg de se mai „chinuie” acel participant să scrie chiar și acele 200 de cuvinte, cu link-urile aferente, când oricum nu există nicio șansă să câștige. Și mă întreb de ce să pui niște link-uri care la Page Rank te vor trage în jos, când până la urmă din concurs nu vei avea niciun beneficiu. Doar așa să fie?! Chiar așa să te încrezi în brațele norocului?! Mi se pare ușor naiv, pentru că în concursurile astea câștigă doar cei care muncesc, care își dau toată silința, care sunt motivați și-și pun toată creativitatea în articol.
      Tare mult aș vrea să aflu ce se află în mintea acelui om care participă la un concurs cu un textuleț… rare sunt cazurile când o firmă alege câștigător un text de 200-250 de cuvinte, doar cine știe cum… Oricum, dacă cineva din cei care practică această metodă vor citi acest articol, ar fi mai bine dacă și-ar da puțin silința pentru că astfel roadele nu vor intarzia să apară. Vă veți bucura de succes și premii frumoase fără doar și poate!
      Mult succes!!!