Nu cred în sinceritate

Nu cred în sinceritate

Sinceritatea cucerește orice inimă, deschide orice suflet, smulge câte un zâmbet, creează încredere. Sinceritatea surprinde și bucură pe fiecare… apropie!

Dacă facem referire la dragostea dintre un bărbat și o femeie, nu cred sub nicio formă în acest citat. Sinceritatea este esențială în familie, între doi prieteni și în afaceri; dar în dragoste… sinceritatea este un cuțit cu două tăișuri, mai ales atunci când cei doi îndrăgostiți sunt la început de drum sau unul din ei nu prea iubește.

Cuvintele sunt puternice. Cuvintele sunt periculoase. Este un lucru știut de toată lumea faptul că bărbații se implică mai greu și fug de responsabilități. Dacă ești la început de drum cu un bărbat și te apuci să-i torni tot ce simți pentru el și-i povestești toate temerice, complexele, slăbiciunile și nefericirile tale, există riscul de a-l speria. Sau dacă nu îl sperii, atunci îi acorzi asupra ta mai multă putere decât ar trebui să aibă. Cunoscându-ți orice gând și vulnerabilitate, va ști cum să te manipuleze. Și să te ferească Dumnezeu să dai peste un escroc sentimental. Dacă dai peste un astfel de specimen, atunci o să te facă „franjuri”. Te va manipula până când își va atinge scopul. Și-odată atins scopul, se va evapora din peisaj. Iar tu vei rămâne singură și mai nefericită decât înainte de a-l cunoaște.

Sinceritatea este baza unei relații solide. Atunci când partenerii se bucură de o dragoste împărtășită, se înțeleg, sunt pe aceeași lungime de undă și amândoi sunt dispuși să ofere, atunci da, sinceritatea este importantă. Însă până când acea relație se consolidează și au fost demonstrate toate dovezile seriozității, cuvinte nu ar trebui să spună niciodată totul. Sunt de părere că dragostea trebuie oferită cu lingurița. Dacă oferi mult de la început, există riscul de a sufoca partenerul și de a-l pune pe fugă înainte de vreme.

Uneori cuvintele se întorc împotriva noastră. Este foarte bine să spui ce ai de spus, însă nu este bine să faci din declarațiile tale o armă pentru celălalt. Când dezvălui totul, este ca și cum te-ai dezbrăca de toate hainele în mijlocul unei mulțimi de bărbați. Cine te asigură că nu vei fi molestată sau hărțuită? Nimeni! Hainele se dau jos numai dacă acel bărbat merită, la fel și mărturisirile ar trebui făcute numai după ce omul de lângă tine și-a dovedit meritul de a te avea.

Totul se face pas cu pas. Sinceritatea are un rol bine definit. Însă nu de la început. Nu te îndemn să minți, te îndemn să spui atât cât trebuie. Să fii șireată, dacă vrei să-i spunem așa. Fiind evazivă, îi vei stârni curiozitatea și-atunci, toate atuurile sunt de partea ta. Fă-l să merite sinceritatea și mărturisirile tale. Nu i le oferi gratuit pentru că s-ar putea să nu știe ce să facă cu ele sau din contră, le-ar putea folosi împotriva ta! 🙂

Be smart!

Ești frumusețe nemărginită

viseeeee.bule.ro

Ai nestemate în priviri,

Și cât de bine îți mai stă.

Smaraldul ochilor tăi,

Se potrivesc perfect buclelor aurii.

Dacă n-aș ști că-s smaralde,

Aș crede că ai diamante-n loc de ochii,

Atât de tare-ți strălucesc,

Și-atât de mult te luminează,

Încât orice privire-ai arunca,

Îmi pare parcă de ai scânteia

Văpăi întregi și pasionale de iubire.

Ai sufletul cald de-atâta sinceritate,

Obraji-ți sunt plini de afecțiune.

Ești de o frumusețe nemărginită,

Orice splendoare piere în preajma ta.

Și nicio lacrimă n-ar trebui să-ți pângărească fața,

Orice durere ar fi prea mult pentru ființa ta.

Doar pentru că ești bunătatea-ntruchipată

Și n-ai în tine nicio urmă de urât.

Virtuțile îți sunt veșminte,

Calitățile îți sunt podoabe,

Faptele tale bune stau mărturie.

Ai viața veșnică-nainte,

Ai nemurirea la picioare,

Căci niciun om atât de bun ca tine

Nu moare, nici nu ofilește-n viață.

Lasă-mă să-ți ating obrazul,

Să simt dumnezeirea,

Nu te divinizez, ci doar te văd așa cum ești,

O ființă perfectă, desăvârșită,

Plămădită din mâinile lui Dumnezeu!

Cum să ai o conversație funcțională cu părinții

         communication-difficult-for-men

          De când lumea și pământul în relația dintre adolescenți și părinți au existat întotdeauna dificultăți, neajunsuri emoționale și chiar de comunicare. De aceea de foarte multe ori legătura dintre părinte și adolescent este pusă sub sabia neînțelegerilor. Odată cu creșterea copilului și dezvoltarea lui ca adolescent, tânărul caută să își dobândească o libertate de care părinții se tem. Nu este deloc ușor pentru un părinte, care își iubește enorm copilul, să se trezească peste noapte cu ideea că al său rod dorește să fie cât mai liber și mai neîngrădit. Și pentru ca nevoia de independență a adolescentului cu teama părintelui să nu facă scântei, cheia dintre cei doi este comunicarea.

         Dar ce ne facem când adolescentul simte prea multe și nu poate sau nu știe să se exprime în fața părintelui?! Ce se întâmplă când nici părintele nu este suficient de deschis în fața copilui său?! Tinerii au nevoie să fie ascultați, să fie susținuți, să aibă măcar un părinte cu care să poată vorbi despre orice.

Ceea ce tu ca adolescent trebuie să faci pentru o conversație cât mai funcțională cu părinții tăi este:

  • Să te înarmezi cu multă răbdare și curaj. Nu uita că și părinții tăi au fost adolescenți ca și tine. Chiar dacă vremurile lor au apus de mult, fii sigur că s-au confruntat cu aceleași probleme și temeri ca și tine.
  • Asigură-te că mama sau tatăl tău sunt calmi. Nu încerca să dai cu bâta în baltă și să provoci o ceartă în locul unei discuții constructive. Vezi cum sunt, bine-dispuși, triști, nervoși, și alege momentul în care îi vezi cât mai senini.
  • Roagă-ți părintele să te asculte, părintele în care ai mai multă încredere sau pe care îl știi tu mai deschis și mai comunicativ. Crede-mă, dacă nu este deja necăjit dintr-o anumită privință sau dacă nu are treabă, sigur te va asculta. Niciun părinte nu-i refuză copilului său șansa la o discuție sinceră despre problemele sale.
  • Fii calm, vorbește coerent, cu un ton adecvat și fii sincer. Încearcă să lași deoparte toată experiența ta dobândită în afara casei și vorbește-i dulce și cu respect despre problemele tale și despre ceea ce te frământă pe tine.
  • Ai încredere în mama sau tatăl tău, fii sincer până la capăt, nu povesti lucrurile pe jumătate. Întreabă tot ceea ce vrei să știi și explică-i părintelui tău că poate avea încredere în tine, că te ferești de vicii și rele. Pentru că cea mai mare temere a unui părinte este că copilul lui o poate lua pe căi greșite. Și chiar dacă te ceartă sau te muștruluiște o face pentru binele tău. Pentru că el deja a trecut prin toate aceste situații și știe mult mai bine decât tine unde duc viciile și distracțiile excesive.
  • Recunoaște-ți greșelile deja făcute, ei te vor ajuta să le rezolvi fără doar și poate. Și chiar dacă te vor pedepsi o fac pentru ca tu să ai acel timp de gândire, în care să îți dai seama unde ai greșit și de ce nu este bine.
  • Explică-i ce simți, arată-i cine ești, povestește-i despre visele tale, despre anturajul tău, cere-i sfatul părintelui tău. Dacă un al șaselea simț îți spune că o decizie luată nu e bună, întreabă-i pe părinții tăi. Deși prietenii pot părea cei mai deștepți, sunt și ei tot niște adolescenți ca și tine și nu le pot știi pe toate. Exact cu ce te confrunți tu, cu aceleași lucruri se confruntă și prietenii tăi. În schimb părinții, trecând prin toate situațiile posibile, te vor sfătui cum știu mai bine. Pentru că nimeni pe lumea asta nu îți dorește binele și nu te iubește nimeni mai mult decât părinții tăi. Tot ce vor ai tăi să facă pentru tine, este să te ferească de risc, de rău, de suferință.
  • Mulțumește-i părintelui tău pentru că te-a ascultat, spune-i că poate avea încredere în tine, dar fă-o din suflet nu doar pentru a căpăta mai multă libertate. Fiind sincer și de încredere, ai tăi sigur îți vor da mai multă libertate și independență, dar nu le trăda încredere, nu îi face să sufere. Deși nu te vor lăsa niciodată la greu, îi vei dezamăgi crunt.

          Dacă vei urma aceste sfaturi, dragă tânărule, fii sigur că viața ta se va îmbunătăți considerabil, te vei apropia de părinții tăi, vei comunica mai mult și mai bine cu ei, vei fi ferit de multe probleme și vei putea să îți menții drumul drept!

 terapiecristinasturzu19oct2011

 

Articol scris de Gheorghe Alina

Învață să decoperi dragostea

            imagini_de_dragoste

           Trăim în secolul vitezei, ne grăbim să trăim, ne grăbim să creștem, ne grăbim să ne dezvoltăm și ne grăbim să iubim. Deși aparent suntem în criză financiară, am adânc implementată impresia că defapt suntem într-o continuă foame de iubire. Cu toții căutăm dragostea, cu toții visăm la o iubire idilică și pentru totdeauna, însă dilema este, câți dintre noi avem răbdarea necesară să ne convingem că acea iubire merită și este ceea ce visăm de o viață?!

          În graba noastră uităm de detalii, nu observăm semnalele de alarmă care ne sunt de foarte multe ori aruncate în văzul ochilor… nu observăm când merită sau nu să intrăm într-o relație cu sufletul deschis. Mulți dintre noi încă nu știm ce vrem, unii dintre noi vrem aventuri, alții dragoste pură, însă toate trec prin sita vieții. În fuga după dragoste adesea facem greșeli, greșeli pe care le regretăm de cele mai multe ori. Însă toate aceste greșeli au și o parte bună, ne dezvoltăm ca oameni, tragem învățăminte, ne formăm și astfel devenim mai puternici și mai virtuoși.

          Ideea este că dragostea, deși este la îndemâna oricui, trebuie să știm să o observăm, să o descoperim, să ne deschidem acelor persoane cu care simțim că rezonăm, cu care empatizăm, cu acei oameni care știm că ar putea să răspundă sentimentelor noastre așa cum noi ne dorim. Deseori ne lovim de eșecuri în dragoste, dar asta nu pentru că am fi niște ghinioniști sau că avem prea multe defecte; ci pentru că sufletul pereche sau jumătatea, cum vreți să o numiți, este întâlnită doar de câteva ori în viață. Noi oamenii suntem capabili să iubim de n ori de-alungul existenței noastre, dar acea jumătate, acea persoană care ne este hărăzită este numai una singură. Ce-ar însemna ca fiecare relație să fie încununată de o dragoste împărtășită, oare iubirea nu și-ar pierde farmecul, oare am mai știi să o prețuim la adevărata valoare?! Eu cred că nu. Ce este bun și frumos, se obține cu multă muncă și dăruire. Și atunci când întâlnim acea persoană trebuie să învățăm să îngrijim acea iubire, să o sporim și să o facem să crească, să avem grijă de ea întocmai ca de o floare fragilă.

          În disperarea de a iubi și a fi iubiți alegem persoane care de multe ori ne dezamăgesc, care ne înșeală așteptările și care nu este capabil să ne răspundă așa cum ne dorim. Dar asta nu pentru că nu suntem demni de iubirea celui pe care îl dorim, ci pentru că, poate, ceva mai bun ne așteaptă. Probabil că undeva acolo, stă să apară persoana cu adevărat valoroasă care să merite toată iubirea și dăruirea noastră.

          Dar pentru a ne întâlni cu omul potrivit trebuie să învățăm să alegem, să deprindem arta de a observa adevărata iubire și mai ales să învățăm să spunem nu tentațiilor, să avem răbdarea și inteligența necesară pentru a ne ține departe de tot ce ne-ar putea face rău.

         Un om care te iubește cu adevărat are răbdare cu tine, te așteaptă și nu pune sexul mai presus de apropierea spirituală. O persoană care are intenții serioase cu tine te pune mai presus de orice, va face tot ceea ce este necesar pentru a te face fericit. O dragoste adevărată implică comunicare neîngrădită, sinceritate, dăruire, devotament, sinceritate, înțelegere, iar presiunile, compromisurile înjositoare și alte neclarități nu își au locul. Nu vă gândiți că totul ar putea fi perfect, orice cuplu trece prin momente tensionante, dar dacă comunici cu sinceritate toate se pot rezolva. Ai încredere în feelingul tău, când simți că ceva este în neregulă, când ești cu sufletul înjumătățit, când ceva nu este cum ar trebui să fie, însemnă că destinul, conștiința sau poate Dumnezeu îți transmite un semnal de alarmă.

         Aproape niciodată sexul nu aduce dragostea împărtășită de ambele părți; în schimb conexiunea sexuală dintre două suflete care se iubesc, va face ca relația și iubirea să se consolideze mai puternic și poate mai trainic. Învață să ai răbdare înainte să accepți pe cineva în patul tău, pentru că e posibil că acel om să nu aprecieze gestul tău și să îl ia ca atare. Învață să spui nu, uneori câteva refuzuri potrivite va face ca interesul celuilalt să crească, încearcă să treci prin toate fazele unei iubiri, nu grăbi lucrurile, bucură-te de flirt, bucură-te să cucerești și să fii cucerită, savurează orice atingere de mână, orice gest fin, simte cu toată ființa primul sărut înainte să te hazardezi în vâltoarea unui act sexual pasional. Pasiunea nu este totuna cu dragostea. Iubirea tinde să reziste peste ani dacă o îngrijești cum trebuie, însă pasiunea se poate stinge și în câteva zile.

         Iubirea dintre două suflete este atât de sublimă și de vibrantă încât orice altă pasiune piere… de aceea este bine să alegem iubirea și nu calea ușoară a vieții, calea pasiunii și a distracției.

         Prețuiește-te și ia cele mai bune decizii pentru bunăstarea ta sentimentală, dragostea nu înseamnă suferință, dar trebuie să îți asumi tot ceea ce te așteaptă. Indiferent ce urmează, iubirea merită să te arunci în brațele ei cu toată ființa…

Articol scris de Gheorghe Alina

Despre sinceritate

     masca

         Am observat că trăim într-o lume cenzurată, în care sinceritatea este de foarte multe ori ascunsă sau percepută ca fiind negativă. Unii nu o scot la suprafață din nepăsare, iar alții de teamă să nu supere. Iar dintre cei care sunt sinceri indiferent de situație sau conjunctură, sunt de multe ori considerați mitocani sau insensibili.

           Eu una sunt pro sincerității. Susțin sinceritatea până în măduva oaselor. O lume cenzurată și temătoare nu este cu nimic mai bună, ba din contră în timp duce la falsitate și la pierderea identității.

          De ce avem nevoie de sinceritate?!

  • pentru a fi mai buni;
  • pentru a-i ajuta pe cei din jurul nostru;
  • pentru o conexiune mai durabilă;
  • pentru un spirit și un psihic mai sănătos;
  • pentru că doar așa putem învăța din greșeli;
  • pentru că fiind sinceri ne binecuvântăm cu iertare;
  • pentru că vom fi mai apreciați;
  • pentru că vom greși mai puțin;
  • pentru prietenii și iubiri mai durabile;
  • pentru că devenim mai curați;
  • pentru o conștiință aproape de perfecțiune;
  • pentru dreptate;
  • pentru crearea unei lumi mai sigure.

Motivele sunt nenumărate și chiar nelimitate, dar pentru a fi sincer cu alții trebuie să fim în primul rând sinceri cu noi înșine, să facem cele mai bune alegeri și să avem un sistem de valori just. Nu poți fi sincer cu ceilalți și când vine vorba de tine să poți recurge la tertipuri pentru a te eschiva. Deobicei nesincerul se teme de sinceritate, el nu poate răzbi în viață fără o minciună salvatoare, fără o mică înșelătorie, fără curajul pe care i-l oferă o prefăcătorie. Dar nu uitați, minciuna are picioare scurte. Într-un final vor descoperi și ceilalți adevărata personalitate. Să lăsăm măștile și să fim noi. Fiind mai sincer te ajuți pe tine și-ți arați iubirea pentru aproape. Ce fel de prieten te poți numi dacă nu ai verticalitatea necesară pentru a-i arăta aproapelui tău unde greșește?!

         Susțin sinceritatea, dar haideți să fim sinceri într-o manieră frumoasă, fără să jignim, fără să anulăm personalitatea celuilalt, fără să îl rănim. Sinceritatea implică în primul rând coerență, adevăr și bunătate. Dacă vrei să fii sincer doar pentru a face rău cuiva sau pentru a-l răni, aceea nu mai este sinceritate ci răutate. Cu toți vrem să învățăm din greșeli, dar uneori noi nu vedem unde și când greșim, de aceea este bine să ne înconjurăm de oameni puternici care să aibă curajul necesar să ne arate unde nu facem bine.

        Adevărul doare de cele mai multe ori, dar cum să ne dezvoltăm și să creștem ca ființe spirituale dacă nu schimbăm în noi ceea ce este nociv și viciuos?! Mulți se tem să fie sinceri, mulți se tem să nu rănească, dar poți fii sincer și fără să ”lovești”. Minciuna și răul sunt cele mai credibile, dar de ce să alegem calea ușoară?!

         Cheamă persoana într-un loc ferit și explică-i unde greșește, nu pentru că tu ești cel mai deștept, nici pentru spiritul tău justițiar, ci pentru a-l ajuta și a-i deschide ochii. Sinceritatea este fundamentul oricărei relații.

        Dacă am avea curajul și verticalitatea necesară să trăim în sinceritate, lumea noastră ar fi infinit mai bună.

        Fii sincer cu tine însuți și cu aproapele tău, sinceritatea este cheia adevărului și înțelegerii!

 masca-1

 

 

Sursă foto Google

Articol scris de Gheorghe Alina

Plătim pentru sinceritate…

           Cursul firesc al vieții s-a cam pierdut și nu mi se pare deloc normal. Într-o lume alertă cu niște oameni veșnic grăbiți închistați în probleme și griji… în fuga după bani, uităm de lucrurile care sunt cu adevărat importante în existența unui om. 

 bani-depozit-shutterstock1

            Am ajuns să plătim pentru sinceritate, plătim pentru a fi ascultați, plătim pentru adevăr, plătim pentru dragoste, plătim pentru timp, am ajuns să plătim pentru orice în teama noastră de a nu fi vânduți la primul colț. Dacă am avea mai multă răbdare, dacă am avea urechi de ascultat, dacă am avea inimă pentru iubit, dacă am avea înțelepciune pentru sinceritatea de care avem nevoie cu atâta ardoare și timp pentru ceea ce este cu adevărat valoros, atunci nu doar că viața noastră s-ar îmbunătăți substanțial, dar am fii și mult mai liniștiți, mai fericiți și mai iubiți.

 ascultare-activa

         Cui să te destăinui când nimeni nu vrea să te asculte, cui să-i spui supărările când nimeni nu are răbdare pentru problemele tale, pe cine să iubești când toți aleargă doar după pasiune și plăceri carnale și mai ales cu cine să fii sincer când toți au uitat ceea ce înseamnă adevărul?!

        Semănăm minciună, neîncredere, perversitate și lăcomie dar cerem dragoste împărtășită, avem pretenția ca lumea să ne ajute, să ne asculte și să ne fie alături… nu se poate oameni buni! Nu se poate să primim fără să oferim, nu putem semăna greșit și apoi să cultivăm roade bune… este greu.

         Și uite așa ajungem să plătim. Banul este schimbul pentru orice, pentru liniște, pentru fericire, pentru plăcere, pentru ascultare și mai ales pentru răspunsuri. Ne rătăcim pe căi greșite și apoi așteptăm o mână salvatoare care să ne scoată din impas. Mai sunt și oameni de bine care ne sunt alături și sunt dispuși să ne ajute de fiecare dată când avem nevoie… însă acești oameni merită același devotament din partea noastră.

         Mi se pare cel mai crunt, mai nefiresc și mai dureros să ajungi să plătești pentru acte neprețuite cum sunt sinceritatea, ascultarea și dragostea… este de neconceput.

         În ultimul timp oamenii apelează la psihologi pentru problemele lor. Este foarte bine aș spune, astfel evităm eventuale afecțiuni psihice și spirituale care ne-ar putea face rău mai târziu. Dar mi se pare nefiresc să mergi la psiholog pentru a fi ascultat și pentru a ți se răspunde cu sinceritate. Omul are nevoie de adevăr, chiar dacă răul este cel mai ușor de crezut. Mergem la psiholog când avem o problemă cu stima de sine, pentru a fi încurajați, pentru a ni se spune pe ce drum să o luăm, pentru a distinge binele de rău. Adevărat că psihologul este specializat în a ne acorda ajutorul de care avem nevoie… însă dacă am avea lângă noi oameni mai iubitori, mai răbdător, care să ne asculte, care să ne spună verde în față unde greșim când o luăm pe căi nefaste, metehnele nu s-ar mai acumula pentru ca în timp să ne doboare la pământ.

        Un suflet fără secrete care tratează viața cu verticalitate și își asumă fiecare acțiune va fi un om mai liniștit. Toate lucrurile nespuse, toate neîmplinirile neacceptate, toate tristețile, toate se adună făcând ravagii în interiorul nostru. De aceea este bine când trecem peste un moment de cumpănă sau de maximă intensitate, să ne înconjurăm de oameni care ne iubesc și ne sprijină. Altfel ne îmbolnăvim spiritul și mintea…

        Plătim pentru sinceritate și ascultare pentru că lumea nu mai are răbdare… comunicarea face cel mai bine sufletului, să împărtășești problemele tale cuiva, vei găsi rezolvarea lor…

       Haideți să fim mai buni și mai sinceri, să învățăm să ascultăm și să iubim, să fim tot ceea ce noi vrem de la viață, astfel nu vom mai plăti pentru neprețuit.  

       Dă sens încrederii!!

Articol scris de Gheorghe Alina

 

 

Afla care sunt acele diete eficiente de slabit despre care vorbeste toata lumea.

Despre oameni…

     

                   Iubesc oamenii! De când mă ştiu am fost atrasă de oameni, de frumuseţea lor, de caracterele lor, de complexitatea şi de spontaneitatea lor… mi-a plăcut să îi studiez, să îi privesc şi să îi cunosc… dar pe cât de tare i-am iubit, pe atât de tare m-au dezamăgit. În complexitatea şi varietatea lor, au un punct comun cu toţii, sunt slabi! Slabi în faţa durerii, slabi în faţa ispitelor şi a viciilor. Mi-am dorit şi-am încercat să nu-mi mai pun bazele şi aşteptările în ei, dar de fiecare dată am eşuat… încă mă atrag oamenii până la a-i idealiza… am învăţat să îi accept cu bune, cu rele; să le tolerez greşelile şi să îi iert, aşa cum şi ei fac cu mine. Dacă n-am ceda ispitelor am fi întruchiparea perfecţiunii, dar unde ar mai fi liberul arbitru?! Şi chiar dacă îi înţeleg şi le găsesc justificări, nu înseamnă că nu doare!

                    Și mă doare, sunt şi eu om… nu pot fi un exemplu de tărie… Şi mă uit în jur şi văd oameni sănătoşi, dar fără nicio ambiţie. Văd tineri extraordinar de frumoşi cu potenţial, nemulţumiţi de vieţile lor dar care se complac şi preferă victimizarea în locul luptei. Dar ce mă mai mir, e mai uşor să spui că nu poţi, că nu ai resurse, să dai vina pe alţii sau pe soartă şi să îl iei pe NU în braţe. Nu pot, nu merge, nu reuşesc, nu am voie… e mai uşor aşa decât să lupţi. Şi eu îmi găsesc scuze și piedici, cred că totul vine din frica de necunoscut şi de eşec.  Ne e teamă să ne hazardăm în nişte acţiuni care nu ne sunt garantate. Omul poate fi foarte uşor descumpănit şi dezamăgit. Dar dacă nu riscăm nu vom câştiga, nu ne vom atinge ţelurile şi visele. Dacă nu ne-am forţa limitele nu ar mai exista eroi, exemple, oameni istorici. Și o viață fără necunoscut ar fi de asemenea o viață plictisitoare, o viață care și-ar pierde din esență și din valoare.

                  Capacitatea noastră este mai mare decât ne-am putea imagina vreodată, totul este să vrei, să fii pozitiv, să fii ambiţios, să ai incredere în forţele proprii şi să nu te laşi influenţat de cei care ne trag spre mediocritate. Un mediocru nu va face niciodată lucruri măreţe. Ambiţia în parametrii normali este foarte constructivă, ea se materializează în ceea ce ne dorim. Totuşi aveţi grijă, din ambiţie să nu ajungeţi să călcaţi pe cadavre, impropriu spus cadavre. Mă refer să nu îi distrugeţi pe ceilalţi ca să reuşiţi voi.

                 Văd în oameni capacități de care ei nici nu bănuiesc, văd o forță atât de mare de care ei habar nu au, simt atât de multă iubire în oameni iar ei se sfiesc să o ofere, văd binele din ei și văd potențialul, mai trebuie doar să conștientizați și voi, oamenilor, de tot ce aveți și puteți face și oferi.

                  Am divagat cam mult de la subiect, această postare o dedic cu precădere oamenilor de tot felul. Nu sunt de acord cu încadrarea oamenilor în tipare, sau cu tipologii fixe. Fiecare om este unic şi complex. Reacţia omului la factorii externi este variată, fiecare simte şi acţionează în maniera sa proprie… în funcţie de educaţie, experienţa de viaţă, religie şi mai ales în funcţie de propriul set de valori. Setul de valori este instituit încă din copilărie de părinţii noştrii, apoi de școli, însă aproape niciodată doi oameni nu vor avea aceleaşi principii de viaţă.

                 Cred că cu toţii pe cât putem fi de buni pe atât putem fi de răi. Oamenii se nasc cu toţii buni, însă cu trecerea anilor, datorită vieţii, al experienţelor şi al mediului în care au trăit şi au fost educaţi, oamenii dobândesc pe parcurs o răutate care se manifestă divers. Faţa răului este atât de variată şi ne înşeală prin atât de multe înfăţişări încât unii dintre noi nici nu mai disting răul de bine. Nici nu-şi mai dau seama când rănesc, când umilesc, sau când nimicesc. Feţele răului se oglindesc în criminali, pedofili, violatori, hoţi, mincinoşi, sadici, trufaşi, avari; curvie, preacurvie, falsitate şi câte şi mai câte, unele mai rele ca altele. Oricum exista oameni care sunt forma solidă a răutăţii şi oameni care sunt încarnarea binelui, însă cei mai frecvenţi suntem noi, cei care avem în noi amprente ale răului, dar care căutăm să ni-l stăpânim şi să facem lucruri bune, constructive, să nu ne lăsăm dominaţi de calea uşoară dar nefastă a vieţii.

                    Cu toții purtăm măști, cu toții avem fețe de rezervă care ne ajută să ne adaptăm situațiilor cu care ne confruntăm. Ca să înțelegeți mai bine, cu anumite persoane suntem amabili, cu alții doar ne prefacem că suntem amabili sub masca interesului; cu unii suntem buni, cu alții ne prefacem că suntem buni tot ca să ne atingem anumite scopuri; pe alții îi iubim sincer, altora le oferim o dragoste iluzorie, de moment… însă țineți minte cu cât veți folosi măștile mai des, cu atât ele își vor face apariția mai des, și vor deveni părți din voi. Vă veți pierde din adevăr și veți institui falsul și prefăcătorie… în timp vă veți pierde pe voi înșivă.  

                      Nu catalogaţi niciodată lumea, nu îi băgaţi pe toţi în aceeaşi oală, nu există “toate femeile sunt la fel” cum nu există nici “toţi bărbaţii sunt la fel”. Probabil că tuturor ni s-a întâmplat să ne placă cineva sau din contră să nu ne placă deloc o persoană, fără niciun motiv, dar totuşi ceva să ne facă să respingem acea persoană. Ideea este că fiecare avem o energie care ne înconjoară, iar acea energie emană de obicei o încărcătură pozitivă sau negativă, în momentul în care două personae se plac energiile lor rezoneaza. Oricum, deşi prima impresie de obicei înşeală, să ştiţi că instinctul nu vă va trăda niciodată. Când inima este îndoită, atunci când nu eşti sigur de o decizie, când ceva îţi spune că nu faci bine, că nu îţi va fi bine, atunci inconştientul îţi dictează calea cea bună.

               Cel mai bine este să acţionezi atunci când mintea şi inima sunt în aliniament, adică şi inima şi raţiunea spun acelaşi lucru.

               Oamenii în general sunt minunați, nu ai cum să nu îi iubești… nu ai cum să trăiești fără ei, de aceea este cel mai bine să înveți să te adaptezi oricărui tip de caracter și să înțelegi motivele celuilalt. Să fii singur înseamnă să fii trist, amărât, frustrat… omul este făcut să trăiască în grupuri, să caute armonia alături de ceilalți.

              Nu mi-aș închipui viața în singurătate de aceea oricât de tare m-ar dezamăgi oamenii, apropiați sau străini, știu sigur că voi găsi mereu în ei calități care să mă intrige, să mă atragă și care să mă facă să îi ador în continuare, să îi studiez și să îi vreau aproape. Dacă veți găsi cheia de înțelegere între voi și ceilalți atunci veți stăpâni arta comunicării și nimic nu vă va împiedica să relaționați și să fiți fericiți împreună, fie într-o prietenie, fie in iubire, în sânul familiei, în afaceri sau locul de muncă.

                      SUCCES!!!

        Articol scris de Gheorghe Alina