Rafturi cu produse vechi

         În Parlament s-a propus zilele acestea un decret de lege prin care să oblige toți comercianții să amenajeze rafturi speciale cu produse vechi, unele chiar expirate, pe care să le ofere la prețuri foarte reduse. Acest demers a luat naștere tocmai pentru că au fost depistate numeroase magazine care vindeau produse expirate sau aproape expirate, la prețuri întregi, unele de-a dreptul colosale. O mulțime de agenți economici au scos de pe rafturi produsele cu termen de valabilitate depășit și au aplicat amenzi usturătoare.

       Dar credeți că ai noștri comercianți s-au învățat minte?! Deloc, ei continuă să lase la vânzare produsele expirate la preț întreg. Cică nu pot amenaja rafturi speciale, pentru că produsele se țin la temperaturi diferite fiecare și nu pot elibera 10 rafturi, pentru 10 produse diferite. Asta-i logica lor. Legea cu rafturile speciale pentru produsele expirate sau aproape expirate, urmează să fie votată zilele următoare în Parlament. Eu sper ca parlamentarii să voteze pentru. De ce?! Pentru că avem o grămadă de oameni săraci care s-ar bucura să cumpere produse aproape expirate, care mai țin încă vreo 3 zile. Cu bani puțini pot cumpăra mâncare cât de cât bunicică pentru a mânca o zi sau două.

          Sunt atâția bătrâni care adună mâncarea din gunoi pentru că nu au bani să-și cumpere. E, acea mâncare aproape expirată poate ajunge pe mesele oamenilor săraci, pe bani puțini. Așa comercianții nu ar mai lua amenzi, iar oamenii ar avea ce mânca. Decât să ne vândă mâncare expirată la prețuri întregi, uneori chiar exorbitante, mai bine să le scadă prețul la 20% din valoarea lor și aia e. Scapă de ea și nimeni nu are de suferit. Oricum dacă sunt prinși, toate produsele expirate sunt aruncate, deci tot pierd bani.

       Sunt curioasă cum se va vota până la urmă. Eu sper din tot sufletul că legea va fi aprobată și promulgată. Avem atât de mulți oameni săraci încât această măsură ar fi o faptă chiar bună. Săracii și bătrâni, în special, se vor bucura și vor profita de această nouă lege. Dacă tot nu li se oferă banii necesari pentru a trăi decent, măcar să le dea șansa să mănânce de pe o zi pe alta, chiar și mâncare aproape expirată. Nu vă gândiți că sunt nebună, nu vă gândiți că vreau ca oamenii să se îmbolnăvească. Dar știți și voi, conservăraia și carnea nu se expiră chiar la termen stabilit, mai țin câteva zile sau săptămâni dacă sunt ținute la temperaturi optime. Câți nu sunt care fac azi 100 de sarmale, mănâncă 50 și restul le bagă la congelator și le mai mănâncă peste două luni. În mod normal acele sarmale s-ar expira în câteva zile, dar la înghețat… ele se mențin proaspete… sau aproape proaspete. La mine în casă nu se practică această metodă, dar cunosc oameni care fac și acest lucru. Că sunt prevăzători, că țin la banii lor, nu știu. Nici mie nu îmi place și efectiv nu arunc mâncarea, dar prefer să fac puțină decât să o arunc.

       În fine, dacă tot prețurile se scumpesc la toate cele, sper să se adopte această lege. Și astfel să trăiască toată lumea. Greu cu economia țării…   

Tu simți sărbătorile?!

    A Cozy Christmas     

      A trecut și Sfântul Nicolae… copii cred că s-au bucurat cel mai tare… în fond ei simt cu adevărat spiritul sărbătorilor, ei sunt norocoșii. Pe unii dintre noi Moș Nicolae ne-a uitat, pe alții ne-a sărit, pe unii ne-a dezamăgit, pe unii i-a mulțumit… i-a bucurat și fericit. Anul acesta n-am simțit, ca în alți ani, că este sărbătoare, că vine Moșul… și mă uitam și eu la știri aseară, ca tot omul și după ce că eram supărată de-ale mele că maică-mea este în spital… a început Esca să mă înnebunească cu stocurile magazinelor de jucării care au fost epuizate de părinții disperați. Apoi a fost știrea în care un copil foarte sărac a primit acum ceva timp un laptop, iar de Moș Nicolae a mai primit unul… însă știind cum este să nu ai laptop dar să îți dorești din tot sufletul unul, i l-a dăruit altui copil sărac din satul său. M-a impresionat foarte tare, mai rar așa ceva. Alți părinți săraci nu i-ar fi dat voie să îl dăruiască, ar fi putut să îl vândă și cu acei bani să mănânce două luni, sau să își cumpere alte lucruri trebuincioase și importante… Câtă noblețe într-un singur copil, cât de multă bunătate și cu ce puritate a făcut cadou acel laptop prietenului său. Am zărit în ochii acelui copil adevărata bunătate divină și inocența neîntinată care este atât de neprețuit. Și-am ajuns la concluzia că mare dreptate are mama când spune că, dar din dar se face Rai. Fiți siguri de asta, orice oferi din suflet îți va fi răsplătit înzecit. Chiar de îți dai ultimul leu din buzunar unui nevoiaș, unui bolnav, Dumnezeu îți va trimite bani neașteptați, soluții neașteptate… în fine.

        Și când mă simțeam și eu bine și impresionată de știrea cu copilul darnic, hop altă știre care m-a tulburat fantastic. Au dat la știri despre familii sărace cu copii mulți care au primit și ei cadouri de la oameni de bine, fructe, dulciuri, câteva jucării. Copii mai mici nici nu recunoșteau bananele, nu știau ce sunt… dintre copilașii mai mari nu îndrăzneau să se apropie de cadouri, erau rușinați, nu știau ce înseamnă să primească ceva… nu știau să reacționeze, să se bucure. Mi s-a pus un nod greu în gât și parcă mă sufocam… mi-a fost tare milă de ei. Apoi au arătat niște copii la un orfelinat care au primit doar fructe… ce mult se bucurau acei copii la vederea merelor, bananelor și portocalelor. Alți copii care au de toate nu îi poți convinge să mănânce un fruct, în schimb bieții orfani s-au bucurat de parcă le fuseseră aduse cele mai de preț delicatese.

       M-am întristat foarte tare, mă durea inima la propriu… și eu în copilăria mea am avut perioade când nu primeam mare lucru de Craciun sau Sfântul Nicolae, mama îmi lua tot ceva care să îmi fie de folos… țin minte de un Crăciun, eu îmi doream tare mult o păpușă și am primit un penar și o portocală. Am fost tare dezamăgită… atunci n-am înțeles că mama nu putea mai mult… că nu avea posibilități de mai mult. Dar cu toate astea m-am arătat încântată ca să nu o întristez pe ea. N-am avut de fiecare dată brad, n-am avut de fiecare dată nu știu câte feluri de dulciuri… dar nu mi-a lipsit niciodată afecțiunea mamei mele. 

      Și stăteam și mă gândeam aseară, cât de mulți copii săraci sunt, cât de mulți copii triști care nici măcar nu îndrăznesc să viseze la venirea Moșului. Și dacă au ceva bun de mâncat de Craciun probabil că este tot ce contează. Sunt atât de mulți copii orfani care nu se pot bucura de căldura unei familii, care nu știu ce înseamnă mângâierea unei mame, care nu cunosc protecția și siguranța unui cămin stabil, care nu știu ce înseamnă o masă îmbelșugată, care n-au avut niciodată un brad de Craciun. Cât de mulți copii sunt pe străzi abandonați, în frig își duc traiul, mănăncă te-mir-ce, nu cunosc noțiunea timpului după sărbători ci după anotimpuri, copii singuri, triști, bătuți de oameni și de soartă. Și nu sunt doar copii, sunt mulți oameni nevoiași, fără case, săraci lipiți pământului… Și ce să mai vorbim de copii bolnavi, cu afecțiuni incurabile care tot ce își doresc este să fie sănătoși, să trăiască… să se poată bucura de copilăria lor, de viață… Trist… 😦

      Oare câți dintre noi conștientizăm partea aceasta crudă a vieții?!

      Scopul articolului meu nu este să vă indispun sau să vă întristez… deși sunt conștientă că oarecum vă ”ating”… nu vă fac morală, nu vă îndemn să mergeți la orfelinate, aziluri sau pe străzi ca să împărțiți hrană, dulciuri, fructe sau haine… vă cer însă să învățați să vă bucurați de sărbători, de adevăratul spirit al Crăciunului, să vedeți frumosul din lucrurile mărunte, să vă bucurați de părinții voștrii, de frații voștrii, de prietenii voștrii. Să fiți recunoscători că puteți merge, că vedeți, că auziți, că puteți vorbi, că puteți munci, că aveți ce pune pe masă, că aveți unde dormi, că aveți căldură, confort, că atâta lume vă iubește… fiți recunoscători pentru tot ce aveți, mult sau puțin… alții nu au deloc. Conștientizați-le munca părinților voștrii, apreciați-le sacrificiile, iubiți-i mult… inspirați magia sărbătorilor de iarnă.

      Sunt prea multe suflete care nu au nimic, Tu ai, ești binecuvântat!! Fii recunoscător pentru bunicii tăi, pentru mama ta, pentru tatăl tău, pentru frații tăi, pentru sănătatea ta și alor tăi, pentru bunurile tale materiale, pentru toată iubirea de care ai parte.

      Simte sărbătorile de iarnă dincolo de cadourile minunate pe care le aștepți, fii fericit că ești cu familia ta… ai ceea ce unii dintre noi nu îndrăznesc să viseze. Și dacă din puținul tău dai și nevoiașului de la colț de stradă înseamnă că ești un om cu adevărat și valoros, că ai înțeles spiritul sărbătorilor, că ai înțeles că nașterea Domnului înseamnă iubire și dăruire pentru aproape.

      Cu tristețe în suflet vă spun că nu mai simt Craciunul ca altă dată, ca atunci când aveam 10 ani și lemnele mocneau în sobă, sarmalele fierbeau de zor, cozonacii creșteau minunați în cuptor și mă bucuram atât de mult că am și eu brad și știam cu siguranță că va veni Moș Craciun. Ai mei făceau niște sacrificii pentru bradul și dulciurile mele, dar tare mai era frumos, minunat mirosea în casă… a lemne, a cetină de brad, a sarmale și cozonaci… nu mai simt ca atunci… pentru că mi-am pierdut inocența, însă tot iubesc Craciunul și încerc să profit de orice moment cu familia mea.

          Tu simți sărbătorile?!