In asteptare…

8593185f7ce4b46bd49ba6644e3dfe51Nu cred că există momentul potrivit pentru ceva. Nu cred că realizarea așteaptă momentul potrivit. Nu cred că așteptând poți face mai bine ceva. Sunt de părere că acțiunea este mai de preț decât pasivitate. Știu că doar muncind, luptând și încercând poți atinge succesul, altfel nu.

Așteptând momentul potrivit te trezești la o vârstă în care realizezi că de fapt nu ai făcut nimic, ci doar ai lăsat viața să treacă pe lângă tine, ai lăsat oportunitățile să-ți scape. DA! Despre oportunități este vorba. Chiar dacă nu ești obișnuit să le vezi, chiar dacă nu ai ochi să le sesizezi sclipirea, află că oportunitățile pot fi fabricate.

Crede-mă, atunci când îți dorești ceva cu adevărat, NU AȘTEPȚI, ci cauți soluții pe care le urmezi cu sfințenie. Soluțiile găsite sunt oportunitățile care abia așteaptă să fie demarate. Visele și visurile nu ne vin în minte în van. Atunci când îți dorești ceva, înseamnă că acel ceva este realizabil. Dacă nu aștepți și nu faci nimic, păi vei aștepta toată viața, nimic nu se va schimba. Lasă așteptarea și fructifică-ți timpul, mintea ta este cheia creației și a reușitei!

 

Laurii la final

      maxima-zilei-1

         Ba îmi pasă și încă mult. Cel mai tare urăsc să nu-mi fie recunoscute meritele. Să mă implic într-un proiect și să nu primesc eu laudele. Asta dacă nu implică bani. Dacă sunt plătită să fac o treabă și totuși să nu mi se aloce meritele, atunci da, stau în banca mea. Dar dacă acel proiect mă privește pe mine în mod direct, nu suport ca cineva să îmi fure munca sau din contră, să mi-o saboteze.

      Mi se pare super aiurea să faci ceva și altcineva să fie aplaudat pentru acel ceva. Însă… când o faci în folosul comunității sau în folosul societății, când faci un bine în mod dezinteresat, atunci da, laudele nu-și au rostul. Dar una este să faci un bine și cu totul altceva este să realizezi un proiect măreț pentru tine, pentru viitorul tău.  

      Într-adevăr omul este capabil să realizeze multe, multe, lucruri mărețe și importante și într-adevăr, nu ar trebui să se lase influențat de posibilele laude. Dacă te gândești înainte cât de lăudat vei fi și câte beneficii vei avea, s-ar putea să fii distras de la munca ta și lucrurile să nu mai iasă așa cum ai visat. Ideea este să muncești, să te focusezi pe ceea ce vrei să realizezi și mergi înainte. Lasă aplauzele pentru final. Nu te lăsa orbit de strălucirea reușitei. Întâi îmbrățișează succesul apoi bucură-te de el.

Despre modestia mea…

        Am auzit de câteva ori zicala: „modest ești, modest rămâi”, practic are în ea și un sâmbure de adevăr, însă una este să ai un comportament modest și cu totul altceva este să rămâi mediocru o viață întreagă. Eu fac parte din categoria modeștilor… dar cum sunt eu modestă?! Nu îmi place să mă laud, nu îmi place să spun despre mine că o să fac și o să dreg înainte de a fi sigură și nu îmi place să îi înjosesc pe alții lăudându-mă pe mine. Prefer să fiu mâța blândă care zgârie rău, cea care nu arată dar care este capabilă să facă multe. Prefer să țin pentru mine ceea ce îmi doresc și dacă reușesc, atunci am tot timpul din lume să FIU lăudată. Prefer să îi las pe ceilalți să-mi observe calitățile. Decât să par plină de mine sau infatuată, mai bine stau în pătrățica mea.

downloadDar dacă sunt modestă, asta nu înseamnă că sunt mediocră. Ba deloc, am țeluri, am vise, am aspirații și mă zbat pentru ele. Fac orice îmi stă în putere ca să ajung unde îmi doresc. Nu știu dacă ambiția merge mână în mână cu modestia, însă sunt ambițioasă și modestă. În general mi-e urât de oamenii care se laudă înainte de a face ceva. Mi-e urât de cei care dacă au reușit un lucru, nu le mai ajungi cu prăjina la nas. Le recunosc meritele, îi laud eu dacă consider că am de ce, dar nu îmi place să o facă ei. N-am agreat niciodată omul narcisist sau egocentrist. Cu toate acestea unii sunt simpatici, alții de-a dreptul enervanți. Este ok să crezi despre tine că ești bun în ceea ce faci, este ok să-ți cunoști calitățile, este ok să-ți știi capacitatea, dar de aici până la a te considera centrul universului, este cale lungă.

      Deși superstiția este religia omului slab, am senzația că dacă spun dinainte că vreau să fac ceva, că sunt sigură că voi reuși x lucru, că pot și că nu-mi stă nimeni în cale, nu-mi iese. Am senzația că ceva se va întâmpla și nu voi reuși. Mai mult decât a mă lăuda, urăsc să mă fac de rușine. Nu îmi place să promit ceva și să nu reușesc. Prefer să spun încerc, sper sau mi-ar plăcea și să dau totul pentru a reuși, decât să spun fac, pot, reușesc și de fapt să nu nu-mi iasă nimic. Poate că mentalitatea mea este greșită, poate că eu greșesc luând această atitudine, știu că spunându-ți de o mie de ori pot, pot, pot, vei reuși într-un final să poți. Dar una este să îmi spun mie însămi că pot și cu totul altceva este să strig în gura mea, tuturor celor care mă înconjoară.

        Recunosc că prietenilor mei sau familiei mele le mai spun din dorințele mele, din reușitele mele, însă nu sub formă de laudă, ci pentru că uneori sunt atât de fericită încât simt nevoia să împărtășesc și altora motivul meu de fericire. Și uite așa, recitind acest articol, îmi dau seama că este departe de a fi un articol modest. Off, am dat greș, de fapt m-am lăudat. Damn!!! 🙂

Curaj…

Curajul… cine are curaj?

Cine are curaj n-are temeri?!

Sau cine are curaj,

Cunoaste mai bine ca oricine frica?

Curajul cred că este tocmai un impuls

Născut din frică.

Nascut din frica soră cu moartea.

Cui îi e frică, numai înfruntându-și teama

Va reuși să guste curajul.

Au fost vremuri în care n-aveam

Niciun dram de curaj.

Îmi mâncau pisicile din traistă,

Atât de lipsită de curaj eram.

Nu reușeam să iau atitudine,

Mă simțeam frustrată,

Nimic nu mă mulțumea,

Și totul mă întrista.

Într-un final… m-am simțit saturată,

Nu mai puteam suporta nedreptățile

Ce mi se făceau.

Într-un acces de nebunie…

Mi-am luat viața în propriile mâini,

M-am revoltat, chiar cu riscul de a-mi fi mai rău.

Și ce credeți că am descoperit?!

Liniștea, puterea, mulțumirea…

Puterea îmi dădea arapi,

Și când vedeam că și obțin rezultate,

Am înțeles că numai curajul și asumarea

Mă putea duce acolo unde îmi doream.

Dacă nu riști, nu câștigi,

Dacă nu încerci, nu reușești,

Dacă nu îți asumi, nu te vei regăsi.

Curajul face parte din noi,

Dar nu toți îi dăm curs,

Pentru că uneori este mai ușor să te complaci,

Să dormi, să te delași, s-aștepți,

Decât să lupți sau să iei atitudine.

Curaj nu înseamnă să te arunci în foc,

Ci să-ți învingi temerile,

Oricât ar fi ele de mici sau de neînsemnate.

Reușita înseamnă curaj,

Succesul se naște din curaj,

Geniul se naște din curaj.

Dacă nu am avea curaj,

Cu toții am fi banali,

Cu toții am fi fețe trase la indigo.

Curajul, inteligența și determinarea

Ne diferențiază…

Cu curaj, asumă-ți și vei reuși!

Ai încredere în tine

      tinerii-vor-mai-degraba-respect-de-sine-decat-bani-si-sex-1   

       Crede în tine, dacă vrei, poți. Nu există limite în calea reușitei tale. Principalul dușman pe care îl ai, care te înfrânează și care îți pune piedici, ești chiar tu. Descătușează-ți mintea de complexe, eliberează-te de frustrări, dă afară toate părerile proaste pe care le ai despre tine, nu te lăsa prins în greșelile trecutului și vei putea să realizezi tot ce îți dorești.

        Trăim într-o lume grăbită și flămândă. Suntem însetați de reușită, vrem bani, confort, liniște și dragoste. Dar nimic nu pică din cer. Și dacă stima de sine este căzută la pământ sau chiar mai jos, dacă crezi despre tine că nu poți, nu îți iese și nu valorezi nimic, atunci chiar nu vei reuși nimic. Tu știi cel mai bine lucrurile de care ai nevoie, îți cunoști limitele, dar îți cunoști și puterea, așa că totul stă în mâinile tale. Nu trebuie decât să vrei cu tot sufletul și astfel vei reuși. Mintea va căuta soluții pe care le va găsi în cotloanele cele mai scunse, sufletul îți va da imboldul necesar și un aplomb uriaș, iar fizic nu trebuie decât să acționezi. Poți orice atâta timp cât nu vei îngrădi fericirea altora. Atâta timp cât nu vei umbla cu tertipuri, universul și divinitatea te vor ajuta din umbră.

       Nu există nu pot, nu există n-am cum, nu există nu știu, nu există nu mă vor sau nu-i pot convinge. Atâta timp cât tu nu crezi în propriile forțe și capacități, nu vei convinge pe nimeni. Singuri ne punem limite și nimeni din jur nu va putea să vadă dincolo de ele, pentru că tu nu le dai voie să vadă. Demonstrează că poți, înoată împotriva curentului, fugi contra vântului, mai devreme sau mai târziu vei reuși. Nu trebuie decât să te analizezi puțin, să descoperi ce ai mai bun și să acționezi. Fii sigur pe tine, mândru de tine, conștient că poți și vei convinge lumea întreagă. Niciodată nu vei reuși dacă ești laș sau fricos, dacă fugi de responsabilități sau nu ești în stare să-ți asumi riscuri. Trăim într-o lume dură în care numai cei mai buni, mai determinați și mai ambițioși reușesc. Nu spun să te ridici în slăvi mai mult decât este cazul, ci să oferi din tine tot ce ai mai bun. Societatea nu suferă îngâmfații, dar apreciază mințile sclipitoare și siguranța de sine, profesionalismul, perseverența și dăruirea de sine.

         Crezi că ești cel mai nevolnic om de pe pământ? Ei bine sunt alții cu adevărat neputincioși, țintuiți pe loc de-o boală cruntă și tot luptă pentru viață sau pentru a-și depăși condiția. În vreme ce unii luptă ca să trăiască, tu renunți la viață și la reușită din frică, de teama nereușitei. Curajul se află în tine, nu trebuie decât să îi dai voie să iasă. Ai încredere în tine, în mintea ta, în puterea ta, în tot ce poți oferi și fă-o, asumă-ți riscuri și dacă nu reușești, mai încearcă o dată cu mai multă inteligență și putere, până ce vei convinge. Totul este să crezi în tine și în idealul tău.

         Slăbiciuni și temeri avem cu toții, doar suntem oameni, dar unii dintre noi nu ne lăsăm pradă lor, nu le lăsăm să ne taie voința și nici nu le lăsăm să ne fure puterea.

          Dacă crezi în tine, nicio mare nu este de netrecut!