Atat de simplu!

a37d86d60a095a9687969504fd8897a0

 

Este chiar atât de simplu! Trebuie doar să vrei, să muncești cu patos, să te străduiești, să fii ambițios, determinat, să nu încetezi vreodată să cauți soluții, să dai tot ceea ce ai mai bun, să nu te lași învins de dezamăgiri, să înveți, să perseverezi, să fii tare, să mergi înainte, să iubești ceea ce faci și să nu te lași. Cazi, te ridici, te scuturi de praf și dacă dorința e tot în mintea ta, înseamnă că încă este posibil să devină realitate. Dacă ai un vis, trebuie să îl urmezi, ești dator să o faci. Altfel trăiești degeaba, faci umbră pământului degeaba.

Tot înainte! Nu degeaba gândești, înseamnă că poți să faci TOTUL!

Exteriorizarea…

        Am observat un fapt: Lumea chiar se exteriorizează pe Facebook, chiar își spun ofurile și mărturisesc sentimentele care-i încearcă. Pe de o parte este bine, să ții o supărare numai pentru tine, îți îmbolnăvește spiritul, dar și psihicul. Însă mă întreb, de ce n-o fac și-n realitate?! De ce virtualul dă curaj, iar realitatea îl fură?! De ce virtualul și realul sunt două lumi paralele, când de fapt ar trebui împletite… iar noi, să ne exteriorizăm și-n viața de zi cu zi, chiar dacă sună ciudat.

       De ce o fi atât de greu să recunoști: mă simt singur/ă, îmi vine să plâng, sunt trist/ă, sunt necăjit/ă, sau din contră, sunt bucuros/oasă, sunt fericit/ă, mă simt împlinit/ă, sunt așa cum sunt…?!

        Din răspunsurile primite tot pe Facebook, am aflat că la baza înfrânării din realitate stă FRICA! Frica de marginalizare, frica de stigmatizare, frica de batjocură, frica de a fi arătat cu degetul și așa mai departe. Ideea este următoarea: este bine să recunoști, nu neapărat să strigi în gura mare. Este de ajuns să spui prietenilor apropiați prin ceea ce treci.

        Până la urmă recunoașterea propriilor trăiri este și un prim pas către acceptarea și rezolvarea propriilor probleme. În primul rând te accepți pe tine așa cum ești. Poate uneori ușor nebun, poate uneori prea emotiv, poate prea schimbător. Dar mărturisindu-ți trăirile vei afla și cauza lor. Ești trist/ă, dar de ce?! De unde vine această tristețe?! Care este sâmburele acestui sentiment?! Îți dai seama care este problema și vei începe să lucrezi în combaterea tristeții și în plus, te vor ajuta și prietenii tăi.

       Dar dacă ții numai pentru tine ceea ce trăiești, mai ales durerea, vor exista mereu episoade care te vor ajunge din urmă și te vor copleși. Frecvent tristețea sau singurătatea își vor face simțită prezența și te vor face să suferi. Poate că dacă spui prietenilor tăi prin ce treci, ei îți vor fi mai mult alături, te vor sprijini și te vor ajuta să depășești lucrurile prin care treci.

        Cu toții ne văităm că lumea este falsă, că poartă măști. Dar ce ne mai mirăm când și noi înșine purtăm măști de teama că vom fi descoperiți. Iar descoperirea făcută ne poate face să ne simțim goi, vulnerabili, unori chiar la mâna altora. Dar lumea nu este chiar atât de rea. Lumea este atât de înfometată de sinceritate încât orice exces de recunoaștere a ceva, îi va face să te privească cu mai multă admirație. Până la urmă nu suntem plămădiți numai din lapte și miere, cu toții suntem triști, singuri, supărați, înfricoșați de ceva, la un moment dat al vieții. Deci nu este nimic wow să recunoști că ești om și că suferi.

       Eu încurajez exteriorizarea pe toate căile. Până la urmă așa vom învăța să fim sinceri, să recunoaștem și să ne recunoaștem, și până la urmă, să ne iubim așa cum suntem, fără aparențe. Nu poți pretinde iubire, când tu îi arați celuilalt numai ce vrei tu să știe. Nu poți pretinde sinceritate, când tu ai propriile secrete și temeri. Nu poți pretinde firescul, când ție îți plac ascunzișurile nefirești.

        Să fim mai sinceri, zic! 🙂  

E liniște

www.prieteni.ro

Mintea mi-e atât de obosită

Încât nu reușesc să leg nici două vorbe.

Îmi simt capul atât de greu,

De parcă-ar cântări o tonă, sau chiar mai mult.

Degetele-mi sunt amorțite, tari ca niște pietre,

Arată de parc-au rămas din ele numai pielea și osul.

Nu vor să îmi mai scrie, ci scrijelesc cuvinte fără sens…

În momentul acesta nici nu gândesc,

Nici nu simt, absolut nimic, sunt într-o stare letargică,

De profundă amorțeală, moleșeala mă îmbrățișează strâns.

Sunt parcă între somn și realitate,

Aș vrea un strop de luciditate,

Dar firea mi se împotrivește,

Voința mă ocolește,

Iar mintea nu vrea să se-adune.

Rațiunea s-a pitit într-un colț ferit al minții mele,

Materia cenușie mi se prelinge pe pereții craniului.

Nici nu mai este cenușiul acela pur al sănătății minții,

S-a transformat în verde râncezit.

Dar o să dorm acum și o să mă odihnesc,

Și mâine îmi redobândesc puterea și gândirea,

Sper totuși să n-am ghinionul de a adormi

Somnul cel de veci. Și mâine iar să mă trezesc,

La fel ca-n fiecare zi, mai vie și mai conștientă decât niciodată.

Și degetele-mi fragede, să traseze iarăși

Râuri de cuvinte și de fraze… imagini, sentimente, amintiri.

Acum să dorm, să dorm de grabă…

 E liniște și-mi place…

Dacă tac…

tacere-18_0b735ea1c2d3f9

Dacă tac nu înseamnă că sunt proastă,

Dacă tac nu înseamnă că îți dau dreptate,

Dacă tac nu înseamnă că sunt depășită

De subiect sau de situație.

Dacă tac nu înseamnă că îți sunt inferioară,

Dacă tac nu înseamnă că sunt mai prejos,

Dacă tac nu înseamnă că nu știu,

Dacă tac înseamnă că nu vreau să mă implic.

Dacă tac înseamnă că nu vreau să intru în polemici,

Înseamnă că nu vreau să îmi bat capul,

Că nu vreau să încerc să te fac să înțelegi.

Dacă tac înseamnă că realitatea mea este

Altfel decât este a ta și mai înseamnă că

NU rezonăm, că nu ne înțelegem,

Că nu suntem pe aceeași lungime de undă.

Și n-are rost să îți expun filosofia mea de viață,

Unghiul meu de a privi lucrurile,

Înseamnă că ești liber să crezi ce vrei,

Iar eu să îmi văd de drumul meu,

Fără să mă încarc cu frustrările tale,

Fără să mă intereseze neajunsurile tale,

Fără să mă las atinsă de durerile tale.

Oricum orice aș spune sau aș face,

Tu ai argument pentru orice,

Ai propriile teorii pe care le consideri,

Imbatabile, adevăruri absolute.

Dar nu sunt decât niște idei iluzorii,

Iar tu ești mai închistat decât crezi,

Iar eu prin tăcerea mea nu îți dau curs,

Nu dau startul unor noi nebunii și teorii.

Tăcerea mea înseamnă că refuz să mă supăr,

Refuz să mă implic și refuz să te fac să înțelegi.

Tac pentru că nu o să îți spun niciodată

Ceea ce vrei să auzi, pentru că a mea gândire

Este diferită de a ta. Facem parte din lumi diferite,

Lumi care nu se vor intersecta niciodată.

Iar tăcerea mea este pecetea încheierii,

Omega polemicilor și neînțelegerilor.

Tăcerea mea înseamnă indiferența

În fața unor teorii depășite.

Tăcerea este arma mea împotriva ta,

A celui ce crezi că știi totul,

A celui ce spui fără să știi,

A celui ce faci fără să gândești,

A celui ce crezi fără să crezi defapt în nimic.

Nu mă implic în acțiuni fără fundament,

Fără crezare, fără fond, fără culoare.

Mă fac una cu tăcerea și las să treacă

Pe lângă mine tot ce nu-mi face bine.

Îmi place să dorm…

       sleep_health_49013900

         Astăzi este una din acele zile în care nu m-aș ridica din pat… un somn acut îmi încununează ochii, mă simt obosită și aș vrea să dooooorm până mă satur. Dar grijile, treburile cotidiene, micile obișnuințe nu îmi dau voie să dorm pe cât de mult mi-aș dori. Îmi place somnul la nebunie… cred că este cea mai mare pasiune a mea. Dar am o problemă, nu prea pot dormi noaptea… cel mai bine dorm de la ora 3-4 dimineața, până ziua la 11. Știu, sună ca și cum aș fi o mare puturoasă. Dar nu este chiar așa… programul meu este destul de încărcat și de solicitant și am nevoie de odihnă. Dacă nu dorm mă simt rău, mă ia cu amețeală, mă ia o stare imensă de tristețe, mă simt sfârșită și nu pot întreprinde nicio acțiune.

           Ora 3, ora trei este ora la care adorm adesea, ora cea mai dulce pentru somnul meu, cea mai odihnitoare și mai caldă oră. Deși ea este considerată ora gri, ora fatidică, ora în care cele mai multe suflete își pierd suflarea, pentru mine nu este decât ora în care mă simt și dorm cel mai bine.

            O legendă spune că atunci când nu poți dormi noaptea, înseamnă că probabil ești treaz în somnul altcuiva. Oare?! :) Cred că este un mit… cine Dumnezeu să se gândească la mine?! Pe mine mă țin trează gândurile, grijile, ideile, inspirația și rațiunea în general. Sentimentele și amintirile le ignor, prefer să mă las pradă prezentului și zilei de mâine.

           Shakespeare spunea că ”Ce este omul când folosința timpului său sunt numai somnul și mâncarea? O vită și nimic mai mult!” Parțial are dreptate, îmi place somnul, dar scopul vieții mele nu este nici somnul și nici mâncarea… scopul vieții mele este evoluția. Și mi se întâmplă adesea ca în timpul somnului să fiu ca într-o stare de vis și realitate și să gândesc pe tot parcursul somnului la ceea ce vreau să scriu a doua zi. Și în timp ce dorm, rând pe rând ideile mi se așează în minte mai clar decât atunci când sunt trează și se așează toate într-un tablou ce merită a fi memorat pe paginile electronice.

            Somnul este hrana pentru mintea și sufletul meu…

 

 

 

Articol scris de Gheorghe Alina

Brăţara fantezie Green Grass!

Nu ştiu cum sunteţi voi fetelor însă eu când văd o bijuterie frumoasă nu mă pot abţine să n-o cumpăr. Nici nu ştiţi prin ce dramă trec atunci când nu am bani de ajuns sau nu îmi permit deloc acel obiect preţios de bijuterie. Nu am preferinţe anume legat de metal, poate fi aur sau argint şi de ce nu chiar gablonz. Ca femeie poţi fi elegantă şi cu o piesă ieftină dar originală. Important este ca piesa să te avantajeze şi să dea un plus personalităţii tale. În funcţie de bijuterii îi poţi deduce personalitatea femeii, dacă nu în întregime, măcar o parte din complexitatea lui.

Făceam curat prin casetele de bijuterii şi am constatat cu nemuţumire că mare parte din ele nu le mai purtasem de mult şi nici nu prea mai aveam de gând să le port. Mă plictisisem de ele teribil. O dorinţă nestăvilită începuse să pună stăpânire pe mine, îmi doream tare mult să îmi achiziţionez un nou produs. Afară ploua teribil şi zic, ce modalitate mai bună de shopping decât internetul. Am dat un search pe google cu textul bijuterii; şi din link în link am dat peste site-ul Sevensins.ro. Un site sigur, complex, detaliat… aici aveau articole atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei, haine şi accesorii, lenjerie intima, costume de baie, rochii, pantofi şi superbele bijuterii. Ce credeţi, am intrat la bijuterii şi am dat peste un miracol solid.

Bratara Fantezie green grass de la Mazza. O minunăţie de brăţară… văzând-o mă simţeam ca Frodo în Inelul Nibelungilor, my precious, my precious. Ca să v-o descriu puţin este o brăţară ce pare vintage, foarte ieftină fiind gablonz dar în acelaşi timp foarte elegantă şi rezistentă. Lucrată frumos, cu măiestrie, părea o bijuterie la nivel de artă. Ce contează materialul, importantă este manopera. Brăţara este alcătuită din şase elemente metalice, trei cu pandantive ce conţin pietre verzi, cristale mici transparente şi trei elemente metalice rotunde. Toate elementele centrale conţin ca temă frunza şi iarba. Iar eu iubesc culoarea verde, iubesc natura, verdele simt că îmi dă o stare interioară de pace, de siguranţă; mă face să mă simt naturală şi senzuală ca dansul unei frunze în bătaia vântului. Diametrul brăţării este de cinci centimetrii dar poate fi ajustată în minus cu până la un centimetru, ajungând la un diametru aproximativ de patru centimetrii. Ce să mai, brăţara era minunată, trebuia să dau comanda imediat, mai ales că preţul ei era de doar 51 de roni, ieftină şi frumoasă. Şi unde mai pui că produsul este garantat nou, este sigilat în ambalajul original al producătorului. Iar taxa de transport este o nimica toată. Cu cât comanzi mai multe produse cu preţuri mai ridicate, cu atât taxa de transport scade. V-aş recomanda şi vouă doamnelor şi domnişoarelor să vizitaţi site-ul Sevensins, poate cine ştie, găsiţi ceva pe placul vostru.

Am continuat să urmăresc site-ul câteva zile la rând şi am constatat cu o mare mulţumire că se afişau mereu alte modele, modele diferite şi variate din gama de accesorii şi bijuterii. Niciun produs nu seamănă cu altul.

Până mi-a ajuns brăţara acasă în două zile , am stat ca pe ace, nu mai puteam de nerăbdare, iar când a sosit era absolute genială, brăţara era exact cum era prezentată în fotografie. De obicei când mai făceam comandă de bijuterii prin cataloage, pozele spuneau una, iar realitatea alta. Însă acum nu era aşa, acum eram tare mulţumită şi încântată.

Să vă şoptesc ceva, chiar acum scriu acest articol cu braţara la mână, dar să nu spuneţi nimănui.

Vă pup!