MondoNews.ro – stiri adevarate

Să spun că m-am săturat?! Ar fi de prisos. Cu toții ne-am săturat de știrile BOMBĂ, știrile care încep întotdeauna cu un titlu mincinos, doar pentru a atrage atenția internauților. Vă spun sincer, am făcut o mare prostie când m-am abonat, pe Facebook, la o serie de ziare online și televiziuni. De ce?! Pentru că mint, pentru că pun titluri ȘOC care n-au nicio legătură cu știrea în sine, dar mai ales pentru că promovează cancan-ul, nonvalorile și prostia. M-am săturat de știrile mondene, de „vedetele” care fabrică senzaționalul și care își plătesc articolele în ziare. Și m-am săturat de ziariștii care n-au nicio treabă cu presa scrisă. Multe știri sunt inventate. Sunt luate poze de pe internet, care mai de care mai ciudate, și pe baza lor sunt scrise știri neadevărate. De ce? Totul pentru a avea cât mai multe vizializări, cât mai mulți unici. Da, nu suntem oameni, suntem numere, un număr de unici pe zi. Să vă mai spun că acești editori scriu execrabil?! Vă spun, pentru că mi-e rușine mie, ca cititor fără studii în domeniu, să citesc articole pline de greșeli, de toate felurile. Greșeli gramaticale, greșeli typo, greșeli de exprimare și câte și mai câte. Rușinos. Eu înțeleg că este democrație și presa este liberă, însă asemenea mizerii n-ar trebui publicate. Cea mai bună metodă, cel puțin pentru mine, este să nu citesc. Ignor total acest gen de știri. M-am dezabonat de la toate „marile” ziare care ne sufocă cu știri mincinoase și sănătate. Nu citesc, nu știu, nu sunt afectată.

Nici televizorul nu-l deschid… ce să văd?! Știri despre crime, violuri, furturi, nedreptăți și multe alte nenorociri. Adevărat că asta este lumea în care trăim, însă dacă m-aș uita la toate știrile care sunt difuzate la televizor, m-aș îmbolnăvi de inimă rea. Aș începe să mă tem și de umbra mea. Mi-aș pierde încredere în oameni, aș renunța să mai ies din casă, m-aș izola sau aș pleca în pustietate. Așa că prefer să mă țin departe de acest gen de știri. Dar ca orice om normal… citesc și eu știrile, dar care știri?! Știrile ADEVĂRATE! Știrile care îmi spun adevărul, din surse sigure, nu pe baza zvonurilor sau a speculațiilor. Acest gen de știri îmi este mai mare dragul să le citesc.

Fiecare dimineață mi-o încep cu MondoNews.ro. Îmi fac cafeaua, îi pun zahărul, puțin lapte, și deschid laptopul. Accesez MondoNews.ro și încep să citesc. Întâi și întâi îmi citesc horoscopul, mă uit la cursul valutar, mă uit cum va fi vremea și apoi trec la știrile zilei. Trebuie să recunosc, nu mă dau în vânt după știrile politice, însă știrile despre economie, îmi plac, mă aduc în prezent. Îmi plac de asemenea și știrile externe, știrile din domeniul social, știrile științifice, știrile din domeniul life, însă marea mea slăbiciune sunt știrile din domeniul sănătății. De pe MondoNews.ro aflu ce se întâmplă în lume și mai ales în țara noastră. Și trebuie să recunosc, știrile MondoNews.ro sunt știri de cea mai bună calitate, cu esență, cu adevăr, scrise corect și mai ales, captivante. Sunt formulate astfel încât fiecare cititor să înțeleagă și să revină pe acest site. MondoNews.ro nu manipulează internautul, nu îl condiționează, NU îl sufocă cu reclamele în care suntem obligați să dăm like sau click ca să putem citi mai departe. MondoNews.ro este site-ul care îmi îmbogățește cultura și-mi oferă întotdeauna adevărul, din surse sigure.

Astăzi am citit pe MondoNews.ro, la categoria Sănătate, o știre care m-a bucurat extrem de mult, Spitalul „Foișor” din București, extins cu un corp nou. Probabil vă întrebați de ce mi-a atras atenția tocmai această știre. Ei bine, eu am avut niște probleme la nivel locomotor, din naștere, și am fost operată la Spitalul Foișor. Am făcut la acest spital 4 operații grele, importante, care au fost un mare succes. Prima dată când am fost internată la acest spital s-a întâmplat în 2009. La acea vreme am fost „cazată” într-un salon grav afectat de timp. Părți din tavan lipseau sau stăteau să cadă, pereții erau ușor pătați de vreme, paturile erau vechi și incomode, noptierele erau și mai vechi, aproape de când era bunică-mea tânără. Și am rămas uimită, știți de ce? Pentru că acest spital îmi fusese recomandat de mulți oameni. Și mă întrebam, cum un spital care are doctori atât de buni, se poate afla într-o stare atât de precară?! Probabil că sălile de operație aveau și-atunci aparaturi bune, însă saloanele și grupurile sanitare lăsau de dorit. Apoi în primăvara lui 2010, am făcut următoarea operație. În 2010, spitalul era în renovare. Pe bucățele, ce-i drept. Nu aveau cum să-l renoveze și să-l modernizeze pe tot, dintr-o dată. Iar în 2011, când am făcut ultima oprație, deja spitalul era cu totul schimbat. Fusese schimbat de la fațadă și linoleul de pe jos, până la paturi și băi. Ba chiar băile au crescut la număr și gândite astfel încât orice om, recent operat, să le poată folosi. Probabil vă întrebați cum adică. Ei bine pacientul operat la șold, nu are voie să se așeze pe un scaun sau un closet prea jos, de aceea, budele sunt ceva mai înalte. Cabinele de duș sunt și ele sigure. Și nu mai spun de pat. Vă spun sincer, un pat plin de cocoloașe este un coșmar pentru un om abia operat. Pe când paturile electrice de la Foișor sunt o adevărată ușurare. Fiind electrice și funcționând pe bază de telecomandă, fiecare bolnav îl poate modela după cum se simte bine. Durerile de oase și mai ales cele postoperatorii, sunt groaznice, dacă nici patul nu se poate mula după problema fiecăruia, atunci chiar este un coșmar.

Acest spital mi-a redat condiția de om, medicul care m-a operat este excelent, am fost îngrijită excepțional de întregul personal. Aici suferința mea a încetat. Aici mi-am recăpătat sănătatea și am primit o șansă la viață. O viață de om normal. La Foișor vin oameni bolnavi din toată țara, atât persoane foarte tinere, poate și de 18 ani, cât și oameni foarte bătrâni, poate și de 85 de ani. Ba chiar am văzut mereu bătrâne cărora li s-au pus proteze sau plăcuțe. Aici este primit orice om, medicii sunt extrem de pregătiți și de curajoși. Dacă la alte spitale vârsta este o problemă, aici nu. Acești medici înțeleg suferința, știu cât de crunt este să nu poți merge, să ai dureri, de aceea dau totul pentru ca operația să fie un succes, iar omul nu doar să scape de dureri, dar să redevină, pe cât posibil, un om normal și sănătos.

        Și-acum, mă bucur să aflu de pe MondoNews.ro că unul din corpurile noi care vor fi construite la Spitalul Clinic de Ortopedie și Traumatologie „Foișor” din București, a fost finalizat și dat în folosință ASTĂZI, așa a declarat Primăria Capitalei. Noul corp al spitalului nu este modern, este ULTRAMODERN, și a fost construit în decursul unui an de zile. Văzusem eu anul trecut, la un control, că se construiește,  mă gândeam că se face un corp nou, dar nu știam că sunt în plan mai multe. Acum au saloane ultramoderne, dotări ultramoderne, cu toate utilitățile necesare unei unități medicale la nivel european. Mă bucur mult că spitalul s-a mărit, astfel mai mulți pacienți vor fi internați și operați. Trebuie să menționez că la Spitalul Foișor întotdeauna paturile sunt ocupate. Vin foarte mulți bolnavi, extrem de mulți, unii vin în cărucior, cum am fost și eu, și pleacă pe picioarele lor. Cu ajutorul cadrului merg, ce-i drept, dar pot merge. Primarul Sorin Oprescu a declarat că în perioada imediat următoare se vor construi și celelalte corpuri, astfel ajungându-se să se dubleze numărul de operații efectuate anual. Capacitatea spitalului se va mări de la 119 paturi, la 247, iar numărul sălilor de operație va crește de la 5 la 8 săli de operație.

Aș îndrăzni să spun că acest proiect este cel mai bun din anul 2014 și țin să-l felicit și să-i mulțumesc, ca om și pacient, pentru alocarea fondurilor care au dus la dezvoltarea și mărirea Spitalului Foișor. Astfel vor exista mai puțin oameni bolnavi, mai puțini tineri cu handicap și mai puțini bătrâni chinuiți de dureri.

În încheiere, dragii mei cititori, vă sfătuiesc să vă abonați la știrile MondoNews.ro, aici știrile sunt reale, aici știrile sunt scrise perfect și nu se caută păcălirea internautului, ci informarea lui.

Mulțumesc MondoNews.ro pentru această știre care mi-a făcut ziua mai frumoasă!

           Sursă foto: Primăria Municipiului București. Însă eu am preluat-o de pe site-ul MondoNews.ro.

 

Tu simți sărbătorile?!

         

      A trecut și Sfântul Nicolae… copii cred că s-au bucurat cel mai tare… în fond ei simt cu adevărat spiritul sărbătorilor, ei sunt norocoșii. Pe unii dintre noi Moș Nicolae ne-a uitat, pe alții ne-a sărit, pe unii ne-a dezamăgit, pe unii i-a mulțumit… i-a bucurat și fericit. Anul acesta n-am simțit, ca în alți ani, că este sărbătoare, că vine Moșul… și mă uitam și eu la știri aseară, ca tot omul și după ce că eram supărată de-ale mele că maică-mea este în spital… a început Esca să mă înnebunească cu stocurile magazinelor de jucării care au fost epuizate de părinții disperați. Apoi a fost știrea în care un copil foarte sărac a primit acum ceva timp un laptop, iar de Moș Nicolae a mai primit unul… însă știind cum este să nu ai laptop dar să îți dorești din tot sufletul unul, i l-a dăruit altui copil sărac din satul său. M-a impresionat foarte tare, mai rar așa ceva. Alți părinți săraci nu i-ar fi dat voie să îl dăruiască, ar fi putut să îl vândă și cu acei bani să mănânce două luni, sau să își cumpere alte lucruri trebuincioase și importante… Câtă noblețe într-un singur copil, cât de multă bunătate și cu ce puritate a făcut cadou acel laptop prietenului său. Am zărit în ochii acelui copil adevărata bunătate divină și inocența neîntinată care este atât de neprețuit. Și-am ajuns la concluzia că mare dreptate are mama când spune că, dar din dar se face Rai. Fiți siguri de asta, orice oferi din suflet îți va fi răsplătit înzecit. Chiar de îți dai ultimul leu din buzunar unui nevoiaș, unui bolnav, Dumnezeu îți va trimite bani neașteptați, soluții neașteptate… în fine.

        Și când mă simțeam și eu bine și impresionată de știrea cu copilul darnic, hop altă știre care m-a tulburat fantastic. Au dat la știri despre familii sărace cu copii mulți care au primit și ei cadouri de la oameni de bine, fructe, dulciuri, câteva jucării. Copii mai mici nici nu recunoșteau bananele, nu știau ce sunt… dintre copilașii mai mari nu îndrăzneau să se apropie de cadouri, erau rușinați, nu știau ce înseamnă să primească ceva… nu știau să reacționeze, să se bucure. Mi s-a pus un nod greu în gât și parcă mă sufocam… mi-a fost tare milă de ei. Apoi au arătat niște copii la un orfelinat care au primit doar fructe… ce mult se bucurau acei copii la vederea merelor, bananelor și portocalelor. Alți copii care au de toate nu îi poți convinge să mănânce un fruct, în schimb bieții orfani s-au bucurat de parcă le fuseseră aduse cele mai de preț delicatese.

       M-am întristat foarte tare, mă durea inima la propriu… și eu în copilăria mea am avut perioade când nu primeam mare lucru de Craciun sau Sfântul Nicolae, mama îmi lua tot ceva care să îmi fie de folos… țin minte de un Crăciun, eu îmi doream tare mult o păpușă și am primit un penar și o portocală. Am fost tare dezamăgită… atunci n-am înțeles că mama nu putea mai mult… că nu avea posibilități de mai mult. Dar cu toate astea m-am arătat încântată ca să nu o întristez pe ea. N-am avut de fiecare dată brad, n-am avut de fiecare dată nu știu câte feluri de dulciuri… dar nu mi-a lipsit niciodată afecțiunea mamei mele. 

      Și stăteam și mă gândeam aseară, cât de mulți copii săraci sunt, cât de mulți copii triști care nici măcar nu îndrăznesc să viseze la venirea Moșului. Și dacă au ceva bun de mâncat de Craciun probabil că este tot ce contează. Sunt atât de mulți copii orfani care nu se pot bucura de căldura unei familii, care nu știu ce înseamnă mângâierea unei mame, care nu cunosc protecția și siguranța unui cămin stabil, care nu știu ce înseamnă o masă îmbelșugată, care n-au avut niciodată un brad de Craciun. Cât de mulți copii sunt pe străzi abandonați, în frig își duc traiul, mănăncă te-mir-ce, nu cunosc noțiunea timpului după sărbători ci după anotimpuri, copii singuri, triști, bătuți de oameni și de soartă. Și nu sunt doar copii, sunt mulți oameni nevoiași, fără case, săraci lipiți pământului… Și ce să mai vorbim de copii bolnavi, cu afecțiuni incurabile care tot ce își doresc este să fie sănătoși, să trăiască… să se poată bucura de copilăria lor, de viață… Trist… 😦

      Oare câți dintre noi conștientizăm partea aceasta crudă a vieții?!

      Scopul articolului meu nu este să vă indispun sau să vă întristez… deși sunt conștientă că oarecum vă ”ating”… nu vă fac morală, nu vă îndemn să mergeți la orfelinate, aziluri sau pe străzi ca să împărțiți hrană, dulciuri, fructe sau haine… vă cer însă să învățați să vă bucurați de sărbători, de adevăratul spirit al Crăciunului, să vedeți frumosul din lucrurile mărunte, să vă bucurați de părinții voștrii, de frații voștrii, de prietenii voștrii. Să fiți recunoscători că puteți merge, că vedeți, că auziți, că puteți vorbi, că puteți munci, că aveți ce pune pe masă, că aveți unde dormi, că aveți căldură, confort, că atâta lume vă iubește… fiți recunoscători pentru tot ce aveți, mult sau puțin… alții nu au deloc. Conștientizați-le munca părinților voștrii, apreciați-le sacrificiile, iubiți-i mult… inspirați magia sărbătorilor de iarnă.

      Sunt prea multe suflete care nu au nimic, Tu ai, ești binecuvântat!! Fii recunoscător pentru bunicii tăi, pentru mama ta, pentru tatăl tău, pentru frații tăi, pentru sănătatea ta și alor tăi, pentru bunurile tale materiale, pentru toată iubirea de care ai parte.

      Simte sărbătorile de iarnă dincolo de cadourile minunate pe care le aștepți, fii fericit că ești cu familia ta… ai ceea ce unii dintre noi nu îndrăznesc să viseze. Și dacă din puținul tău dai și nevoiașului de la colț de stradă înseamnă că ești un om cu adevărat și valoros, că ai înțeles spiritul sărbătorilor, că ai înțeles că nașterea Domnului înseamnă iubire și dăruire pentru aproape.

      Cu tristețe în suflet vă spun că nu mai simt Craciunul ca altă dată, ca atunci când aveam 10 ani și lemnele mocneau în sobă, sarmalele fierbeau de zor, cozonacii creșteau minunați în cuptor și mă bucuram atât de mult că am și eu brad și știam cu siguranță că va veni Moș Craciun. Ai mei făceau niște sacrificii pentru bradul și dulciurile mele, dar tare mai era frumos, minunat mirosea în casă… a lemne, a cetină de brad, a sarmale și cozonaci… nu mai simt ca atunci… pentru că mi-am pierdut inocența, însă tot iubesc Craciunul și încerc să profit de orice moment cu familia mea.

          Tu simți sărbătorile?!

 

Inevitabil…