De Iepuras se vine cu pantofi Happy Bees

Dragi mămici din toată țara, trebuie să vă fac cunoscută o super ofertă. În două săptămâni vom sărbători Paștele și inevitabil trebuie să vină și Iepurașul la micuții dumneavoastră. Îmi dau seama că vă pregătiți din timp cu minunatele cadouri și cumpărături. De aceea trebuie să știți că în magazinul online HappyBees.ro veți găsi o super ofertă la pantofi copii. Cumpărați o pereche de pantofiori, iar pe a doua o primiți la jumătate de preț. Mulți dintre voi aveți câte 2-3 copii și astfel veți economisi niște bani, mai ales că toate prețurile sunt accesibile.

Happy

Încălțămintea pentru copii, Happy Bees, este de cea mai bună calitate, rezistentă, practică și în diverse modele vesele. Primăvara se va reflecta întru totul în perechea de pantofiori a micuțului tău. Și crede-mă, de Paște întotdeauna Iepurașul vine cu o pereche de încălțări și o hăinuță. Țin minte, când eram eu mică, întotdeauna primeam de Paște câte o pereche de sandale sau pantofiori lăcuiți și câte o rochiță sau o salopetă. Nu voi putea uita niciodată pantofiorii mei de lac roșii și sarafanul din blugi pe care l-am primit când aveam vreo 4 anișori.

Deși am îmbrăcat sarafanul și am încălțat pantofiorii pană i-am zăpăcit, mulți ani am păstrat acel cadou minunat. Mă simțeam legată sentimental de o simplă pereche de pantofi, de parcă toată inocența mea era în acea pereche de pantofi lăcuiți. Păcat că i-am aruncat și mai păcat că nu le-am făcut o poză pe care să o am ca amintire. Nu știu dacă copiii din ziua de astăzi pun preț pe așa ceva, dar știu că și ei au câte o hăinuță preferată și câte o pereche de pantofi favoriți. Se bucură de niște pantofiori, ca și cum ar fi o jucărie.

Happy Bees

Copiii nu mai sunt ca în trecut, nu vor să se îmbrace cu orice și nici să se încalțe cu orice. Fetițele sunt cochete, băieții sunt și ei aranjați. Au gusturi definite de mici și când nu le place ceva, nu-i poți păcăli, pentru că au personalitate. Încălțămintea Happy Bees chiar este pe gustul copiilor, pentru că sunt gândit astfel încât să fie și moderne, dar să fie și comode și de calitate. Aceste încălțări au ceva special… completează personalitatea copiilor. Și cred că ar fi păcat să nu profitați, nu? În fond, în preajma oricărei sărbători fiecare bănuț contează și economisirea unui ban face posibilă cumpărarea altui lucru.

Așa că profitați, Happy Bees vă așteaptă!

Cris-Tim ii cauta pe cei 8 magnifici

Luiza domnisoara

Astăzi Luiza este o domnișoară în toată regula, a crescut, dar noi încă ne mai aducem aminte de micuța și adorabila Luiza, cea care spunea cu o dulceață și o gingășie aparte „Salam Săsesc”. Sinceră să fiu, în ochii mei, este aceeași fetiță cu un viitor strălucit înainte. Odată cu spotul publicitar Cris-Tim, Luiza a devenit o mititică vedetă. O copilă pe care toți o îndrăgeam. Nu cred că a mai existat de-a lungul timpului vreo reclamă care să îmi placă atât de mult. Trebuie să recunosc, clipurile cu copii sunt slăbiciunea mea, sunt minunate. Copiii sunt cei care fac deliciul, indiferent de activitate. Chiar dacă copilașii joacă într-un film sau într-un clip publicitar, ei sunt de-a dreptul electrizanți, pur și simplu ne câștigă simpatia pe loc.

Dar mai nou, Luiza urmează să predea ștafeta de micuță vedetă altui copil talentat și încântător. Așadar dragi părinți, trebuie să vă fac cunoscută Campania Cris-Tim te face superstar! Prin intermediul acestei Campanii, copilul tău poate deveni noua vedetă în spotul publicitar Cris-Tim!

Luiza-Cris-Tim

         Iată mecanismul campaniei:

* Va filmați copilul spunând cât mai drăguț „salam săsesc”, apoi îl puneți să răspundă la următoarea întrebare: „Dacă ai fi tu mama și eu copilul, ce m-ai pune să fac?

* Apoi urcați filmulețul în platforma concursului: www.superstar.cristim.ro.

        

        Detaliile Campaniei:

*  Pot fi înscriși copiii între 3 și 7 ani;

*  Concursul se desfășoară în perioada 17 martie – 13 aprilie, iar pe 14 aprilie vor fi anunțați cei 8 copii câștigători. DA, VOR FI 8 COPII CÂȘTIGĂTORI!

*  Filmulețele înregistrate vor fi votate public;

*  Din primii 5 câștigători săptămânali, în ordinea votului publicului, juriul va alege 2 finaliști pe săptămână. Astfel, la finalul celor 4 săptămâni de concurs, vor exista 8 finaliști, așadar 8 câștigători.

*  Juriul este format din 2 reprezentanți ai departamentului de marketing Cris-Tim, regizorul noului spot și directorul de creație al agenției care realizează campania.

       Probabil vă întrebați de ce 8 copii și nu unul singur. Ei bine copiii dumneavoastră, cei 8 magnifici, vor avea posibilitatea de a apărea într-unul sau în mai multe spoturi pe care Organizatorul Campaniei le va realiza pe parcursul anului 2014. Așadar cei 8 copii magnifici vor fi noile noastre vedete… vedete pe care ne vom bucura nespus să le vedem la TV.

Cris-Tim te face superstar

       Ar trebui să vă grăbiți, mai aveți la dispoziție 2 săptămâni, timp în care puteți participa la această minunată campanie. De fapt astăzi urmează să se anunțe următorii 2 finaliști și sunt extrem de curioasă să aflu cine sunt aceștia. De o săptămână încoace tot mă uit la filmările cu copii și sincer, este o decizie grea, nici n-aș ști pe cine să aleg. Mi-ar fi greu să mă limitez numai la 2 copii pe săptămână, pentru că toți sunt buni, toți sunt minunați și toți au acel „ceva” care îi face să fie perfecți pentru noul spot Cris-Timp.

Și nu, vă rog să nu vă întrebați dacă copiii dumneavoastră sunt potriviți sau dacă au talentul necesar pentru a apărea pe sticlă. Toți copiii sunt perfecți! Vi-l prezint pe Lamașanu George – David din Iași, este unul din participanți, un copil deosebit, nu-i așa? Ei bine toți copiii sunt deosebiți, fiecare dintre ei are câte ceva special.

     Dar dragi părinți, știți de ce sunt potriviți Campaniei Cris-Tim copiii dumneavoastră? Iată de ce:

*  Copiii sunt frumoși – toți copiii sunt frumoși, inocența lor este cel mai mare atuu pe care îl au. Într-un astfel de spot publicitar, numai darul de a fi copil este un privilegiu și un talent în sine. Așa că nu vă temeți, aveți încredere în calitățile copiilor voștri.

*  Copiii sunt naturali – toți copiii sunt naturali, ei nu cunosc prefăcătoria, nu vor încerca să fie altfel decât sunt. Ei nu cunosc gustul succesului și nici nu le pasă de asta, ei își doresc doar să se distreze și să se vadă la televizor. Tocmai seninătatea, naturalețea și sinceritatea, fac din copilul tău vedeta perfectă pentru Cris-Tim.

*  Copiii sunt siguri pe ei – copiii nu cunosc tracul, teama sau emoțiile copleșitoare. Pentru ei totul este sigur. Nu se tem și nici nu au de ce să se teamă. Ei treatează fiecare eveniment ca pe o joacă pe care trebuie să o îndeplinească. Ei nu se tem că vor uita replicile, că se vor încurca sau că se vor face de rușine. Copiii nu cunosc rușinea și chiar dacă se încurcă, o iau de la capăt. Sunt făcuți să încerce de 1000 de ori. Sunt de neoprit și sunt neobosiți! Așadar, copilul tău este potrivit și pregătit să ducă mai departe moștenirea lăsată de Luiza.

*  Copiii sunt spontani – toți copiii sunt spontani și dezinvolți. Exact aceste două calități se caută. Copiii spun lucruri nebunești uneori, iar perluțele lor pot da viață și personalitate spotului publicitar. Cu cât este mai dezinvolt și mai vorbăreț, cu atât este mai potrivit. Nu vă temeți că ai voștri copiii vorbesc prea mult sau mai spun și bazaconii, lăsați-i să fie ei înșiși, lăsați-i să-și arate personalitatea. Exact copiii sinceri și direcți se caută. Copilul tău poate fi unul din cei 8 magnifici câștigători.

*  Copiii sunt un izvor nesecat de talente și calități – zi de zi observați la copiii voștri lucruri și calități noi. Este imposibil să nu vă surprindă zilnic cu câte ceva. De aceea vă rog să ne lăsați și pe noi să ne bucurăm de minunăția pe care ați zămislit-o voi. Dăruiți-ne și nouă măcar o mică părticică din copilul vostru.

Cred că v-am dat suficiente motive ca să înțelegeți că ai voștri copii sunt perfecți pentru a câștiga Campania Cris-Tim te face superstar și pentru a apărea pe micul ecran. Trebui să le demonstrați copiilor voștri, de mici, că aveți încredere în ei și că sunteți mândri de ei, iar această campanie este prilejul perfect. Probabil că astfel veți descoperi în copiii voștri vocația pentru care ei au fost născuți. Poate că micile voastre comori sunt niște actori în devenire. Nu sunteți curioși să aflați? Nu sunteți curioși să trăiți minunata aventură Cris-Tim alături de copiii voștri? Cred că sunteți curioși și am încredere că veți ști să profitați de acest minunat prilej. Mie chiar îmi pare rău că nu am un copilaș în familie, sigur l-aș fi filmat și m-aș fi luptat pentru voturi, tocmai pentru a face din el viitoarea vedetă a micilor ecrane.

        Dar gata cu vorba, filmați-vă copiii, înscrieți-vă în concurs, promovați filmulețul, strângeți voturi și pregătiți-vă pentru filmări!

       Mult succes! 🙂 

Cris-Tim

Suflete pe moarte…

        Pro TV a inițiat de curând o campanie numită „Tu știi ce mai fac părinții tăi?” în care se urmărește determinarea autorităților de a se îngriji de acei bătrâni care mor cu zile singuri în casă. Bătrâni care au fost abandonați de copiii și nepoții lor. Copii și nepoți care au plecat în străinătate și și-au lăsat bătrânii în urmă, ai nimănui. Înțeleg că nu sunt bani, înțeleg că toată lumea își dorește să trăiască mai bine. Dar în vreme ce ei îngrijesc bătrânii străinilor, ai lor sunt lăsați să moară în mizerie și neputință. PRO TV-ul a făcut multe lucruri bune și sper ca Statul să ia atitudine, ori să ofere soluții pentru îngrijirea acestor bătrâni la domiciliu, care se presupune a fi mai ieftină decât plata unui azil de bătrâni; ori să asigure locuri de muncă bine plătite pentru cei care au decis să plece în lumea largă, în lupta pentru bani.

          Eu nu spun că Statul este nevinovat, însă și acei adulți care și-au lăsat în urmă părinții nu sunt lipsiți de vină. Știu că viața este grea și costisitoare. Însă oamenii care pleacă în străinătate câștigă lunar, în medie, un salariu de 1000 de euro. Și mă întreb, dintr-o mie de euro, oare n-ar putea să rupă 200 de euro cu care să plătească o femeie, ceva, care să aibe grijă de părinții bătrâni de acasă? Oare chiar așa trebuiesc lăsați să moară de foame, de singurătate, în mizerie și-n durere?! Oare nu este și vina lor? A copiilor care sunt extrem de dezinteresați? Nu spun că toți sunt dezinteresați, dar marea lor majoritate ajung să nu le mai pese. Mulți cred că la barza chioară îi face Dumnezeu cuib, dar nu este chiar așa. Nu știu cum îi lasă inima să plece și să nu se mai întoarcă. Nu știu cum pot pune noaptea capul pe pernă, nu știu cum pot dormi, știind că părinții sunt bătrâni, bolnavi și singuri.

         Uneori cerem Statului, iar noi suntem primii care fug, care nu-și asumă responsabilitatea, suntem primii care nu ne interesează și nu ne dăm absolut deloc silința. Eu știu că bătrânețea este tristă și urâtă, dar acei oameni măcinați de timp și boli, sunt aceiași oameni care ne-au dat naștere, care ne-au crescut, care ne-au îngrijit, care ne-au ocrotit și care au făcut numeroase sacrificii. Acei bătrâni oricât de buni sau de răi au fost, în felul lor ne-au iubit și ne-au vrut binele. Este de DATORIA noastră să îngrijim acești bătrâni până se vor stinge. Dacă nu putem de aproape, măcar de la distanță. De la distanță, cu bani, cu banii necesari pentru a le asigura îngrijirea. Nu mi se pare normal să-i lăsăm să moară în singurătate. Cu toții facem greșeli, nimeni nu este fără de păcat pe această lume. Și deși poate acei bătrâni ne-au greșit și ne-au impus diverse lucruri, sunt ai noștri. Sunt părinții noștri, sunt bunici noștri și le suntem datori să îi îngrijim.

         Nu vreau să vă fac morală, mă bucură mult inițiativa celor de la PRO TV, dar să nu aruncăm toată vina în cârca autorităților. Până la autorități, noi suntem responsabili. Până la autorități, este datoria noastră. Eu nu sunt cu nimic mai bună decât alți oameni, însă nu aș putea niciodată să plec și să îmi las în urmă familia, să-i știu bătrâni, bolnavi și singuri. Eu una nu aș putea. Sunt nebună?! Nu cred!

        În primul rând schimbarea trebuie să pornească de la noi, de la noi oamenii simpli, de la noi ca copii, de la noi ca nepoți. Și-abia după ce noi ne vom implica, abia atunci să tragem de mânecă Statul și autoritățile. Nu găsesc scuze Statului, dar… ar trebui să fim și noi mai implicați. Am văzut o scurtă filmare cu bătrâni aceia singuri și mi s-a rupt inima. Plângeau! Singurătatea îi durea mai mult decât bătrânețea și neputința.

      Haideți să fim noi schimbarea de care avem nevoie. Să începem totul de la noi!

Micuța indiancă

1530397_588419507903866_229403176_n

        Ați văzut voi vreodată un copil mai frumos de atât?! Eu nu, mi se pare de-a dreptul fantastică. Mă întreb, o fi editată fotografia?! Parcă e prea perfectă, deși mai există și copii de-a dreptul perfecți, frumoși, niște oameni-îngerași. Mă întreb cum o fi să trăiești zi de zi cu o asemenea fetiță minunată. Eu cred că m-aș topi în fiecare dimineață văzând-o somnoroasă, plângăcioasă, ciufulită și poate puțin nervoasă într-un mod inocent. Iar părinții lor, oare își mai încap în piele de atâta mândrie?! Cum să nu fii mândru ca părinte când știi că din trupul tău și al lui, din dragostea voastră, ați zămislit o asemenea mogâldeață minunată. Și hai, frumusețea ca frumusețea, dar cât este de micuță se vede că este și inteligentă. Ochișorii ei emană nu doar inocența aceea neîntinată, ci și o inteligență aparte. Un astfel de copil, educat cum trebuie, va deveni la maturitate un exemplu de frumusețe, o frumusețe completă, atât la trup, cât și la suflet și minte.

        Mă uit acum la ea, este atât de dulce și gingașă și parcă mă apucă groază gândindu-mă că pe la 20 de ani își va dori silicoane, botox în buze, sprâncene arcuite, gene false, straturi infinite de machiaj, extensii de păr, unghii false și câte și mai câte „înfrumusețări” care nu vor face altceva decât să o urâțească. Dacă cumva își va dori să fie „fotomodel” în România în Bamboo, dacă cumva își va dori un iubit fotbalist sau manelist, va fi cu adevărat tragic. Rog părinții acestei fetițe să nu o lase să se prostească la adolescență, să îi dea o educație zdravănă și să înțeleagă că frumusețea cea mai de preț este cea care vine din interior, formând afară o simplitate elegantă.

        P.S. Frumos copil. 🙂

Vine Moș Nicolae

     B365.ro

      În noaptea aceasta vine Moș Nicolae! Motiv de mare bucurie pentru copii și părinți, nu? 🙂 V-ați lustruit ghetuțele? Vi le-ați făcut cu cremă? Eu una așa făceam pe vremea copilăriei mele. În seara aceasta am fost puturoasă, nu mi-am făcut ghetuțele, nu le-am așezat frumos la geam. Îl las pe Moșul să mă surprindă, sunt tare curioasă dacă mama i-a fost complice. 🙂 Până mâine când voi afla dacă a trecut și pe la mine sau nu, haideți să vă spun ce cadouri mi-ar plăcea să primim cu toții în dar, fără excepție, de la mic la mare.

       În primul rând aș vrea ca Moș Nicolae să ne aducă tuturor câte o nuielușă. Și nu, nu pentru că am fost obraznici, ci pentru simbolul pe care îl reprezintă ea. Nuiaua să ne aducă aminte să ne mai ponderăm, să mai lăsăm din răutăți, să ne îndreptăm greșelile, să evităm să mai facem nedreptăți, să mai lăsăm minciunile și să învățăm să fim mai buni, mai drepți, mai darnici, mai serioși și mai sinceri. Da, nuiaua să ne atingă peste obrazul conștiinței și să revenim cu picioarele pe pământ, într-o lume mai bună și mai frumoasă.

      Să ne aducă Moșul, tuturor, multă sănătate, căci fără ea toate bucuriile pălesc. Să ne umple casa cu lumina iubirii, care să ne apropie și să ne facă să fim recunoscători vieții pentru tot ce avem; de la vedere, auz, gust, miros, picioare și mâini, până la familie, prieteni și bunuri materiale, atât de necesare. Să-și aștearnă Moșul pe genele noastre darul magic care să ne insufle înțelepciune și curajul de a lua cele mai bune decizii. Tot el să ne binecuvânteze cu sărutul unei iubiri împărtășite. Să ne dea din desaga lui liniște și împăcare, armonie și mulțumire sufletească. Și tot el să-i bătătorească calea până la noi, celuilalt moș, Moș Crăciun. Să ne ofere Moș Nicolae și un strop de fericire, acea bucurie dulce care să ne facă sărbătorile mai frumoase și care să ne ajute să ne bucurăm cu tot sufletul de momentele petrecute alături de cei dragi.

       Iar copiilor din lumea întreagă, Moș Nicolae să le aducă cele mai frumoase daruri; dulciuri, jucării, cărții, creioane colorate, dar și sănătate, zâmbete pe chipurile lor luminoase și părinți buni și iubitori care să îi călăuzească în viață cu pricepere… care să-i educe, să-i ocrotească și să-i ajute să ajungă la maturitate niște oameni de toată isprava.

       Dumnezeu să vă binecuvânteze, iar Moș Nicolae să aducă fiecăruia după nevoia inimii!

Mama și copilul

   nicolae-grigorescu-mama-si-copil     
        Mama și copilul. Ce poate fi mai frumos pe această lume decât o mamă care își strânge la piept copilul pentru întâia oară?! Nimic pe acest pământ nu inspiră mai multă duioșie decât o mamă care își alăptează copilașul cu atâta dragoste în gesturi, sau când îl îngrijește și-l sărută cu o iubire pe care numai o mămică o poate simți. Aș privi o viață întreagă o mamă care se joacă cu puiul ei. Ce zâmbet cald și ce sclipire în priviri au mamele, sunt frumoase tocmai prin calitatea lor de mame, cele mai frumoase, cele mai blânde și cele mai bune ființe omenești. Îmi amintesc de mâna caldă a mamei în vremurile copilăriei când eu eram bolnavă și cum stătea la căpătâiul meu și-mi mângâia fruntea, îmi săruta obrajii și-mi asculta respirația cu multă atenție. Ochii ei îngrijorați aveau cea mai speriată privire, cum își mușca ea buzele de teamă că m-aș putea îmbolnăvi mai tare. Sau vremurile când mă aștepta în poartă ca eu să vin de la școală, cu mâinile în șolduri, parcă o văd și-acum în ochi, și mă întâmpina cu-n zâmbet și-mi lua ghiozdanul greu din spate. Ce vremuri, ce bucurii, ce mulțumire simplă și senină. Sau dulciurile făcute în casă, plăcinta cu mere sau tarta cu vișine, preferata mea, erau dovada vie a iubirii ei.
      Până și palmele la fund primite de la mamă sunt dulci, nu degeaba se spune „unde dă mama crește”, orice palmă este o mare sperietură pentru ea și o lecție de viață pentru copil. Ce gingășie se află în mâinile mamelor când își piaptănă fetițele, le fac codițe împletite pe care le prind cu fundițe colorate. Mama este cea mai importantă femeie din viața unui om și rămâne cea mai importantă chiar dacă devenim la rândul nostru părinți. Ne iubim copii, dar nu uităm niciodată de mama și continuăm să-i purtăm de grijă până la sfârșitul vieții. Și când ea se stinge, ce pustiire se abate peste sufletul nostru, ce durere și ce gol rămâne acolo în adâncul nostru.
     Mama-i mamă chiar și pentru copilul ei de 50 de ani, ea tot s-ar sacrifica și ar face totul pentru ca noi copii, chiar de suntem oameni mari, să ne fie bine, să fim feriți de suferințe, de dureri, de lipsuri și neplăceri. Mama-i mamă și nu avem decât una, la fel ca viața noastră, ea trebuie iubită și prețuită…

Marionete

1383948_747888971893079_591803391_n

Se joacă cineva cu noi?!

Uneori așa îmi dă impresia,

Mintea ne joacă feste,

Viața ne cam trage în piept,

Destinul ne cam pedepsește,

Îngerii refuză să ne mai vegheze,

Dumnezeu ne mai întoarce spatele,

Karma nu-i de noi, dar mai simțim

Din când în când ce-i aia plată karmică.

Părinții se supără pe noi și ne reneagă,

Frații se îndepărtează adesea,

Prietenii la nevoie se cunosc și tot atunci

Fug de le sfârâie pământul sub călcâie.

Nu o dată ne-am simțit ca niște marionete ale vieții,

Ne dăm după cum bate vântul,

Crezând că vom atinge fericirea,

Dar ea este departe, mult prea departe

Și ne trezim numai cu singurătate în jur.

Moartea parcă ne cam suflă în ceafă,

Ghinioanele se țin lanț de noi,

Nici o carieră nu suntem în stare să ne facem,

Vocații, habar n-avem ce-s alea,

Talente avem cu duiumul,

Dar ne fructificăm vreunul?!

Nuuu, căci uneori suntem prea buni,

Prea buni pentru orice, nici nu contează

Dacă suntem făcuți pentru ceva anume,

Oricum prea puțini avem șansa să descoperim ceva.

Unii nici dragostea nu o întâlnim,

Ne fluturăm de colo-colo,

De mână cu o aventură, cu o iubire trecătoare,

Și suntem mândrii, Doamne, de câte am mai încercat.

Dar uite așa suntem noi, oameni în fond,

Dar prea sarcastici, nemulțumiți, triști

Și frustrați, dar singuri ne facem marionete

În mâinile destinului, în palma lui Dumnezeu,

Îndepărtându-ne de propria menire,

Refuzând să ne învățăm lecția vieții,

Fugind de virtuți, ba chiar blamându-le,

Și înnecându-ne în propriile lacrimi amare…

Ne plângem de milă și ne supărăm pe alții,

Când de fapt ar trebui să ne supărăm pe noi înșine,

Căci îngerii încă ne vegheză,

Dumnezeu nu și-a întors fața de la noi,

Destinul încă ne stă la picioare,

Iar viața încă ne îmbrățișează cald.

Părinții ne sunt alături necondiționat,

Frații încă ne iubesc și ne poartă de grijă,

Prietenii sunt puțini, dar sunt în dreapta noastră.

Nu vezi?! Înseamnă că ești orb!!!

Daniela Gyorfi, relația mamă – fiică

   daniela-gyorfi_cu_mama_a-murit_9ae97eb8f0      

         Acest articol este mai mult despre relația mamă-fiică… ieri a fost înmormântată mama Danielei Gyorfi, Dumnezeu să o odihnească; cred că ieri pentru că nu am putut să mă uit la televizor la toate emisiunile care vorbeau numai despre asta. N-am putut să mă uit în primul rând pentru că dintre toate decesurile care s-au făcut publice, acesta a fost cel care m-a atins cel mai mult. Nici la părinții lui Ionuț, copilul mâncat de câini, nu am văzut atâta durere cum zărit pe chipul Danielei Gyorfi, care efectiv era distrusă, agoniza. Durerea a afectat-o atât de mult încât părea de nerecunoscut, era sfâșiată, o parte din ea s-a rupt o dată cu trecerea în neființă a mamei sale. Întotdeauna am admirat relația pe care Daniela o avea cu mama ei, întotdeauna m-am regăsit în legătura specială pe care cele două o împărtășeau cu atâta sinceritate. Ce soi de iubire curată, sinceră și caldă aveau, așa cum rar îți mai este dat să vezi. Se spune că dragostea părinților pentru copiii lor este mai mare decât dragostea copiilor pentru părinți, uneori e invers, alteori nu există de niciun fel. Cert este că așa iubire mare mai rar și cred că îmi dați dreptate. Acest sentiment afectiv nu s-a dezvoltat neapărat pentru că mama Danielei era bolnavă, deși le-a legat mai mult, ci pentru că nu picioarele sunt importante, ci prezența celui pe care îl iubești. Ele au fost cele mai bune prietene, confidente, mamă și fiică, uneori poate că Daniela a fost mamă și mama a fost fiică, dar fiind acolo, mereu împreună și unite ca o singură ființă… atunci relația lor a devenit indestructibilă. Daniela a fost libertatea mamei sale și mama sa i-a fost stabilitate și siguranță, împreună au devenit un singur corp, un singur gând, un singur suflet… una care nu poate funcționa fără cealaltă. Sigur că acolo a fost și o ușoară dependență, fizică și afectivă. Cert este că prezența unui om și căldura lui te face să îl adori. Când copii cresc, ei pleacă, se căsătoresc și se răcesc de părinți, sigur că ei continuă să se iubească, dar nu mai e aceeași realație. În schimb Daniela a fost cu mama ei o viață întreagă, au fost de nedespărțit, iar pierderea suferită este aproape de neîndurat. Mă bucur mult că Daniela are o fiică, dacă nu ar fi avut-o nu știu dacă ar mai fi putut să își revină, acum este nevoită să se mobilizeze și să se vindece pentru propria sa fiică, deși golul pe care îl simte nu se va umple niciodată și va fi mereu însoțită de dorul pentru mama sa. Îi doresc să fie puternică și să treacă cu bine peste această cumpănă grea. Dar viața e viață și aduce cu sine siguranța unei morți de necombătut. Toți murim într-o zi, păcat când totul se întâmplă atât de brusc și de neașteptat. Dar când oare poți fi pregătit pentru moarte?! Cred că niciodată…

          Mi-a fost puțin scârbă de emisiunile de la TV, unii au vrut să pară că sunt alături de Daniela, dar tot pentru rating au dezbătut subiectul. Nu avea de ce să o tot asalteze cu atâtea întrebări, ce era de spus?! Faptele vorbesc de la sine, ar fi trebuit să fie lăsată în pace să își plângă durerea în liniște, fără întrebări, fără camere de filmat. Niște flori, niște coroane și sincere condoleanțe din partea moderatorilor și a televiziunilor ar fi fost de ajuns pentru ca Daniela să știe cine îi este alături… filmările au fost făcute în zadar, pentru senzațional și nu din compasiune. Eu una nu am putut să mă uit, am văzut-o o clipă pe Daniela rugându-se și plângând și am schimbat postul pentru că îmi venea și mie să plâng. Și eu am același gen de relație afectivă cu mama, și noi ne iubim și suntem oarecum dependente una de cealaltă, suntem de nedespărțit. Nu mi-aș imagina viața fără ea, cum nici mama nu cred că ar putea trăi fără mine. Noi am crescut împreună, ne-am maturizat împreună, am trăit, ne-am bucurat, am plâns, am trecut prin momente extrem de grele, dar am fost și fericite. Între noi sunt numai 17 ani diferență, dar nu există diferențe de mentalitate sau conflicte din acelea existențiale. Exact cum a mărturisit Daniela că ea este ceea ce este datorită mamei sale, la fel simt și eu. M-am gândit cu groază ce aș fi făcut în locul Danielei, îmi place să cred că sunt puternică, dar o asemenea întâmplare m-ar fi terminat complet. Am avut și eu acum un an o zi de groază când mama a fost suspectă de o boală incurabilă, dar am avut noroc și de fapt era altceva. Acea zi pe care am petrecut-o crezând că este la un pas de moarte a fost cruntă, am plâns, m-am rugat și am tremurat continuu de frică. Am avut noroc, Dumnezeu mi-a ascultat rugile și a fost o alarmă falsă. Este sfâșietor…

          În încheiere vă rog să vă prețuiți părinții, să îi iubiți și să îi fericiți cât puteți de mult pentru că niciodată nu știm ce ne rezervă viitorul. Astăzi suntem, mâine nu se știe… moartea din păcate nu iartă pe nimeni. Să ne odihnească Dumnezeu persoanele dragi care s-au stins, să-i călăuzească spre lumină și să îi ierte. 😦

Creativitate la Feminin

   6633210a2971058m3       

           Recomandarea de astăzi este Creativitate la Feminin, un blog creat în primul rând din dragoste pentru oameni în general, dintr-o iubire sinceră pentru copii, și dintr-un amor infinit pentru cărți și lectură. Posesoarea blogului este Florentina Drăgoi, femeie, mamă, soție și spirit, spirit nemuritor. Pe acest blog scriu două persoane, de fapt două surori, Florentina și Nona Elena, însă Nona se ocupă mai mult de categoria sănătate, iar Florentina își rezervă timpul pentru a ne împărtăși tot ce știe, simte și face. Florentina este una dintre acele femei care și-a consolidat viața într-un mod constructiv, pentru a evolua și a crește nu doar în lumea fizică, dar și spiritual. Ea ne mărturisește că: „Am învățat să cizelez, să șlefuiesc, să mă dezvolt, să fiu într-o continuă evoluție, să trec dincolo de aparențe și imagini; am învățat să socializez, nu doar să formalizez, am învățat să văd frumosul, să trăiesc, să mă iubesc și să iubesc necondiționat, să ofer.” După cum vă dați și singuri seama din mărturia ei, Florentina este o femeie cu un suflet mare, o femeie împăcată și împlinită, pentru că numai un om împlinit ar putea ajunge la o asemenea evoluție spirituală.

          Florentina iubește frumosul și cărțile într-un mod special, deține două cluburi de lectură, unul pentru adulți și altul pentru copii. Din ce am observat pe blogul ei, articolele Florentinei se bazează mult pe cărți, pe cele citite de ea și felul în care ea interpretează cele văzute și citite. Multe cărți sunt recenzate aici, unele dintre ele îmi erau străine, nu știam de existența lor, dar cu ajutorul ei am descoperit niște cărți mai mult decât interesante. Creativitate la Feminin are mai multe categorii, unul destinat adulților în general și altul pentru adulții care sunt părinți. Rubrica pentru părinți este strâns legată de clubul de lectură pentru copii, dar și de fiul ei. Ea ne transpune pe paginile sale electronice memoriile sale de mamă și tot ceea ce ea trăiește alături de copilul ei, ce învață el, cum se dezvoltă și așa mai departe. Și eu am o mamă care mă iubește mult și văzând cât de frumos se ocupă ea de fiul ei, parcă mă înduioșez și mă întorc pentru o clipă cu ochii spre copilăria mea. Florentina deși este ancorată în prezent și cunoaște tehnologia actuală, are stofă de filosof, mie una așa mi se pare. Fiecare subiect pe care îl tratează are parcă un aer filosofic, de parcă ar vrea să ne insufle ceva, de fapt ea chiar militează pentru PUTEREA EXEMPLULUI și se simte în fiecare rând al articolelor sale. Mai rar în ziua de astăzi găsești un om care să se intereseze și de viața celuilalt, care să își dorească cu ardoare o schimbare benefică pentru toată omenirea.

         Pe Creativitate la Feminin găsim articole interesante despre evenimente, comunicare, cărți, filme și chiar sănătate. Sănătatea ne omoară în ziua de astăzi, sănătatea este omniprezentă pe toate blogurile, însă Nona, sora Florentinei, oferă un plus articolelor obișnuite despre sănătate, ea este adeptă unui stil de viață sănătos: spirit liniștit, hrană bună, sport și în cele din urmă doctor. Nona ne spune: „Vă întrebați de ce abia în cele din urmă doctor?! Pentru că mi-ar plăcea să ajungem acolo doar după ce parcurgem împreună, pe cât se poate, primii pași și DOAR pentru analizele de rutină, pentru a ni se confirma starea EXCEPȚIONALĂ în care suntem”.

       Per ansamblu Creativitate la Feminin este un blog creat de două surori frumoase la suflet și la trup, care își pun simțămintele și cunoștințele în slujba noastră, pentru a crea împreună o lume mai bună și mai sănătoasă, nu doar fizic ci și psihic și sufletește.

       Creativitate la Feminin, un blog exemplu. 🙂

Despre copilași…

       femeie-gravida

            Maternitatea cred că este cea mai frumoasă perioadă din viața unei femei… sunt privilegiate și binecuvântate că pot purta în pântecul lor un pui de om, parte din ele, parte din bărbatul iubit și parte din toată istoria neamului. Acel copil reprezintă o minune vie, cine spune că nu mai există minuni ar trebui să privească mai în profunzime evenimentul unei sarcini. Copilul este cel mai frumos dar divin și întregește familia. O familie nu este familie fără un copil. Binecuvântate sunt femeile care pot da naștere și mare tristețe pentru cei care nu pot avea un bebeluș. Dar puteți adopta, încurajez familiile care nu pot avea copii, să adopte, este cea mai fenomenală alegere. Veți face un bine atât pentru voi cât și pentru copilaș.

           Femeile care le fac rău copiilor lor sunt ori bolnave psihice, ori crunt de ignorante, ori nu sunt femei, ci criminale. Acestea merită cel mai teribil destin. Scurt!!

           Despre femeile care dau naștere copiilor dar nu îi păstrează eu nu le-aș condamna, multe sunt prea tinere pentru a crește un copil, altele sunt prea sărmane pentru a asigura copilașului cele necesare de-alungul vieții. Cheltuielile de întreținere sunt foarte mari, adevărat că nicio femeie nu a murit cu un copil de gât, dar ca să aibe un viitor frumos, investițiile sunt foarte mari. Alte femei sunt bolnave și nu pot condamna copilul la restricții și greutăți. Este greu să ai grijă de propria mamă bolnavă, în timpul copilăriei, și cea mai bună soluție este adopția. Mi-ar plăcea ca adopțiile să fie mai frecvente în România. Păcat că mulți copii rămân în centrele de plasament până la vârsta majoratului. Dar decât să îndure frigul și foamea, măcar la un orfelinat au un pat călduț și o masă cât de cât decentă. Mi se pare sfâșietoare decizia de a renunța la propriul copil, dar se întâmplă.

          Dintre fericiții care își păstrează copii și îi cresc frumos și responsabil, sunt părinți foarte mulți care aleg să dea naștere unui singur copil. Dacă pe vremea regimului comunist femeile aveau voie să facă întrerupere de sarcină abia după ce au dat naștere la patru copii, astăzi datorită metodelor contraceptive, foarte mulți părinți aleg să facă un singur copilaș. Unele familii din cauze financiare; dar cei mai mulți, mai ales cei înstăriți, o fac pentru că ei cred că nu vor putea iubi cel de-al doilea copil la fel de mult cum îl iubesc pe primul. Sinceră să fiu din același motiv nici mama mea nu mi-a mai daruit un frate. Dacă nu sunt motive financiare, cei mai mulți cred că nu-și vor putea iubi la fel de mult micuțul nou născut. În acest caz cred că se subestimează, nu ai cum să nu iubești nou-venitul în familie. După ce îl porți în burtică 9 luni, după ce îți faci o mulțime de vise, după ce îi alegi numele, după ce îi cumperi primele hăinuțe, îi amenajezi camera, îți faci planuri și speranțe, nu cred că ai cum să nu-l iubești. Ba din contră, cel mic, fiind atât de micuț și de neajutorat îți va inspira și mai multă iubire. Adevărații părinți își iubesc în mod egal copii, nu ai cum să faci diferență când ambii sunt parte din sângele tău și din sufletul tău. Dragii mei, nu există părinte care să nu își iubescă toți copii, așa că nu vă mai faceți astfel de griji. Cum ați învățat să îl iubiți pe primul, la fel îi veți iubi și pe ceilalți. Asta fără doar și poate.

           Oamenii cu posibilități fac de cele mai multe ori un singur copil și pe acela la o vârstă destul de înaintată și pentru că se gândesc prea mult la ceea ce urmează. Ideea este că niciodată nu te simți pregătit să fii părinte, dar o dată ce copilașul este pe cale să vină, sentimentul de părinte se instalează pentru totdeauna. Responsabilii se gândesc prea mult și uneori nu devin niciodată părinți, iar inconștienții îi fac fără să se gândească la nimic și îi condamnă la sărăcie și la chin… balanța ar trebui inversată.  

          Adevărul este că ai noștri copii ne completează viețile, ei sunt cei care ne împlinesc, alături de ei ne găsim locul, fericirea, liniștea și iubirea dezinteresată. Nicăieri nu vei descoperi un loc mai cald decât cel pe care îl găsești la sânul propriul copil. Nu există îmbrățisări mai sincere, sărutări mai dulci, vorbe mai duioase, zâmbete mai strălucitoare decât cele oferite de propriul copil. Copii nu sunt greutăți, nici piedici, adevărat că înseamnă responsabilitate, dar toate lucrurile frumoase trăite cu copilaș tău sunt neprețuite și orice sacrificiu merită de o mie de ori.

          Eu fac parte dintre cele care nu se vor putea bucura vreodată de prezența unui copilaș propriu, de aceea mi-ar plăcea să cred că înaintea unei întreruperi de sarcină, înainte de a da spre adopție sau în centrul de plasament copilașul, să vă gândiți de mai multe ori. Un copil este cea mai mare bucurie și binecuvântare a omului.  

        Să fii mamă este cel mai deosebit privilegiu!

 hamilek

Articol scris de Gheorghe Alina