Imi apartin

singuratate-1

De azi îmi aparțin,

Sunt din nou a mea,

Stăpână pe mine,

Pe ceea ce simt,

Pe propria-mi minte.

De astăzi pot din nou să respir ușurată,

Dar a fost cât pe ce să mă sufoc,

Am fentat moartea încă o dată,

Fug de dragoste ca dracul de tămâie,

Nu știu cum le face altora bine,

Nu știu cum alții îi fac față,

Mie îmi complică viața

Și mă face să mă simt neputincioasă.

Mă înrobește iubirea,

Îmi fură rațiunea,

Mă face să comit greșeli,

Mă umilesc

Și uit că-mi aparțin.

Sunt a mea,

Sunt numai a mea

Deși alții m-au vrut

Și poate m-au avut,

În fond am rămas tot eu cu mine,

Așa mi-e cel mai bine.

Oare mi-e bine

Sau mă mint că mi-e bine?!

Atâta „bine” într-o singură propoziție,

Sigur nu-i de bine

Sau poate că este…?!

Nici nu știu unde să mă duc

Și încotro să o apuc.

Trebuie să mă arunc în interiorul meu,

Trebuie să mă redescopăr

Acum că sunt din nou a mea.

Dar oare ce a mai rămas în mine?

Mai am suflet

Sau doar frânturi de inimă?

Rămâne să văd,

Rămâne să aflu,

Acum nu pot decât să zâmbesc

Amar și dulce în același timp

Și să sper la mai bine.

Care bine?

Mai bine!

Universul meu…

    Universul meu nu este controlat de un barbat… destinul meu nu depinde de un EL, asa cum viata mea nu se invarte in jurul unui barbat. Sunt prea batrana sau poate mult prea mult trecuta prin viata si nu vad rostul unui barbat… sunt exigenta, asteptarile mele au crescut cu fiecare an adaugat varstei mele. Fluturii nu ma mai incanta ca alta data si obisnuiesc sa nu ma mai leg la cap fara sa ma doara. Evit sa ma mai avant in relatii, nu ma simt singura si nici nu sunt. Astept… probabil ca astept persoana potrivita. Am gresit de prea multe ori si acum nu vreau sa mai repet aceleasi greseli.
     Am dat totul pana n-a mai ramas nimic de oferit. N-am facut bine, nu mi-am pastrat nici macar o farama de suflet pentru mine. Mi-am neglijat fiinta si l-am lasat pe EL sa hotarasca in locul meu. L-am facut pe EL centrul universului meu si-am uitat ca eu sunt de fapt centrul vietii mele… asa se intampla cand oferi totul, nu mai ramane nimic pentru tine, te pierzi in propria daruire si simti ca ti-ai pierdut identitatea.
      Eu am reusit sa ma regasesc, de cand m-am regasit am jurat ca nu voi mai lasa vreodata vreun barbat sa imi ghideze universul. Nu mai vreau sa fiu dependenta de nimeni, nu mai vreau sa simt ca mi-e dor, ca n-am aer fara el si nici nu mai vreau sa astept cate o zi intreaga un semn. Vreau sa fiu libera si stapana pe mine… decat sa ma pierd cu firea de fiecare data cand sunt sarutata, decat sa ma topesc la fiecare mangaiere, decat sa oftez la fiecare vorba dulce, decat sa mai cred in sperante desarte… mai bine cred in mine, in fortele mele si-n capacitatea mea de a-mi face viata frumoasa. Nu voi mai lasa magicieni sa ma vrajeasca… nu ma voi mai lasa vreodata impresionata de un zambet strengaresc, asa cum nu voi mai pica vreodata in plasa unor ochi intunecati, aproape dracesti. Nu voi mai vrea sa dezleg mistere, asa cum nu voi mai vrea sa cunosc enigma din spatele unui barbat tacut… prefer sa stau in patratica mea…
    Astept omul potrivit… omul cu care sa ma simt intr-adevar iubita si apreciata, omul cu care sa ma simt in siguranta si omul care sa ma ajute si sa vrea sa-mi implinesc visele, acela care va simti ca fericirea mea este si a lui. Dar nici chiar pe acela nu il voi lasa sa imi ghideze universul… pe viata mea sunt singura mea stapana!

wpid-00842_hd.jpg