Diamantul rubiniu

Căutând printre rămășițele sufletului meu,

Încercând să-mi organizez sentimentele,

Căutând să-mi adun inima bucățică cu bucățică,

Tăindu-mă în cioburile ei sparte și ascuțite,

Aruncând ce-i stricat, de prea multă vreme,

Și păstrând ce e bun și frumos,

Am descoperit cel mai frumos dintre diamente.

Era mare, impresionant, rubiniu și multifațetat,

Iar pe una din fețele lui scria:

MAMA, cu litere mari de tipar.

Pe fiecare latură strălucitoare a lui,

Erau consemnate caligrafic,

Copilăria mea, adolescența mea,

Maturitatea mea și toate etapele alături de ea.

În toate avea chipul blând și bun,

Peste tot zâmbea sau râdea cu poftă.

Era frumoasă, deloc schimbată.

Căci pentru un copil, mama lui nu se schimbă,

Nu îmbătrânește și nici nu încărunțește.

Pe fiecare față a diamantului o vedeam pe ea,

La bine și la greu, era prezentă lângă mine,

La vreme de sănătate sau boală, ea mă îngrijea

Cu dăruire și maxim devotament.

La bucurii și tristeți, îmi era alături,

La vreme de griji și nevoi,

Mama îmi alina sufletul.

Fiecare sacrificiu, fiecare sărut, fiecare mângâiere,

Fiecare sfat, fiecare mustrare, erau desenate pe diamant.

Diamantul o reprezenta pe mama,

Trecutul și prezentul nostru,

Toată iubirea ei pentru mine

Și toată iubirea mea pentru ea…

Diamantul era cea mai de preț comoară

A inimii mele…

Restul bijuteriilor din sufletul meu,

Păreau să pălească

În comparație cu frumusețea lui.

Pentru că oricât de mulți oameni aș iubi,

Mama-i mamă, chiar și dincolo de moarte…

Întrebări inutile…

Crezi că am uitat?!

Nu uit niciodată, nici clipele frumoase, nici pe cele dureroase!

 

Crezi că te-am iertat?!

Iert, te mai iert. Uneori iert la infinit. Și chiar dacă aleg să plec, cândva, undeva, tot te iert. Dar asta nu înseamnă că revin mereu, acolo, lângă tine. Căci nu te pot lăsa la infinit, să comiți aceleași și-aceleași greșeli. Dacă tu nu te schimbi, ei bine, eu mă schimb. Și dacă ai de gând să fii același, chiar te rog. Dar nu lângă mine.

 

Crezi că nu mă doare?!

Ba mă doare, și despărțirea și distanța și neputința. Dar ce să fac?! Mai bine să suferim amândoi, nu pot suferi numai eu de fiecare dată. Am încredere că poate te vei învăța minte. Și poate că așa, următoarea femeie bună, vei știi să să o apreciezi. Dacă nu vei putea… înseamnă că sacrificiul meu a fost în zadar. Iar tu meriți așternuturile murdare în care dormi de-atâta amar de vreme.

 

Crezi că nu mi-e dor?!

Ba mi-e dor, și de tine și de noi. Dar ce să fac?! Unde să vin? De ce să mă întorc și mai ales la cine? La tine?! Crezi că meriți?! Crezi că va fi altfel?! Da va fi altfel, o altă împăcare dulce, care va dura trei zile, ca orice minune. Și-apoi vor urma alte clipe dureroase, poate și mai intense. Mi-e dor, dar nu mă las ghidată de dor. Mai bine îmi jupoi pielea decât s-o mai las pradă atingerii tale.

 

Crezi că n-aș vrea?!

Ba aș vrea, dar pentru ce? Și pentru cine?! Pentru tine, nu meriți, are cine să-ți încălzească patul și inima. Pentru mine?! Hai lasă că n-a murit nimeni din dragoste. Și n-o să mor nici eu de dor. Rezist cu stoicism. Mai bine așa, o viață de singurătate, decât lângă tine, și de fapt mai singură ca niciodată. Nu-ți pot purta de grijă la nesfârșit. Nu merge așa. Gelozia și egoismul meu sunt întemeiate.

 

Crezi că mi-e bine?!

Nu-mi este! Sau încerc să mă mint că-mi este. Dar mă țin tare, mă autosugestionez: mi-e bine, mi-e bine, mi-e bine. Și deja încep să cred că mi-e bine. Îți spun adio, nu mai răspund întrebărilor inutile. Mi-a fost de-ajuns. Am dat destul frâu liber inimii. Acum e timpul să mă întorc în viața mea, cea dinainte de tine. Cea fără tine, dar liniștită… 

Jocurile Foamei

2

Uitasem să vă spun, am terminat de citit acum vreo două săptămâni trilogia „Jocurile Foamei” de Suzanne Collins și am văzut și cele 2 filme apărute până în prezent. Ce să spun, vă recomand aceste cărți, iar filmele după ce citiți cărțile! De ce?! Pentru că la început, filmele ar părea o nebunie dacă nu ești familiarizat cu povestea. Cred că există cele mai mici diferențe între cărți și filme, dintre toate poveștile citite și văzute de mine, iar filmele nu fac altceva decât să întregească imaginile formate din lectura cărților.

Mi-au plăcut cărțile teeeribil de mult, mult de tot. Întreaga poveste este extrem de bine gândită și foarte captivantă. Cărțile sunt dinamice, pline de suspans, pline de acțiune, cu intrigi bine conturate, pline de întâmplări neașteptate, întorsături bruște menite să facă firul epic și mai savuros, iar deznodământul surprinzător. Cărțile sunt mult mai bune decât filmele, în primul rând personajele sunt construite mult mai frumos, atât fizic cât și psihic și sufletește; apoi, misterul care învăluie fiecare capitol, fiecare rând și fiecare întâmplare, este mult mai mare și mai accentuat. Consider că regizorul filmelor a făcut tot ce a putut, a surprins esența, oarecum, însă cărțile sunt o adevărată capodoperă.

Vă spun sincer, dacă nu aș fi citit cărțile înainte, filmele nu cred că mi-ar fi plăcut, nu cred că aș fi trecut de prima jumătate a primului film. În primul rând pentru că ritualul dinaintea Jocurilor Foamei este relatat pe repede înainte și cam alambicat. Te întrebi, de ce?! Filmul nu redă scopul ritualului dinaintea Jocurilor, nu ne face să înțelegem cultura celor din Capitoliu. M-aș fi întrebat, de ce peruci, de ce culori pestrițe, de ce haine extravagante?! Când în afara Capitoliului era o sărăcie lucie. Cărțile explică aceste detalii, filmele nu. În cărți lupta din inima sălbăticiei este relatată apoteotic, în filme… lasă puțin de dorit, mi-ar fi plăcut să se insiste mai mult pe talentele excepționale ale frumoasei Katniss. Iar Peeta, e cam prea nevolnic în filme, l-aș fi vrut mai activ, mai expresiv, mai complex, așa cum este în cărți.

Sunt diferențe dar și anumite completări minore între cărți și filme, cu toate acestea eu vă recomand cărțile din tot sufletul. Cred că este povestea care m-a impresionat cel mai mult în ultimii ani. Cineva spunea că „Jocurile Foamei” sunt genul de cărți pe care le citesc coafezele. Ei bine nu este așa, chiar sunt niște cărți de la care avem multe de învățat. Prin Jocurile Foamei înțelegem ce înseamnă altruismul, lupta pentru supraviețuire, noțiunea de suflet și viață, libertatea, speranța, iubirea, sacrificiul, supraviețuirea, pericolul, și adevărata esență a vieții. Toate acestea le găsiți și le puteți învăța din cărțile „Jocurile Foamei”. Aceste cărți instigă la gândire, la prețuirea vieții și a oamenilor pe care îi iubim.

            Să vă spun povestea Jocurilor Foamei?! Cred că nu are rost, vă sfătuiesc să cumpărați cărțile, le găsiți la reducere într-o mulțime de librării online, sau dacă totuși nu puteți să le cumpărați, le găsiți pe Scribd, gratuit. Aștept părerile voastre după ce citiți cărțile și vedeți filmele, merită. Lectură plăcută!

De la speranță la puterea exemplului…

    eveste.ro

         De curând am terminat de citit trilogia Jocurile Foamei de Suzanne Collins, ieri și astăzi am văzut și primele două filme, după primile două cărți. M-au impresionat, diferențele dintre cărți și filme sunt mici, infime. Deși cineva spunea că trilogia este genul acela de carți pe care le citesc coafezele, eu aș tinde să îl contrazic, povestea este redată exelent, cu o intrigă pe măsură. Este impresionant pentru că are la bază patru cuvinte puternice, importante pentru omenire: SPERANȚĂ, SOLIDARITATE, SACRIFICIU și LIBERTATE! Câți dintre noi găsim speranța în frică, câți reușim să mai fim uniți la vreme de revoltă, câți suntem în stare să ne sacrificăm pentru omenire sau pentru cineva drag?!

         Sacrificiul, mult mai puternic decât moartea. Speranța, mult mai puternică decât frica. Aceste puteri le avem în noi, sunt puternice, întăresc, fac minuni, dar câți dau frâu liber acestor puteri?! Tu te-ai sacrifica pentru cineva?! Ți-ai risca echilibrul și confortul pentru o speranță mai mică decât un fir de nisip și totuși, mai ardentă decât focul?! Răspunsul cred că este NU! În zilele noastre nu se mai sacrifică nimeni pentru nimeni. Deși, dacă privim în urmă, am făcut-o, ne-am sacrificat, ne-am revoltat și am luptat, în primul rând pentru LIBERTATE. Libertate fără de care nu ne-am mai simți oameni, ci animale captive și domesticite. Am fost cândva și noi închiși, ținuți în frâu prin foamete și frică, dar am luat frâiele și-am reușit să rupem lanțurile, eliberându-ne. Dacă acum este mai bine, nu știu. Nu am prins vremurile în care mâncarea era dată cu rația, în care munceam fără să reușim să agonisim nimic, în care ni se dădea apă, energie electrică și televiziune cu porția. Nu am prins, dar știu ce-au simțit părinții noștri, bunicii noștri, cei care au luptat și au devenit revoluționari. Revoluționarii care ne-au câștigat libertatea. Acum avem libertate de nu știm ce să facem cu ea, am depășit până și granițile ei nelimitate. Acele granițe încălcate care ne-au făcut de rușine, ne-am mocirlit și ne-am afundat în prostie. Înainte aveam un scop, acum nu-l mai avem. Profităm pur și simplu. De ce?! De tot!

        Fără speranță și cu libertate ce suntem?! Mulțime… oameni fără căpătâi, care pleacă de nicăieri și se îndreaptă spre nicăieri. Trăim, dar nu lăsăm nimic în urmă, puțini sunt cei care reușesc să creeze, să facă ceva, să lase ceva moștenire omenirii. Pentru că mai mult decât noi înșine, contează generațiile viitoare care ne vor urma. Generații pe care le putem inspira sau îi putem transforma în niște proști, încă dinainte de a se naște. Puterea exemplului, de asta avem nevoie. Fiecare dintre noi trebuie să-și dorească să fie un exemplu pentru celelalt. Doar așa vom evolua de la stadiul de mulțime, la oameni adevărați, făcuți din trup, suflet și rațiune. Foarte puțini au cele trei particularități, unii sunt din trup și suflet, alții numai din trup și rațiune. Lipsind o singură particularitate, destabilizăm echilibrul firesc. Ce bine ar fi dacă de mici i-am educa pe copii noștri să se îngrijească atât de trup, cât și de suflet și de minte. Doar așa vom deveni exemplu și vom realiza moștenirea lor. Și astfel îi vom răsplăti pe predecesorii noștri pentru libertatea pe care ne-au redobândit-o.

          SPERANȚĂ – SOLIDARITATE – SACRIFICIU – LIBERTATE – PUTEREA EXEMPLULUI!