Profi premiază cea mai iubită școală

Prima zi de școală:

 

          Mami, te rog nu mă lăsa aici… îi spuneam eu mamei cu lacrimi în ochi.

          Alina, stăpânește-te, vin după tine în 4 ore. Promit, nu mai plânge că nu ți se întâmplă nimic. O să îți placă la școală, o să îți faci mulți prieteni. Hai nu mai plânge, o să te faci de rușine și copii vor crede că ești o plângăcioasă. Îmi șterse mama lcrimile, mă sărută pe obraji și plecă uitându-se în urmă și promițându-mi că se va întoarce repede.

Nu știu din ce motiv, dar îmi era frică de abandon, mă temeam că nu o să mai vină după mine, că o să mă părăsească, deși îmi explicase de nenumărate ori acasă că trebuie să merg la școală, că așa merg toți copii. Știam și eu că trebuie să merg la școală, dar locul îmi era străin, copii nu-mi plăceau, iar doamna învățătoare mi se părea înspăimântătoare. Nu fusesem niciodată la grădiniță și nu mă lăsase niciodată singură într-un loc, iar teama de necunoscută mă făcuse în acea zi să plâng. Nu tare, nu isteric, dar atât cât să impresionez. Îmi era teamă, dar mai frică îmi era că o să mă fac de rușine așa că mi-am înghițit lacrimile și am stat liniștită în banca a doua lângă o fetiță ciudată. În prima zi ne-am acomodat unii cu alții, am făcut cunoștință, ne-am spus numele și doamna învățătoare ne povestea ce vom învăța împreună. Nici nu prea o auzeam, eram prea absorbită de fețele celorlalți copii. Atât observasem la dumneaei că saliva i se usca într-un mod neplăcut în colțurile gurii, dar obișnuia să se șteargă din când în când. În prima zi ne-a așezat ea provizoriu cum a considerat, apoi dacă legam prietenii ceream permisiunea să ne mutăm cu un anumit coleg. Observam copii, unii mi se păreau frumușei, alții nu. Eu eram cea mai mică de înălțime din clasă, păream timidă și aeriană, dar ochii mei mari căutau să surprindă tot, să zăresc cel mai frumos chip pentru a-mi face o colegă de bancă cum se cuvine. Nu știu ce o făcuse pe doamna învățătoare să mă așeze în bancă cu o fetiță tăcută și tristă, era albă la față, cu părul blond încâlcit și răcită. Din când în când i se prelingea unsoarea cleioasă din nas care mă făcea să icnesc. Am căutat să o ignor și mă uitam la ceilalți copii. Am observat chipuri exagerat de palide, copii cu cearcăne, cu o paloare ca de lumânare, mi se păreau inspăimântători. Vreo doi trei aveau pielea ca de ciocolată, dar erau băieți și nu vroiam să stau cu ei în bancă. Alții erau atât de rumeni în obraji de parcă cineva îi frecase cu ouă roșii în obrăjori, nici ei nu-mi plăceau. Mâncau urât, se umpleau de firimituri pe piept și în poală, aruncau ambalajele pe jos și mirosul de salam mă înnebunea. Niciodată nu mi-au plăcut sandwich-urile la școală, preferam un măr, o gogoașă, nu salam între două felii de pâine. Printre atâtea chipuri diferite am zărit-o pe ea, o fetiță brunetă cu părul cârlionțat, cu ochii albaștrii și niște buze roz frumos conturate, înăltuță și zâmbitoare, părea că se simte în largul ei. Dintre toți am ales-o pe ea. În pauză m-am împrietenit cu ea și am rugat-o să stăm împreună în bancă. A acceptat din prima. Proastă alegere făcusem, s-a dovedit ca fetița respectivă era cam zvăpăiată, mă ținea de vorbă în timpul orelor, îmi distrăgea atenția și nici nu îi plăcea să învețe. Dacă eu mă plictiseam să fac bastonașe pentru că eu deja știam să scriu de tipar și să citesc, ea bătea din picior că o durea mâna de la atâta scris… și ce bastonașe urâte și strâmbe făcea. Din cauza ei am luat și o palmă zdravănă de la doamna învățătoare pentru că îi suflam în timpul lucrărilor. Plângea până îi șopteam răspunsurile, mă exaspera. Și uita așa printre coșmarurile cu colega mea o altă fetiță care aparent părea cam insipidă mă tot ruga să stăm împreună în bancă. Am acceptat pentru că știam că ea este liniștită și tăcută și uite așa am părăsit vechea colegă și m-am mutat cu ea. S-a dovedit a fi un îngeraș de fată, dulce și bună ca pâinea lui Dumnezeu, am stat împreună în bancă pe toată durata școlii generale și am devenit cele mai bune prietene. Și acum după 16 ani de la prima zi de școală, noi încă suntem bune prietene.

       Oricum ar fi prima zi de școală a fost înspăimântătoare, am trecut prin toate sentimentele posibile, teamă, groază, plictiseală, amuzament și spre sfârșit o urmă de satisfacție că am reușit să rezist fără să mai plâng. Nu știu cum m-au văzut ei pe mine, dar eu le găseam numai defecte. Cu toate acestea au fost niște colegi extraordinari cu care m-am înțeles fantastic, am fost uniți și ne-am iubit nespus. Și după doamna învățătoare am plâns cu toții la sfârșitul clasei a IV a. Ce amintiri frumoase…

 

Prima zi de blogging:

 

         Era 1 martie, un 1 martie cam trist. Muream de plictiseală și aveam nevoie să fac ceva, să îmi umplu timpul cu ceva util. Eram într-o perioadă în care viața mea se afla în hăul unei cumpene ce părea de netrecut. Făcusem o serie de operații și majoritatea timpului mi-l petreceam în pat. Mă săturasem și de citit, mă săturasem și de televizor și de muzică și de stat cu ochii pe pereți. Trebuia să fac ceva care să îmi umple timpul dar care să mă și distragă de la gândurile negre care roiau în mintea mea. Așa că pe 1 martie 2012 am dat drumul acestui blog Litere Stacojii. Inițial am pornit cu ideea unui blog filosofic și motivațional, dar cu timpul m-am cam îndepărtat de această nișă, știu. Am vrut să fie un blog menit să deschidă minți și suflete, vroiam să influențez lumi, să schimb ceva din mentalitățile greșite ale oamenilor. Mai târziu am realizat că oricât m-aș strădui, până ce omul nu dă cu capul de pragul de sus nu îl vede pe cel de jos. Nici nu știam că știu să scriu, nici nu credeam că am talent, habar nu aveam cu ce se mănâncă lumea blogging-ului, nu știam nimic de SEO, de Page Rank, de vizitatori, de nimic, nimic. Credeam că blogul e ca un jurnal pentru gândurile proprii și atât. Întâmplarea a făcut ca cineva să mă observe, să îi placă stilul în care scriu și m-a îndemnat să mă înscriu în tot felul de competiții și concursuri care să îmi aducă și satisfacții materiale. Mi-a dat numeroase ponturi și m-a ajutat să învăț. Datorită acestor competiții am crescut, am evoluat, am câștigat și am pierdut, mi-am făcut prieteni în rândul bloggerilor și am reușit să fac din blogging o mare pasiune. Astăzi, deși cumpăna a trecut de mult, realizez că nu pot sta fără să scriu, fără să particip la campanii, fără să mișc ceva în blogosferă. Acum această lume face parte din mine, m-a ajutat să mă vindec, a fost o terapie pentru minte și suflet. Mi-am câștigat locul printre voi bloggerii și caut mereu să mă întind mai sus, să cresc și să văd până unde mă poate duce acest tărâm al tuturor posibilităților. În prezent am 3 bloguri și sunt și eu uimită că am rezistat în această lume în care numele și talentul se câștigă greu. Am fost judecată, am fost jignită, dar am fost și încurajată și lăudată, am învățat să iau criticile ca pe ceva constructiv și să nu mă mai las afectată. Blogul acesta mi-a adus numeroase satisfacții materiale și spirituale. În sfârșit am o voce, în sfârșit am ieșit din carapacea în care mă ascundeam, în sfârșit mă aude cineva și mă ascultă. Sunt apreciată, uneori sunt invidiată și cred că mult mai mult sunt înjurată, dar asta nu contează, atâta timp cât numărul cititorilor mei va crește înseamnă că încă mai am ceva de spus, înseamnă că încă surprind plăcut și mai înseamnă că nu fac umbră blogosferei degeabă. Cu advertoriale sau fără advertoriale, esența mea se află în acest blog și cine vrea să o vadă o va simți inevitabil. Oricum vă mulțumesc din suflet tuturor celor care mă vizitați, celor care îmi citiți articolele și ați contribuit la evoluția mea. Sunt mândră că mă aflu printre atâtea talente și printre atâția oameni de calitate.

 profi_te_premiaza_premii_2013

 

Profi te premiază!!!

 

        Campania „Profi te premiază” este absolut fascinantă, școli din toată România s-au înscris deja la această campanie în care premiul este un laborator de informatică pentru școala care acumulează cele mai multe puncte în cadrul acestei campanii. Probabil vă întrebați cum obțin aceste puncte școlile, ei bine orice persoană fizică cu domiciliul sau reședința în România care achiziționează produse din rețeaua magazinelor Profi poate ajuta o școală să ajungă câștigătoare. Așadar în perioada 2 septembrie – 20 octombrie 2013, fiecare client care achiziționează produse din magazinele PROFI participante la această campanie va primi pentru fiecare bon fiscal de cumpărături un număr de 10 puncte, indiferent de valoarea bonului. Participanții la campanie pot acumula puncte suplimentare, respectiv 300, 150 și 50 de pncte, cumpărând produsele partenerilor campaniei. Clienți vor scana codul de bare de pe bon la displayurile instalate în magazinele Profi participante la Campanie, alegând de la același display , școala căreia dorește să-i acorde punctele achiziționate. Pe displayul din fiecare magazin va fi disponibilă lista tuturor școlilor înscrise în Campanie. Clienții pot acorda punctele oricărei școli înscrise în Campanie, indiferent de magazinul în care au făcut cumpărăturile și indiferent de magazinul în care scanează bonul fiscal. La finalul campaniei totalul punctelor acumulate de fiecare școală reprezintă suma punctelor donate de clienți pentru acea școală. Școala care va acumula cele mai multe puncte va fi desemnată câștigătoare și va primi UN LABORATOR DE INFORMATICĂ. Iată aici regulamentul campaniei „Profi te premiază”.

banner

        Eu susțin cu tot sufletul Colegiul Național „Bogdan Petriceicu Hașdeu” Buzău în Campania Profi te premiază. Deși școala la care am învățat eu nu se află în lista școlilor înscrise, am ales să suțin în această campanie Colegiul Hașdeu pentru că este cel mai bun și cel mai cunoscut liceu din Buzău. Colegiul Hașdeu este un liceu de renume care a format cei mai mulți tineri, i-a educat și i-a îndreptat spre cele mai bune profesii. De obicei absolvenții Colegiului Hașdeu merg la cele mai bune facultăți, au cele mai bune rezultate la bacalaureat și ajung să profeseze cele mai prestigioase meserii. Majoritatea ajung medici, avocați, chimiști, fizicieni, specialiști IT, translatori, etc. Hașdeul este cel care a creat cei mai mulți oameni de bine, cei mai frumoși și mai inteligenți adulți, cei mai de succes…

       Nu cred că există tânăr în Buzău care să nu își dorească sau care să nu își fi dorit să învețe la Hașdeu, problema este că la acest colegiu nu intră decât cei mai buni elevi, aproape toți cu medii peste 9.70. Profesorii predau materiile la cel mai înalt nivel și ritmul de învățat este foarte intens. Aici se învață mult și bine! Acest liceu merită să fie ajutat și susținut pentru că de aici pleacă oamenii de toată isprava.

      Dacă ți-ai dorit și tu să înveți la Colegiul Național „Bogdan Petriceicu Hașdeu” atunci implică-te în Campania „Profi te premiază”, cumpără din magazinele PROFI și donează punctele tale acestui liceu. Trebuie să premiem liceul cu cei mai buni elevi, ei merită să câștige un Laborator de Informatică nou-nouț. Haideți să premiem inteligența și să suținem cei mai buni elevi ajutându-i să obțină laboratorul de informatică.

       Premiază cu PROFI Colegiul Național „Bogdan Petriceicu Hașdeu”!

Eurovision 2013, o dezamăgire pentru mine

            M-am uitat aseară la Eurovision 2013 cu o plăcere și o speranță nemaipomenită. Cred că am fost atât de pozitivă și de încrezătoare așa cum nu mai fusesem niciodată în ceea ce privește acest concurs. Dar pe cât de mari așteptări am avut, pe atât de nemulțumită am fost la sfârșit. Sinceră să fiu, nu e genul meu de show, nu e genul meu de concurs, de cele mai multe ori melodiile participante îmi par plictisitoare și banale. Dar anul acesta am avut încredere mare în Cezar Ouatu.

 cezar-ouatu-repetitii-eurovision-2013-11-800x533

 

        De dezamăgit nu a fost el cel care a făcut-o, ci Europa, oamenii și probabil mânăriile care se fac în spatele acestui mare concurs. Am ascultat fiecare piesă cu o răbdare nemaîntâlnită. Niciuna nu mi s-a părut spectaculoasă în afară de cea a noastră, bineînțeles. Mi-au plăcut Danemarca, Norvegia, Grecia, Italia, Azerbaijan, Ucraina și inegalabila Românie… însă restul… cam lăsau de dorit. Unii păreau plictisiți, alții falsau grațios… unii parcă veniseră din obligație.

         Nu știu ce să spun, din cauza politicii, din cauza țărilor cu putere financiară… și de data aceasta România a fost nedreptățită. De ce?! Nu știu. Piesa a fost foarte bine executată, interpretată impecabil… cea mai mare problemă invocată în legătură cu Cezar a fost pe deoparte piesa care este o combinație între mai multe stiluri și vocea sa feminină, care cică nu se potrivesc la Eurovision; și pe de altă parte show pe care l-a făcut. Imaginea sa de Dracula a deranjat atât de tare încât unii au reușit să exagereze cu jignirile. Cert este că el a cântat și s-a prezentat cel mai impecabil, ca pentru un concurs de o seamenea anvergură. Mie Cezar mi s-a părut original, excentric, dar original și care a încercat să aducă ceva nou. Dar oameni aștia… să nu cumva să încerci să îi schimbi, că gata sunt în dificultate.

         Punctele m-au șocat, Moldova, sora noastră care acum probabil că va fi renegată, ne-a dat 10 puncte, în condițiile în care noi le-am oferit punctaj maxim. Nedrept și de neînțeles, cum să faci așa ceva?! Cum să dai punctajul maxim Ucrainei?! Nu că nu au cântat bine, dar…

        Iar frumoasa și parfumata Grecie, creștina noastră, ne-a dat benevol și cu mult bun-simț tot 10 puncte… 10 puncte extrem de neașteptate și de bine-venite. N-am luat din partea niciunei țări 12 puncte, Italia ne-a acordat un singur punct, iar Spania niciunul. Iar restul, unii nu ne-au acordat niciun punct, aceștia fiind cu precădere vecinii; iar cei mai îndepărtați s-au îndurat de noi aruncându-ne câte un 2-3-5-6 puncte…

        Am fost super dezamăgită când au început să curgă punctele… dar asta este viața. Trebuia să mă aștept… hai anul trecut am înțeles, Mandinga oricum a dat-o grav în bară… dar anul acesta…

Mă așteptam ca Cezar să fie în primii 7, merita cu brio!

Și astfel Emmelie de Forest, frumoasa reprezentantă a Danemarcei a câștigat Eurovision 2013, cu o piesă drăguță, sensibilă… dar parcă nu la fel de răsunătoare ca a noastră.

        Oricum ar fi Cezar Ouatu este învingătorul nostru, al multora dintre noi, și va rămâne veșnic The Voice! The One and Only! Talentul său este de necontestat.

 6056929-dansk-melodi-grand-prix-2013

 

P.S. Sper că ziariștii vor avea demnitatea necesară încât să nu înceapă să arunce cu noroi în Cezar, după ce toate ziarele din România vuiau și speculau că el chiar are mari șanse să câștige…

        

Articol scris de Gheorghe Alina