Ce oferă magazinul online Deco-Perete.ro?

Astăzi este duminică, cu sărbătorile acestea am avut parte numai de duminici, una după alta, zile libere, zile de răsfăț, zile frumoase pline de sensibilitate și de tradiție. Printre petreceri, mâncare, băutură și povești, în această perioadă am citit foarte mult și m-am reapropiat de artă. Cândva obișnuiam să pictez, dar m-am îndepărtat de acest hobby, credeam că nu sunt suficient de talentată. Am început, mai nou, să pictez un tablou. Am prea mulți pereți goi pe care vreau să-i accesorizez ca la carte. Am început să citesc pe diverse bloguri, idei despre ce se poartă acum în materie de tablouri. Și din click în click am intrat pe blogul www.pungureanu.com, așa am aflat de magazinul online http://www.deco-perete.ro și bineînțeles că am renunțat la ideea de a mai picta eu singură un tablou. Oricât m-aș strădui, nu voi putea niciodată să mă ridic la nivelul unui adevărat pictor. Și decât să măzgălesc un tablou, mai bine îmi cumpăr unul gata făcut, dar desăvârșit. Îmi plac extrem de mult tablourile superbe, exacutate ca la carte, pe pânză tratată, cu uleiuri și culori de calitate, dar mai ales de mâna unui artist care să mă impresioneze. Pentru că tablourile nu sunt simple obiecte de decor, ele reprezintă o bucată din arta picturii, acea pânză ar trebui să mă reprezinte și să vorbească despre mine și nu doar atât, tabloul va fi un motiv inspirațional expus pe perete, pentru mine.

pictura-sarutul-reproducere-francesco-hayez~250217Magazine online care comercializează tablouri și obiecte de decor sunt foarte multe pe piața din România, însă Deco-Perete.ro, are ceva special. Și știți de ce?! Pentru că acest magazin a fost născut din pasiune pentru frumos, imagine, artă și oameni. Echipa din spatele magazinului sunt mereu preocupați de detaliile produselor comercializate, de aceea ei importă aceste minunății din Germania și Italia. Produsele lor sunt clasificate în 4 categorii: fototapet, stickere decorative, postere de artă înrămate și picturi. Modelele sunt atât de variate încât chiar n-ai cum să nu găsești un tablou sau un tapet superb. Paleta de modele cuprinde: peisaje, florale, abstracte, decorative, mari maeștrii ai picturii precum Van Gogh, Monet și mulți alții.

Am văzut multe piese de artă fascinante, dar cel mai mult mi-a atras atenția și vreau să cumpăr, Pictura „Sărutul”, o reproducere de Francesco Hayez. Este o pictură realizată manual și este întinsă pe un șasiu cu pene. Mi-a plăcut în primul rând pentru simbolul pe care ea îl reprezintă, cel puțin pentru mine. Având această pictură în dormitorul meu, l-aș pune pe peretele spre care deschid prima dată ochii când mă trezesc. Acest tablou mi-ar reaminti zi de zi ce înseamnă să iubești, frumusețea iubirii, fiorii îndrăgostirii, importanța apropierii dintre două suflete pereche, sărutul ca act sublim dintre îndrăgostiți. Această pictură m-ar face să zâmbesc în fiecare dimineață, mi-ar da acel strop de optimism și de veselie. Mi-ar șopti în zorii zilei: „trezește-te, este timpul să iubești. Pe tine și pe ceilalți!” Și da, las pictatul în mânile specialiștilor, eu prefer să-mi înfrumusețez casa cu Deco-Perete.ro, pentru că nu se mai poartă pereții albi, goi și reci.

Însuflețirea se reflectă cu Deco-Perete.ro!

logo

Alisa Dancu… Suflet de Copil

         picture-002

          Alisa Dancu este un Suflet de Copil, o tânără frumoasă de numai 17 ani din Mediaș care își expune întregile trăiri și sentimente pe blogul său. Alisa se descrie ca fiind calmă, sensibilă și visătoare. Pasiunile ei cele mai mari sunt desenul și pictura, prin care se și exprimă cu multă măiestrie. Tot ceea ce ea desenează și pictează urcă apoi pe blog, practic împarte cu noi toată creativitatea și arta sa. Într-adevăr este un suflet de copil, se vede foarte clar din desenele sale, creionează tot ce îi place, tot ce o impresionează, tot ce îi face inima să tresalte și să vibreze, de la o simplă căniță, până la un palmier exotic sau un portret mai complex.

           Alisa este un suflet de artist, este un artist în devenire, muncește și caută să se autodepășească tot timpul. Evoluția ei se simte doar privindu-i desenele. Este o artistă care sunt sigură că va reuși să facă istorie prin desenele sale, dacă va continua pe acest drum. Dacă viața o va călăuzi în continuare spre calea artei, sunt sigură că ea va realiza opere foarte frumoase. Noi bloggerii ne exprimăm deobicei în scris, povestind și scriind vrute și nevrute. În schimb Alisa, printr-un singur desen ne dezvăluie mai multe lucruri și mai profunde decât ar fi putut să o facă într-o mie de cuvinte. Toate desenele ei sunt încărcate de emoție, toate au ceva special și chiar dacă poate uneori nu sunt perfecte, se vede clar că își pune tot sufletul în ele și caută tot timpul să se autodepășească… și astfel următorul desen iese aproape întotdeauna mai bun decât precedentul.

        Recomand blogul Suflet de Copil, și știți de ce?! Pentru că este genul acela de blog care ne întoarce în timp, care ne face să ne amintim de copilărie, de lucrurile frumoase și cu adevărat importante ale vieții. Acest blog are ceva inocent, inconfundabil, nepătat, care bucură sufletul atât de ușor și de transparent… Alisa Dancu, felicitări pentru acest blog, continuă să desenezi și să muncești pentru visele tale!

picture-008

Reeija, inspirația artiștilor

             Luca se afla la apogeul carierei sale, un succes care începu să îi diminueze talentul artistic, cât și creativitatea. Era un artist introvertit, cu cât se afla mai mult în atenția oamenilor, cu atât iscusința și puterea sa creatoare scădeau. Pregătea o expoziție de pictură care avea să îi aducă și mai multă notorietate decât avea deja, un succes fulminant pe care iubitorii de artă îl așteptau de mult timp. Se simțea presat, închistat, și deși mai avea de pictat încă trei tablouri, se afla în impas. Într-un colaps al imaginației care îl ținea pe loc de zile bune. Și-ar fi dorit să dea frâu liber pensulei, să se lase purtat de imaginație și să picteze, să picteze până la epuizare. Dar își alesese o temă grea pentru expoziție, femeia. Tablourile sale trebuiau să înfățișeze diverse femei abstracte, cu personalități, înfățișări și interpretări diferite. Dar nu mai fusese cucerit de mult, cel mai bine picta atunci când era îndrăgostit. Când o femeie suficient de specială îi fura într-atât atenția încât ajungea să o venereze prin intermediul unui tablou.

             Zile în șir petrecea ore întregi urmărind pe stradă femeile care treceau. Stătea sus la balcon, cu un pahar de whisky în mână și observa totul întocmai ca un creator ce era. Niciuna nu îi atrăsese atenția, niciuna nu părea mai deosebită, până ce în sfârșit apăru o tânără care îi captă tot interesul și îi stârni nu doar creativitatea, cât și interesul. Era o tânără frumoasă, simplă, de o frumusețe naturală, aproape pitorească, aparent oricine ar fi zis că este ștearsă, dar nu și pentru Luca. El știa că ea este excepțională. Frumusețea ei era schimbătoare, o percepea ca pe un camelon, zi de zi purta o altă geantă, lucru care îl stârni teribil. Geantă care îi oferea o aură distinctă, o valoare inestimabilă, un plus de personalitate, atitudine și rafinament. Probabil că fără gențile ei pe care zi de zi le schimba și care îl surprindeau pe Luca, nu ar fi fost cu nimic mai diferită față de alte femei. Zilnic, tânăra blondă cu ochii albaștri, trecea la aceeași oră îmbrăcată altfel, cu altă geantă pe umăr sau în mână, cu părul despletit sau prins în coadă, machiată natural, cu un trup zvel. Ca înfățișare nu avea nimic ieșit din comun, însă energia pe care ea o emana și care se datora genților ei, o făceau să fie cu adevărat minunată. Luca înțelesese foarte bine că gențile sunt pentru ea elementul de încredere și de personalitate. Acel ceva care dă omului culoare, formă și esență. Doar un artist ar fi putut să observe frumusețea ei, și doar un artist putea sesiza arta pe care ea o purta cu atâta măiestrie. Știa că gențile sunt piese valoroase din punct de vedere al creației, și exact cum el se lăsa purtat în tablourile sale și ea încerca să își extindă eul prin intermediul genților sale.

 Geanta_piele_naturala_Bossy_02_albastru_petrol__albastru_mineral__gri_1.400x400

 

           Zi de zi o urmărea de la distanță, îi observa mersul, grația mișcărilor, felul cum își trecea mâna prin păr, eleganța cu care își purta geanta, încerca chiar să îi adulmece mirosul… dar era prea departe de ea. Începu să îi facă fotografii, în două săptămâni îi făcu sute de fotografii. Fotografii care urmau să îl ajute să picteze un tablou în care ea și geanta ar fi fost piesele centrale. Își lipi pe un perete toate fotografiile cu ea, le privea ore în șir și încerca să o dezbrace din priviri, să descopere nu doar ce se afla sub haine ci și ce se afla în sufletul ei. După ce o studie intens percepția lui se formă, o vedea ca pe o zeiță a genților, genți duse la rang de artă, bineînțeles. Și începu să o picteze, abstract, sub forma unei zeițe. O zeiță cu mai multe brațe, dar nu arăta deloc ca o diformitate, ci mai degrabă ca o entitate desăvârșită, cu puteri excepționale, cu calități divine și cu o frumusețe ieșită din comun. Tânăra reflectată în tablou nu purta haine, în jurul ei erau puse senzaționalele genți pe care ea le purta. În zona sânilor, în zona pelvisului, pe brațe, peste tot erau înfățișate abstract gențile. Gențile pe care el le percepuse foarte bine, înțelesese că ea fără genți, nu ar fi fost ea, nu ar fi fost pictată complet. Pânza, culorile și uleiurile prindeau viață o dată cu conturarea trupului ei zvel, o dată cu forma genților, cu detaliile de finețe și cu întreaga sa percepție pe care și-o formase despre ea. Lucra neîncetat, zi și noapte, dar se simțea mai viu ca niciodată și făcea pauze doar când știa că ea urma să treacă prin fața blocului său. În fiecare zi descoperea în ea alte și alte trăsături care îl fascinau și care îl făceau să le aplice pe tablou, făcându-l și mai spectaculos și mai inovator decât era deja.

 Geanta_piele_naturala_Laura_cognac_1_Large.400x400

               În nici o săptămână reuși să îl termine. Îl lăsă să se usuce, îl finisă și când fu sigur că este demn de a fi arătat, își chemă agentul de publicitate să îl vadă. Când acesta ajunse și își trecu întâia privire asupra tabloului rămase înmărmurit. Era un tablou de o frumusețe rară, dar cu adevărat specială era femeia și gențile care fuseseră întruchipate.

          Luca, nu știu de unde ai descoperit femeia aceasta, dar trebuie să te însoțească la expoziție, acest tablou va fi piesa centrală, cel mai bun dintre toate. Întreg tabloul este fantastic, parcă nu ar fi adevărat sau parcă ar fi fost făcut de un zeu, aidoma cele pe care ai înfățișat-o, iar gențile parcă sunt accesoriile zeităților. Cine este femeia? O cunosc?

          Nu, nu o cunosc nici eu. Este o trecătoare. O femeie care zi de zi trece prin fața blocului meu, cu altă și altă geantă în mână.

          Trebuie să o inviți la expoziție, trebuie! Va fi un real succes.

          Ok, o să încerc să discut cu ea, să vedem dacă va vrea să vină și cum va primi vestea că am pictat-o.

 Geanta_model_floral_piele_naturala_Maria_maro_deschis_negru_rosu_verde_1_Large.400x400

 

         După ce agentul plecă, Luca coborâ în fața blocului. O aștepta răbdător rezemat de un copac, fumând țigarete, una după cealalta. Avea la el aparatul foto pe care stocase câteva poze ale tabloului. Într-un final fata apăru, la fel de senină și de radioasă ca de obicei, cu o altă geantă pe umăr.

          Bună, sunt Luca și sunt artist. Pictor mai exact. Știu că pare că aș fi un nebun, însă să știi că am ceva important să îți spun.

          Spune-mi, îi zise ea zâmbitoare, calmă și drăgăstoasă. Până și vocea îi era suavă, la fel cum era și ea.

          Nici nu știu cum să îți spun. Uită-te te rog la aceste fotografii, sunt cu tabloul meu și spune-mi ce părere ai.

Ea luă delicat aparatul și începu să răsfoiască fotografiile. Ochii ei se măriră, însă zâmbetul i se menținea pe buze. Le privea cu mare interes și părea că își dă seama că ea este cea care fusese înfățișată în tablou, în toată splendoarea.

          Foarte frumos tablou, Luca. Îi spuse ea aparent indiferentă.

          Mulțumesc, tu ești cea din tablou, tu și gentuțele tale. Îți place?

          Foarte mult! Cu ce te pot ajuta mai mult.

          Dacă ești de acord aș vrea să te invit în apartamentul meu să vezi tabloul real, în mărime naturală. Nu ai de ce să te temi, sunt un artist, nu un criminal.

 Geanta_piele_naturala_Isis_maro_1_Large.400x400

 

Ea îi zâmbi din nou și acceptă cu multă finețe. În apartament el îi dezvălui de sub cearșaful alb imaculat, tabloul în toată splendoarea. În spatele tabloului se aflau și sutele de fotografii cu ea, cu gențile, cu fiecare mișcare a sa. Se apropie de tablou, îl privea cu mare atenție, părea vrăjită de el, se observa clar că îi place nespus. Apoi se apropie de peretele supra-încărcat cu fotografiile ei.

          Te rog, să nu te sperii, te-am fotografiat doar pentru a te putea picta corect. Ca să pot observa totul și să nu îmi scape nimic.

          Știu Luca, sunt doar uimită că am trezit într-atât de mult interesul cuiva. Tabloul îmi place nespus și dacă ai nevoie de el, îți ofer acceptul meu pentru a-l vinde. Defapt ți-l cumpăr eu.

          Dar… dar deocamdată nu vreau să îl vând. Urmează să aibe loc o expoziție și acest tablou va fi piesa centrală. Vreau să te invit la eveniment, apoi îți ofer cu dragă inimă tabloul gratis. Îl meriți, îți este destinat, are în el esența ta. Ar fi nedrept să atârne pe peretele altcuiva.

          Îți mulțumesc. Voi veni. Când și unde?

          Pe 25, spune-mi de unde să te iau și vin eu, măcar acum să fiu un domn.

          Bine, și îi întinse din geantă o carte de vizită. Sună-mă cu o zi înainte, te rog, Luca.

          Ok, mulțumesc. După, privi bucățica de carton și descoperi un nume fabulos.

          Da, mă cheamă Reeija și sunt supranumită Prințesa Genților. Eu sunt creatoarea care stă în spatele brandului Reeija. Eu am născut-o, eu am crescut-o, eu sunt cea care a creat-o. Așa că te înțeleg, ești un artist, la fel cum îmi place și mie să cred despre mine că sunt. Tabloul pe care tu l-ai pictat va sta la loc de cinste în magazinul meu. Va fi imaginea magazinului și astfel lumea va înțelege mai bine frumusețea și importanța genților. Aceste genți sunt părți din mine, sunt copii mei dar și armele mele. Fără ele, probabil că nici tu și nici nimeni nu m-ar fi observat vreodată. Ele sunt pentru mine accesoriile care îmi oferă încredere și personalitate. Cu geanta pe umăr trăiesc, exist, sunt vizibilă și unică. La fel cum m-ai perceput tu.

          Chiar așa te-am interpretat, Reeija. Sunt atât de recunoscător că ai apărut în viața mea…

           După această discuție scurtă Reeija plecă. Luca nu mai putu să aștepte și o sună chiar a doua zi. O invită în oraș și petrecu cu ea o zi întreagă. Se îndrăgostiră nebunește, în sfârșit se găsiseră, erau suflete pereche. Arta îi uniseră, pictura și gențile fără de care nu ar fi reușit să se îndrăgostească. Expoziția fu un triumf răsunător, tabloul fu nu doar piesa centrală dar și cel mai lăudat de criticii de artă, iar ei radiau împreună, formau un întreg invincibil care reușiseră să surprindă arta în cea mai strălucitoare formă. Împreună… atât de fericiți.

        Reeija lui, raza lui, arta lui.

 Geanta_piele_naturala_Celeste_maro__bej_1.400x400

 

 

         Concurs organizat de Reeija, magazinul online ce oferă genți piele fără cusur pentru toate femeile speciale.    

Portretul lui Dorian Gray

  dorian-gray-original        

         Astăzi vreau să vă fac încă o recomandare de film și anume ”Potretul lui Dorian Gray” (The Picture of Dorian Gray), este un film britanic din 2009, genul dramă horror. Este o ecranizare după romanul lui Oscar Wilde, Portretul lui Dorian Gray, prima ecranizare a cărții a apărut în 1945, însă această versiune regizată de Oliver Parker și avându-l ca actor principal pe Ben Barnes în rolul lui Dorian Gray, îndrăznesc să spun că este cea mai reușită și chiar întrece cartea.

 pdg

 

         Am văzut filmul de trei ori, iar cartea am citit-o de două ori și fără să fiu absurdă pot afirma că filmul întrece cu mult cartea, cel puțin din punctul meu de vedere. Povestea lui Dorian Gray tratează o dorință care circulă dintotdeauna prin mintea oamenilor de pretutindeni, tinerețea veșnică. Și astfel acțiunea începe când tânărul Dorian Gray revină în sânul Londrei păcătoase, după o copilărie grea și plină de violență fizică, pentru a-și lua în primire moștenirea lăsată de unchiul său, cel care l-a și chinuit în primii ani ai vieții sale. În Londra intră un tânăr frumos sufletește și la chip, modest, cuminte, chiar naiv, dornic și plin de speranță, pentru a începe o nouă viață lipsită de griji și de restricții. Aflat în mijlocul unor oameni distinși, cu putere financiară, Dorian încearcă să se intergreze ajungând să se împrietenească cu carismaticul lord Henry Wotton (Colin Firth). Henry este cel care practic îl prezintă întregii societăți și îl introduce într-o lume cu adevărat seducătoare pentru Dorian. Ajuns cunoscut, pictorul Basil devine impresionat de frumusețea și inocența lui Dorian și îi propune acestuia să îi facă un portret perfect. Un portret care să imortalizeze pentru totdeauna frumusețea și sufletul excepțional al lui Dorian. Sedus peste măsură de propria sa imagine oglindită în portret, Dorian mărturisește cu toată ființa sa că și-ar vinde sufletul pentru a rămâne veșnic la fel de tânăr și de frumos cum era în pictură. Acele vorbe rostite de parcă ar fi fost o incantație menite să impresioneze diavolul, îl vor face pe Dorian să nu îmbătrânească și să nu se urâțească… Pictura se dovedește a fi un real succes, ea redând în totalitate calitățile eroului. Tabloul va avea pentru puțin timp un loc de cinste în imensa casă a lui Dorian, pentru că pictura ascunde un secret de neimaginat și astfel Dorian o ascunde în pod…

 dorian_gray04

 

          Nedespărțit fiind de aristocratul Henry ajunge să fie influențat de acesta în tot felul de acțiuni și pariuri. Henry este un bun cunoscător al oamenilor și știe foarte bine punctele slabe ale fiecăruia, un manipulator înăscut, și astfel va reuși să îl introducă pe Dorian într-o lume care nu va face altceva decât să îl dezumanizeze. Cu timpul, Dorian se implică în numeroase aventuri, care mai de care mai scandaloase, ajunge să se culce cu toate doamnele măritate, singure sau văduve din lumea bună, ba chiar cu fiicele acestora, organizează petreceri revoltătoare cu multă băutură, femei desfrânate, băieți homosexuali, ajungându-se chiar la a face dragoste cu bărbați și chiar acte de masochism. Dorian frecventează des bordelurile celebre cu Henry, ajunge să fumeze opium, se droghează și încet, încet inocența lui se șterge, trecând în tabăra răului. Deși se îndrăgostește de o actriță săracă, o necinstește și îi promite că o va lua de soție, el nu o va face niciodată, fiind influențat tot de Henry. Fata se sinucide și de atunci, Dorian se schimbă iremediabil. Nu mai simte remușcări și practic ajunge să nu mai aibă conștiință.

 56_1_01

 

          În timp ce sufletul său se degradează, tabloul său nu îl mai întruchipează pe frumosul Dorian, ci un Dorian care cu fiecare desfrânare sau păcat devine un monstru în pictură. Astfel dacă Dorian se rănea, tabloul sângera, iar rănile sale se vindecau instantaneu. Tabloul preia practic tot răul lui Dorian, răul și bătrânețea acestuia.

          Dorian reușește chiar să distrugă rapid tot ce atinge, acțiunea se accentuează când Dorian are o aventură cu Basil. Pictorul este de-a dreptul îndrăgostit de el. La primele semne de degradare, Dorian ascunde tabloul în podul casei, dându-și seama că acesta întruchipează sufletul său putred. Basil își dorește foarte mult să prezinte acel tablou la o expoziție și ajunge să îl preseze neîncetat pe Dorian să îi arate tabloul. Exasperat de insistențele acestuia, Dorian îl invită pe Basil în pod, unde îi dezvăluie secretul său, arătându-i tabloul. După care îl ucide și-i aruncă trupul, cu multă greutate, într-un râu.

         Amenințat de propriile fapte Dorian părăsește Londra și se întoarce după 20 de ani. 20 de ani care pe chipul său nu se vedeau, el arătând la fel de frumos și de tânăr ca atunci când avea 18 ani. Toți au rămas înmărmuriți de apariția lui Dorian, toți erau afectați de timp, cu toții bătrâni, numai Dorian nu. Lordul Henry are acum o fiica care îi trezește un interes sincer lui Dorian. Cade și ea pradă farmecului răpitor al lui Dorian și se îndrăgostesc. Dorian ar fi vrut să își schimbe viața, însă bătrânul său prieten conștient de defectele și de puterea distrugătoare a lui Dorian, va face totul pentru a împiedica împlinirea acestei iubiri. Dorian moare ”ajutat” de Henry, iar odiosul tablou revine la forma inițială… întruchipându-l pe minunatul și frumosul Dorian.

25_portretulGRADIENT_36f6da5d7e

           Cartea prezintă câteva diferențe majore… în primul rând înfățișarea lui Dorian, fiica lui Henry nu există, iar faptele sale scandaloase nu sunt atât de accentuate, unele dintre ele lipsesc cu desăvârșire, se păstrează în schimb mitul frumuseții și al tinereții veșnice.

            Vă recomand cu mare drag acest film, Portretul lui Dorian Gray, în primul rând pentru că este un film excepțional, o poveste clasică cu numeroase învățăminte. Mie mi-a plăcut extraordinar de mult, iar actorul ce-l întruchipează pe Dorian, deși nu este un zeu ca și trup, are un chip fantastic, un zâmbet fermecător și o privire cu adevărat răpitoare, are ceva demonic în ochi, ceea ce îl face pe Ben Barnes să joace rolul lui Dorian Gray într-un mod apoteotic.

            Vizionare plăcută, dragii mei!

Elegantine, despre artă

             Întotdeauna mi-a plăcut să cred despre mine că sunt o artistă, poate nu una desăvârșită în adevăratul sens al cuvântului dar măcar o aspirantă la statutul de artist. Simt cu toată ființa mea că sunt diferită, că în interiorul meu și-a găsit locașul cel mai sensibil suflet. Arta cere o sensibilitate anume, o deschidere spre frumos, o senzualitate sau din contră o excentricitate care să mă facă diferită de ceilalți oameni. Nu mă cred superioară, nicidecum, să fii artist nu înseamnă să fii superior, ci din contră să fii acel ins care să se distingă din mulțime prin capacitatea lui de a mulțumi și ferici pe cei din jur. Până la urmă artă înseamnă să împărtășești lumii din esența ta, din eul tău, din sufletul tău, să-i dezvălui intimitatea sentimentelor tale.

          Arta ar trebui practicată în mod dezinteresat, nu pentru amorul propriu ci din iubire pentru frumos și oameni. Lipsa artei cred că ar aduce un haos total. Arta în sine este iubire, frumusețe, lumină… și o găsim sub atâtea fețe. De la pictură, sculptură, muzică, film, teatru, modă, literatură, poezie, până la cele mai neobișnuite lucrări care nu și-au găsit încă un nume. Într-o lume în care toți suntem artiști arta tinde să nu mai fie atât de evidentă, însă ea există, este limbajul universal, toți suntem într-o mică sau mare măsură artiști. 

         Am cochetat cu pictura însă nu am reușit să mă ridic la standardul înalt pe care l-au stabilit mai marii pictori ai istoriei. În schimb fără muzică nu pot trăi, nu știu să o produc, însă știu să mă bucur de ea așa cum mă bucur de aerul prețios pe care îl respir cu fiecare por al ființei mele. Muzica este stropul de divinitate în viața noastră, este cel mai dulce cânt al inimii.

         Sunt artistă pentru că dețin arta literelor, arta exprimării în cuvinte, iubesc poezia și literatura, este modul meu de a evada spre lumi nebănuite. Este prilejul metafizic prin care pot atinge locuri pe care în lumea realității nu aș putea nicicând că o fac.

         Arta este un lux pentru că nu și-l poate permite oricine, în fond luxul este o calitate de prim rang, cei care au instaurat arta au dus-o până la apogeu, noi nu putem decât să aspirăm la titlul de artist și să luptăm pentru originalitatea care o dată cu timpul ne va făuri un loc în lumea artiștilor. Toți ne credem speciali, toți credem despre noi că suntem originali, dar oare câți realizează că suntem deja influențați de curentele anterioare?! Inevitabil avem în noi părți de artă deja instaurate și nu facem altceva decât să ne inspirăm. Să dobândim aceea dibăcie de a fi unici în arta noastră, de a fi  incomparabili, este realmente greu. Arta este o muncă și necesită curaj, fără curajul de a exprima ce simți și ce gândești nu este decât o încercare nereușită, o încercare timidă în lumea artiștilor. Arta trebuie să oglindească interiorul nostru… arta mai poate însemna și purificare, te lepezi de cele omenești. Prin artă realizezi metamorfoza în stropul lui Dumnezeu, te preschimbi în roua Edenului. 

           În schimb luxul nu poate fi o artă, luxul este somptuozitate, rafinament, extravaganță, dar nu trebuie neapărat să fie și artă. Luxul poate fi și exagerare, este interpretabil, în schimb arta nu va fi niciodată exagerare, este materializarea perfecțiunii și a divinității.

          Paul Gauguin spunea că: arta este ori plagiere, ori revoluție” și mare dreptate avea, poți fi un copiator al trecutului sau poți instaura o revoluție care să demonteze sau să dea un plus parametrilor care măsoară” noțiunea de artă, să extinzi inimaginabilul. În artă nu poți fi decât tu pentru a câștiga statutul de artist. Arta este o extindere a personalității, o întregire a omului… arta îți dă acea notă de particularitate inconfundabilă.

          Arta îmi dă curaj, mă însuflețește, mă completează și mă face să fiu mai sigură și mai legată de lume și natură…

         Să poți cuprinde toate înfățișările artei este mai greu decât ne-am putea imagina vreodată, însă astăzi există un loc care ne familiarizează cel mai bine cu toate înțelesurile artei. Elegantine este tărâmul care cuprinde toate fețele spectaculoase și rafinate ale artei, sub condeiul unor editori iscusiți, sub îndrumarea unui redactor-șef renumit, ne sunt ilustrate cu lux de amănunte toate formele de artă existente în prezent. Bunul gust și rafinamentul este la el acasă, Elegantine ne duce mai aproape de lumile neștiute ale frumosului, modei, ale picturii, muzicii, filmului, teatrului, arhitecturii și chiar ale gastronomiei. Dacă vrei să afli legătura între lux și artă atunci va trebui să urmărești publicațiile parfumate ale Elegantinei.

Elegantine este radiografia pieței de lux autohtone, analizează produsele şi serviciile premium din România prin analogie cu trendurile şi inovaţiile pe plan internaţional. Cititorul este invitat să guste din extravaganţele modei, să dobândească business know-how şi să se delecteze cu articole inspiraţionale. Urmând maximele chaneliene, Elegantine promovează opusul vulgarităţii şi nu neapărat al sărăciei.

Un om cult trebuie să cunoască părți din orice domeniu, urmărind Elegantine te vei accesoriza cu finețea de a observa arta, te ajută să o descoperi, să o înțelegi, să o simți și să o iubești. Chiar dacă nu am fost înzestrați cu harul artei, ar trebui măcar să facem totul pentru a cunoaște arta și pentru a ne bucura de ea. Arta este indispensabilă în viața omului, ne face mai buni, mai frumoși, mai desăvărșiți, mai receptivi și ne trezește simțurile. Arta e viață, arta e puls, arta e dragoste și vis, apogeu și chemare… 

        Elegantine este luxul privilegiat de a-ți însuși arta… Fii în pas cu lumea artei cu Elegantine!

  eglantine-200x200px   

Spring SuperBlog