Renunț…

        Dacă ai încredere în mine, oare de ce este nevoie să mă tot întrebi, să-ncerci să afli, să investighezi, să mă pui la încercare, să interoghezi și să-mi întinzi capcane?! Iubirea nu-i un joc, nu este un război pe viață și pe moarte, nu ai nevoie de teste și de-asigurări. Nu trebuie decât să crezi și să te lași purtat de valurile calde ale iubirii. Am început să obosesc, am început să vreau să nu mai vreau. Neîncrederea ta mă sleiește de puteri, mă face să fiu mereu în alertă, precaută și mereu prevăzătoare. În preajma ta nu mai pot fi eu. Trebuie să mă prefac, doar pentru a te simți tu în siguranță, doar pentru a fi tu liniștit.

       Eu sunt excentrică, exuberantă, veselă și sociabilă. Vorbesc, râd, zâmbesc, glumesc, dar toate acestea nu mă fac să fiu infidelă sau promiscuă. Îmi răpești pofta de viață. Nu mă lași să mă bucur. Deși nu mă oprești niciodată, prefer să mă înfrânez singură. Știu că vor urma întrebările, reproșurile și temerile tale, care nu ne lasă pe niciunul să respirăm. Mă întrebi de unde vin, unde mă duc, cât stau, ce-am făcut, ce-am vorbit, ce-am mâncat, cu ce m-am îmbrăcat. Ești posesiv. Spui că vrei să mă protejezi. Dar nu am nevoie de protecție, știu să îmi port singură de grijă. Nu am nevoie decât de încrederea ta și de puțină libertate.

       Ce-o fi atât de greu să înțelegi că stau lângă tine că vreau, că mă simt bine. Sau m-am simțit bine… pentru că încep să nu mai simt nimic. Încep să nu mai vreau nimic, nici de la tine, nici de la mine. Vezi doar greșelile mele. Dar oare ale tale nu sunt deloc atât de evidente? Nu vezi că mă sufoci, nu vezi că iubirea asta a ta mă sugrumă, iar gelozia ta îmi taie din avânt, din voință, din speranță, din judecată?

       Încet, încet… încerci să mă anulezi. Cu totul. Vrei să mă transformi într-un bibelou frumos și strălucitor, care să stea la loc sigur în casa ta, în camera ta, în patul tău. Nu poți trăi și viața ta și pe a mea. Nu mă poți lega de tine. Nu mă poți ține atât de strâns. Am nevoie de libertate, de aer curat, de un soare numai al meu.

       La început a fost frumos să fim nedespărțiți… dar acum… acum este deja prea mult. Fiecare atingere mă arde, fiecare sărutare mă otrăvește, fiecare șoaptă mă îmbolnăvește, prezența ta mă agită. Renunț! Acum cât încă mai pot! Acum cât încă nu e prea târziu! Acum ori niciodată! Citește bine aceste rânduri și vei înțelege! Adio!

Fii smart cu BrandGSM…

           În ziua de astăzi, cu cât ai telefonul mai șmecher cu atât ai mai multă bătaie de cap cu el. De ce?! Pentru că are nevoie de multă protecție… asta dacă nu vrei să îl jăfuiești imediat. Și pt asta ai nevoie de multe accesorii. Toate frumoase, unele mai deosebite decât altele. De curând mi-am luat un Samsung Galaxy S3 de toată frumusețea și oricât de tare mi-aș fi dorit eu o tabletă, am renunțat pe moment la această idee. Până ce mi se va spori și mie bugetul din buzunar. Eu una sunt o persoană super tipicară, am multe chestii fixiste, țin foarte mult la lucrurile mele de aceea am grijă de fiecare obiect să îl păstrez vreme îndelungată într-o formă aproape de perfecțiune, asta dacă nu se ivește vreun accident cu bunurile mele.

     Întotdeauna vei găsi telefonul meu într-o stare perfectă, nu sufăr să îl văd zgâriat, mânjit, defect, etc. De aceea în primul rând am grijă să nu îl trântesc, să nu îl zgârii, să nu îl vătămez în vreun fel, să îl șterg de praf la o perioadă de timp… Țin eu la lucrurile mele, asta sunt, chiar dacă vă par cam ciudată… 🙂

Apoi, pe lângă faptul că mă îngrijesc de el, am grijă să îi cumpăr accesoriile de protecție GSM, astfel încât să îl păstrez cat mai nou posibil… și tot ce e nevoie astfel încât să mă bucur de el și să îi sporesc ”inteligența”. Nu vă gândiți acum că sunt vreo fanatică care umblă cu propriul telefon cu mânuși, nu… dar am grijă să nu îmi bat joc de el.

      Primul lucru se știe, HUSA SAMSUNG GALAXY S3… mai de mult, când eram mai mică și mai fraieră mi-am scăpat telefonul pe scarile blocului și-am reușit să îi crap display-ul. Și-am stat așa cu display-ul crăpat mult timp. Accidentele sunt frecvente. Dar acum m-am învățat minte, și-am găsit un TOC SAMSUNG GALAXY S3 de toată frumusețea, cu clapetă, din piele naturală, roșie, cu un design elegant perfect pentru o damă. Tocul este în așa fel conceput astfel încât să protejeze atât spatele cât și capacul care protejează ecranul. Așa că dacă Doamne ferește îl trântesc de asfalt este în siguranță, de asemenea este ferit de praf și zgârieturi. Mi-a plăcut, este un toc de calitate la un preț foarte accesibil.

 1

         Eu sunt genul de om care mă plictisesc repede de un lucru, așa că de la Odoyo am cumpărat și PROTECTIE SPATE SAMSUNG GALAXY S3… de ce?! Păi când mă plictisesc de carcasa lui standard care o are, de culoare gri, să o pot pune pe aceasta. îmi place să schimb, să variez. Înainte de acesta aveam un Samsung Corby și când l-am cumpărat mi-au dat 3 carcase de schimb, neagră, galbenă și alta care era cu galbenă cu un model portocaliu încrustat. La lună le schimbam, ba una, ba cealaltă. Am găsit modele vesele în diverse culori, însă eu am ales-o pe cea mov, am eu un fix cu movul, cred ca este culoare norocului. Este din plastic, ultra slim, nu modifică în niciun fel dimensiunile telefonului, se montează cu ușurință, iar textura carcasei este bestială, atât de fină… și în plus, pachetul conține folie de protecție ecran, șervețel pt îndepărtarea prafului și aplicator. Și prețul, prețul o nimica toată.

 0

          Apoi sunt safta călăreața, mai rar să stau acasă, aproape tot timpul sunt pe net de pe telefon, nici noaptea nu mă dezlipesc de el. Și cum nu am nicio priză lângă mine, aproape niciodată nu îl pun la încărcat înainte să mă culc. Mai tot timpul sunt pe drumuri, în mașinile prietenilor mei, așa că neapărat am nevoie de un încărcător auto și am găsit în gama INCARCATOARE AUTO GALAXY SWISS CHARGER unul nemaipomenit. Este un încărcător auto ecologic atât datorită sistemului power saver cât și datorită ambalajului realizat din hârtie reciclată și plastic de tip A-PET. Este pentru dispozitive cu mufă microUSB, are un sistem de economisire a energiei, existănd un led care indică statusul încărcării. Mi-a plăcut… mai ales că sunt genul care n-are răbdare să aștepte să se încarce în totalitate telefonul, așa abia îmi indică exact la ce nivel de încărcare este.

2

           Și să nu uit de cablu USB… și am găsit un CABLU USB GALAXY SWISS CHARGER… îmi place să fac poze, multe poze și dacă sunt tot timpul pe drumuri măcar să stochez amintiri. Acest cablu se poate utiliza la port USB pt laptop, PC, încărcător, etc.

 3

          Pentru început cred că acestea patru sunt suficiente, cu timpul probabil că voi mai cumpăra și alte accesorii de la BrandGSM.ro. Te sfătuiesc și pe tine, dragă cititorule, posesor de Smartphoneuri, telefoane sau tablete să accesezi și tu site-ul BrandGsm și să te deștepți o dată cu telefonul sau tableta ta. Da, da, știu ce îmi vei spune că toate costă bani. Pe de o parte ai dreptate… dar ce vrei gratis?! Și plus dacă vrei să lungești viața obiectelor tale ai nevoie de accesorii pt ele.

     Aici găsești de toate, de la carcase, huse, încărcătoare, folii de protecție până la cabluri de date, bumpere, căști și folii de design. Materialele sunt și ele variate însă cele mai frecvente sunt siliconul, pielea naturală dar și plasticul ecologic. Găsești branduri de top, recunoscute mondial, Odoyo, Incipio, Swiss Charger, Kenzo și multe multe altele. Te pot asigura că BRAND GSMeste un magazin online serios, care respectă în totalitate detaliile oferite pe site, produsele sunt livrate în ambalajele originale, taxele de transport sunt infime, iar produsele arată exact ca în fotografiile de prezentare. Găsești ce vrei, indiferent de gust, indiferent de buget… important este să îți păstrezi telefonul sau tableta în stare perfectă pentru mult timp.

       Eu una m-am deșteptat la timp o dată cu BrandGSM, fii și tu smart și alege să își protejezi și accesorizezi telefonul sau tableta cu produsele chic de la BrandGSM. Era telefoanelor zgâriate a trecut!

Backup_of_logo-procellbrand-8cm-300x76

Părinţii, adolescenţii şi prietenii…

Image

            De când lumea şi pământul au existat neplăceri între părinţii copilului şi prietenii acestuia. Aproape de fiecare dată părinţii nu sunt mulţumiţi de prietenii copilului şi consideră anturajul acestuia ca fiind unul nepotrivit şi lipsit de productivitate; părintele găseşte defecte şi diferenţe majore între propriul copil şi prietenii acestuia. Foarte rar prietenii sunt consideraţi de nivelul copilului lor… aproape toţi părinţii sunt de părere că odreasla lor este cu mult superioară peste ceilalţi copii. Ştiţi proverbul, fiecare cioară îşi laudă puiul.
         Însă toate acestea nu pentru că părinţii ar fi oameni răi sau egoişti, ci din dorinţa de a-şi proteja copilul de toate relele din lume; părintele preferă de multe ori să îndepărteze copilul de ceea ce i-ar putea face rău. Că au sau nu dreptate în acţiunile pe care le întreprind părinţii pentru a-şi proteja copii, trebuie să înţelegă toţi tinerii că tot ce fac, fac din protecţie şi pentru binele lor. Niciun părinte normal nu se gândeşte la binele lui, pune copilul ca proritate supremă.
           Aşadar tinere eliberează-ţi mintea de tot ce gândeşti negativ despre proprii tăi părinţi şi ascultă-mi şi mie argumentele, apoi decizi singur dacă ai tăi te-au rănit intenţionat sau au făcut ceea ce credeau ei că este mai bine pentru tine.
           De la vârsta de 12-13 ani începe lupta pentru independenţă a copilului, este vârsta preadolescenţei. Copilul vrea din ce în ce mai multă libertate, leagă prietenii durabile, încep cererile şi se va îndepărta din ce în ce mai mult de părinţi. Apar diferenţele şi neînţelegerile. Acum punctul de atracţie şi de interes sunt prietenii. În timp ce copii luptă pentru independenţă şi intimitate, părintele pierde din autonomie. Copilul va deveni secretos, va deveni interesat de propriul corp şi propria persoană, îşi va canaliza întreg interesul asupra prietenilor săi. În societate încă de mici, copii sunt învăţaţi să relaţioneze şi să lege prietenii sau sa fie, poate, doar parteneri de joacă. Şi o dată cu vârsta, prietenii devin la fel de importanţi ca cei din familie. Copilul descoperă o lume neştuită care îl fascinează, părintele se va simţi pierdut. Este foarte greu pentru un părinte când are loc trecerea de la copil la preadolescent sau adolescent. Din copilaşul mamei devine brusc un pui de bărbat sau de femeie. Ca părinte, cel mai bine ar fi să discuţi cu copilul tău, să îi prezinţi pericolele care se află afară. Să îi explici şi partea bună a vieţii şi părţile riscante. Oricum toate trebuiesc discutate şi explicate conform vârstei. Trebuie să îi arăţi preadolescentului că ai încredere în el, să îl asculţi… deşi poate sunteţi obosiţi; să îl înveţi că adevărul este cel mai valoros, că fie ce-o fi vă poate spune totul. Ştiu că este greu ca părinte să te obişnuieşti cu schimbările din viaţa copilului tău, să îi respecţi prietenii şi intimitatea, dar trebuie. Altfel copilul se va îndepărta şi vă veţi pierde din încredere.
           De la 14 ani atât fetele cât şi baieţii încep să fie conştienţi de sexualitatea lor, vor dori sa aibe iubiţi/iubite, vor dori şi mai multă libertate, iar părintele se teme şi mai mult. Din ce creşti problemele tale ca şi copil se măresc. Atât cu băieţii cât şi cu fetele unul din părinţi ar trebui să discute despre sex, despre bolile venerice, despre tot ce implică sexul în general. Ca părinte trebuie să îţi învingi teama şi ruşinea şi să fii pregătit pentru orice tip de întrebare; foarte important este să îi răspunzi cu adevărul. Copilul va afla oricum mai devreme sau mai târziu şi nu cred că ţi-ar plăcea să afle că îl minţi. Este de asemenea foarte dificil să existe acest dialog între părinte şi copil, dar este foarte necesar, o simplă discuţie poate schimba un destin.
         Ceea ce trebuie să înţelegi tu, adolescentule, este că mama şi tatăl tău nu îţi vor răul. Dacă te pedepsesc este pentru că vor să îţi dea timp de gândire la ceea ce ai făcut greşit, dacă îţi pun restricţii înseamnă că se tem pentru siguranţa ta, dacă îţi interzic să te vezi cu anumiţi tineri este pentru că ei văd sau simt ceva în neregulă cu acei adolescenţi şi că asocierea cu ei nu te avantajează sau te duc la distrugere. Este greu ca părinte să oferi stabilitate, iubire, înţelegere dar în acelaşi timp să mai fi şi radical, inflexibil sau dur ca să schimbi ceva neplăcut în copilul tău. Crede-mă vei conştientiza mai târziu cât bine ţi-a făcut mama când te-a pus sa faci teme suplimentare, sau când te-a certat că ai minţit, sau că ţi-a luat banii de buzunar pentru o săptămână din cauza unei note proaste, sau ţi-a interzis să te mai vezi cu anumiţi prieteni care ulterior se devodesc a fi nepotriviţi pentru tine. Crede-mă orice decizie luată cu fermitate din partea părintelui, ţie îţi poate schimba soarta. Fără un set de valori şi principii implementat de părinţii tăi, fără restricţiile sau ajutorul lor, fără pedepsele şi fără controlul lor nu am deveni oameni de bine. Părinţii ne pregătesc să devenim oameni puternici, responsabili, muncitori, nişte oameni de toată isprava. Educaţia de acasă şi mediul familial contează foarte mult. Cu ajutorul familiei şi al studiilor poţi fi orice îţi doreşti să fii, poţi practica la maturitate orice meserie, te poţi bucura de confortul creat, vei avea  propria familie la care visezi… toate se trag din copilărie. Devenim ceea ce vrem să fim, însă neghidaţi de părinţi foarte puţini copii sunt studioşi şi responsabili din propria iniţiativă.
            Uneori părinţii şi prietenii nu sunt pe aceeaşi lungime de undă şi de multe ori părinţii au mereu ceva de obiectat în ceea ce îi priveşte, dar gândeşte-te câtâ teamă îndură mama ta când lipseşti noaptea de acasă, la ce simte tatăl tău când vii acasă băut sau duhnind a tutun, la ce simt ai tăi când ai relaţii sexuale înainte ca maturizarea ta să fie completă. Gândeşte-te tinere că părinţii tăi se tem de accidente, de violuri, se tem că vei intra în găşti nefaste, că vei consuma droguri sau că poţi deveni un delincvent. Părinţii tăi nu te-au făcut ca să te piardă pe parcurs, te-au făcut ca să se mândrească cu tine, ţi-au dat viaţă din iubire şi vor ca tu să duci un trai sigur şi fericit.
           Adevărat că uneori sunt prea stricţi sau prea exigenţi însă tu ca adolescent trebuie să discuţi cu ei, să le explici că eşti un tânăr responsabil şi că pot avea încredere în tine, că tu nu o vei lua pe un făgaş greşit. O relaţie sănătoasă între părinţi şi copii este bazată pe încredere şi comunicare.
        Tinere, indiferent ce problemă ai avea, indiferent ce prostie ai făcut, indiferent de gravitate trebuie să înţelegi că nimeni nu te va ajuta mai bine şi mai sigur decât părinţii tăi. Trebuie să îţi învingi teama şi să le spui ce ai făcut, deşi poate te vor certa şi mustra, te vor ajuta negreşit, nu te vor lăsa la greu, nici nu te vor face de ruşine. Vor face doar ce este în avantajul tău. Prietenii se tem şi ei de părinţii lor, poate nu au putere să te ajute, poate nu vor sau poate, mai rău, te vor face de ruşine sau vor amplifica problema, însă părintele tău nu va mişca un deget împotriva ta. Ai încredere şi vei vedea cât de înţelegători pot fi părinţii tăi.

            Dacă te simţi neînţeles de ai tăi, nebăgat în seamă, dacă te simţi singur în propria familie, spune-le părinţilor tăi. Gândeşte-te că există o diferenţă de generaţii între voi şi părinţii voştrii, că poate copilăria lor n-a fost prea fericită, dar ca să te înţeleagă trebuie să vorbeşti cu ei.
        Cât despre prieteni… prietenii care te instigă împotriva părinţilor tăi, care te învaţă la rele, care te supun unor teste de teribilism ca să le demonstrezi loialitatea… aceştia nu sunt prieteni. Aceştia sunt oameni pe care efectiv trebuie să nu îi iei în seamă. Un prieten bun nu te pune să fumezi pentru că aşa e la modă, un prieten nu îţi va da sa bei ca să vezi ce „tare” e, un prieten nu îţi va da droguri, un prieten nu te învaţă să furi, să minţi, să îţi nesocoteşti părinţii. Într-un cuvânt într-o prietenie acei oameni au pasiuni comune, au hobby-uri comune, se plac aşa cum sunt, se completeză, se susţin dar niciodată nu-şi fac rău. Prieten înseamnă să îi arăţi celuilalt unde greşeşte fără să îl jigneşti sau să faci haz de defectele lui.
         Nu este o ruşine să ai oră de intrat în casă, nu este o ruşine să nu ţi se dea voie să lipseşti noaptea de acasa, nu este o ruşine să fii virgin pe durata adolescenţei, nu este o ruşine să refuzi să fumezi, să refuzi să bei, să refuzi drogurile. Nu este o ruşine să spui NU când ceva nu este în acord cu ceea ce vrei şi propriile principii. Prietenii te vor înţelege şi nu te vor judeca. Să poţi să spui NU înseamnă să fii matur, să fii puternic, să fii deştept. Dacă vei fi atras de efectul de turmă şi vei face tot ce fac şi ceilalţi tineri fără să îţi pui întrebarea dacă este bine sau rău, înseamnă că nu vrei să fii unic, nu vrei să fii puternic şi deştept.
         Respectă-ţi părinţii şi încearcă să le înţelegi temerile, explică-la ce te nemulţumeşte la ei şi încercaţi să aveţi o relaţie bună, nimic nu se compară cu un cămin în care să te simţi iubit, în siguranţă şi înţeles.
        Aşa că dragi părinţi ascultaţi-vă copii şi înţelegeţi-le motivele acţiunilor lor, sfătuiţi-i şi iubiţi-i necondiţionat. Iar voi tinerilor, respectaţi-vă părinţii şi ascultaţi-i cu acelaşi respect şi înţelegere cu care aţi vrea să fiţi trataţi.

Nu uitaţi, comunicare şi respect!

 

 

 

 

Daca totusi nu ai un copil adolescent si urmeaza sa fii parinte iti recomand aceste decoratiuni pentru camera copilului si aceste frumoase hainute pentru botez.