Don’t give a fuck

ae8cde84e7f0cef64f082b83c4b80942

Nu sunt prea multe de zi… cert este un lucru: nu-mi plac oamenii orbi – adică aceia care deși văd, aleg să nu vadă. Obișnuiesc să investesc sentiment, speranță și timp în oameni cu care nu rezonez. Sau o fac, dar nu la modul emoțional. Pe scurt – mă îndrăgostesc de cine nu trebuie. Și atunci ce e de făcut?! Latura mea rațională îmi spune să mă duc o mie de ani, să nu mai aștept pentru că nu am ce. Latura mea sensibilă mă îndeamnă să încerc, să lupt și să sper. Practic mă las păcălită de propria mea percepție. Văd lucruri care nu sunt, sesisez semnale care de fapt nu există și dacă există, sunt nevinovate, nimic idilic. Cu toate acestea, mă îndrăgostesc de o himeră, de ceva ce eu îmi imaginez că este. Mă încăpățânez, lupt, dau tot ce am mai bun, mă străduiesc să cuceresc și când colo – el nu dă nici 2 lei pe strădaniile mele. Și atunci, vine o vreme când îmi ating limita și plec. Aleg să nu-mi mai pese, îmi bag „ceva”, îmi mut gândul, îmi nimicesc orice sentiment, arunc dorul ca pe o cârpă uzată și mă vindec de obsesie.

Daaaarrr… NIMIC NU ESTE ÎNTÂMPLĂTOR. Când reușesc să mă vindec, specimenul încearcă să mă întoarcă din drum. Dar este prea târziu, în acel moment nu mai dau eu doi lei pe ceea ce vrea el. Odată ce vălul mi s-a luat de pe ochi, încep să văd și defectele și neajunsurile și tot. Și atunci… după ce m-am vindecat de orbire și „idealul” nu mai este atât de „ideal”, nimic nu mă mai face să mă întorc din drum. Dacă nu m-ai vrut atunci când eram gata să mă dăruiesc, atunci devine prea târziu. Și răbdarea mea are o limită. Nu pot să sper la infinit, n-am timp, n-am vreme, n-am chef și cel mai bine este… să te duci tu o mie de ani acum!

Concluzia: Don’t be mad because i don’t give a fuck. Be mad because i once did, and you were to blind to see. 🙂

Foc si pasiune…

        Sunt femeie… sunt femeie cochetă și îmi place să fiu tot timpul pusă la punct. Părul trebuie să-mi strălucească întotdeauna ca o oglindă în soare, tenul trebuie să-mi fie impecabil, hainele mereu aranjate cu gust și unghiile tot timpul curate și vopsite. De fiecare dată când am o întâlnire romantică, îmi vopsesc unghiile cu un roșu sângeriu. Roșul unghiilor îmi conferă acea siguranță de care am nevoie. Cu unghiile roșii mă simt sexy, frumoasă și seducătoare. Unghiile seduc și ele, nu doar femeia, machiajul și o rochie sexy. Bărbații știu despre ce vorbesc, ei știu cât de importante sunt unghiile atunci când atingerile încep să iasă de sub matca lor ascunsă. Ce bărbat nu este stârnită de o manechiură profesională și de o ojă roșie?! Cine poate rezista unor unghii roșii? Nimeni! Sunt sigură!

   unghii false gel    Personalitatea mea se va reflecta întotdeauna pe unghiile mele. Vrei să vezi dacă sunt veselă? Vrei să vezi dacă mă apasă o greutate pe suflet? Uită-te la unghiile mele și vei ști exact ce se petrece în inima mea. Când sunt îndrăgostită am unghiile roz, când vreau să fiu seducătoare le port roșii, când vreau să ating succesul sunt albastre, când mă simt împăcată  și echilibrată le fac verzi, când sunt tristă sunt negre și când mă simt inocentă le fac albe, când mă simt înțeleaptă le fac galbene și tot așa… unghiile sunt oglinda stărilor mele.

       Iar când trebuie să onorez câte un eveniment special, îmi pun unghii false gel. Unghiuțele mele sunt firave, nu le pot lăsa prea lungi, se rup numaidecât. Și trebuie să recunoaștem, unghiile lungi sunt sexy, lungesc mâinile și fac din femeia respectivă o prezență de neuitat. Sunt fumătoare, nu vreți să știți câtă senzualitate eman când fumez… când țin între degete o țigară lungă. Țigară pe care o accesorizez întotdeauna cu unghiile mele lungi și aprinse. Sunt momente când prin sângele mele curge foc și am noroc cu salonul White Nails care îmi va pune întotdeauna niște unghii false cu gel, rotunjite și ascuțite a la Rihanna, cu văpăi aprinse pe ele. În acele momente simt că sunt o felină, gata de a cuceri lumea, de a îngenunchia orice bărbat dornic să fie iubit.

      Dansul mâinilor și al ochilor este cea mai puternică armă pe care o dețin. Nimeni nu poate rezista unor gesturi tandre făcute din mâini, mâini cu unghii lungi, pline de foc, și o fluturare suavă de gene. Poate rezista cineva? Nu! Pasiunea se reflectă în unghii, viața se reflectă în unghii, trăirea se reflectă în unghii, sentimentul se reflectă în unghii, eu mă reflect în unghiile mele!

      Nimic nu este întâmplător la mine… nimic… cu atât mai puțin unghiile, cele care îmi înseninează fiecare zi… cele mare îmi amintesc în fiecare zi că viața este frumoasă și merită trăită la intensitate maximă. Unghiile îmi strigă în fiecare dimineață: carpe diem, Alina, carpe diem! Iubește și râzi! Iubește-te și iubește-i pe ceilalți! Nu te sfii să simți! Nu te sfii să îndrăznești!

white nails

Lupi hămesiți

animale.ro

Undeva într-o lume pierdută,

Se află un suflet care și-ar da viața pentru iubire.

Dar nu orice iubire, ci una sinceră și trainică,

Aidoma unei flori parfumate de mai.

Rătăcind într-un pahar cu vise,

Sufletul își face curaj să iubească,

Dar pe cine? Cui să se dăruiască?

Când dincolo de granițele ținutului

Sunt numai lupi hămesiți, gata să sfâșie

Până și cea mai mică fărâmă de viață.

Ei n-au nevoie de sinceritate și sentiment,

Vor carne crudă, din care să-și hrănească

Trupurile împietrite în sălbăticie.

Ar mușca din bietul suflet fără urmă de ezitare,

L-ar sfâșia în mii de bucăți, l-ar devora

Până la ultima suflare de viață.

Căci sângele cald și dulce al sufletului,

Dau lupilor energie și tinerețe.

Dar sufletul s-ar aventura în sălbăticie,

Sperând să descopere, acolo undeva, un lup alfa,

Un lup diferit de toți ceilalți,

Care să zărească dincolo de singurătatea sufletului

Acea lumină demnă a iubirii.

Sufletul râvnește la dragostea lupului alfa,

Îl vrea pentru eternitate… acum și pururi,

Întru nemurirea inimilor lor…

Un vis, de fapt o neîmplinire

 fantasy-cool-wallpaper-dream-array-wallwuzz-hd-wallpaper-5410       

       Ce sentiment ciudat mă încearcă… îmi place să visez, visez frecvent în timpul nopții și visez mereu cu ochii deschiși la vreme de zi. Dar cel mai neplăcut mi se pare când mă trezesc din somn după un vis minunat, un vis din acela în care retrăiesc un sentiment pe care l-am obligat cu timpul să adoarmă. În care revăd o persoană care cu ceva timp în urmă îmi era atât de dragă… nu am chemat acea himeră în vis, nici măcar nu m-am gândit, dar la un interval de timp tot apare și reapare ca să îmi facă ziua ce urmează ușor plăcută dar cu un gust amar. Dulce-amărui e visul ce-mi rămâne în minte, dulce-amăruie e și amintirea vremurilor apuse. Și mi se pare atât de dureros când mă trezesc și realizez că visul a fost vis, că realitatea este alta și că nimic pe lumea aceasta nu va preschimba fermecătorul vis în realitate. 

       În vis m-am bucurat de prezența ta, de mirosul tău, puțin din atingerea palmei tale, dar cel mai mult m-a fericit imaginea ta. Să te revăd cu ochii, cu ochii minții și ai sufletului a fost atât de încântător… să cred că visul nu e vis, ci este realitate mi-a adus mai multă satisfacție decât aș fi sperat vreodată. În vis, vrei nu vrei, ai fost numai al meu, numai noi doi și liniștea ce ne înconjura. Fără cuvinte, fără atingeri, doar prezența noastră prea plină, mai grăitoare decât 1000 de fapte și cuvinte. Și acum simt în sinea mea parfumul tău, părea atât de real, atât de viu și de intens, încât pentru un moment am jurat că este adevărat. Îți simțeam respirația, vedeam cum pieptul ți se umple de aer, vedeam cum se eliberează ușor. Cu palma ți-am atins ușor carnea, erai atât de cald și ți-am simțit bătăile inimii care zburdau frenetic sub podul mâinii mele. Visul acesta a fost imaginea unei posibilități, îmi dau seama că așa ar fi putut să arate prezentul, dar nu a fost să fie. Așa de fericită aș fi putut fi, dar nu a fost să fie. Aș fi putut trăi așa o veșnicie, dar nu a fost să fie. N-aș mai fi vrut să mă trezesc, dar dimineața a sosit cu repeziciunea unei clipe… și m-am trezit din somn buimacă, răvășită și oarecum dezamăgită cu tine în gând, cu visul în minte ca și cum am pierdut din nou, ca și cum ruptura s-a produs din nou, ca și cum toate frustrările, durerile și lacrimile ar fi din nou vii și prezente.

        Probabil că astăzi o să am o zi de agonie, o umbră îmi întunecă mintea, o menghină îmi strânge inima, dar va veni din nou noaptea și știu că nu voi mai visa prea curând și nu o să mă mai gândesc la nimic și liniștea se va așterne iarăși. Și atunci când voi crede din nou că am uitat, tu iarăși îmi vei bântui somnul și îmi vei readuce acea stare care nu mă lasă să uit, dar pe care o oblig să adoarmă somnul de veci. Un cerc viciuos, vis apoi realitate, fericire apoi dezamăgire, prezență apoi absență… sentimente antagonice, unele pe timp de noapte altele pe timp de zi…

        Un vis, un moment, o clipă, o încântare… de fapt o neîmplinire.

Limb…

1248891-bigthumbnail

Nu iubesc, însă iubesc ideea de iubire…
cred în dragoste, o recunosc…
dar e atât de greu de-ntreţinut iubirea…
nu sunt nici măcar îndrăgostită, dar ador sentimentul propriu-zis…
nu simt durere, nici dezolanţă, totuşi mă simt pustiită…
mi-e bine şi aşa, totuşi mai completă m-aş simţi în doi…
nu sunt nici tristă, dar nici fericită…
trăiesc între agonie şi extaz,
nu-i nici Rai, nici Iad… un fel de Purgatoriu pământesc.
Nu plâng, dar deplâng în sine acea singurătate acută…
Aş atinge un suflet, m-aş amprenta într-un destin,
m-aş arunca în eterul iubirii, însă trebuie să mă vrea şi ea pe mine…
căci de un timp îndelungat mă ocoleşte…

Vers liber scris de Gheorghe Alina