Niciodată…

Niciodată n-am să merg atât de departe,

Încât să mă distrug,

Sau să încerc să-mi iau viața.

Niciodată nu o să pornesc pe o cale

Care să mă ducă la distrugere.

Prefer să fiu în siguranță,

Departe de tentații,

Departe de acte care mi-ar putea face rău.

Sper să nu mi se întunece vreodată mintea,

În asemenea hal și în asemenea fel,

Încât să atentez la viața mea,

Sau a altora.

Să-mi dea Dumnezeu minte,

Răbdare și putere să trec peste toate.

Niciodată nu ar trebui să spun niciodată,

Însă sper să nu mă înșel

Și sper să nu ajung să comit asemenea greșeli,

Care să mă umple de rușine

Și de ura celorlalți.

N-aș vrea să fac pe nimeni să sufere,

Dar știu că uneori,

Chiar simpla mea prezență

Îi îndurerează pe cei care mă iubesc.

Știu eu ce vreau să spun,

Știu la ce mă gândesc

Când spun asta.

Nu sunt nedreaptă,

Nici absurdă…

Dar îi văd și-i simt

Că și-ar fi dorit pentru mine,

O viață mai ușoară,

O viață mai normală.

Dar eu n-aș da traiul de acum

Pe unul mai ușor,

Sau mai plin de normalitate.

Pentru că normalitatea vieții

Nu m-ar fi educat

Și nu m-ar fi transformat

În omul care sunt astăzi.

Eu iubesc viața,

Nu regret că m-am născut,

Nu-mi plâng problemele,

Nu-mi ling rănile,

Nu-mi vait soarta,

Nu îmi plâng de milă.

Mie îmi place cine sunt,

Mă iubesc așa cum sunt,

Și sper să nu ajung să mă urăsc vreodată,

Sper să nu ajung să-mi detest viața.

M-am urât destul în adolescență,

Acum este vremea marii iubiri,

A sosit și vremea în care m-am împăcat

Cu mine însămi,

M-am acceptat și mă mândresc

Că am reușit să răzbesc.

M-am luptat cu mine până n-am mai putut,

Apoi m-am descoperit,

Nu mi-a plăcut ce am văzut,

De aceea am decis să mă schimb.

M-am schimbat în cea de astăzi

Și mult îmi place.

Viața e frumoasă.

Prima dată…

          Favim.com-27150   

            Cum de curând am dat startul unor noi categorii pentru tineri Love&Sex și Tineret, m-am gândit ca astăzi să abordez un subiect de care m-am tot lovit de câțiva ani. În anii mei de facultate, o parte din practică am făcut-o pe internet… m-am ”angajat gratis” pe un site de socializare celebru la acea vreme ca ”Psiholog de serviciu”. Lucrurile au mers bine, am reușit să ajut câțiva adolescenți și să îi îndrum spre un făgaș bun, care să le facă cinste în viitor. Unii m-au ascultat, i-am ajutat să găsească soluții bune pentru ei, conform nevoilor lor, alții s-au lăsat mânați de curiozitate.

            Întrebările cele mai frecvente erau:”Cum este prima dată?! Sunt pregătită?! Sunt pregătit?! Voi face față?!”

           Pentru fete lucrurile stau puțin diferit decât pentru băieți. În primul rând fetele sunt mai sensibile și cred că au mult mai multe de pierdut. Pentru băieți însă, lucrurile sunt mai puțin complicate, și ei au suflete și suferă la un moment dat, însă uneori ei se implică mult mai puțin sentimental decât o fac fetele.

          Prima dată trebuie să fie întotdeauna din dragoste, într-un loc sigur, ferit de orice pericol, iar cheia primei dăți este tandrețea și răbdarea… altfel lucrurile pot eșua. Emoții sunt întotdeauna, pentru toată lumea. Însă când doi tineri se iubesc cu tot sufletul și nu se grăbesc și se simt 100% pregătiți, prima dată poate fi un eveniment memorabil.

          Problema este că trăim prea alert și ne grăbim să ne maturizăm. Statisticile spun că fetele își pierd virginitatea mult mai devreme decât băieții; și pe la 15 ani, cam toate fetele se gândesc serios să o facă. De ce?! Pentru că prietenele au făcut-o, pentru a fi la modă, pentru că prietenul își dorește foarte mult asta.

        Iar eu acum spun, pentru o fată virginitatea este cel mai prețios dar, de ce să te grăbești când ai o viață înainte să o faci și să te saturi de tot sexul din lume. Alege pe cineva care va prețui fecioria ta și realizează importanța momentului. Nu un tip care să îți pună reputația în pericol. Ideea este următoarea, sexul în sine implică multe responsabilități, implică răspundere și maturitate. În momentul când ești pregătită să îți începi viața sexuală, trebuie să fii pregătită pentru toate responsabilitățile ce urmează după actul sexual. Și aici vorbesc de bolile venerice, de o eventuală sarcină, de posibilitatea în care iubitul te va părăsi. Când vrei să îți începi viața sexuală înseamnă că ești suficient de matură încât să îți iei viața în propriile mâini, să mergi la doctor în caz de ceva, să te întreții, să te îngrijești și să îți asumi posibilitatea în care ai putea rămâne însărcinată sau dacă iubitul te va părăsi.

           Pentru o fată, prima dată, este foarte importantă. În primul rând trebuie să nu te grăbești, să alegi un băiat de care ești sigură că te iubește, care te respectă și va fi suficient de tandru și de atent cu tine. Pentru că prima dată este dureros. Să nu ne mințim singuri, este dureros și dacă ai neșansa să te hazardezi într-un act sexual un băiat care nu te iubește și nu se gândește la tine, atunci poți avea foarte multe de suferit. În primul rând durere, apoi umilire și sentimentul acela că ai fost folosită. Și mai ales dacă nu te iubește, a doua zi este foarte probabil să te părăsească, să nu mențină o relație cu tine și să se laude cu isprava lui. Este bine, ca fată, să alegi un băiat respectuos, care te adoră, un tip afectuos care va știi cum să se comporte pentru marea seară. Și mai este o chestie, un băiat care te iubește, te așteaptă, nu te grăbește, nu te presează și nu face din actul sexual un scop neapărat de atins. Cert este că răbdarea și băiatul potrivit sunt cele mai bune alegeri pe care le poți face pentru tine ca fată.

           În cazul băieților, ei își fac alte problemele, nu faptul că ar putea fi părăsiți contează, nici bolile venerice nu sunt o problemă pentru ei, ei se întreabă dacă vor face față situației, dacă vor putea să se ridice la înălțimea așteptărilor fetei sau femeii. Băieții își aleg de cele mai multe ori fete mai mari ca ani decât ei și mai experimentate. Băieți, nu vă temeți, totul vine de la sine, instincutal, ideea este să nu te pierzi cu firea și să nu lași frica să te paralizeze. Fata care te alege pentru un act sexual știe că pentru tine este prima dată și orice gest jenant din partea ta nu o va șoca și nici nu o va supăra, ea va știi să înțeleagă orice incident… este normal să te temi, să te pierzi cu firea, să ai parte de o ”surpriză precoce”. Fii liniștit, femeile mai mult decât raportul sexual, ele adoră tandrețea și preludiu, nu penetrarea, nici performanța ta. Ci intensitatea cu care trăiești momentul, miile de sărutări și milioanele de mângâieri… femeile își doresc tandrețe și iubire. Nu un penis care să facă ravagii. Așa că dacă te înarmezi cu multă tandrețe și răbdare, și nu vei acționa rapid și nu vei fi atât de egoist încât să nu te gândești la nevoile ei, atunci succesul este de partea ta.

          Și tu ca băiat trebuie să fii suficient de matur încât să te protejezi pe tine și pe iubita ta și să fii prezent în relația voastră, indiferent de urmări.

          Chiar dacă ești fată sau băiat ia decizia cu calm, fără să te lași influențat/ă de nimeni și fără să te simți presat/ă. Folosiți cu toții prezervative, faceți dragoste responsabil și nu vă mai grăbiți, bucurați-vă de perioada pe care o trăiți, momentul potrivit vine pentru fiecare dintre noi.

            

 g2-001-jpg1337529033

Articol scris de Gheorghe Alina

Cum să ai o conversație funcțională cu părinții

         communication-difficult-for-men

          De când lumea și pământul în relația dintre adolescenți și părinți au existat întotdeauna dificultăți, neajunsuri emoționale și chiar de comunicare. De aceea de foarte multe ori legătura dintre părinte și adolescent este pusă sub sabia neînțelegerilor. Odată cu creșterea copilului și dezvoltarea lui ca adolescent, tânărul caută să își dobândească o libertate de care părinții se tem. Nu este deloc ușor pentru un părinte, care își iubește enorm copilul, să se trezească peste noapte cu ideea că al său rod dorește să fie cât mai liber și mai neîngrădit. Și pentru ca nevoia de independență a adolescentului cu teama părintelui să nu facă scântei, cheia dintre cei doi este comunicarea.

         Dar ce ne facem când adolescentul simte prea multe și nu poate sau nu știe să se exprime în fața părintelui?! Ce se întâmplă când nici părintele nu este suficient de deschis în fața copilui său?! Tinerii au nevoie să fie ascultați, să fie susținuți, să aibă măcar un părinte cu care să poată vorbi despre orice.

Ceea ce tu ca adolescent trebuie să faci pentru o conversație cât mai funcțională cu părinții tăi este:

  • Să te înarmezi cu multă răbdare și curaj. Nu uita că și părinții tăi au fost adolescenți ca și tine. Chiar dacă vremurile lor au apus de mult, fii sigur că s-au confruntat cu aceleași probleme și temeri ca și tine.
  • Asigură-te că mama sau tatăl tău sunt calmi. Nu încerca să dai cu bâta în baltă și să provoci o ceartă în locul unei discuții constructive. Vezi cum sunt, bine-dispuși, triști, nervoși, și alege momentul în care îi vezi cât mai senini.
  • Roagă-ți părintele să te asculte, părintele în care ai mai multă încredere sau pe care îl știi tu mai deschis și mai comunicativ. Crede-mă, dacă nu este deja necăjit dintr-o anumită privință sau dacă nu are treabă, sigur te va asculta. Niciun părinte nu-i refuză copilului său șansa la o discuție sinceră despre problemele sale.
  • Fii calm, vorbește coerent, cu un ton adecvat și fii sincer. Încearcă să lași deoparte toată experiența ta dobândită în afara casei și vorbește-i dulce și cu respect despre problemele tale și despre ceea ce te frământă pe tine.
  • Ai încredere în mama sau tatăl tău, fii sincer până la capăt, nu povesti lucrurile pe jumătate. Întreabă tot ceea ce vrei să știi și explică-i părintelui tău că poate avea încredere în tine, că te ferești de vicii și rele. Pentru că cea mai mare temere a unui părinte este că copilul lui o poate lua pe căi greșite. Și chiar dacă te ceartă sau te muștruluiște o face pentru binele tău. Pentru că el deja a trecut prin toate aceste situații și știe mult mai bine decât tine unde duc viciile și distracțiile excesive.
  • Recunoaște-ți greșelile deja făcute, ei te vor ajuta să le rezolvi fără doar și poate. Și chiar dacă te vor pedepsi o fac pentru ca tu să ai acel timp de gândire, în care să îți dai seama unde ai greșit și de ce nu este bine.
  • Explică-i ce simți, arată-i cine ești, povestește-i despre visele tale, despre anturajul tău, cere-i sfatul părintelui tău. Dacă un al șaselea simț îți spune că o decizie luată nu e bună, întreabă-i pe părinții tăi. Deși prietenii pot părea cei mai deștepți, sunt și ei tot niște adolescenți ca și tine și nu le pot știi pe toate. Exact cu ce te confrunți tu, cu aceleași lucruri se confruntă și prietenii tăi. În schimb părinții, trecând prin toate situațiile posibile, te vor sfătui cum știu mai bine. Pentru că nimeni pe lumea asta nu îți dorește binele și nu te iubește nimeni mai mult decât părinții tăi. Tot ce vor ai tăi să facă pentru tine, este să te ferească de risc, de rău, de suferință.
  • Mulțumește-i părintelui tău pentru că te-a ascultat, spune-i că poate avea încredere în tine, dar fă-o din suflet nu doar pentru a căpăta mai multă libertate. Fiind sincer și de încredere, ai tăi sigur îți vor da mai multă libertate și independență, dar nu le trăda încredere, nu îi face să sufere. Deși nu te vor lăsa niciodată la greu, îi vei dezamăgi crunt.

          Dacă vei urma aceste sfaturi, dragă tânărule, fii sigur că viața ta se va îmbunătăți considerabil, te vei apropia de părinții tăi, vei comunica mai mult și mai bine cu ei, vei fi ferit de multe probleme și vei putea să îți menții drumul drept!

 terapiecristinasturzu19oct2011

 

Articol scris de Gheorghe Alina

Plătim pentru sinceritate…

           Cursul firesc al vieții s-a cam pierdut și nu mi se pare deloc normal. Într-o lume alertă cu niște oameni veșnic grăbiți închistați în probleme și griji… în fuga după bani, uităm de lucrurile care sunt cu adevărat importante în existența unui om. 

 bani-depozit-shutterstock1

            Am ajuns să plătim pentru sinceritate, plătim pentru a fi ascultați, plătim pentru adevăr, plătim pentru dragoste, plătim pentru timp, am ajuns să plătim pentru orice în teama noastră de a nu fi vânduți la primul colț. Dacă am avea mai multă răbdare, dacă am avea urechi de ascultat, dacă am avea inimă pentru iubit, dacă am avea înțelepciune pentru sinceritatea de care avem nevoie cu atâta ardoare și timp pentru ceea ce este cu adevărat valoros, atunci nu doar că viața noastră s-ar îmbunătăți substanțial, dar am fii și mult mai liniștiți, mai fericiți și mai iubiți.

 ascultare-activa

         Cui să te destăinui când nimeni nu vrea să te asculte, cui să-i spui supărările când nimeni nu are răbdare pentru problemele tale, pe cine să iubești când toți aleargă doar după pasiune și plăceri carnale și mai ales cu cine să fii sincer când toți au uitat ceea ce înseamnă adevărul?!

        Semănăm minciună, neîncredere, perversitate și lăcomie dar cerem dragoste împărtășită, avem pretenția ca lumea să ne ajute, să ne asculte și să ne fie alături… nu se poate oameni buni! Nu se poate să primim fără să oferim, nu putem semăna greșit și apoi să cultivăm roade bune… este greu.

         Și uite așa ajungem să plătim. Banul este schimbul pentru orice, pentru liniște, pentru fericire, pentru plăcere, pentru ascultare și mai ales pentru răspunsuri. Ne rătăcim pe căi greșite și apoi așteptăm o mână salvatoare care să ne scoată din impas. Mai sunt și oameni de bine care ne sunt alături și sunt dispuși să ne ajute de fiecare dată când avem nevoie… însă acești oameni merită același devotament din partea noastră.

         Mi se pare cel mai crunt, mai nefiresc și mai dureros să ajungi să plătești pentru acte neprețuite cum sunt sinceritatea, ascultarea și dragostea… este de neconceput.

         În ultimul timp oamenii apelează la psihologi pentru problemele lor. Este foarte bine aș spune, astfel evităm eventuale afecțiuni psihice și spirituale care ne-ar putea face rău mai târziu. Dar mi se pare nefiresc să mergi la psiholog pentru a fi ascultat și pentru a ți se răspunde cu sinceritate. Omul are nevoie de adevăr, chiar dacă răul este cel mai ușor de crezut. Mergem la psiholog când avem o problemă cu stima de sine, pentru a fi încurajați, pentru a ni se spune pe ce drum să o luăm, pentru a distinge binele de rău. Adevărat că psihologul este specializat în a ne acorda ajutorul de care avem nevoie… însă dacă am avea lângă noi oameni mai iubitori, mai răbdător, care să ne asculte, care să ne spună verde în față unde greșim când o luăm pe căi nefaste, metehnele nu s-ar mai acumula pentru ca în timp să ne doboare la pământ.

        Un suflet fără secrete care tratează viața cu verticalitate și își asumă fiecare acțiune va fi un om mai liniștit. Toate lucrurile nespuse, toate neîmplinirile neacceptate, toate tristețile, toate se adună făcând ravagii în interiorul nostru. De aceea este bine când trecem peste un moment de cumpănă sau de maximă intensitate, să ne înconjurăm de oameni care ne iubesc și ne sprijină. Altfel ne îmbolnăvim spiritul și mintea…

        Plătim pentru sinceritate și ascultare pentru că lumea nu mai are răbdare… comunicarea face cel mai bine sufletului, să împărtășești problemele tale cuiva, vei găsi rezolvarea lor…

       Haideți să fim mai buni și mai sinceri, să învățăm să ascultăm și să iubim, să fim tot ceea ce noi vrem de la viață, astfel nu vom mai plăti pentru neprețuit.  

       Dă sens încrederii!!

Articol scris de Gheorghe Alina

 

 

Afla care sunt acele diete eficiente de slabit despre care vorbeste toata lumea.

Despre dragoste şi nu numai!

            Mi-aş fi strigat dorul pe numele lui, însă cum l-aş fi pronunţat s-ar fi transformat în amăgire şi dezamăgire. Aşa că las dorul să rămână dor, pe numele lui pur, decât să îmi fac mai mult rău.

                Ce te faci cu dorul atunci când s-a pierdut orice urmă de speranţă?! Când toate bătăliile pierdute, eşuate sau chiar neîncercate n-au lăsat în urmă decât lacrimi, durere şi frustrare.

              Mă întreb deseori de ce Dumnezeu, Tatăl nostru, Atotţiitorul, a lăsat această posibilitate de a ne îndrăgosti chiar şi de persoane care nu ne sunt harazite. Care nu au fost făcute pentru noi… care nu sunt sufletele noastre pereche şi care în final nu ne răspund cu aceleaşi sentimente pe care noi le nutrim din adâncul inimilor noastre. Să fie un test de umilinţă din partea Domnului?! Astfel încât să mai revenim cu picioarele pe pământ, astfel încât să preţuim adevărata fericire, astfel încât să preţuim acea dragoste deplină şi împărtăşită atunci când o întâlnim… dacă o întâlnim. Dintre fericiţii care au avut norocul să cunoască iubirea aceea ideală, împărtăşită, sper că au avut maturitatea necesară încât să o îngrijească şi să o sporească… mă întristează mult acei oameni care în loc să-şi urce dragostea pe un piedesteal şi să aibă grijă de ea, o pătează prin pofte trupeşti cu alte persoane, prin minciuni, fapte mărşave sau orice alt lucru care distrug armonia unui cuplu.

             Oare de ce nu suntem luminaţi din prima către sufletul nostru pereche?! De ce trebuie să cunosc nefericirea şi refuzul înainte să fiu fericită. De ce să ajung cu stima de sine la pământ înainte ca un om bun să-mi arate cât de mult valorez?! Adevărat că stima de sine nu ar trebui să fie alimentată de persoanele din jur, fiecare dintre noi trebuie să ştim cu siguranţă că valorăm atât cât noi ne respectăm şi ne iubim.

Mulţi dintre noi cred că ne-am întrebat atunci când am fost părăsiţi de ce ni se întâmplă nouă asta, de ce s-a terminat, de ce ne-a părăsit, ce avem in plus sau nu avem deloc, de ce merităm să suferim?! Şi mult timp rămânem cu gândul la acel bărbat sau acea femeie şi-am face totul ca să ne recuperăm iubirea, însă câţi dintre noi s-au gândit şi că poate acea dragoste nu era pentru noi, nu ne era nouă hărăzit să trăim cu acea persoană tot restul vieţii. O relaţie terminată nu semnifică decât încă un factor care să ne iniţieze în ale vieţii, să devenim oameni de bine şi să preţuim fericirea şi iubirea adevărată atunci când ea va veni, pentru că va veni, mai devreme sau mai târziu.

               Oricât de mizerabil şi de singur te simţi, chiar dacă speranţa îţi lipseşte cu desăvârşire, încearcă să trăieşti cu o atitudine pozitivă, caută să te înveseleşti, ieşi din casă, bucură-te de ce e simplu şi frumos, conştientizează lucrurile şi oamenii pentru care eşti recunoscător… şi vei vedea că dragostea va apărea atunci când te aştepţi mai puţin, fii sigur că vei rămâne surprins.

            Huh, dar ce liniştită ar fi viaţa fără dragoste. Da, ce liniştită, ce trai lipsit de griji şi ce plictisitor în acelaşi timp. Foarte plictisitor, credeţi-mă! Ce roboţei frumos îmbrăcaţi am fi, roboţei care ar alerga doar după bani şi hrană. Să te trezeşti în fiecare dimineaţă cu mintea goală nu e chiar plăcut. Tot mai frumos este să ai pe cineva în minte, un motiv de fericire incontestabil, parcă ai succes în toate când iubeşti şi eşti iubit. Toate parcă merg bine.

 

Niciodată nu m-am temut de dragoste chiar dacă este de scurtă durată sau pentru toată viaţa, pentru iubire şi fericire merită să rişti. În fond ce vei avea de pierdut dacă rişti?! Nimic îţi spun eu. Din singur în cel mai rău caz tot singur rămâi… dar gata să o iei de la capăt. Nu lăsa dezamăgirea să te anuleze complet.

         Parcă şi suferinţa mă convinge să trăiesc, să mă zbat.  Iubirea merită orice sacrificiu şi compromis. Decât să trăieşti pustiit şi plin de resentimente mai bine iubeşti. Se spune că cui pe cui se scoate, adevarat, dar e bine sa fie un cui care să merite, care să te aprecieze şi să te respecte… nu doar o înlănţuire de pofte şi pasiuni. Pasiunea trece, intotdeauna se domoleşte şi rămâne sentimentul. Să nu regreţi niciodată că ai trăit ceva, mai bine regreţi ceva ce n-ai trăit, din orice lucru eşuat rămâne şi ceva bun, vei învăţa ceva, te vei dezvolta ca persoană sprituală, te vei transforma în ceea ce îţi este dat să devii. Nimic nu este întâmplător.

        Nu lăsa viaţa să treacă pe lângă tine fără să faci nimic, doar aşteptând iubirea nu îţi va bate singură la uşa, nu va pica din cer… trebuie să o ajuţi să alunece în braţele tale. Va fi un drum lung şi poate sinuos dar ai răbdare şi încredere, al tău/a ta va fi, te aşteaptă pe tine!

Succes!!

 

         Eu una, ca să îl citez pe Cioran, visez la o dragoste îndepărtată şi vaporoasă ca schizofrenia unui parfum. 

                        Articol scris de Gheorghe Alina