Rănește-mă cu adevărul

f91320a8253e507ebae0fc815ef4d462

Sinceră să fiu, nu-mi place să fiu rănită deloc. Dar decât să fiu prostită cu minciuni, mai bine să fiu rănită cu adevăruri. Deși pe moment adevărul mă rănește, după ceva timp, când gândurile se domolesc și nervii își găsesc drumul către starea de liniște, adevărul ajunge să mă consoleze. Așa că îți ordon – rănește-mă cu adevărul, nu mă prosti cu minciuni gratuite!

Cui ordon? Nu știu! Oricui! Tuturor celor care decid să-și lege viața de a mea! Consider că viața este frumoasă și oamenii sunt cei mai prețioși. Îmi ghidez existența după un soi de zânisme care mă ajută să trăiesc în echilibru – pozitivă, luminoasă, veselă și cu gândul numai la bine. Dacă aș renunța la aceste zânisme, aș fi o amărâtă care s-ar teme și de umbra ei. Probabil că aș umbla pe stradă cu o pungă în cap și nu aș mai îndrăzni să fac nimic, nimic din ce-mi doresc sau îmi place să fac!

Dar cum nu pot să trăiesc singură, am nevoie de oameni speciali lângă mine. Nu e vorba de o nevoie materială, ci de nevoi emoționale. Am nevoie să iubesc și să fiu iubită. Sunt oameni cărora le încredințez inima mea pe tavă, dar sunt și oameni de care mă feresc. Însă oricât m-aș feri, se mai întâmplă să pic în plasă! Urăsc să fiu dezamăgită! Dar sunt om și nu pot să mă feresc chiar de toate relele. Când dau piept cu răul, prefer adevărul! Prefer să mi se spună în față ce nu merge, ce nu funcționează, unde am greșit sau care e situația, decât să fiu mințită!

Dacă detest ceva pe lumea asta cu ardoare, sunt minciunile. Mi se par josnice și nu aduc niciodată nimic bun! Prefer adevărul dur. Astăzi plâng, mă dau cu capul de pereți, îmi atârn inima într-un cui, dar îmi revin. Minciunile în schimb mă aruncă în Purgatoriu, trăiesc într-o agonie care mă consumă teribil! Nu-mi place incertitudinea și este atât de neplăcut atunci când inima îmi spune să cred, iar mintea mă face să mă îndoiesc puternic. Nu vreau să mă îndoiesc! Vreau să trăiesc în siguranță! Și numai adevărul mă poate menține în siguranță, oricât ar fi de dur! Măcar știu o treabă – ori e albă, ori e neagră! Sunt în stare să accept un adevăr neplăcut! Dar nu accept niciodată o minciună, doar pe cele nevinovate. 😀

Citatul zilei – 25 februarie

20150225_154838

           Fiecare dimineață mi-o încep cu câte un citat. Citatul de astăzi spune așa: „In all the winters of suffering remember that spring always follows.”, de Nicolae Iorga.

        Diminețile mele au alte nuanțe de când mi le încep cu câte un citat motivațional. Mă bucur că am tăria necesară de a nu mă uita la citatul de mâine. Las mâinele să vină, nu mă grăbesc, oricum nu sunt curioasă ce mă așteaptă în viitor. Constat că a început să-mi placă să fiu surprinsă. Lucru pe care nu l-aș fi crezut vreodată. Eram curioasă și nerăbdătoare. Încă mai sunt curioasă, dar dacă forțez „norocul” și aflu dinainte la ce mă voi gândi mâine, atunci mâine ce farmec va mai avea?! Așa că mă astâmpăr!

            Și da, după orice suferință, dacă nu vine fericirea, sigur se așterne liniștea. După ploaie răsare întotdeauna curcubeul. După nor, apare soarele. După durere, se așează alinarea. Oricât ar fi viața de grea, eu întotdeauna sunt pozitivă, știu că mâine va fi mai bine decât astăzi. Nicio durere nu este veșnică și nicio suferință nu rămâne la fel de intensă la infinit. Dacă vrei să îți fie bine, atunci „primăvara” sigur te va atinge. Trebuie doar să speri și să crezi în puterea binelui de mâine. 🙂