Să înghețăm în timp…

fructe_inghetate_1218536362

Ce-ar fi să înghețăm realitatea de azi,

Prezentul să fie și azi și mâine și poimâine,

Să nu mai existe viitor, iar trecutul să rămână

O amintire, ca și până acum.

Să rămânem cum suntem astăzi,

Tineri, frumoși și plini de viață.

Să ne trăim prezentul de-a pururi.

Ce frumos ar fi pentru cei care sunt îndrăgostiți azi

Să rămână așa mereu și nimeni și nimic

Să nu le poată dezlega iubirea.

Să nu mai existe putrezăciune,

Nici moarte, nici boală, nici eșec,

Numai succesul și sănătatea de astăzi.

Să rămânem așa înghețați în prezent,

Ca niște privilegiați ai naturii.

Dar toate își au rostul lor,

Și unii dintre noi nu suntem cei mai fericiți,

Pe unii ne mistuie dorul, pe alții durerea,

Unii se luptă cu boala,

Alții nu-și găsesc liniștea.

Ar fi bine să înghețăm în timp

Doar când atingem fericirea,

Atunci vremea să stea în loc,

Afară să fie doar primăvară,

Cerul senin, pământul cu flori,

Iarba să fie verde și păsările să ciripească.

Atunci da, Raiul ar fi pe pământ…

Mă întreb dacă ne-am pierde omenia,

Pierzându-ne și moartea.

Mă întreb dacă am mai fructifica bunătatea,

Știind că nimeni nu ne poate atinge…

Dacă am mai ierta sau dacă ar mai exista răutate.

Dar până la urmă de ce să îngheț în timp?

Eu mă tem de schimbare și fericirea asta

Poate fi un cuțit cu două tăișuri.

Vreau să îmi trăiesc viața cu toate etapele ei,

Cu bune și rele, după legea naturii.

Îmi place noutatea și n-aș putea fi mulțumită

Știind că fiecare zi va fi la fel.

Mintea mea e prea întortocheată,

Îmi închipui lucruri care nu există,

Și nu vor exista vreodată…

De dragul artei, de dragul cugetării,

De dragul minții mele alambicate…

Sinuciderea

          Moartea unui om este întotdeauna tristă. Însă sinuciderea este o profanare a unui spirit sacru, o atrocitate, o tragedie aproape de neuitat. Nu este un gest de lașitate, nici de curaj, este un gest de indiferență față de viață. Cine își ia zilele, își abandonează viața, își ucide frumosul și spiritul. Își nimicește nu doar trupul, ci și divinitatea din sine. Tot ce-a făcut până atunci este anulat într-un singur act, al sinuciderii. Să-ți faci ție asta, e ca și cum l-ai renega pe Dumnezeu, ca și cum te-ai lepăda de propria familie. Apogeul egoismului este sinuciderea. Acest egoist care alege să se sinucidă împovărează o mulțime de oameni, îi distruge sentimental, îi marchează, îi torturează. Degeaba plângi un om care s-a sinucis, lui nu i-a păsat de tine, mintea sa întunecată nu dorea decât să-și distrugă propria viață și familie. Poate că nu familia era cea vizată, însă inevitabil ea este de atinsă de o durere nemărginită. Și fiecare zi după actul sinuciderii este însoțită numai de întrebări fără răspuns, de regret, de sentimente de vinovăție. Pentru că cel ce rămâne în urmă, se va culpabiliza mereu, va crede că dacă ar fi fost mai atent ar fi putut salva viața acelui nefericit care a ales să recurgă la acest gest extrem.

inger-trist

           Sinuciderea în sine este împotriva firii, împotriva tuturor legilor religioase și umane. Nimeni nu are dreptul să își facă asta și nimeni nu merită să sufere după un astfel de nelegiuit. Atenția, dragostea, rugămințile, afecțiunea, toate sunt de prisos când omul nu mai vrea să trăiască. Să capitulezi în acest fel este ca și cum te-ai fi născut degeaba, că și cum nașterea ta a fost de prisos, în van. Cu toții avem o anumită misiune, cu toții am fost născuți cu un scop, nu facem umbră pământului degeaba. Dar când ești incapabil să îți duci la bun sfârșit menirea, când ești incapabil să înțelegi viața și să îți asimilezi propria lecție de viață, atunci da, sinuciderea este singura soluție. Nimeni nu înțelege viața cu exactitate, cu toții suntem confuzi, dar cu toate acestea căutăm, luptăm, le încercăm pe toate chiar dacă ne lovim de eșecuri și de supărări. Supărările și eșecurile fac parte din drumul nostru de inițiere în ale existenței. Urmarea unei boli necruțătoare este moartea, o moarte care martirizează, care canonizează, care renaște, care curăță prin pară și foc. Dar face din acel om un prunc, un suflet nepătat în cele din urmă. Pe când sinuciderea aduce o moarte întunecată, murdară, josnică, de nepermis. O moarte monstruoasă, așa cum nimeni nu are dreptul să o săvârșească. Suntem liberi, dar nu avem drept de moarte asupra nimănui, nici măcar asupra noastră. Ea oricum vine, oricum nu ne iartă, oricum nu ne poate ocoli, oricum nu o putem fenta… de ce să o grăbești?! De ce să o forțezi?! De ce să o violezi?! De ce să pângărești un fenomen care îți marchează viața veșnică?! Oricum prin sinucidere nu așteaptă pe nimeni viața veșnică, ci un ocean de chin. Chiar dacă poate nu există Rai sau Iad, sunt sigură că sinuciderea duce către acele lucruri de care ți-e frică. Duce spre singurătate, întuneric, durere, suferință și nebunie.

           Sinuciderea nu este o soluție, nu o accept, ba chiar o condamn cu toată ființa.

Roz

roz-34_bfa392a008934c

Aș vrea să văd lumea în roz,

Să simt bucuria peste tot.

Să văd zâmbete și veselie,

Să simt inimile bune cum roiesc.

Roz, frumos, căldură, soare,

Așa aș vrea să fie lumea noastră.

Să trăim într-o lume idilică,

Plină de bunătate, de altruism,

De pace și de armonie.

Aș vrea să văd mai mulți oameni dăruind,

Mai multe persoane fericite,

Banul să piară de tot,

Si să rămână în schimb… schimbul.

Îți dau un sărut, îmi dai o îmbrățișare,

Îți dau iubire, îmi dai loialitate.

Aș vrea să se pogoare Raiul pe pământ,

Să uităm de violență, de sărăcie,

De blestem și de ocară,

De ură și de dezbinare,

De curvăsăreală și de hoție.

Vreau o lume roz și roz în toate,

Vreau bucuria inocenței,

Vreau fericirea clipelor adevărate,

Vreau bunătatea lucrurilor venite

Din adâncul sufletului.

Se poate, știu că se poate,

Cu un strop de credință,

Cu un strop de voință,

Cu un strop de speranță,

Cu o inimă curată toate se pot face,

Toate se pot preschimba în roz…

Miez de ploaie

    fata-in-ploaie   

        Afară plouă de câteva ore și atât de mult îmi place acum cum plouă… cred că este al doilea articol pe care îl scriu despre ploaie. Dar acum îmi voi așterne sentimentele mele strâns legate de ploaie. Mă simt bine, mă simt liberă, mirosul ploii îmi dă o stare de bine și de pace. Ador să văd cerul înorat, aproape negru, cum cad din el stropi mii și mii, reci, binecuvântați. Ploaie este un fenomen fantastic, o minune, de parcă ar spăla păcatele întregii lumi. Ce poate fi mai frumos decât să stai într-o cameră întunecată, cu fereastra larg deschisă și să asculți cântul ploii, să inspiri mirosul ei tandru, să te bucuri de dragostea pe care o emană. Nu soarele este dovadă că Dumnezeu ne iubește, ci ploaia, apa care întreține viață. Dacă apa întreține viața, ploaia întreține dragostea și latura umană.

         Ploaia mă face să conștientizez mai bine prezentul, să las în urmă trecutul și să mă gândesc la viitor… mă simt vie când ploaia cade din cer. Mă simt om, femeie, sentiment, mă fac una cu natura, mă unesc cu ea într-un simplu dans al apei. Ploaia este sinceră și pură, este unică cu fiecare strop picat, la fel mă face să mă simt și eu… Verdeața udă, crengile copacilor aplecate, asfaltul ud, toate parcă s-au aplecat să se supună vreerii lui Dumnezeu și fac ca totul să pară magic, simplu și magic deopotrivă. Mă simt împăcată cu mine însămi, răcoarea serii și a ploii mă învăluie într-o visare senzațională. Ploaia mă duce mai aproape de artă și de romantism, ploaia mă vindecă și mă oblojoște, făcându-mă o ființă mai bună. 

         Stropii ploii sunt toate iubirile pierdute, toate tristețile, toți oameni ajunși la cele sfinte, toate amintirile frumoase și toată pacea lumii. Mi se umple sufletul de melancolie și ochii de lacrimi, dar mă simt bine, sunt împăcată, mă repet. Nu îmi lipsește nimic, decât acea boare de fericire pe care o tot aștept. Acea gămălie de ac care aduce împlinire… dar poate într-o zi cu ploaie va veni și în brațele mele calde.

        Îmi spăl fața în ploaie și mă lepăd de cele rele, mă las penetrată de bunătatea ce numai ploaia o insuflă. Mă simt feeric, e colțul meu de Rai, ploaia, intimitatea camerei mele și sunetul naturii. Lacrimile cerului se numesc ploaie, lacrimile mele sunt ploaie și amarul meu se spală o dată cu ea.

        Și plouă, plouă, plouă… și să mai plouă… să nu se mai oprească vreo doi ani, de dragul lucrurilor bune ce sunt trezite doar în miez de ploaie. Și dacă ploaia în potop se va uni, poate că vom descoperi acolo undeva, o arcă să ne ducă pe niște meleaguri ale fericirii…

 

12 Plante / Natura și efectele sale tămăduitoare

        Natura

         Deși Adam și Eva au fost izgoniți din Rai pe pământ în mijlocul naturii care pe atunci era sălbatică și vitregă, aceștia au găsit un mod de a supraviețui, de a se înmulți, de a se hrăni și mai ales de a birui bolile care aveau să vină asupra lor. Sinceră să fiu, de la Adam și Eva nu cred că au mai existat oameni atât de puri care să reușească să facă față naturii. Așa cum mama natură ne poate fi sân de alăptat, ea poate fi la fel de necruțătoare și de neîndurătoare cu noi. Mediul înconjurător este un izvor interminabil de știință, important este să știm să extragem din inima ei ceea ce este mai bun.

           Natura are fără doar și poate o putere uimitoare asupra noastră. Poate că nu ne simțim parte din ea, dar este de ajuns să facem primul pas către ea, să o lăsăm să facă parte din viața noastră, să ne bucurăm de micile momente pe care ea ni le poate oferi și poate ne vom schimba percepția total.

            Mai ții minte de cât timp nu te-ai mai bucurat de liniștea naturii?! Probabil a trecut o viață de când nu ai mai stat la umbra unui copac, să te bucuri de liniște, de aerul proaspăt, de spiritul naturii care adie în jurul tău. Mama natură are ceva magic, privește cerul senin, adulmecă mirosul unei flori, simte căldura soarelui și vei înțelege despre ce vorbesc.

             Simt în sinea mea că natura are o putere vindecătoare… care bineînțeles a fost cunoscută de secole. Hipocrate, părintele medicinei moderne a recunoscut întotdeauna atributele sale de necombătut.

            Tot Hipocrate spunea că ”natura vindecă, nu medicii” și așa este, fără să vrem ne îndreptăm instinctiv spre natură în cele mai fericite momente din viața noatră. Paștele îl celebrăm la iarbă verde, vara o petrecem la mare, toamna ne place să cățărăm munți, iarna pentrecem revelionul la schi… natura ne relaxează, ne deconectează, ne oferă acel echilibru interior de care avem nevoie. Natura ajută la conștientizare și ajută chiar la vindecare… indiferent ce fel vindecare avem nevoie. Pentru artiști, natura este și o sursă de inspirație.

           Nu există doctor mai ieftin și mai sănătos decât natura. Atunci când simțim că nu mai putem, natura este locul unde putem evada. În perioade dificile, natura este refugiul nostru. Peste noi toți stresul, grijile, nevoile, nemuțumirile și supărările pun stăpânire, dar dacă ai puțină înțelepciune te vei refugia în cel mai ferit loc al naturii și vei medita. Natura ne oferă o claritate divină și ne insuflă acele răspunsuri grele ale vieții. Totul este să știi să îți asculți întâia mamă. Dacă ai acest curaj și simț să te întorci la natură vei simți puterea ei tămăduitoare. Adevărat că este cel mai dificil să vezi simplitatea, să simți natura, dar această natură care aparent nu o placi sau ți se pare străină, ea te iubește, te simte și îți va limpezi minte și îți va oferi soluții.

             Natura te vitalizează, te vindecă și te reinventează…

             Primul meu contact cu natura a fost unul de ordin retoric, prima dată am început să îmi pun întrebări… cum se poate așa ceva?! De ce mi-e bine?! Ce simt?! Și am înțeles că mă învăluia o stare de bine, că mă simțeam împlinită, în mintea mea curgeau soluții… și am înțeles că natura echilibrează mintea, o limpezește, o însănătoșește…

 pastile-sau-plante1-1024x767

            Deși Hipocrate a fost părintele medicinei, acesta promova vindecarea pe cale naturistă. Se spune că datează de 50 000 de ani cea mai veche mărturie despre folosirea plantelor ca tratament naturist. S-a descoperit un schelet uman, din acea perioadă, în nordul Irakului și alături de el au fost găsite și plante medicinale. Însă tratamentele naturiste sunt folosite de câteva milenii înaintea erei noastre. Chinezii, sumerienii și egiptenii apelau frecvent la tratamente naturiste. O carte chinezească despre tratamentul naturist, scrisă în jurul anului 2700 î.e.n., enumera peste 300 de plante și bolile în care erau acestea folosite.

            Descifrarea papirusurilor egiptene au demonstrat că o treime dintre plantele și ierburile folosite ca tratament naturist de farmacia modernă, era cunoscută și de egipteni. Printre acestea se numără usturoiul, semințele de in, coacăzul negru, urzica, feniculul, ienupărul, stejarul, ginkgo biloba, socul, pinul, sena, cimbrul, orzul verde, rostopasca, migdalul, țelina, salcia, dudul, șofranul, ceapa și multe altele.

            ”Natura poate vindeca trupul, iar medicul nu este decât un ajutor al acesteia” spunea Hipocrate. În scrierile sale sunt menționate aproximativ 300-400 de plante, multe dintre acestea fiind folosite și astăzi. Ceva mai târziu, în secolul I e.n., un medic grec a scris un tratat despre tratamentele naturiste, în care a vorbit despre proprietățile terapeutice a peste 500 de plante. Acest tratat a fost folosit până în secolul al XVII-lea. În Evul Mediu, păstrarea cunoștințelor despre plantele medicinale și tratamentele naturiste se datorează călugărilor, care au copiat vechile manuscrise și au cultivat plantele în grădinile mănăstirilor.

Natura este cea mai dotată farmacie, important este să știi combinațiile perfecte!

 cutie-12-plante

              Plantina este cea care a conștientizat cel mai bine efectele tămăduitoare ale naturii. Plantina, marca Cluj, este cea care a creat produsul 100 % natural, 12 Plante . Iar 12 Plante  este o capodoperă desăvârșită a Plantinei din inima naturii. Produsul 12 Plante  are în compoziția sa salcia, migdalul, mesteacănul pufos, teiul argintiu, coacăzul negru, magnolia, ghimbirul, socul, urzica, orzul verde, stejarul și ginkgo biloba. Fiecare plantă în parte luptă cu o sumedenie de boli, de la cele reumatice până la irigarea creierului. Vindecă de la asteniile și alergiile anotimputrilor până la bolile tumorale din cele mai grave și necruțătoare.

           12 Plante  de la Plantina acționează pentru refacerea stării de bine a organismului, având efecte benefice asupra imunității, sistemului circulator, sistemului digestiv, cu un aport semnificativ de vitamine, proteine și enzime. Plantina prin 12 Plante a ales de la natură ceea ce a fost ma bun, mai hrănitor și mai tămăduitor pentru a dobândi starea de bine a organismului din frunzele, florile, fructele, mlădițele, rădăcinile și mugurii celor  12 Plante .

         12 Plante  este acel supliment natural care te ajută să faci față zilnic stresului, grijilor, care te ajută să te odihnești cum trebuie noapte și care te face să te trezești dimineața cu zâmbetul pe buze, învăluit de o stare de bine. Împreună cu o dietă alimentară echilibrată și un stil de viață sănătos, 12 Plante îți poate menține tinerețea, îți păstrează trupul sănătos și mintea limpede. Te tonifică, te vitalizează, te întinerește…

          În viață că să afirmi cu certitudine că ești sănătos atunci ar însemna să deții un echilibru perfect între corp, suflet și minte… lucru mai rar de obținut pentru că toți avem micile noastre afecțiuni, micile supărări și metehne care poate nu ne dau pace, dar 12 Plante are puterea uneori să vindece anumite boli, alteori le stagnează și de cele mai multe ori previne viitoarele afecțiuni.

 O capsulă pe zi, dimineaţa sau seara, cu 30 de minute înainte de masă, cu 150 ml de apă sau ceai, îți poate schimba viața.

            De ce să vindeci când poți să previi?! De ce să te chinui când poți sta liniștit?!

             12 Plante  este o capodoperă a medicinei naturiste, ți-l recomand cu drag, intră și tu și comandă-ți cât de repede poți suplimentul 100% natural 12 Plante !

 12-plante-randare

Articol scris de Gheorghe Alina pentru Blogal Initiative…         

Limb…

1248891-bigthumbnail

Nu iubesc, însă iubesc ideea de iubire…
cred în dragoste, o recunosc…
dar e atât de greu de-ntreţinut iubirea…
nu sunt nici măcar îndrăgostită, dar ador sentimentul propriu-zis…
nu simt durere, nici dezolanţă, totuşi mă simt pustiită…
mi-e bine şi aşa, totuşi mai completă m-aş simţi în doi…
nu sunt nici tristă, dar nici fericită…
trăiesc între agonie şi extaz,
nu-i nici Rai, nici Iad… un fel de Purgatoriu pământesc.
Nu plâng, dar deplâng în sine acea singurătate acută…
Aş atinge un suflet, m-aş amprenta într-un destin,
m-aş arunca în eterul iubirii, însă trebuie să mă vrea şi ea pe mine…
căci de un timp îndelungat mă ocoleşte…

Vers liber scris de Gheorghe Alina

Tu simți sărbătorile?!

    A Cozy Christmas     

      A trecut și Sfântul Nicolae… copii cred că s-au bucurat cel mai tare… în fond ei simt cu adevărat spiritul sărbătorilor, ei sunt norocoșii. Pe unii dintre noi Moș Nicolae ne-a uitat, pe alții ne-a sărit, pe unii ne-a dezamăgit, pe unii i-a mulțumit… i-a bucurat și fericit. Anul acesta n-am simțit, ca în alți ani, că este sărbătoare, că vine Moșul… și mă uitam și eu la știri aseară, ca tot omul și după ce că eram supărată de-ale mele că maică-mea este în spital… a început Esca să mă înnebunească cu stocurile magazinelor de jucării care au fost epuizate de părinții disperați. Apoi a fost știrea în care un copil foarte sărac a primit acum ceva timp un laptop, iar de Moș Nicolae a mai primit unul… însă știind cum este să nu ai laptop dar să îți dorești din tot sufletul unul, i l-a dăruit altui copil sărac din satul său. M-a impresionat foarte tare, mai rar așa ceva. Alți părinți săraci nu i-ar fi dat voie să îl dăruiască, ar fi putut să îl vândă și cu acei bani să mănânce două luni, sau să își cumpere alte lucruri trebuincioase și importante… Câtă noblețe într-un singur copil, cât de multă bunătate și cu ce puritate a făcut cadou acel laptop prietenului său. Am zărit în ochii acelui copil adevărata bunătate divină și inocența neîntinată care este atât de neprețuit. Și-am ajuns la concluzia că mare dreptate are mama când spune că, dar din dar se face Rai. Fiți siguri de asta, orice oferi din suflet îți va fi răsplătit înzecit. Chiar de îți dai ultimul leu din buzunar unui nevoiaș, unui bolnav, Dumnezeu îți va trimite bani neașteptați, soluții neașteptate… în fine.

        Și când mă simțeam și eu bine și impresionată de știrea cu copilul darnic, hop altă știre care m-a tulburat fantastic. Au dat la știri despre familii sărace cu copii mulți care au primit și ei cadouri de la oameni de bine, fructe, dulciuri, câteva jucării. Copii mai mici nici nu recunoșteau bananele, nu știau ce sunt… dintre copilașii mai mari nu îndrăzneau să se apropie de cadouri, erau rușinați, nu știau ce înseamnă să primească ceva… nu știau să reacționeze, să se bucure. Mi s-a pus un nod greu în gât și parcă mă sufocam… mi-a fost tare milă de ei. Apoi au arătat niște copii la un orfelinat care au primit doar fructe… ce mult se bucurau acei copii la vederea merelor, bananelor și portocalelor. Alți copii care au de toate nu îi poți convinge să mănânce un fruct, în schimb bieții orfani s-au bucurat de parcă le fuseseră aduse cele mai de preț delicatese.

       M-am întristat foarte tare, mă durea inima la propriu… și eu în copilăria mea am avut perioade când nu primeam mare lucru de Craciun sau Sfântul Nicolae, mama îmi lua tot ceva care să îmi fie de folos… țin minte de un Crăciun, eu îmi doream tare mult o păpușă și am primit un penar și o portocală. Am fost tare dezamăgită… atunci n-am înțeles că mama nu putea mai mult… că nu avea posibilități de mai mult. Dar cu toate astea m-am arătat încântată ca să nu o întristez pe ea. N-am avut de fiecare dată brad, n-am avut de fiecare dată nu știu câte feluri de dulciuri… dar nu mi-a lipsit niciodată afecțiunea mamei mele. 

      Și stăteam și mă gândeam aseară, cât de mulți copii săraci sunt, cât de mulți copii triști care nici măcar nu îndrăznesc să viseze la venirea Moșului. Și dacă au ceva bun de mâncat de Craciun probabil că este tot ce contează. Sunt atât de mulți copii orfani care nu se pot bucura de căldura unei familii, care nu știu ce înseamnă mângâierea unei mame, care nu cunosc protecția și siguranța unui cămin stabil, care nu știu ce înseamnă o masă îmbelșugată, care n-au avut niciodată un brad de Craciun. Cât de mulți copii sunt pe străzi abandonați, în frig își duc traiul, mănăncă te-mir-ce, nu cunosc noțiunea timpului după sărbători ci după anotimpuri, copii singuri, triști, bătuți de oameni și de soartă. Și nu sunt doar copii, sunt mulți oameni nevoiași, fără case, săraci lipiți pământului… Și ce să mai vorbim de copii bolnavi, cu afecțiuni incurabile care tot ce își doresc este să fie sănătoși, să trăiască… să se poată bucura de copilăria lor, de viață… Trist… 😦

      Oare câți dintre noi conștientizăm partea aceasta crudă a vieții?!

      Scopul articolului meu nu este să vă indispun sau să vă întristez… deși sunt conștientă că oarecum vă ”ating”… nu vă fac morală, nu vă îndemn să mergeți la orfelinate, aziluri sau pe străzi ca să împărțiți hrană, dulciuri, fructe sau haine… vă cer însă să învățați să vă bucurați de sărbători, de adevăratul spirit al Crăciunului, să vedeți frumosul din lucrurile mărunte, să vă bucurați de părinții voștrii, de frații voștrii, de prietenii voștrii. Să fiți recunoscători că puteți merge, că vedeți, că auziți, că puteți vorbi, că puteți munci, că aveți ce pune pe masă, că aveți unde dormi, că aveți căldură, confort, că atâta lume vă iubește… fiți recunoscători pentru tot ce aveți, mult sau puțin… alții nu au deloc. Conștientizați-le munca părinților voștrii, apreciați-le sacrificiile, iubiți-i mult… inspirați magia sărbătorilor de iarnă.

      Sunt prea multe suflete care nu au nimic, Tu ai, ești binecuvântat!! Fii recunoscător pentru bunicii tăi, pentru mama ta, pentru tatăl tău, pentru frații tăi, pentru sănătatea ta și alor tăi, pentru bunurile tale materiale, pentru toată iubirea de care ai parte.

      Simte sărbătorile de iarnă dincolo de cadourile minunate pe care le aștepți, fii fericit că ești cu familia ta… ai ceea ce unii dintre noi nu îndrăznesc să viseze. Și dacă din puținul tău dai și nevoiașului de la colț de stradă înseamnă că ești un om cu adevărat și valoros, că ai înțeles spiritul sărbătorilor, că ai înțeles că nașterea Domnului înseamnă iubire și dăruire pentru aproape.

      Cu tristețe în suflet vă spun că nu mai simt Craciunul ca altă dată, ca atunci când aveam 10 ani și lemnele mocneau în sobă, sarmalele fierbeau de zor, cozonacii creșteau minunați în cuptor și mă bucuram atât de mult că am și eu brad și știam cu siguranță că va veni Moș Craciun. Ai mei făceau niște sacrificii pentru bradul și dulciurile mele, dar tare mai era frumos, minunat mirosea în casă… a lemne, a cetină de brad, a sarmale și cozonaci… nu mai simt ca atunci… pentru că mi-am pierdut inocența, însă tot iubesc Craciunul și încerc să profit de orice moment cu familia mea.

          Tu simți sărbătorile?!