Miezul noptii…

Intunericul s-a lasat de mult, este trecut de miezul noptii… nicio soapta nu-mi incanta auzul. Este o bezna perfecta, parca si luna refuza sa mai priveasca spre fereastra mea. N-am nici somn, nici liniste… nu traiesc si nici nu mor. Mi-ar placea sa dorm, mi-ar placea sa visez, orice, de bine sau de rau… dar nu pot… geamul inlacrimat al camerei mele imi aduce aminte de trecut. L-as sparge si i-as ingropa cioburile in pamant. Inainte reflecta luminite colorate, acum e mat, parca e mort. Refuza sa mai straluceasca, refuza sa mai lase vreo raza de soare sa-mi mangaie chipul dimineata. De parca ar avea vointa proprie, nemernicul.
Incerc sa-mi ignor fereastra, ma intorc cu spatele la ea… dar n-are taine, parca ma striga, parca ma obliga sa m-apropii. Ma ridic din pat, ii fac pe plac… imi pun palma pe geamul aburit, las sa se imprime forma mainii mele stangi. E cald in casa, sufocant, si tare rece afara, de parca o lume apriga se afla dincolo de el. Iau mana si privesc urma… se scurge apa vietii pe urma mea si-mi aduce aminte de el. De urmele palmelor lui pe trupul meu. Cu aceleasi palme cu care m-a iubit, m-a si lovit. Cum poate oare un om sa fie si bun si rau?! Cum pot oare doua maini, aceleasi maini, sa ofere si tandrete si durere. De neinteles… de necrezut cate am putut accepta.
Sunt invaluita de sentimente contradictorii, sunt confuza, parca intreaga lume mi-e potrivnica de cand l-am alungat. L-am parasit, l-am izgonit, cand a incetat sa-mi mai ofere protectie. Era brutal, n-as fi crezut… nu stiu din ce cauza… gelozie, frustrare, nesiguranta… sau poate firea mea rebela il dadea peste cap. N-am stiut niciodata sa fiu supusa, iar el voia sa ma domine in intregime. Nu m-am lasat anulata si-a ales sa ma faca sa sufar.
Am suferit, dar nu pot sa uit cate a privit fereastra asta… si noptile de amor si pe mine chircita de dor. Si momentele de tandrete si pe mine plesnita in pat. L-as fi urat, l-as fi stricat asa cum incerca el sa ma strice pe mine… asa cum el incerca sa ma dezansambleze, bucatica cu bucatica. In mainile lui eram ca un cub Rubik… asa de mult ce il iubeam, incat am sperat ca intr-o zi se va schimba.
Pana m-am schimbat eu… definitiv, irevocabil. I-am aruncat hainele pe geam, de la aceeasi fereastea, am schimbat yala si i-am spus de sus, adio. N-a prea inteles… a incercat sa ma intimideze, a incercat sa ma recucereasca… nu i-am mai dat voie. Si-acum, numai fereastra imi mai aminteste de el. O sparg sau o zidesc… m-am saturat de ea, imi fura linistea.

wpid-01858_hd.jpg

Zâmbește…

Când îți va fi mai greu…

Să-ți aduci aminte de clipele fericite,

De momentele acelea când zâmbeai,

Când trăiai cu inima, nu doar cu trupul.

Adu-ți aminte ce vie te simțeai,

Și cât de frumos vibrai.

Nu uita nimic din tot ce-a fost,

Nici chiar lucrurile rele,

Sunt toate ale tale,

Nimeni nu ți le poate fura.

Și chiar dacă astăzi

Te simți a nimănui,

Chiar dacă azi ești tristă

Și poate chiar nefericită,

Chiar dacă viața, simți că te-a pus la pământ,

Tot ce-a fost cândva,

Astăzi te poate salva.

Stă în puterea ta să reușești,

Cu mâinile tale te poți ridica,

Și poți să speri, să lupți,

Să redevii, cea care ieri zâmbeai,

Cântai și fericită mai erai.

Tot ce-a fost frumos,

Azi te poate mobiliza,

Prin sângele tău curge voință,

Sunt sigură că ți-e dor de tine,

De cea care ai fost atunci,

Te poți recâștiga.

Îți poți redobândi seninătatea,

Frumusețea, tinerețea…

De ce nu-ncerci?!

Ce te reține?

Frica?! Nu-și are rostul.

Teama?! Nu o băga în seamă.

Privește spre viitor,

Făurește-l în imaginație,

Așa cum crezi tu că-i mai frumos,

Apoi acționează și fă-l să se întâmple.

Nu-i ușor, dar nu-i nici imposibil,

Știi și tu că atunci când îți dorești ceva,

Cu toată ființa ta,

Tot Universul te va ajuta.

Trebuie numai să vrei,

S-alungi nefericirea și tristețea

Și să te-ncarci cu energie pozitivă.

Zâmbește și pășește cu încredere,

Te vei clătina, probabil…

Dar nu vei cădea.

Ești mai puternică decât îți închipui…

Mai tare decât o stâncă,

Mai iute decât oțelul,

Dorința ți-e mai fierbinte decât focul.

Poți… încearcă!

Paradoxal

Mă împiedic,

Mă împleticesc,

Mă lovesc,

Cad,

Sunt frântă.

Mă simt sleită,

De puteri,

De viață.

Mă sufoc,

Aerul nu-mi ajunge,

Pământul nu mă mai susține,

Mă trage în jos,

Mă vrea una cu el.

Dar nu vreau să mă las,

Mă împotrivsc gravitației,

Deși coloana mi se gârbovește,

Eu o oblig să stea dreaptă.

Voința îmi oferă verticalitate,

N-am putere,

Dar am voință,

Paradoxal, nu?!

Am stat atâta timp în iarnă,

În întuneric,

În frig și dezolanță,

Încât acum,

Primăvara cea însorită,

Mă rănește…

Ghioceii îmi zgârie auzul,

Soarele îmi arde chipul,

Aerul blând îmi încâlcește părul.

Abia mă obișnuisem cu întunericul

Și acum sunt nevoită să dau piept luminii.

Grea trecere,

Greu chin,

Greu mai este.

Dar trebuie să pot,

Trebuie să mă adaptez,

Stângaci, dureros,

Dar posibil.

Încet, încet…

Voi evolua de la stadiul de primată,

La cel de om.

Și cu cât va fi mai soare,

Cu atât mă voi îndrepta mai falnic.

Contrar durerii,

Sunt mândră,

Îmi ascund suferință,

O las să facă ravagii la interior,

Însă zâmbetul,

Nu mi-l șterg niciodată de pe chip.

Așa sunt eu…

Lupt… altfel nu știu să trăiesc!

Va veni o vreme…

Va veni o vreme…

Când voi muri și eu,

Ca orice om pe lumea asta.

Și-atunci viermii vor mânca

Din trupul meu.

Viermi născuți din mine,

Acum sunt plină doar de larve,

Mă întreb dacă voi reuși, cândva,

Să nasc din trupul meu vreo doi-trei fluturi.

Dar nu cred,

N-am fost făcută pentru frumos,

Pe mine mă atrage urâtul.

Și-atunci când voi muri,

Obrajii mi se vor veștejii,

Buzele mi se vor ofilii,

Ochii mi se vor usca,

Degetele mi se vor topi,

Și inima îmi va fermenta.

Draguțul meu suflet

Nu va mai fi în stare să simtă,

Dar urechile îmi vor auzi,

Bocetele celor din jur,

Înjurăturile celor care nu m-au iubit.

Eu n-aș vrea plâns,

Nici tristețe,

Aș vrea s-aud în jurul meu bucurie.

Așa voi ști că m-au iubit,

Așa voi ști că mă vor ține minte.

Nu vreau să simt sărutări

Pe fruntea mea rece,

Nici mângâieri pe palmele

Grele și galbene ca pământul.

Eu vreau să fiu ținută minte

Caldă, vie, veselă,

Nu tăcută, nu moartă.

Nici măcar nu vreau să stau trei zile în casă,

Să mă ducă o zi în Biserică,

Să-l pot ruga pe Dumnezeu

Să mă primească la el,

Apoi pot să mă-nvelească cu pământ,

Oricum nu o să înviu,

Oricum nu m-aș întoarce,

Nici dacă aș avea de ales.

De ce nu m-aș întoarce?!

Pentru că lumea am cunoscut-o deja,

Am iubit, am simțit, am trăit,

Voi vrea să văd și Cerul,

Nu mor de curiozitate să văd Iadul

Și dacă totuși voi ajunge acolo,

Le voi face viața amară,

Îi voi face să mă izgonească,

Să mă trimeată înapoi, la Îngeri.

Sper să am această ultimă putere,

Și dacă nu… Dumnezeu cu mila.

Voi aștepta Judecata de Apoi

Și sper să nu întârzie prea mult.

În fine… cred că mai e mult până voi muri,

Dar nu mă tem,

Nu stau cu frica-n sân.

Ce-o fi, o fi,

Sper doar să nu mă chinuiesc,

Moartea să-mi fie ușoară

La fel că bătaia aripilor de fluturi.

Te îmbrățișez de la distanță,

Dragă moarte,

Te vei înfrupta și din trupul meu

Într-o bună zi…

Dar până atunci,

Fii mai blândă cu ceilalți,

Smulge-i cu mai multă delicatețe,

Dacă se poate în somn,

Pe nesimțite…

Dar tu știi…

Tu-ți știi motivele…

Tu ai menirea ta,

Și scopul pentru care faci,

Ce faci…

Te sărut…

De la distanță,

Pe fruntea ta lată

Și albastră,

Ca noaptea.

Fioroșii dinți de cupă

Arătarea imensă din oțel masiv, condusă de un om, mușca din asfalt cu ferocitatea unui lup străvechi. Arăta ca o mașinărie imensă, venită parcă din viitor, și lăsa în urmă cratere imense, adânci și largi, dezgolind parcă nefiresc de mult pământul ce cândva fusese acoperit de asfalt. O curiozitate imensă mă îndemna să mă apropii de acele găuri din pământ și să văd ce se află înauntru. Știam că acolo sunt țevi bine ascunse în pământ, dar vroiam să văd detaliile. M-am apropiat, dar atenția îmi fu atrasă de excavator, cel care știrbise asfaltul atât de mult cu dinții săi de cupă proeminenți, puternici, agili și duri. Mai mult decât să văd interiorul craterului îmi doream să aflu mai multe despre cupa excavatorului, despre dinții săi care păreau atât de fermi și de preciși. Mă întrebam din ce au fost făcuți de pot dezbrăca în asemenea hal pământul. Căci excavatorul continua să muște de zor, până ce reuși să dezgroape o stradă întreagă, fără ca dinții să fi fost afectați în vreun fel.

Mi-am făcut curaj și m-am dus lângă un domn ce se uita încruntat pe o mapă, notând de zor niște detalii. Mi se părea a fi șeful lucrării. Deși părea nervos, am intrat în vorbă cu dânsul.

dintidecupabaer

–          Bună ziua, domnule, iertați-mi curiozitatea, dar îmi puteți spune și mie specificațiile acestor dinți de cupă?

–          Domnișoară, am eu față de vânzător? Intrați pe www.dintidecupa.eu și lăsați-mă în pace, am treabă.

–          Vă rog frumos, sunt curioasă… până ajung eu acasă o să mor de curiozitate. Știu că sunt femeie, dar n-am mai văzut niciodată așa ceva.

Mă măsură din cap până în picioare, îmi zâmbi ștrengărește și îmi spuse:

–          Ăștia sunt dinți de cupă MTG Systems – Ripmet! (Vroia să mă bage în ceață cu detalii tehnice)

–          Atât îmi veți spune?!

–          Au o excelentă rezistență la aplicații extreme. Forma îmbinării între cele două elemente, dinte-portadinte, face ca suprafața de contact dintre acestea să fie mai mare, pentru o repartizare mai bună a forțelor, mărind astfel considerabil viața utilă a sistemului. Această stabilitate a sistemuli minimizează riscul de rupere chiar și în condiții extreme.

–          Așadar de-asta dinții mușcă din asfalt ca și cum ar mușca din cașcaval.

–          Da, așa este.

–          Și nu intră pământ, pământul nu blochează sistemul și îmbinările dintre dinte și portadinte? Sau mai rău, bucăți tari de asfalt?

–          MTG Systems RipMet încorporează noua soluție MTGtwist. (din nou ceață)

–          Adică?

–          Adică siguranța conică facilitează extragerea, opritorul MTGtwist este compus din elastomet și poliuretan, cavitatea pătrată este un profil standard, și are de asemenea tampon pentru a evita umplerea cavității pătrate a siguranței cu pământ, economisind în felul acesta timp prin eliminarea procesului de curățare la demontare.

–          Aha, interesant. Și există mai multe feluri de dinți de cupă?!

–          Da există, MTG Steels, Kingmet, Promet, RipMet, StarMet, Buldo MTG și mai sunt și alte categorii. Dar nu mă mai înnebuniți cu întrebări, intrați pe DintiDeCupa.eu și veți descoperi acolo toate detaliile. Acum vă rog să mă scuzați, am treabă.

Și plecă, lăsându-mă în urmă… Mulțumesc i-am strigat eu… Și-am plecat și eu fericită acasă, unde am căutat mai multe detalii pe site-ul oficial al dinților de cupă fioroși.

dintidecupa

Să vină iarna, dragul meu…

1ms.net

Nu te teme, dă-mi mâna ta, simte-mi dragostea.

Nu-ți fie frică, dincolo de albul acesta gol, se află o lume caldă.

Crezi că natura a murit? Deloc! Se odihnește!

Sub pătura de nea se află viața, omătul o hrănește.

A adormit zăpada pământul cel puternic,

L-a învelit cu răceala ei, pentru ca-n primăvară

Să-și nască el mai curajos ca niciodată,

Plăpânzii ghiocei și lăcrămioarele gingașe.

În anumite locuri încă n-a ajuns învelitoarea

Albă ca de gheață, dar el, pământul,

Stă și-așteaptă răbdător ca ea să vină.

Căci a-nghețat de-atâta așteptat și ar avea nevoie

De prospețimea fulgilor de nea,

Care să-i spună negreșit, că-n primăvară va renaște.

Așa cum omul este pustiit când e lipsit de dragoste,

Așa natură este înfrigurată, când Dumnezeu n-o învelește

Cu-mbelșugatul pled de nea.

Căci din zăpada, aparent uscată, natura își extrage viața,

Copaci dezgoliți de frunze și de dor,

Își întind rădăcinile să tragă seva vieții,

Iar florile și iarbă au adormit la adăpostul

Neîntinat al albului de iarnă.

Poate că unora le e urât să vadă iar omătul,

Ce uneori se schimbă-n mocirleală,

Dar nu că vrea sau pentru că afară e prea cald,

Ci pentru că noi oamenii, nu știm să primim zăpada

Cu tot sufletul, în viața noastră.

Numai copii știu să cheme fulgii peste noapte,

Cu inimioarele lor neîntinate se roagă bunului Dumnezeu

Să le dea în miez de noapte, mult omăt prin care să se joacă.

Doar ei mai știu să simtă frumusețea iernii,

Noi oamenii vedem doar neajunsul ei în jur.

Ne e urât de frig, de umezeală, și mai uităm din când în când,

Că ea purifică și spală necazul și durerea omului și a naturii.

Aș vrea să curgă acum din cer zăpada,

S-o cearnă cerul pe pământ, să simt întâiul fulg de nea

Cum se topește pe obrazul meu, încă de la prima mângâiere.

Căci vreau să simt cu tine iarna,

Să ne încălzim sufletele unul altuia,

Să stăm de mână sau îmbrățișați și să ne bucurăm

Prin sufletele de copii, adânc ascunse-n noi,

De minunea iernii atât de prețioasă.

Dă-mi mâna ta, să pășim goi spre ținutul gheții

Și să ne țină cald doar dragostea pe care ne-o purtăm

Cu atât devotament și-așa puternică ardoare.

Să vină iarna, dragul meu…

Patimi

mantodea_by_kyliefaye-d48r637

Mă simt surghiunită în propriile patimi,

Oricât aș încerca să scap, nu reușesc.

Mă zbat și mă zvârcolesc în zadar,

Mocirla mă cuprinde și mă înghite și mai adânc.

Îmi caut calmul și liniștea,

Știu că nisipurile mișcătoare mă vor scoate

La suprafață dacă nu mă mai zbat.

Dar este greu, mult prea greu,

Cum să stau nemișcată când abisul mă îneacă.

Icnesc din cauza proprie-mi scârbe,

Nici nu-ndrăznesc să-mi ating obrazul,

E rânced, mă mănâncă și mă doare.

Aș vrea să ies la suprafață,

Dar pământul nu mă mai rabdă.

Nu știu ce are cu mine, nu mă mai vrea de mult,

Este atât de mult timp de când mă trage-n hău,

Încât am obosit, nici vlagă nu mai am.

Puterea mi-a secătuit, voința s-a topit,

N-a rămas în mine decât acceptarea,

Nici răbdare nu mai am, de s-ar încheia o dată totul.

Să pot să scap, să mor, să mă duc

Unde o vrea Dumnezeu, căci atâta chin

Nu este cu putință pentru un singur om.

Crucea din spatele meu este grea,

M-apasă prea tare, plămânii mă dor,

Sunt sufocați de greutatea propriei mele dureri.

Și pulsul s-a diminuat, dar flacăra vieții încă pâlpâie,

De s-ar stinge o dată. Măcar aș știi ca am scăpat.

Dar nu, corpul se împotrivește să moară,

Nici măcar renunțarea nu îl împinge mai tare spre moarte.

De parcă natura și toate forțele ei,

Mă vrea chinuită vreme îndelungată.

Sacre sunt momentele vieții, dar nu și pentru mine,

Au fost cândva, acum nu mai sunt,

Acum nu mai e viață, e doar durere și singurătate.

O mare neagră de singurătate,

Un ocean spumos și învolburat de smoală.

Oare așa arată Infernul?! Să-mi spună cineva,

Aș vrea să știu, să mă pot împăca cu ideea.

Dar în jurul meu este numai liniște,

O liniște înmormântală, strigătoare la cer,

Și parcă frica se întețește, spre rușinea mea.

Nu mă mai zbat, să se lase o dată uitarea,

Să se lase o dată împăcarea, căci am nevoie de ea

Ca de aerul pur pe care aș vrea să îl respir,

Dar în jur miroase numai a praf și a mizerie,

Mirosul vine din interiorul meu,

Îmi vine să vărs, dar mă abțin,

Nu vreau să murdăresc noroiul care mă îngroapă,

Îl las curat cu mâlul său prea plin.

Să vină liniștea și frigul,

Aștept nepăsătoare…

Simfonia Toamnei

Copacul de Aurelian Andreescu:

 

În grădina casei mele e copacul
Care cântă și pe frunze și pe vânt
Care știe tot ce-mi place și ce simt
Care știe cântecul ce-n gând îl cânt.
În grădina casei mele e copacul
Care-mi spune să fiu mândru cum e el
Care-mi spune să-mi țin fruntea dreaptă tot mereu
Fie ploaie, fie soare, fie nori,
Tot ca el.

Copacul demn se-nalță în grădina mea
Încărcat de roade și de noaptea grea
Au încercat dușmani să-l culce la pământ și să-l știe-ngenunchiat.
Copacul drept se-nalță în grădina mea
Amețit de soare, de lumina grea.
Acest copac e trup din trupul țării sfânt
Și-o fi veșnic pe pământ.

În grădina casei mele e copacul
Care cântă și la bine, și la greu,
Simt în brațe lemnul tare și-l sărut mereu
Și copacul se transformă dintrodat’
Sunt chiar eu!

Copacul demn se-nalță în grădina mea
Încărcat de roade și de noaptea grea
Au încercat dușmanii să-l culce la pământ și să-l știe-ngenunchiat
Copacul drept se-nalță în grădina mea

Încărcat de soare, de lumina grea.
Acest copac e trup din trupul țării sfânt
Și-o fi veșnic pe pământ.

          Pe versurile lui Aurelian Andreescu, Angela Gheorghiu a interpretat această piesă într-un mod apoteotic, absolut fabulos, fascinant. De parcă ar cânta pe notele inimii. Îmi place opera, însă nu orice piese, dar sunt unele care îmi fac pielea de găină, care mă fac să vibrez, să tremur, mi se pune un nod în gât și ochii mi se înlăcrimează. Nu de tristețe, ci dintr-o bucurie copleșitoare ce nu poate fi manifestată decât prin niște lacrimi pline și curate. Așa simt și când ascult această piesă. Angela este o somitate în lumea operei și faptul că a făcut un videoclip și a reinterpretat această melodie, mă face să o îndrăgesc și să o respect și mai mult. Numesc această interpretare Simfonia Toamnei, Simfonia Sufletelor, Apogeul Frumosului.

Sper să vă placă și vouă la fel de mult cum mi-a plăcut și mie; și să vă atingă până în adâncul sufletului, doar așa veți trăi pentru trei minute în înaltul cerului, încercați de sentimente dumnezeiești!

Ploaia…

               poze-de-toamna

          Serile trecute a plouat extraordinar de frumos, violent, acerb, răsunător, exact cum îmi place mie. Ador să ascult noaptea ploaia, să o miros, să o simt prin toți porii. Să îmi las fața brăzdată de picurii reci și mari… mă simt de parcă viața mi-ar curge prin vene cu o vitalitate nemapomenită. Ploaia cred că este singurul fenomen al naturii cu adevărat poetic, literar și liric. Emană poezie și poveste deopotrivă. Parcă ar purifica pământul și natura întreagă și pe deasupra ne spală și nouă păcatele, pornirile rele, durerile și frustrările.

           Ploaia este magică și fantastică, ploaia este răcoritoare, este divină, frumoasă și grațioasă. Ploaia este senzuală și sexy, emană erotism și fantezie. Ce poate fi mai frumos decât să stai și să asculți cântul însetat de dorință al ploii, să privești cum din cer cad ropote de picuri și astfel scaldă întreaga natură într-o mare de visare. Ploaia este sentiment și visare, este iubire și tristețe sub aceeași față, amintiri și totuși conștientizarea prezentului. Ploaia mă îndeamnă să cuget, să simt și să meditez spre zări necunoscute, dar care pot fi atinse prin voință și putere.

apa-de-ploaie

         De ploaie mă leagă numeroase amintiri, am pătimit dureri în ploaie, m-am fericit în toiul unei ploi, am plâns o dată cu cerul și m-am bucurat de nenumărate ori însoțită de un curcubeu viu colorat. Curcubeul pulsează și el, este minunea vie că dragostea împărtășită există, că este acolo în zare și ne așteaptă, pe toți, și pe mine și pe tine. Curcubeul după ploaie este aidoma fericirii după o perioadă îndelungată de chin și furtună. Curcubeul este atingerea dintre două suflete ce rezonează  într-unul singur.

       Și câte nopți n-am adomit ascultând ploaia, este muzica preferată pentru sufletul meu, este alinarea și speranța mea. Și-mi place să mă cutremur la auzul unui tunet asurzitor, de fiecare dată aceeași intensitate o simt, aceeași teamă puternică și totuși aceeași plăcere infinită. Și ce frumos se luminează noaptea prin săgețile cu fulger aruncate de divinitate. Și plouă, și tună, și fulgeră, și simt, și mă bucur nespus. De ploaie nu mă pot sătura…

      Ploaia este realitatea artei, ploaia oferă viață, speranță și bucurie. Ploaia ne asigură traiul. Ploaia și pământul sunt un tot. Iar pământul este legat pe vecie de ceruri, prin ploaie.

      Iubesc ploaia și am să o iubesc cât am să trăiesc, ploaia este fenomenul sufletului meu, ploaia este cânt și visare… ploaia este numai pentru mine…

ploaie2

Articol scris de Gheorghe Alina

Transport mobilă cu TransportDeTotFelul.ro

              Nu știu cum vi se întâmplă vouă, însă la mine când este vorba de transportat lucruri devine un adevărat chin. Nu de puține ori familia mea a trebuit să apeleze la serviciile unei firme pentru a putea transporta câte ceva. Mi-am cumpărat mobilă nouă, a trebuit să apelez la serviciile unei firme de transport pentru a putea scăpa de mobila veche. Ai mei și-au făcut casă și au avut nevoie să transporte pământ, nisip, pietriș și chiar gunoi. O firmă serioasă care să facă aceste treburi pentru noi oamenii de rând sunt greu de găsit, în primul rând datorită prețurilor foarte ridicate. Însă cert este că măcar o dată în viață ai nevoie de o firmă de transport pentru nevoile tale de om gospodar.

           Cred că nu există om pe lumea aceasta care să nu se fi mutat măcar o dată în viață, care să nu fi avut nevoie să scape de mobila veche, ori de ciurucurile multe și dese strânse de-alungul unei vieți la casa omului. Și pentru acest gen de nevoi a fost creată firma TransportDeTotFelul.ro. Această firmă de transport dispune de autoutilitare ideale pentru transport moloz, transport mobila, nisip sau evacuare gunoi în București, Ilfov dar și în țară. TransportDeTotFelul.ro ne oferă toate aceste sevicii la prețuri și condiții excelente atât pentru marile companii, cât și pentru firme sau persoane fizice la prețuri de bun simț.

 car

Principalele beneficii pe care tu ca și client le obții din colaborarea cu firma TransportDeTotFelul.ro, indiferent că vrei să scapi de moloz, de nisip, de pietriș, de gunoaie sau de mobila veche, sunt:

  • economisești timp;
  • scapi de lucrurile nedorite din curte sau din casă;
  • economisești sume importante de bani;
  • nu depui efort fizic;
  • beneficiezi de reduceri de prețuri pentru transporturile viitoare.

transport-mobila-0-91416d68bf

Cred că cel mai frecvent transport dintre toate, este transportul de mobilă. Dacă ai nevoie de transport mobilă în București și în țară atunci ai ajuns unde trebuie. TransportDeTotFelul.ro ne oferă serviciu transport de mobilă la cele mai accesibile prețuri în cele mai bune și mai sigure condiții. Pentru un astfel de transport mobilă, firma îndeplinește următoarele caracteristici:

  • transportă mobilă și mobilier în București și în țară;
  • dispun de autoutilitare de 3.5 tone ideale pentru mobilă;
  • evacuează mobila veche din apartament;
  • asigură încărcarea și descărcarea mobilei;
  • prețuri de bun simț pentru serviciile prestate;
  • serviciu rapid, mobila este transportată în cel mai scurt timp;
  • opțional putem apela la echipă și pentru serviciile de manipulare și montare a mobilierului.

Așadar, cu firma TransportDeTotFelul.ro serviciile sunt palpabile și imediate și în plus la cele mai bune și mai omenoase prețuri.

         În felul acesta putem uita de chinul care ne paște când vrem să ne mutăm, acum nu mai trebuie să locuim înghesuiți sau cu gunoiul nedorit în curte; nu trebuie să mai căutăm prin cunoștințe o firmă de transport serioasă, acum este aici, la doar un click distanță.

        Ușurează-ți viața cu TransportDeTotFelul.ro. Eliberează-ți calea și fii mai fericit și mai împlinit!

 platforma