Particip la BlogSpring! Mi-a venit!

blogspring

Mi-a venit! Mi-a venit o poftă nebună de scris! Vreau să mă duelez în creativitate cu alți bloggeri! A trecut mult timp de când n-am mai participat la un concurs. Dar a venit vremea și sunt hotărâtă să câștig! Primăvara … Continuă lectura

Despuiată pe nisipul auriu al Mării Negre

Deși iarna se încăpățânează să mai plece și-n weekend la Brașov a nins, primăvara își face simțită prezența din ce în ce mai mult. Ușor, ușor soarele începe să-și piardă din dinți, vine primăvara, se mai îndoiește cineva?! Eu nu! La Buzău e soare de vreo săptămână. Aprilie este luna mea preferată, luna în care m-am născut și luna în care cele mai frumoase flori înfloresc. Și eu sunt o floare, m-am născut cu o zi înainte de Florii, prin ’87, pe 11 aprilie. Dar nu asta contează, cert este că de vreo câțiva ani mă lupt cu primăvara. Mă obligă să dau jos hainele lălâi și să le îmbrac pe cele viu colorate, strânse pe corp. În mod normal ar trebui să fie o plăcere, un motiv pentru a-mi arăta trupul. Dar eu nu vreau, pentru că nu am o siluetă de invidiat. Mă lupt cu șase kilograme de vreo câțiva ani. Reușesc să dau jos aceste kilograme, le pun la loc, apoi iarăși le izgonesc de pe mine și tot așa. Nu am o viață ușoară din acest punct de vedere.

crema anticeluliticaDacă probabil ați crede că sunt o mâncăcioasă care nu se poate abține de la a înfuleca mâncărurile preferate, vă înșelați amarnic. Da, sunt o gurmandă. Dar nu mănânc în asemenea hal încât să uit măsura. Îmi place să mănânc și o fac cu plăcere. Și chiar dacă porțiile sunt mici, plăcerea este pe măsură. Nu fac mișcare și asta se simte. Ca să slăbesc sau ca să nu mai pun la loc cele 6 kilograme, ar însemna să mă înfometez. Nu reușesc să găsesc o cale de mijloc. Îmi lipsește ambiția de a face efort și îmi lipsește tăria de a mă abține de la cele 3 pătrățele de ciocolată pe care le mănânc aproape zilnic. Aș vrea să slăbesc într-un mod natural, ușor, fără să mă chinui prea mult și sigur nu dintr-o dată. N-aș vrea să-mi atârne pielea și sigur n-aș vrea să arat ca o stafidă în stare de descompunere. Este adevărat că cele 6 kilograme nu sunt o tragedie și cu puțină ambiție ar trebui să le dau jos în cel mult două luni. Dar unde nu-i voință, nu-i. Mă simt foarte bine în pielea mea, chiar dacă pe alocuri blugii îmi scot în evidență colăceii inestetici. Eu mă simt frumoasă chiar și plinuță. Însă sunt oameni care mă critică și care îmi spun că ar trebui să slăbesc. De ce?! Pentru că probabil aș fi mai atrăgătoare.

De ce să fiu mai atrăgătoare?! Oare sufletul meu nu este de ajuns?! Este adevărat că primul impact îl are aspectul. Dar n-ar strica dacă fiecare dintre noi am trece de acele kilograme în plus și am încerca să înțelegem personalitatea, să vedem caracterul și să simțim sufletul omului. Totuși nu sunt nebună, mi-ar plăcea să slăbesc. Mă așteaptă o vară plină. Vreau să merg despuiată pe nisipul auriu al Mării Negre, vreau să gust din libertatea litoralului de la Vama Veche, așa că am de gând să slăbesc. Și pentru că vreau să o fac natural, fără prea multe bătăi de cap, o să aleg ca adjuvant minunatele ProduseNoni.ro. Nu știu dacă voi reuși, dar merită să încerc. Dacă peste o lună voi fi cu șase kilograme mai puțin, atunci voi fi extrem de mulțumită. Voi încerca să fac mai multă mișcare, să mănânc mai puțin și mai sănătos și voi lua aceste suplimente naturale pentru slăbit de la ProduseNoni.ro. Sper să slăbesc, de altceva nu mă îndoiesc! 🙂 Sper să nu mi se încăpățâneze organismul! 🙂

Voi cum slăbiți primăvara? Cum reușiți să eliminați kilogramele luate peste iarnă?

produsenoni.ro

Fără sens…

d0282d8129c14d88a3b1b93a7d8c37b6

Ziua de astăzi este fără sens. Parcă nu-i nici zi, nici primăvară, nici aprilie, nici soare, nici nimic. Corcodușul din fața ferestrei mele a înflorit discret, ar trebui să mă bucur de ziua de azi, dar n-o fac, ceva nu funcționează corect în sistemul meu. Azi mă simt ca o alcoolică care a rămas fără băutura preferată. Mă simt de parcă cineva mi-a interzis să mai pun vreodată gura pe vreun strop dulce de vin. Habar n-am cum e să fii alcoolic, însă… parcă regăsesc în mine atât pofta, cât și durerea sevrajului. Recunosc, nu mi-a interzis nimeni nimic, am abandonat de bună voie calea care mă făcea să vibrez. Și totuși, de ce mă simt atât de rău?!

Ziua Internationala a Fericirii

        Astăzi, 20 martie, se sărbătorește Ziua Internațională a Fericirii. Sinceră să fiu, habar n-aveam de existența acestei zile. Pentru mine 20 martie nu a însemnat niciodată nimic. 21 martie este o zi importantă pentru mine, ziua în care bunicul meu ar fi împlinit 67 de ani. Dumnezeu să-l odihnească. Dar să trecem peste, este ziua fericirii, nu? Și cum sunt și eu om și simt, trebuie să recunosc că am propria percepție despre fericire. Urmează să v-o dezvălui…  imediat. Până una-alta trebuie să recunosc că astăzi am avut o zi foarte bună, mă simt bine și sunt liniștită. Fiind liniștită, constat că sunt mulțumită. Și dacă sunt mulțumită, pot să zâmbesc. Deci într-un procent mai mic sau mai mare, în acest moment simt fericirea. Poate că nu pe cea plină de adrenalină, dar o simtă. Asta este tot ce contează.

jurnalspiritual.eu

        Și ca să răspund și eu provocării zilei, haideți să vă spun ce înseamnă fericirea pentru mine:

        „Fericirea mea se naște din liniște sufletească, din înțelepciunea minții și din starea de bine a trupului. Sunt fericită că mi-am redobândit sănătatea, sunt fericită când mă simt bine, când zâmbesc, sunt fericită că merg, sunt fericită ca mama e bine, sunt fericită și mulțumesc vieții pentru toate lucrurile bune din viața mea. Sunt fericită când o văd pe mama râzând, râsul ei îmi umple inima de bucurie. Sunt fericită când îmi știu familia sănătoasă și bine, în siguranță și pace. Sunt fericită când vine primăvara, când răsare soarele și-mi mângâie fața, când miros o floare, când ascult cântecul ploii de vară, când simt parfum de iarbă proaspătă. Fericirea mea se naște numai din lucruri simple, din acele lucruri mărunte, dar care îmi fac viața frumoasă. Sunt fericită când reușesc să realizez ceva din propria muncă. Sunt fericită când îmi depășesc condiția cu încă un pas. Sunt fericită că trăiesc, că văd și că simt. Sunt fericită că iubesc și că sunt iubită. Sunt fericită când ascult melodia preferată, când citesc o carte bună, când citesc o poezie sensibilă, când privesc cerul, când fotografiez luna… Fericirea mea nu se limitează la lucruri, ci la emoții. Fiecare emoție plăcută îmi mai umple sufletul cu un strop de fericire. Fericirea mea se trage din muțumirea cu care îmi trăiesc viața. Și deși fericirea este intensă și de scurtă durată, că așa este ea, ea se transformă în timp în mulțumire și împlinire. Și dacă astăzi mă simt împlinită, înseamnă că sunt fericită.”

www.realitatea.net

        Am cunoscut fericirea sub toate fețele ei, de la fericirea tumultoasă și aprigă, la cea plăpândă. Dar mulțumesc lui Dumnezeu că din când în când își face loc și-n viața mea, indiferent de intesitatea ei. Sunt om, am simțit durerea de prea multe ori, dar tocmai necazurile și suferința m-au făcut să apreciez fericirea și să încerc și să lupt să o păstrez în viața mea. Orice lucru, oricât ar fi el de banal, pe mine mă face fericită. De ce?! Pentru că unii nu au nimic, pentru că au fost vremuri când nici eu nu aveam nimic, iar acum simt că am totul. Fericirea se naște atunci când te muțumești cu ceea ce ai sau ce primești. Râvnind mereu la lucruri imposibile, nu vei reuși să fii niciodată fericit.

        Pe tine, dragă cititorule, ce te face fericit?

Ca acum…

Și când îmi va fi mai greu,

Să îmi fie ca acum.

Și când mă voi simți mai rău,

Să simt ce simt acum.

Și când mă vor năpădi grijile,

Să fie la fel de intense ca acum.

Și când îmi vor naște lacrimile,

Să mă atingă la fel ca acum.

Să îmi fie ca acum,

La fel de bine,

Să fiu mereu la fel de liniștită,

Să fiu lipsită de griji

Și supărări ardente.

Și să plâng la fel de mult ca acum,

Adică deloc.

Căci azi zâmbesc

Și mă simt bine…

Soarele îmi luminează inima

De la fereastra larg deschisă.

Pomii sunt pe cale să înflorească,

La fel ca sentimentele mele frumoase.

A trecut iarna ce grea,

Împreună cu norii ei grei.

Au trecut zăpezile cele înghețate,

Au trecut ploile reci și violente,

Așa cum destinul meu crunt s-a dus de mult.

Simt împăcarea,

Ce bine îmi este,

În sfârșit mă mângâie viața,

Mă răsplătește pentru tot chinul,

Îmi alină durerile trecutului

Prin șanse pe care credeam că nu le voi avea,

Vreodată.

Dar uite că nu-i așa,

După ploaie, apare curcubeul,

După iarnă, răsare primăvara,

După plâns, vine și zâmbetul,

După durere, se-așterne împăcarea.

Ce dulce-i liniște sufletească,

Mai dulce decât orice vin,

Mai îmbătătoare decât orice tărie,

Mai plină de fericire, decât orice altă bucurie.

Mă bucur de lucrurile simple

Ca un copil care își primește

Cea mai de preț jucărie.

Fiecare lucru, oricât ar fi el de neînsemnat,

Pe mine mă fericește

Și mă umple de pozitivism.

Astăzi sunt senină și vie,

Sper să o țin tot așa,

Căci n-aș da starea de astăzi

Pe nicio altă bucurie de mâine.

Sunt bine, scump cititor,

Tu cum ești?

Emoții și planuri…

         Îmi tremurau și mâinile și picioarele. Eram emoționată și nu reușeam să mă stăpânesc. Mă simțeam beată de fericire, de parcă băusem o tonă de tărie. Pășeam, dar îmi părea că alunec. Mă mișcam, dar îmi părea că dansez. O stare de beatitudine mă învăluia. Parcă nu eram eu. Niciodată nu fusesem încercată de o fericire atât de intensă. Părea ireal. Mă ciupeam să mă asigur că totul era real, și da, mă durea, deci nu visam. Parcă nu-mi vinea să cred că eu eram cea din oglindă, atât de radioasă, atât de zâmbitoare… atât de frumoasă. Fericirea mă făcea frumoasă. Fericirea face pe oricine frumos, așa cred.

        Mă pregăteam pentru marele eveniment. Îmi pusesem cele mai bune haine, cei mai frumoși pantofi, cele mai elegante bijuterii… mă fardasem discret și natural, îmi pusesem pe buze un ruj de culoarea piersicii, miroseam toată a mărgăritare și eram gata să plec, să înfrunt împlinirea. De fapt urma să-i dau voie să intre cu totul în viața mea. Nici nu aveam nevoie de mai mult machiaj, starea de bine mă înfrumuseța mai mult ca oricând. Eram în stare să răpesc orice privire. Dar eu nu vroiam orice privire, ci numai pe a lui.

       De mult timp nu mă mai simțisem atât de iubită, de mult timp îmi doream să mă îndrăgostesc, să iubesc și să fiu iubită. Dragostea întârziase să intre mult timp în viața mea, dar în sfârșit se îndurase de mine și sosise într-un mod neașteptat și seducătoar. Deși eram o femeie în toată firea mă simțeam ca o adolescentă, o adolescentă nebună, capabilă să sacrifice tot pentru fericirea ei. Dar ce dulce e iubirea, nu-mi impunea să sacrific nimic, trebuia numai să fiu eu. Așa cum mă lăsase Dumnezeu, așa cum mă educase mama.

       Primăvara venise în viața mea și se anunța a fi o primăvara pentru o viață întreagă. Deja visam la măritiș, la copii, la o casă frumoasă, la un câine și-o pisica; dar mai ales la el, la privilegiul de a mă trezi în fiecare dimineață lângă el. Îl iubeam și-l vroiam în viața mea pentru totdeauna, până când moartea ne va despărți… pentru o perioadă…

1779771_1542326629326202_893426695_n

Un ghiocel în păr…

Îți dăruiesc de Dragobete,

Un ghiocel plăpând și alb,

Curat, imaculat.

Lasă-mă să ți-l prind de un fir

Auriu din părul tău.

Să ți-l împletesc în cosițele-ți

Rupte din soare.

Cu acest ghiocel îți dăruiesc iubirea,

Deși pare firav,

Și poate neînsemnat,

El a strâns dragostea și puritatea

În petalele lui micuțe și inocente.

Deși e mic, slăbuț și cam anemic,

L-am cules cu dragoste,

Dintr-o grădină virgină,

Parfumul lui îmi aduce aminte

De savoarea primul nostru sărut,

De sfiala cu care ți-am atins

Prima dată buzele-ți sângerii.

Acest ghiocel te va însoți oriunde vei merge,

Poartă-l în păr,

Sau într-un buzunar la piept,

Iar eu voi fi mereu lângă tine,

Lângă inima ta.

Orice altă floare ar fi pălit

În fața frumuseții tale.

Orice cadou ar fi fost neînsemnat

Pentru tine.

Orice parfum și-ar fi pierdut mirosul

La atingerea pielii tale de catifea.

Tu ești frumusețea toată,

Și numai ghiocelul îți poate încununa părul.

Sunt al tău,

Mă dăruiesc ție

Prin acest ghiocel minunat.

Este întâia floare a anului,

Așa cum tu ești întâia mea iubire

Și unica din lume,

Pe viață.

Primăvara n-a venit încă,

Te-așteaptă soarele să ieși în lume,

Te-așteaptă florile să le atingi,

Te-așteaptă iarba să o calci

Cu tălpile tale umede și calde.

Te-așteaptă natura să o învii,

Te-așteaptă copii să le zâmbești,

Iar eu abia aștept să mă iubești!

Suflet chinuit…

Dulce… dulce ca miere.

Amar… amară ca fierea.

E dragostea dintre doi oameni,

Ba dulce și bună,

Ba amară și înlăcrimată.

Nu-mi place iubirea,

N-a reușit niciodată să mă surprindă,

N-a reușit să mă facă fericită.

Familia… da, pe ei îi iubesc…

Dar nu vreau să mă îndrăgostesc,

Nu-mi place. Nu are rost,

Și nici nu văd acest fapt sufocant.

Probabil că eu nu sunt născută pentru iubire…

Probabil că nu s-a născut omul

Potrivit pentru mine.

Probabil că nu am un suflet pereche…

L-am înghițit pe tot la naștere.

L-am devorat încă dinainte de a-l lăsa să mă iubească.

Am știut că nu va știi să-mi facă numai bine,

Am știut că nu mă va iubi așa cum merit,

Am știut că nu îmi va îndeplini așteptările.

Și nu, nu mă certa, viață.

Crede-mă, nu merit acest lucru.

Am așteptat iubirea,

Am căutat-o, am rugat-o

Și uneori chiar am și cumpărat-o.

Dar ce crezi că a stăruit la mine?!

Deloc! Ea și-a făcut de cap cu mine,

Apoi a plecat de unde-a venit

Și nu s-a mai întors… niciodată.

Știi, mult mai mult mă încălzește prietenia,

Este la fel de frumoasă ca primăvara.

Nu mă face să sufăr,

Nu mă părăsește,

Nu mă minte

Și nici nu mă dezamăgește.

Sunt înconjurată de oameni calzi,

Ei țin locul unei iubiri de-o viață,

Ei îmi dau dragostea de care am nevoie.

Decât un suflet chinuit…

Mai bine singură, dar cu mulți prieteni.

Sunt într-o mie de feluri…

Sunt ceea ce sunt…

Sunt femeie și bărbat…

Sunt om și soare…

Sunt pragmatism și sensibilitate…

Sunt frumoasă și urâtă…

Sunt bună și rea…

Sunt blândă și nemiloasă…

Sunt loială și infidelă…

Sunt serioasă și neserioasă…

Sunt atentă și aeriană…

Sunt cumpătată și lacomă…

Sunt iubitoare și indiferentă…

Sunt veselă și tristă…

Sunt zâmbet și lacrimă…

Sunt senină și înnorată…

Sunt ploaie și zăpadă…

Sunt caldă și rece…

Sunt primăvară și toamnă…

Sunt deșteaptă și proastă…

Sunt bogată și săracă…

Sunt ambițioasă și delăsătoare…

Sunt perseverentă și dezamăgită…

Sunt un cumul de bine și rău,

Sunt plămădită din bine și rău,

Am o singură față și o mie de măști,

Am o singură viață și o mie de vise,

Am o singură șansă și o mie de dorințe.

Sunt ceea ce sunt,

Pentru unii vis și visare,

Pentru alții pedeapsă și povară.

Pot fi într-o sută de feluri,

În funcție de oameni,

De starea și sentimentele mele.

Nu sunt numai bună,

Cum nu sunt numai rea,

Am o latură plină de lumină

Și una plină de neguri,

Dar niciodată nu se vor suprapune.

Și totuși când și dacă se vor amesteca,

Înseamnă că am trecut de pragul nebuniei

Și-o să mă înnec în propria schizofrenie.

Într-o zi o să-mi pierd mințile,

Sunt sigură de asta.

Într-o zi o să uit totul,

O să mă uit și pe mine,

Atunci voi cunoaste libertatea,

Atunci voi ști că am scăpat de toate.

Și că-n mine nu mai există nici bun,

Nici rău… ci numai adiere și-un strop de vânt.

Sunt ceea ce sunt…

Pentru unii nimic,

Pentru alții mult,

Iar pentru mine… tot!

Negreșit…

Imaginează-ți că e primăvară.

Imaginează-ți că te mângâie

Un soare blând și cald.

Imaginează-ți că ești pe cel mai frumos

Câmp înroșit de maci înfloriți.

Imaginează-ți că ești singură acolo,

Doar tu și sufletul tău,

În deplină liniște și libertate.

Respiri aerul curat,

Asculți freamătul naturii,

Miroși cu gingășie florile de câmp,

Îți împletești părul

Cu o mână de maci firavi.

Te întinzi pe iarba proaspătă,

Plânsă de rouă.

Îți netezești frumos rochia,

Îți așezi brațele sub cap,

Privești cerul senin,

De un albastru dulce

Și te gândești.

Te gândești la tot,

La viață, la trecut,

Prezent și temătorul viitor.

Îți vine în minte un prim gând,

Este cea mai arzătoare dorință a ta.

Care este cea mai tainică dorință?!

Începi să tremuri la gândul că ea,

S-ar putea împlini dacă tu…

I-ai da șansa să o facă.

Ei bine acel prim gând,

Acea dorință fierbinte,

Este ceea ce tu ai nevoie mai mult

Și mai mult în viață.

Dumnezeu nu ți-a pus în zadar în minte

Acel gând năstrușnic.

El are un scop,

Acela de a te face fericită.

Și stând așa pe câmpul înverzit,

În minte încep să-ți mișune soluțiile…

Soluțiile pentru ca tu

Să-ți poți împlini visul.

Mintea ta caută într-o mie de posibilități,

Iar conștiința o adoptă pe cea mai bună.

Dă-i crezare, pune-o în mișcare,

Se poate… știi că se poate.

Nu trebuie decât să lupți puțin,

Să demonstrezi că meriți,

Iar răsplata va veni și ea…

Negreșit…