#pebarbamea

#pebarbameaAm barbă, dar nu-s Conchita Wurst, sunt Alina, cunoscută drept Litere Stacojii. Sunt o femeie, o tipă care habar n-avea de unde vine și încotro se îndreaptă până a descoperit pasiunea pentru scris. Și deși n-am realizat prea mult lucruri în viața mea, datorită celor 4 copii ai mei, cele 4 bloguri, pot spune că sunt pe barba mea! Nu mi-a fost ușor să-mi dau seama ce-mi doresc în viață, nu visam la cai verzi pe pereți, dar nici la cariere extraordinare, știam doar că vreau să mă fac auzită. Îmi pare rău că n-am avut curajul să dau la facultatea de Jurnalism, jurnalismul mi-ar fi deschis mult mai multe oportunități, dar am descoperit bloggingul. Blogging care mi-a oferit tot ce n-aș fi crezut vreodată că o să am. În primul rând mi-am descoperit talentul pentru care am fost născută, scrisul. L-am cizelat, l-am modelat și remodelat până am învățat să dau gândurilor mele forma dorită. Și astăzi mă pot mândri că pot scrie oricum: literar, comercial, romantic, alambicat și oricum ar fi. Important este să-mi ascult instinctul, să-mi urmez gândul și să dau frâu liber ideilor. Pentru că ideile mele m-au făcut cunoscută în blogosferă, m-au făcut să ies din carapacea mea și m-au făcut auzită.

#pebarbamea3

        Astăzi am o voce, am puterea exprimării, tai și spânzur prin scris, creez frumosul, sunt propriul meu șef, sunt independentă, nimeni nu mă îngrădește și nimeni nu mă poate reduce la tăcere. Sunt ceea ce vreau să fiu și când îmi propun ceva, reușesc, pentru că sunt #pebarbamea și nimic nu mă sperie. Sunt liberă din toate punctele de vedere, prin intermediul blogului meu pot pleca oriunde, evadez fizic și psihic și ating orizonturi pe care în alte condiții nu aș fi reușit să le îmbrățișez. Sunt independentă din toate punctele de vedere, iar financiar nu mai duc de mult grija zilei de mâine.

#pebarbamea5

         Sinceră să fiu, n-aș fi crezut vreodată că gândurile au o așa mare putere. Când m-am apucat de blogging, acum doi ani și jumătate, credeam că blogul meu va fi un soi de jurnal electronic, credeam că nu mă va citi nimeni și că nu mă va remarca nimeni. Dar m-am gândit că blogul va fi terapia mea de recuperare pentru spirit și psihic și mi-am zis: „De ce, nu?! Hai să încerc”. Și-am încercat, și-am reușit și cu fiecare articol postat, statisticile privind cititorii mei creșteau și creșteau și creșteau. Până într-o zi, când mi-am dat seama că ale mele gânduri pot fi materializate în premii fabuloase. Și așa a fost. Am îndrăznit, am muncit, am perseverat, nu m-am dat bătută și nici nu m-am lăsat intimidată și am câștigat. Și nu un concurs, am câștigat o mulțime, de am atras asupra mea o ceată de hateri, care mă urmăresc și mă înjură pe la colțuri. Să fie sănătoși, eu îmi văd de drumul meu. Sunt mai bună decât ei!

#pebarbamea4

         Iar banul nu avusese niciodată importanță pentru mine. Risipeam banii pe toate nimicurile, pentru că nu-i munceam eu și pentru că nu le înțelegeam valoarea. Am ajuns să le înțeleg valoarea abia când am câștigat primii mei bănuți, nu vreți să știți ce fericire nemaipomenită am simțit. Atunci am știut că sunt pe drumul cel bun și că trebuie să continui. Mă întreb unde voi fi peste 10 ani… probabil voi avea un blog cu zeci de mii de unici, probabil că voi lucra pentru o revistă cunoscută, habar n-am, cert este că nu voi renunța niciodată la spațiul meu virtual. Pentru că site-urile mele sunt uneltele creației mele, puterea mea, nebunia mea, munca mea, pasiunea mea și oglindirea talentului meu. Fără blogurile mele aș fi nimeni, fără ele n-aș mai avea orientare și mintea nu mi-ar mai funcționa la capacitate maximă.

#pebarbamea1

      Însă totul a început de undeva. Norocul meu a fost mama mea. Eu nu m-am născut cu scrisul în sânge, nu este un talent nativ, ci unul dobândit. Când eram mică mama mă obliga să citesc, până am început să ador această îndeletnicire, lectura. Cititul m-a ajutat să scriu, cititul mi-a deschis mintea, mi-a îmbogățit vocabularul, m-a educat și m-a învățat să mă exprim. Cititul mi-a pus în mână condeiul scrisului. Și-am citit și-am tot citit până mi-am spus: „Vreau și eu să scriu” și-am scris și ce-a ieșit din mâna mea mi s-a părut uimitor. Dar în spatele articolelor câștigătoare a stat întotdeauna multă muncă, poate nopți nedormite, frământări și multe temeri. Întotdeauna mă tem să nu dau greș, pentru că mereu îmi doresc să fiu cea mai bună într-o competiție. Și deși mulți cred că tot ce-am câștigat până astăzi mi-a picat din cer, vă înșelați amarnic. Am muncit pentru tot ce am, mi-am sacrificat timpul, uneori și viața, pentru a atinge succesul. Și l-am atins în pași mărunți, nu în salturi mari.

#pebarbamea2

        Sunt pe barba mea, astăzi am tot ce-mi doresc, sunt pe cont propriu, mi-am găsit chemarea, o fructific și asta mă face fericită. Și deși unii mă privesc cu admirație, alții mă urăsc pe la colțuri, dar asta înseamnă să-ți urmezi visul, să mergi ÎNAINTE oricâți ți-ar spune nu poți, n-ai cum, n-ai șanse, nu e bine, nu-ți iese și-așa mai departe. Întotdeauna am fost pozitivă și mi-am zis: „încerc fie ce-o fi, pot, sunt capabilă, o să reușesc”! Și-am reușit! Așa trebuie să gândești și tu; tu, cel care ai un vis, dar care nu ai curajul necesar să-i dai frâu liber. Tu, cel care ai vrea, dar nu știi dacă poți. Tu, cel care ți-ai dori, dar ți-e teamă să încerci. Fă-o, încearcă, muncește, nu te lăsa, mergi înainte, sacrifică tot ce poți sacrifica și împlinește-ți visul! Dacă vrei, poți. Dacă îți dorești, reușești. Dacă muncești, n-ai cum să nu obții. Dacă îți vei urma visul, vei ieși din mulțime, vei fi un exemplu, vei ajunge sus și tot succesul este al tău! Fii #pebarbata! Se poate!

#pebarbamea6

        Cu acest articol particip la Campania „Fii pe barba ta!” inițiată de Philips. Și dacă nu știai, în această vară, Philips lansează provocarea „Fii pe barba ta!”, prin gama de produse Click & Style, două modele de aparate de îngrijire versatile, pentru orice stil. Mai multe detalii găsiţi pe site şi pe Facebook. Participă și tu la campania Philips și câștigă! Fii #pebarbata!

banner-campanie-pe-barba-ta

Mai sexi de atat…

        Îmi place când o femeie își cunoaște propriul trup, propriile atuuri, propriile calități și propria sexualitate. Și-mi place și mai mult când exploatează aceste lucruri prin dans. Ador oamenii care știu să danseze, cred că nu există modalitate de exprimare mai permisivă, decât dansul. Nici chiar scrisul nu ne pune atât de mult în valoare, așa cum o face dansul. Nici chiar scrisul nu ne lasă să ne arătăm oamenilor exact așa cum suntem, așa cum o face dansul. În dans nu există bariere, în scris da. Uneori ne temem sau nu vrem să dezvăluim totul, pe când în dans, nu există limite. Limbajul trupului vorbește de la sine, emoțiile ies prin toți porii, frumusețea se simte de la mii de kilometrii depărtare. Dacă în scris unii nu știu să se exprime sau alții o fac în maniere pe care nu le agreăm, în dans nu ai cum să rămâi nemișcat. În dans… nu ai cum să rămâi impasibil la niște mișcările care îți plac și care te fac să vibrezi. În dans ai impresia că mișcările sunt pentru tine, pentru a-ți scoate la iveală chiar și trăirile tale, ale privitorului, ale celui care deși nu dansează, simte.

       Și cum spuneam… nu cred că există femeie mai sexi decât cea care dansează. Nici chiar goală, femeia nu emană de atâta sexualitate, așa cum o face în dans, chiar și având o mulțime de haine pe ea. Când vezi o femeie care știe să danseze, vrând-nevrând te lași purtat de fantezia ei, o urmărești, o admir și pentru o secundă te îndrăgostești de ea. Cred că dansul este cea mai bună formă de a cuceri pe cineva. Indiferent că vorbim de un dansator sau o dansatoare, ei sunt mereu în centrul atenției, fructul copt râvnit de toată lumea. În valurile dansului suntem prinși fără să vrem…

        Va las un clip, tineresc, sper să vă placă. Fata a știut să iasă în evidență printre 4 bărbați, buni dansatori și ei! 🙂

Motivațional…

       Și uite așa constat că lumea s-a săturat de filosofie, de idei motivaționale și de sfaturi constructive. Adevărul este că la dat sfaturi suntem ași, dar la urmat sfaturi suntem vai de noi. Cu toate acestea, lumea s-a săturat de ele, de toate dulcegăriile ce par a fi fără rost. De ideile astea vândute și băgate pe gât gratis, despre cum să-ți transformi viața mizeră, într-una „belea”. 🙂 

      Și blogul meu se vrea a fi unul motivațional. Dar nu-mi iese. În cea mai mare parte, prin ceea ce scriu, mă consolez chiar pe mine. Simt ceva și mă încurajez singură. Dacă dă rezultate?! Dă! Pe mine mă ajută. Mă eliberez și parcă mă simt mai bine. 🙂  Credeți sau nu, și scrisul este o terapie. Dar când mă uit în urmă și văd toate inepțiile pe care le-am scris, parcă mă bufnește râsu-plânsul. 🙂  Uneori mă mir, alteori mă crucesc, dar de cele mai multe ori mă amuz. Îmi vine să râd de trăirile care m-au inspirat. Că de, nu-i lucru ușor să fii așa nebun cum sunt eu. Azi sunt veselă, mâine sunt tristă, poimâine apatică, răspoimânine indiferentă și tot așa. Nu-i ușor să fii schizofrenic fără acte. 🙂 

      Și da, și eu scriu chestii motivaționale, îmi place să cred că mai ajung la mine pe blog rătăciți în căutarea rețetei minune. Rătăciți, debusolați, oameni triști, persoane abătute, și vreau să îi ajut prin ceea ce scriu. Pe lângă mailurile cu colaborări, mai primesc și mailuri de mulțumire. Deși pare curios, din când în când oamenii îmi scriu și-mi mulțumesc spunându-mi că i-am ajutat, că i-am făcut să vadă altfel lucrurile, viața… propria soartă. Aceste mailuri sunt extrem de prețioase pentru mine. Pentru că deși nu-și fac simțită prezența pe blog, nu dau like și nu comentează, îmi scriu direc și-mi spun că i-am ajutat. Mă bucur că o pot face și mă bucur că nu scriu degeaba, numai pentru mine. În fond asta era ideea acestui blog.

        Deși m-am îndepărtat mult de esența blogului, încerc pe cât posibil să nu renunț la plăcerea de a-mi scrie gândurile și percepția despre viață. Deși uneori par cuvinte goale și idei fără sens, eu cred în ele și scriindu-le mă ajută. Și nu numai pe mine! Așa că lumea „normală” s-o fi săturat de articolele motivaționale care apar peste tot ca ciupercile după ploaie, însă cei ca mine, cu trăiri diverse, încercați de tot felul de probleme, își găsesc alinarea în aceste idei. Goale sau pline. Fiecare vede și crede ce vrea.

       Așa că dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu. 🙂 

Jocul ielelor în ipostază zilnică a eului

A sosit momentul optim pentru a vă recomanda unul dintre cele mai complexe bloguri, „Jocul ielelor în ipostază zilnică a eului”, sub semnătura iscusită a Lilianei Ștefan, sau Lolita cum o știm unii dintre noi în mediul online. Liliana nu este nouă în blogosferă, ba chiar este una dintre acele persoane care au reușit să își facă un nume în acest teritoriu frumos. Diferența dintre ea și mulți alții, printre care mă număr și eu, este că ea nu și-a promovat neapărat articolele, nici nu are nevoie, pe ea o recomandă talentul său inconfundabil. Jocul ielelor în ipostază zilnică a eului datează din 2009 și după cum vă dați seama, Liliana este una dintre veteranele cele mai de seamă ale blogging-ului. De obicei nu mulți sunt cei care rezistă peste ani, unii rămân fără inspirație, alții se plictisesc, unii își găsesc alte ocupații, alții privesc blogging-ul ca pe un hobby… scriu o dată la două săptămâni și cam atât. Dar nu și Liliana, Lolita noastră dragă și-a tratat blogul cu mult respect și conștiinciozitate… deși are o viață reală, spre deosebire de noi, cei care ne trăim viața mai  mult pe blog. 😀

        Eu una o admir pe Liliana, îmi place mult stilul ei, este implicată și devotată nu doar blogului, cât și cititorilor ei. Îmi place că nu și-a tratat blogul ca pe o afacere, se vede clar, după cum spune și ea, scrie din plăcere, scrie din pasiune, scrie din dragoste pentru viață, pentru frumos și pentru înțepepciune. Pe blog Liliana se relaxează, scrie despre dilemele existențiale cu care toți ne confruntăm la un moment dat, zbuciumul ei zilnic și al nostru, al tuturor, căutările sale proprii, bucuriile și tristețile sale, povești parfumate și duzinile prietenelor ei. Blogul său nu a fost conceput ca pe un jurnal unde ea să scrie vrute și nevrute, ci după cum mărturisește ea, pagina ei a fost concepută în primul rând din dorința de a interacționa cu cât  mai mulți semeni, cu acei oameni cu care ea este pe aceeași lungime de undă. Ea spune că a cunoscut oameni frumoși, și o cred pe cuvant pentru că și eu am cunoscut oameni deosebiți, activează pe grupuri minunate cum ar fi Duelul Minților, a participat la Miercurea fără Cuvinte a lui Carmen din Germania, la Life is Pictures a lui Costin Comba și este membră în Clubul Condeielor Parfumate inițiat de Mirela Pete, dar totodată mai scrie și pentru Duzinile din Psi Words inițiate de Camelia Sima. Tind să o admir, mă întreb oare când mai are timp și pentru o viață reală, pentru că știu că are o viață reală, este căsătorită, este familistă, femeie, om social… Liliana compune poezii, scrie eseuri, abordează teme filozofice și psihologice, scrie recenzii de carte, scrie despre stilul său de viață și și-ar dori să aibe timp numai pentru scris, să trăiască din asta… însă știm cu toții că nu se prea poate trăi din scris.

           Pentru Lolita scrisul este o meditație, o terapie, plăcere pură: „mă așez în fața calculatorului pentru a sta de vorbă cu mine însămi și pentru a-mi face o reevaluare a potențialului de reușită al blogului meu… Aș avea multe idei dar  majoritatea au fost abordate de altcineva, prin urmare voi încerca să fiu eu însămi, iar dacă o să-i placă cuiva să-mi spună… Viața aceasta care ne-a fost dăruită este mereu uimitoare și nu încetează să ne surprindă de fiecare dată, exact în momentul când ne așteptăm mai puțin… Pe parcursul ei, ca toți de altfel, am fost martor sau chiar actor la multe întâmplări mai mult sau mai puțin hilare. Din fiecare am învățat câte ceva și mi-am descoperit o altă latură a personalității mele care era acolo dintotdeauna, dar de a cărei existență nu aveam habar… Cândva doream să fiu psiholog. Atunci credeam că mi se potrivește această meserie, acum gândesc altfel. Fiecare meserie are frumusețea ei de necontestat, iar noi suntem cei care trebuie să o găsim. Dacă nu reușim să găsim Sfântul Graal, partea plină a paharului, și nu ne simțim bine în propria piele, atunci mai avem de explorat fețele noi ale vieții… Ideile ca și banii, nu sunt de fapt, în ultimă instanță, decât reprezentări ale avuției și instrument de schimb; și ambele se reflectă în stările de conștiință. Nici trupul nu mănâncă bani, nici sufletul nu se hrănește cu simple aparențe… Astfel, prefer să fiu stăpânul ideilor și nu sclavul lor.”

           Într-adevăr Lolita este stăpâna ideilor, stăpâna cuvintelor, stăpâna supremă a literelor, stăpâna exprimărilor… și reușește astfel să ne expună nouă, devoratorilor de frumos, stările sale, învățămintele sale, experiența sa de viață și astfel ne învață subtil, dar profund, ce este important în această viață, ne arată lucrurile cu adevărat frumoase și ce anume ar trebui noi să apreciem. Din punctul meu de vedere, Liliana este un filosof înțelept care vrea să facă lumea mai frumoasă și mai bună, mai ambițioasă, mai atentă la important.

          Vă recomand cu drag „Jocul ielelor în ipostaza zilnică a eului”…

Untitlednnnvv

 

P.S. Succes la SuperBlog 2013! Cât despre poză, nu am avut cum să „fur” nicio poză, așa că am făcut eu una, mi-am exersat talentul în Paint și PhotoScape, sper să nu te superi. 🙂

Petala Călătoare

   w560xh316_Romanii_in_Cartea_Recordurilor_de_Dragobete._Vezi_cum!_        

           Dragii mei, eu știam că păsările sunt călătoare, ei bine mai nou și petalele sunt călătoare. Însă mai precis avem în sânul nostru, în mijlocul acestei blogosfere minunate o Petală Călătoare de-a dreptul boemă, poetică și captivantă. Petala Călătoare este un blog pe care îl urmăresc cu drag, este un blogul Iulianei, universul ei, locul ei special unde poposește zilnic pentru a scrie din plăcere despre orice. Iuliana ne mărturisește despre scrierile ei că sunt uneori serioase, alteori ironice și de cele mai multe ori auto-ironice. Eu aș spune că Iuliana scrie pentru omul obișnuit, omul împovărat de mii de greutăți și griji, iar ea încearcă printr-un simplu gând, fotografie sau idee, să însenineze ziua celor care vin în trecere pe blogul ei. Dar știți ce se întâmplă când șezi pentru un moment pe frumoasa Petală Călătoare?! Se întâmplă să revii, inevitabil revii, pentru că știi că aici vei descoperi mereu o informație care să îți placă, care să îți descrețească fruntea, care să-ți arate că viața e frumoasă.

           Petala Călătoare este structurată pe mai multe categorii, de la diverse până la cărți, blogging, guest posturi, interviuri, ortodoxism, idei de vacanță și chiar culinar. Dintre toate culinar îmi face cel mai mult cu ochiul. În primul rând sunt o gurmandă, ador mâncarea făcută în casă, cu dragoste, din ingrediente naturale, ca la bunica acasă, iar faptul că Iuliana este o bucătăreasă desăvârșită mă face să o îndrăgesc și mai mult. Nu prea gătesc eu, deși simt bucătăria ca pe o artă, și cu admirație vă spun că Iuliana ne descrie în articolele sale culinare niște rețete care nu doar că ne fac să salivăm, dar sunt și foarte ușor de făcut; unele rețete sunt realizate din ingrediente ieftine, la îndemâna oricui, uneori chiar de criză, și asta mă face să cred că Iuliana este o femeie care apreciază viața, o înțelege și știe că nu tot ceea ce este ostentativ trebuie să fie și frumos. Îmi place că ea scrie pentru omul normal și-i oferă opțiuni simple și gustoase. Deși bloggingul nu este numai lapte și miere, ea face să pară totul firesc, scrisul vine de la sine pentru ea, inspirația la fel, iar minunatul văd că îl întâlnește la tot pasul.

          Vă recomand Petala Călătoare pentru toate scrierile personale și impersonle pe care le puteți citi și care sigur vă vor face să gândiți și să zâmbiți.

4124

De ce scriu?!

            scris

            De ce scriu?! Aceasta chiar că este o întrebare demnă de luat în considerare… mereu m-am întrebat. Și cum am văzut că un astfel de articol este publicat pe mai toate blogurile, am zis de ce să nu răspund și eu acestei întrebări.

            Scriu pentru că îmi place, dar nu mi-a plăcut dintotdeauna, în timpul școlii era un of pentru mine să scriu comentariile interminabile la Limba și Literatura Română. Mi-am zis pe vremea aceea că nu voi mai pune niciodată mână pe un stilou după terminarea liceului. Am zis eu așa, am copilărit încă un an după absolvirea bacalaureatului și m-am înscris la facultate. La facultate am scris cât pentru 12 ani de școală… o altă corvoadă pentru mine. Însă a început să-mi placă, am început să acumulez cunoștințe care îmi erau dragi și simțeam nevoia să le împărtășesc și altora. În cercul meu de prieteni nu prea puteam discuta despre ceea ce îmi plăcea mie mai mult… sunt niște suflete ancorate în prezent, iar eu, prea gânditoare pentru gustul lor. Am zis apoi să dau drumul unui blog, poate aveam să reușesc să mă fac auzită. Și am avut succes. Vorbele mele cântăreau, articolele mele erau citite și m-am gândit, acum știu de ce scriu.

          Îmi place să scriu pentru vocea puternică pe care mi-o conferă blogul meu, pentru oamenii care îmi citesc postările și pentru mine. Scrisul este pentru mine cea mai puternică formă de exprimare, el rămâne veșnic, este cea mai de preț moștenire. Scriu cu o pasiune nemaiîntâlnită, savurez fiecare cuvințel și fiecare text pe care îl scriu mă reprezintă, sunt părți din mine, părți din experiențele și cunoștințele mele și părți considerabile din sentimentele mele. Fiecare articol are miezul lui de adevăr și partea lui motivațională, încerc prin ceea ce scriu să schimb câte ceva în sufletele oamenilor. Poate că nu reușesc din prima, dar citind în mai multe locuri aceeași undă de adevăr și învățăminte, probabil că omul se va trezi într-un final și va schimba ceva în el.

          Prin articolele mele îmi dau seama de evoluția mea intelectuală și spirituală. Dacă acum 5 ani eram o tânără superficială și avidă după atenție și distracție, astăzi sunt total schimbată. Principiile mele s-au întors la 360 de grade. Defapt dacă înainte nu aveam cine știe ce principii, acum am. Valorile după care mă ghidez sunt bine conturate și s-a dezvoltat în mine o dorință imensă de a îndrepta tineretul spre căi mai bune, mai sigure și mai fericite.

        Scrisul este cea mai de preț moștenire pe care un om o poate lăsa în urma lui. Scriu pentru mine și scriu pentru voi, scriu pentru că scrisul este o terapie și pentru dezvoltarea mea este mai mult decât benefic.

       Citesc și scriu, sunt cele mai strașnice ocupații…

 

 scris..

 

 

Articol scris de Gheorghe Alina

1 an… deja?!

    

images         Chiar așa, a trecut un an deja?! Nu îmi vine să cred… mai ieri pășeam temătoare în blogosfera românească și mă temeam și de umbra mea. Aveam multe temeri… mă îndoiam de talentul meu, mă îndoiam de faptul că nu o să reușesc cu acest blog ceea ce îmi propusesem, mă temeam de critici, de gurile rele… de toată lumea. Dar în final, mi-am luat inima în dinți și-am zis, ce-o fi o fi… ce-am avut și ce-am pierdut?!

         Un lucru este cert, nu am avut nimic și totuși am avut numai de câștigat. Am pornit de la ideea că mă am numai pe mine, că n-ar strica să îmi scriu gândurile, să îmi testez talentul, să văd dacă am lipici la oameni și uite că am reușit. De bine de rău blogul meu este cât de cât cunoscut, am interacționat cu oameni de valoare, am cunoscut aprecierea… toate acestea m-au făcut să continui, să mă ambiționez și să scriu. Am descoperit că scrisul este cea mai de preț moștenire pe care un om o poate lăsa în urma lui.

       Vorbele se duc, se uită, însă scrisul rămâne. Este dovada vie că am existat, că exist, că respir, că sunt, cuget și contez! Mi-a intrat în sânge acest blog care la început părea doar un hobby.

Aici sunt eu, mă reprezintă… m-am schimbat în bine, m-am educat, m-am deșteptat, sunt mai înțeleaptă și mai deschisă… nu aș fi reușit dacă nu vă citeam pe voi, bloggerii de pretutindeni… cu fiecare articol postat, cu fiecare articol citit pe pagina voastră am schimbat ceva în mine… este o lume fascinantă de care nu mă mai satur.

       Am învățat atâtea lucruri pe care nu credeam vreodată că le voi asimila… sunt mândră de mine că am reușit și voi continua să văd până unde duce acest drum, care deși este muncit, roadele sunt cât se poate de dulci!

Îmi place să scriu, îmi place să vă citesc și sper ca peste 10 ani să fim tot aici… să ne citim cu bine… dar noi să fim poate mai mulți, mai înțelepți și mai realizați decât suntem azi…

       Anul meu a fost frumos, LA MULȚI ANI MIE!! La mulți ani, Litere Stacojii!

Vă pup!

gateau1an

Promovează BlogAwards și Allview te premiază!

Ce este Blogwards.ro?!

BlogAwards este un site care organizează campanii și concursuri pentru bloggerii talentați, cu greutate în scris, care știu să își pună în valoare ideile de geniu care se reflectă în paginile electronice.

Blogatu.ro în aceste campanii oferă premii tentante tuturor bloggerilor care participă la concursurile organizate. Ce trebuie să faci este să participi cu un articol de minim 250-300 de cuvinte în care să faci reclamă la un produs, un site, o gamă de produse, etc…. articolul trebuie să fie atractiv, convingător, veridic, astfel încât să îndemni cititorul să facă o vizită acelui site și poate chiar să cumpere ceva. Nu îți imagina că trebuie să scrii romane, sau să te încurci în detalii tehnice… sunt foarte apreciate acele articole creative, ingenioase, inovative, împletite frumos… să pui amprenta ta în el… astfel de articole au priză la organizatori și sponsori dar și la posibilii clienți.

De ce BlogAwards?!

De ce?! Este simplu! Premiile sunt tentante, de la gadgeturi, jucării, parfumuri, haine, vouchere sau chiar bani… depinde de concurs și de ce este dispus sponsorul să ofere. Tu poți alege pentru care din campanii să scrii, nu este musai să scrii pentru toate. Însă dacă ești perseverent și înveți să le scrii cum trebuie atunci este foarte probabil să câștigi mai des… Să știi că nici eu nu am câștigat din prima, la început articolele mele erau lipsite de nuanță, de culoare… dar încet, încet am învățat să scriu acest gen de advertoriale. În comparație cu alte site-uri care organizează campanii, BlogAwards are lunar până la 8-10 campanii… alte site-uri au mult mai puține. Iar premiile chiar se dau, ajung în perfectă siguranță în mâinile tale. Blogatu este serios și ține cont de părerea oricărui concurent, așadar dacă ceva nu îți convine îți poți spune părerea, iar Blogat va face tot ce este necesar pentru îmbunătățirea sistemului de campanii și concursuri pentru ca toată lumea să fie mulțumită.

         Dacă tot scrii de plăcere, dacă tot îți exprimi gândurile și cauți să schimbi ceva în mentalitatea românului, dacă tot îți expui arta literară… de ce să nu scrii și ceva care să îți aducă câștiguri reale. Oare tu n-ai nevoie de nimic?! De un telefon, de o tabletă, sau ți-ar plăcea un parfum dar nu ți-l permiți… BlogAwards ți le oferă pe toate cu prețul unui articol. Nimic în viața asta nu pică din cer… trebui să muncești pentru fiecare bănuț sau lucru pe care ți-l dorești, dar dacă tot ai talent în scris, de ce să nu participi la acest gen de campanii?! Eu zic că ar fi păcat să nu profiți. Și în plus, pe lângă premiile tentante, fiecare blogger este promovat prin link-uri și banere pe toate paginile BlogAwards și Blogatu.ro. Așadar devii cunoscut în blogosferă, câștigi cititori dar și premii reale.

Blogul meu a crescut fantastic în ultimele 3 luni de când particip la concursurile BlogAwards, am mult mai mulți cititor, am intrat într-o comunitate mare de bloggeri și am câștigat premii în valoare de 1000 de lei în ultimele 2 luni. Eu una sunt încântată. Pe tine te tentează?!

BlogAwards recunoaște talentul și creativitatea, le încurajează și le răsplătește!!

timthumb

Ce trebuie să faci?!

Mai sunt 2 zile până la încheierea unei super campanii. Allview.ro oferă numeroase premii în schimbul unui articol în care să promovezi site-ul BlogAwards și să spui ce produs Allview îți dorești și îți place. Un articol în care să îți îndemni cititorii blogului tău să participe la campaniile BlogAwards și să le prezinți cât mai atractiv site-ul BlogAwards… Nimic mai simplu, nu?! Premiile sunt:

  • Pentru locul 1 se oferă Tableta Speed City bloggerului care a promovat cel mai bine campaniile BlogAwards;
  • Pentru locurile 2, 3 și 4 sunt oferite câte un stick de memorie de 8 GB;
  • Iar pentru locurile 5-10 sunt oferite câte un banner 125×125 pixeli afișat pe toate paginile BlogAwards timp de o lună.

Cine este Allview?!

Allview este cel mai cunoscut producător român de electronice. Site-ul Allview este unul dotat cu de toate, tablete PC, notebook-uri, telefoane, GPS-uri și accesorii cu o rețea de distribuție atât în România cât și în Moldova, Germania și Olanda. Super, nu?! Și unde mai pui că prețurile sunt foarte accesibile pentru orice tip de buget, pentru gustul oricărui cumpărător. Nu ai cum să nu găsești ce îți place și îți dorești.

Cel mai mult de la Allview  îmi place Tableta Speed City care este este foarte, foarte ieftină, foarte drăguță, cochetă, subțirică, cu un design portabil. Tableta folosește cel mai recent sistem de operare Android cu un timp de răspuns și de tranziție între ecrane mult mai rapid, o încărcare rapidă a aplicațiilor, o pornire promtă; acceptă numeroase formate de filme… cinefilii se pot bucura de filme Full HD. Are preinstalată aplicația Bitdefender Security premium cu trial key pentru 90 de zile. Poți comunica plăcut cu numeroasele modalități de comunicare utilizând camera frontală și aplicațiile dedicate apelurilor video. Iar pentru amatorii de social media, speed City se poate dovedi un produs excelent. Așa că poți sta conectat pe facebook, yahoo, skype, twitter, google plus, toate rețelele de socializare. Așa că te poți bucura de navigare web fără limite. Conectându-ți căștile poți asculta melodiile preferate, îți poți descărca jocurile preferate… de plictisit nu ai cum să te plictisești cu o astfel de tabletă. Indiferent că ești un player înrăit, blogger, cinefil, înnebunit după muzică sau pur și simplu să te recreezi.

         De ce îmi doresc această tabletă? Pentru că calculatorul meu suferă deja destul de mult… merge mai greu ca un bătrân măcinat de artroze și deja nu mai face față noilor tehnologii… vreau să mă dezvolt mult mai mult ca blogger, să pot scrie în orice moment îmi vine inspirația și să nu mai fiu deranjată de gâjâitul enervant al unității calculatorului; îmi place să citesc și nu îmi permit să îmi cumpăr toate cărțile pe care mi l-aș dori așa că le citesc pe internet, iar cu tableta mi-ar fi mult mai ușor să stau comod în patul meu. Îmi place să învăț, să ascult muzică să interacționez cu lumea pe site-urile de socializare iar Tableta Allview Speed City mi-ar fi un real ajutor. Toată lumea își dorește o tabletă, este noua febră a anului 2013, dar puțini dintre noi ne-o putem achiziționa.

Foarte important!!

Dacă te hotărăști să fii unul din bloggerii inteligenți care participă la campaniile BlogAwards dar mai ales la campania pentru o Tableta Speed City de la Allview, atunci am marea rugăminte la tine ca în finalul articolului să precizezi sursa articolului de unde ai aflat de această campanie cu o frază de tipul: ”Am aflat de această campanie BlogAwards din acest ARTICOL de pe Litere Stacojii”.

Este foarte important să precizezi sursa articolului tău, astfel te califici în cursa pentru o Tableta Speed City și îți sporești șansele de câștig.

Fii fanul campaniilor BlogAwards și te vei număra printre norocoșii câștigători!

Succes!

Eu am aflat de această campanie de la Blogatu!

Fii fericit!

         

       N-am înțeles niciodată și nici nu cred că voi înțelege vreodată de ce unii oameni își așează o dragoste pierdută pe un piedestal. De ce aleg să idealizeze acea iubire apusă și o păstrează în suflet ca pe un reper de referință în viața lor. Ca și cum acea persoană, care totuși a decis să vă părăsească, a fost perfecțiunea întruchipată. Ca și cum o altă iubire, cu altcineva, nu ar mai putea fi posibilă. Nu înțeleg de ce trebuie să idealizezi ceva ce nu mai ai… și mai ales de ce alegi să suferi în loc sa accepți că n-a mers și că cel mai bine ar fi să uiți. Adevărat că o iubire pe care tu o consideri reală, împărtășită, nu o poți uita de pe o zi pe alta, dar oare dezamăgirea că te-a părăsit, toate greșelile pe care ți le-a făcut și tot răul gratuit pe care poate nu-l meritai, astea toate nu te fac să te scârbești?! Și apoi să spui STOP?! Ce rost are să te încăpățânezi într-o speranță că poate acea persoană se va răzgândi, sau poate va realiza cât de mult valorezi, sau că poate îți va duce dorul… că poate plânge și el/ea după tine, că poate se gândește la tine așa cum te gândești tu la el/ea, sau că poate s-a rătăcit de tine și se va întoarce cândva. N-are rost să te amăgești, dacă în timpul relației n-a ajuns să te cunoască la adevărata ta valoare, dacă n-a ajuns să te iubească așa cum meriți și să te accepte cu toate defectele tale, cu calitățile tale, cu responsabilitățile și atribuțiile tale, cu neajunsurile sau din contră cu prosperitatea ta… atunci înseamnă că acea persoană nu te merită. Nu merită să îți mai pierzi timpul, iubind-o, adorând-o, adulând-o și ridicând-o în slăvi. Revino-ți! Conștientizează că nu te merită! Pune în balanță bunele și relele și alege să te remontezi spre fericire! Lasă iluzia și trăiește relitatea.

               Meriți și tu să fii fericit, să fii iubit, să ai tot ce îți dorești… chiar dacă tu poate ești de vină că iubirea ta apusă s-a risipit… poate că da… însă nu te vei pedepsi la nesfârșit că ai pierdut o persoană din vina ta. Poate acea femeie sau acel bărbat merita toată osteneala din partea ta, dar i-ai greșit, sub slăbiciunea unor ispite, ai cedat în niște greșeli și i-ai făcut rău. Dar gândește-te dacă acea persoană n-a avut puterea să te ierte și să înțeleagă ce se întâmpla cu tine când i-ai greșit, dacă n-a înțeles că sunt niște greșeli pe care nu le-ai mai repeta nici în ruptul capului, atunci ce rost mai are să te complici?! Poate așa a fost să fie, poate așa a vrut Dumnezeu. Tu nu erai pentru el și ea nu era pentru tine…

                Și undeva acolo adevăratul tău suflet pereche te așteaptă să vă întâlniți, visați unul la altul, deja vă iubiți însă încă nu vă cunoașteți. Ai răbdare, va veni în viața ta atunci când te vei aștepta mai puțin. Te va surprinde, te vei minuna cât de bine vă completați, cât de bine vă înțelegeți. Vei vedea ce extraordinar este să ți se răspundă cu acceași putere cu care iubești tu. Să te înțeleagă, să empatizeze cu tine, să rezonați ca și cum ați fi o singură ființă.

               Dar ca să iubești din nou și să-ți întâlnești jumătatea, trebuie să îți dai voie să fii fericit, să alegi să iubești din nou, să îți vindeci rănile trecutului și al relațiilor eșuate, să te ierți și să te accepți cu bune și cu rele. Ar fi bine ca înainte de începerea unei alte relații să te analizezi puțin, să vezi unde greșești tu în viața de cuplu și să încerci să schimbi în tine acele aspecte care nu îți plac la tine… și ai constatat că și pe ceilalți îi deranjează la tine aceleași lucruri sau din contră, defecte sau obiceiuri proaste pe care înainte nu le conștientizai. Trebuie să înțelegi că toți suntem oameni, greșim, avem defecte, vicii, fetișuri, dar totodată avem și puterea de a ne schimba în niște oameni de bine, de toată isprava.

             Dacă vei alege ca partener singurătatea, tristețea și melancolia în detrimetul puterii și fericirii atunci fii sigur ca vei rămâne un nefericit. Nimeni nu va veni să te tragă de mânecă să te scoată din depresie dacă tu nu vrei să te remontezi, daca tu alegi să simți durere, dar totuși să simți… decât să ai răbdare și să lupți pentru ceea ce te face fericit. Adevărat că și durerea îți dă senzația că încă ești viu, că traiești, ai o certitudine în viața ta, însă acesta nu este trai. Omul este menit să se descopere pe sine, să fie fericit, să se întoarcă la divinitate. Iar Dumnezeu ce înseamnă în fond?! Iubire, adevăr, lumină, pace, bună-înțelegere. Nu suntem făcuți să rămânem singuri, așadar luptă omule bun pentru tine, pentru fericirea ta. Nimeni nu va lupta pentru tine, nimeni nu-și va asuma riscuri pentru tine și nimeni nu va iubi și simți în locul tău.

             Am convingerea că dacă te eliberezi de trecut și trăiești în pași prezenți și-ți vei vizualiza viitorul în mintea ta, vei reuși. Însă vizualizează-ți un viitor luminos, cu ceea ce te mulțumește și-ți dorești să obții. Și dacă vei pune în aplicare planurile de viitor, cu pași mici, dar siguri… dacă vei căuta și aplica soluții reale, ele se vor materializa sub înfățișarea reușitei tale.

Nu te încleșta în trecut și în suferință, dă un pic sensibilitatea la o parte și privește cu ochiul rațiunii tot ce ți s-a întâmplat și de ce ți-a fost scris să fii părăsit, sau de ce acea relație s-a sfârșit și vei înțelege, vei vedea adevăratul motiv pentru care n-a fost să fie.

              Oricum… ca să înțeleagă toată lumea, omul este făcut să iubească de mai multe ori în viață, este posibil să întâlnești mai multe persoane minunate de-alungul vremii care îți vor stârni iubirea… și dacă se termină, asta e, a meritat. Ai trăit, ai acumulat experiență, ai schimbat ceva în tine, în natura firii tale. Fiecare om întâlnit de noi va schimba ceva în fiecare, şi datorită lor devenim ceea ce trebuie să fim, ce ne-a fost hărăzit. Însă Dumnezeu nu ne-a creat să fim răi, frustrați, triști… amărâți și nefericiți. Nu da vina pe x și pe y ca ai devenit nesigur, rău, mincinos, trist, nefericit sau mai știu eu cum… tu ai ales așa. Mai ușor este să dai vina pe alții decât să-ți păstrezi bunătatea în suflet.

              Chiar și cei cărora li s-au stins soțiile, soții, iubitele, iubiții… știu că poate nu sunt în măsură să dau sfaturi, însă încercați să păstrați în suflet amintirile frumoase, imaginea vie a persoanei iubite, respectați perioada voastră de doliu, permiteți-vă să plângeți, să vă doară însă după un timp reveniți-vă. Trăiște-ți viața omule frumos, sunt convinsă că cel care s-a stins ar vrea să te știe fericit, liber, dornic de iubire. Cred că lacrimile îi apasă pe cei trecuți în nefiinţă… Fiecare om are nevoie de o perioadă de doliu în care să își plângă durerea și să se obișnuiască cu pierderea, timpul în care fiecare își revine este relativ și variat… unii își revin mai greu, alții mai ușor, dar trebuie să te aduni… să te aduni bucățică cu bucățică până ce vei simți că ești din nou un om întreg! Dacă vei alege să faci din suferința pierderii cuiva drag, un scop în viață, gândește-te cât îl/o durea să te vadă plângând… gândește-te cât suferință și neliniște provoci.

             Viața asta este prea scurtă ca să renunțăm la iubire și la tot ce ne aduce bucurie. Nu lăsa ca o iubire apusă să îți eșueze tot restul vieții. În tine stă o putere de nebănuit! Poți și ai resurse să fii fericit. Din șase miliarde de oameni câți are globul, fii sigur că ai și tu sufletul tău pereche care te așteaptă.

             Curaj oameni buni!!!

             Vreau să văd în jurul meu mai mulți oameni bucuroși, cupluri fericite de mână pe stradă, fețe cu adevărat vesele, oameni deciși să trăiască cum le place… Și într-o lume în care toată lumea deține câte un blog, într-o lume deschisă atât de mult spre arta scrisului, vreau să citesc mai des despre partea frumoasă a vieții. Încercați să vedeți lumina din oameni și din întâmplările din viața voastră și nu întunericul din tot! 

 

 

                            Articol scris de Gheorghe Alina