Istoria o dovedeste! Barbatii sunt prosti cand se indragostesc!

        Istoria o dovedește! Bărbații sunt proști când se îndrăgostesc! Poate cineva să mă contrazică? Nu cred! Bărbații gândesc de cele mai multe ori cu ceea ce au în pantaloni, pasiunea îi ghidează, le întunecă mintea și îi fac să comită greșeală după greșeală, mai ales când femeia respectivă este NEPOTRIVITĂ.

article-2332724-020A3BB700000578-80_634x793

        Tocmai am terminat primul și cel de-al doilea sezon al serialului The Tudors și pot spune cu mâna pe inimă că bărbații sunt proști când se îndrăgostesc. Acțiunea celor două sezoane s-a petrecut numai în jurul târfei regelui, așa cum fusese numită de popor Anne Boleyn, cea care a ajuns să-i fie ILEGAL ce-a de-a doua soție. Cât despre Henric al VIII-lea, un prost, un afemeiat care s-a lăsat sedus de o femeie ușoară, deșteaptă și peste măsură de ambițioasă. În final a fost decapitată după ce a fost acuzată de adulter cu șase bărbați. Dovezile au fost false, Cromwell a pus totul la cale. Regele a suferit din cauza ei, dar și-a meritat soarta. Problema este că au suferit și au murit oameni nevinovați. Sute, mii de oameni nevinovați au fost uciși din vina ei. Capul răutăților a fost Anne, din cauza ei regele a izolat Anglia din toate punctele de vedere de Europa, s-a rupt de religia catolică și a devenit protestant, separând practic întregul regat de catolicism și Papalitate; și totul pentru o femeie. Pentru a o putea lua de soție pe Anne Boleyn, cea care fusese prin patul multor bărbați importanți și nu numai. În fine, a ajuns să-i fie nevastă, a ajuns regină, dar nu pentru mult timp, ca orice vampă, a comis o serie de greșeli ce au lăsat-o fără cap. Vanitatea ei a dus-o la decapitare.

tudorovci-druha-rada-14

        Nu am înțeles și nici nu cred că voi înțelege vreodată cum unii bărbații își pun în pericol familia, reputația, conștiința și liniștea sufletească pentru o anumită femeie. Știu cât de periculoasă este pasiunea, înțeleg ce înseamnă să te îndrăgostești, însă… când știi că femeia respectivă este cum este, când vezi că te împinge spre rău, când vezi că te influențează să iei decizii proaste, de ce mai stai? De ce nu fugi mâncând pământul de lângă femeia aceea? De ce continui să riști TOTUL pentru ea? De ce continui să faci rău unor oameni nevinovați doar pentru ca tu să fii împreună cu acea femeie? Unii bărbați renunță la soții, la copii și chiar părinți pentru femeile de care se îndrăgostesc. Alții pornesc adevărate războaie din dragoste. Se spune că în spatele multor războaie au stat femeile, fie au fost cauza războaielor, fie ele însele au dirijat totul.

      Războiul troian a fost din cauza unei femei, din cauza frumoasei Elena. Suleyman Magnificul și-a nimicit chiar și copiii pentru Sultana Hurrem, cea care s-a implicat în problemele politice și a dirijat economia Imperiului Otoman. Henric al VIII-lea a divorțat de prima soția și și-a renegat fiica pentru Anne Boleyn și nu numai atât, a lăsat poporul fără Biserici și sărbători religioase. Madame Pompadour, amanta regelui Louis XV al Franței, l-a influențat pe rege pe plan politic și nu numai. Cleopatra este și ea o femeia care a influențat istoria, l-a cucerit pe Caesar și pe Marc Antoniu și astfel nu s-a dat în lături să-și atingă scopurile pe plan politic și economic. Nici România nu a fost ferită de astfel de femei. Elena Ceaușescu a fost la rândul ei o femeia care s-a implicat în politică și a influențat istoria. Deloc frumoasă, însă îndeajuns de manipulatoare încât să-l influențeze pe Nicolae Ceaușescu. Și să nu uităm de EVA, cea care l-a convins pe ADAM să mănânce din mărul interzis și din cauza căreia au fost izgoniți din Rai. Și sunt sigură că mai sunt multe alte femei care au sedus bărbați importanți și puternici, femei care au schimbat istoria, femei din cauza cărora mulți oameni nevinovați au suferit sau au fost uciși. Și deși istoria dovedește că bărbații îndrăgostiți sunt proști, ei tot nu se deșteaptă, nu pot rezista unei femei fatale și nu pot spune NU tacticilor lor de seducție.

         Dar bineînțeles că nu toate femeile sunt vampe și rele, încă mai există femei vituoase, însă bărbații ăștia, când vor avea de gând să se deștepte?!

Suleyman Magnificul și Sultana Hurrem

         suleyman

         De curând am terminat de citit o carte pe care merită să v-o împărtășesc și vouă, dragi bloggeri, dar n-am s-o fac prin intermediul unei recenzii. O să fac paralela între serialul TV și cartea „Suleyman Magnificul și sultana Hurrem” de Isaure de Saint Pierre. Povestea de dragoste dintre sultanul Suleyman și cadâna din harem este știută de toată lumea: Roxelena, adusă ca sclavă din Rusia, l-a fascinat pe Suleyman cu frumusețea și inteligența ei, într-atât încât a reușit să-i devină soție. El a încălcat tradiția otomană căsătorindu-se cu cadâna din harem pe care nu a încetat să o iubească, susținând-o până la sfârșitul vieții când aceasta, devenită sultana Hurrem ajunge practic stăpâna Imperiului Otoman.” Această frază scrisă cu atâta măiestrie de autoarea de origine franceză Isaure de Saint Pierre se potrivește perfect serialului, pentru că realitatea a fost cu totul alta. Cel puțin realitatea istorică. Deși scriitoarea de beletristică Isaure de Saint Pierre ne asigură că a ei carte respectă într-o totul adevărul istoric, coperta ne cam induce în eroare. Povestea nu este atât de romantică așa cum se vrea, detaliile picante pline de brutalitate și nerușinare vor face din această publicație una de mare succes, dacă nu este deja. Știm despre autoare că a fost profund îndrăgostită de cultura arabă și astfel ea dă curs acestei povești care ne introduce într-o lume pe cât de frumoasă pe atât de crudă. Ceea ce urmează să vă povestesc vă va demonta întreaga concepție pe care v-ați format-o atât despre civilizația musulmană, cât și despre personajele celebre care au existat în urmă cu cinci secole. Dragostea atât de frumos nuanțată dintre Suleyman și Hurrem, Ibrahim și Hatice, cât și întreaga intrigă creată cu multă pricepere de regizorii turci, este cu totul și cu totul diferită față de realitatea care s-a petrecut la acea vreme. Cumva firul istoric se respectă, însă partea romantică, aproape deloc. Dacă vreți să citiți recenzia acestei cărți o găsiți pe blogul Lecturi de mămică, este scrisă de mine. Asta pentru a înțelege mult mai bine diferențele pe care urmează să vi le relatez.

          Filmul s-a bucurat de un succes nebun și este un serial care chiar merită toată atenția, declarațiile de dragoste sunt minunate, nemaiîntâlnite în niciun film sau serial. Suspansul și intrigile sunt foarte bine conturate, te fac să îl urmărești tot timpul cu sufletul la gură. Sinceră să fiu, deși regizorii turci nu au respectat într-u totul adevărul romantic și istoric, pot spune că filmul întrece nu neapărat cartea, ci povestea în sine care s-a petrecut la acea vreme. Deși cei care nu au urmărit serialul sunt de părere că ar fi de prost gust, totuși să fim realiști, este o capodoperă din toate punctele de vedere. Paralela o voi accentua mai bine descriind personajele principale ale poveștii… cam aici sunt diferențele.

           Suleyman Magnificul pe cât de frumos construit în serial, un bărbat bine, prezentabil, atrăgător, drept și foarte cerebral, pe atât de diferit a fost în realitatea istorică. În realitate, Suleyman era un om cu multe defecte și complexe, care se lăsa condus de sentimente. Era înalt, uscățiv, ușor aplecat, cu un nas proeminent și o frunte exagerat de lată, cu un ten măsliniu, deloc o frumusețe ostentativă. A fost un artist ceva cam excentric în tinerețile lui, care a încercat să își răscumpere păcatele printr-o rigurozitate religioasă instaurată după cea de-a doua jumătatea a domniei sale. Dacă ar fi să îi fac cumva un profil psihologic, Suleyman a suplinit dragostea pe care tatăl său nu i-a oferit-o niciodată cu cea a lui Ibrahim. Și da, ați citit bine, Suleyman era extrem de îndrăgostit de Ibrahim, marele vizir, al doilea om din stat, pe care el l-a transformat dintr-un simplu om într-o mare putere a Imperiului Otoman. Iubirea dintre Suleyman și Ibrahim era împărtășită, amândoi se iubeau nespus, amândoi erau jumătățile aceluiaș întreg. Aveau aceleași pasiuni, le plăceau aceleași lucruri și amândoi erau ei înșiși doar unul în prezența celuilalt. În carte sunt date anumite detalii în care se dăzvăluie clar pasiunea și erotismul dus la extreme dintre cei doi. Între camerele lor exista un pasaj secret pentru a putea dormi împreună în fiecare noapte, fără ca cineva să îi vadă. Împreună organizau un soi de orgii în care petreceau și se culcau cu cadânele, cu multă muzică, băutură și haine din belșug. Dormeau împreună noapte de noapte și un paragraf din carte ne dezvăluie că cei doi se sărutau „apăsat, violent și zgomotos”. Atâta timp cât Ibrahim a fost în viață, Suleyman a fost manipulat de el în toate deciziile pe care le-a luat.

           Hurrem era într-adevăr o femeie extraordinar de frumoasă, cu un aspect jovial, seducătoare, fermecătoare, cu un zâmbet copleșitor, tot timpul veselă și aranjată. În serial nu s-a pus prea mult accent pe faptul că frumoasa sultană ar fi studiat extrem de mult așa cum s-a întâmplat defapt, era la fel de pregătită din punct de vedere intelectual și cultural ca și Suleyman și Ibrahim. Ea și-a dorit încă de când a ajuns la palat să devină conducătoarea lumii. A înțeles foarte bine că frumusețea și afecțiunea ei nu vor fi de ajuns pentru a-l seduce pe Suleyman, de aceea ea s-a afundat în studiu. Știa toată istoria imperiului și religia musulmană. Înzestrată cu mult bun gust, de un rafinament ieșit din comun. Cu mult mai rafinată decât cumnata sa Hatice. Hurrem nu a fost atât de chinuită așa s-a întâmplat în serial, singura bătaie pe care a primit-o a fost cea de la Mahidevran pe care a și desființat-o cu acea ocazie. Nu a fost otrăvită, nu a fost arsă, nici chinuită. Nici Sultana Mamă și nici Mahidevran nu au fost principalii ei dușmani. Singurul rival al lui Hurrem a fost Ibrahim. Ibrahim pe care îl ura din tot sufletului în primul rând pentru influența pe care o avea asupra lui Suleyman dar și datorită faptului că îi răpea afecțiunea sultanului. Ibrahim a fost asasinat cu știrea sultanului, dar din cauza Sultanei Hurrem care a știut să urzească intrigile potrivite pentru a-i curma viața acestuia. A fost omorât mișelește, pe ascuns, cu toată cruzimea posibilă. Hurrem nu a fost nici pe departe o mamă atât de drăgăstoasă așa cum este prezentată în serial. Pe Cihangir născut cu acea malformație nu l-a iubit deloc, abia în ultimele clipe de viață ale prințului i s-au trezit cât de cât sentimentele materne. Copii ei au fost niște unelte în vederea obținerii puterii, nicidecum nu au fost tratați cu dragoste sau respect. Mehmed moare de tuberculoză în jurul vârstei de douăzeci de ani, Baiazid este ucis de Suleyman din cauza intrigilor lui Selim. Selim ajunge sultanul Imperiului Otoman, un bărbat gras, bețiv, plin de defecte, deloc cult, care disprețuia atât religia cât și arta. Un puturos care își trăia viața numai prin desfrâu. Mihrimah nu a fost deloc o tânără puternică și curajoasă cum este prezentată în serial, pe cât de frumoasă pe atât de slabă și de supusă mamei ei. Ea însă a trăit atât cât i-au fost zilele. Cihangir însă practic s-a sinucis, refuzând mâncare și apă după moartea fratelui său Mustafa, el moare în camera proprie, singur. A făcut acest gest tocmai pentru a-și pedepsi tatăl, cel care îndrăznise să curme viața fratelui său mult prea iubit. Hurrem era iubită de Suleyman, dar nu la fel cum îl iubea pe Ibrahim. Iar sultana a reușit să îi câștige dragostea adevărată abia după moartea lui Ibrahim. O dragoste care s-a instalat datorită timpului dar și pentru că Suleyman nu își găsea alinarea decât în brațele ei. Hurrem se bucura de toată libertatea din lume, ea era cea care pleca în sânul poporului pentru a vedea și afla toate nemulțumirile oamenilor și nu Suleyman, așa cum se întâmplă în film. Lui Suleyman îi era chiar teamă să se avânte în mijlocul poporului, cei care îi aducea informații erau iscoadele dar și Hurrem. Hurrem se bucura de tot respectul din lume, avea libertate neîngrădită, privilegii ca nimeni alta și o putere la fel de nemărginită. Ea avea ochi și urechi peste tot. Ea era cea care îl sfătuia pe Suleyman în acțiunile de război, după moartea lui Ibrahim. În acest caz, Suleyman nu era decât imaginea puterii, Hurrem fiind adevărata capacitate a imperiului. Și-a dorit și chiar a reușit să aibe lumea la picioare. Pe cât de puternică a fost, sultana sultanelor a murit aparent banal, neașteptat și chiar ironic. Ea cea care putea controla totul, propria moarte nu a putut să o controleze. A murit de pneumonie. Pe când se muta de la un palat la altul, un accident a avariat o roată a căruței, ploaia s-a pornit, a răcit foarte tare și chiar cu toate îngrijirile, Hurrem a murit a doua zi, la fel de subit și de rapid cum s-a și înalțat ca o putere adevrătată ce fusese.

          Valide Sultan, Sultana Mamă, nu a avut deloc un mare rol în istoria Imperiului Otoman. Într-adevăr l-a scăpat de la moarte pe Suleyman în adolescență, l-a apărat de toate comploturile urzite de Sultanul Selim, însă cu Hurrem nu a avut divergențe. Ba chiar Valide Sultan a observat-o pe frumoasa Roxelena dintre toate și a pus învățătorii să se ocupe de ea cu foarte mare atenție, să o învețe tot ce trebuiea să știe. Iar când a fost destul de pregătită, ea însăși i-a oferit-o lui Suleyman, în speranța că poate Ibrahim va păli în ochii sultanului. Cu timpul și-a dat seama că Hurrem este deosebit de periculoasă și de ambițioasă, însă nimic nu mai putea fi schimbat. Nu a avut nici putere și nici influență asupra lui Suleyman. La acea vreme mama sultanului și Mahidevran erau practic niște ființe izolate, care trăiau mai multe închise în propriile apartamente. Valide conducea cu numele haremul, Hurrem era cea care dădea toate ordinile, ea organiza toate petrecerile, ea se ocupa de tot. Valide Sultan fusese o femeia curajoasă și frumoasă, dar o dată cu instaurarea lui Suleyman la putere, ea practic a cam ieșit la pensie, să spunem așa.

         Sultana Hatice a fost într-adevăr sora favorită a sultanului, pe care a iubit-o nespus, dar de care nu s-a îngrijit prea mult, cel puțin nu de fericirea ei. Dragostea dintre Hatice și Ibrahim nu a existat în realitate, ea da, l-a iubit, pentru că Ibrahim era extrem de frumos, de impozant, un zeu cu pielea închisă. El în schimb nu a iubit-o și i-a fost dată ca soție tocmai pentru ca Suleyman să îl aibe mai aproape și să îl înalțe în rang. Hatice nu a fost decât o acoperire avantajoasă pentru dragostea lor, deși aproape toată lumea de la palat cunoștea adevărul despre relația lor. Ibrahim avea un întreg harem, harem de care Suleyman știa. Niciodată nu i-a impus limite lui Ibrahim, l-a lăsat să aibe tot ce și-a dorit, chiar și numeroase femei. Însă niciunul dintre ei nu s-au iubit cu alte părți masculine, în schimb femei puteau avea oricâte. Într-adevăr Hatice i-a născut gemeni lui Ibrahim, iar după moartea lui, ea a fost recăsătorită. A suferit din cauza fratelui său, a suferit pentru că i-a răpit întreaga dragoste pe care Ibrahim ar fi putut să i-o dea vreodată. Se spune că Ibrahim ar mai fi avut copii și cu alte cadâne, însă nu s-au dat deloc detalii.

         Mustafa, fiul lui Suleyman cu frumoasa Mahidevran, era un tânăr extrem de frumos, drept, cult, loial, brav și desăvârșit, așa cum niciunul din fii lui Suleyman nu au fost. Mustafa a fost o dragoste platonică pentru Sultana Hurrem, ea a fost profund îndrăgostită de el, o iubire care însă nu a fost finalizată niciodată. Mustafa a fost îndepărtat datorită sultanei Hurrem, ea i-a sugerat lui Suleyman să îl trimită în sângeac în Manisa, în primul rând pentru că îi era teamă să nu facă vreun gest necugetat din dragoste. Cel care mergea în sângeac în Manisa, era și cel care urma să îl succeadă la tron pe Suleyman. După câțiva ani el a fost trimis și mai departe, indirect i s-a luat dreptul la tron pentru ca Mehmed să îi ia locul. S-a supus fără tăgadă, avea încredere nemărginită în tatăl său, dar și în Hurrem. Pe baza unor comploturi pe cât de false pe atât de nedrepte, Mustafa este ucis la ordinul lui Suleyman. Comploturi urzite de Rustem, ginerele lui Suleyman, soțul drăguței Mihrimah, dar fără știrea sultanei Hurrem. Cu toate că mai târziu Hurrem află și chiar bănuiește de la început, nu împiedică această atrocitate. Mustafa este ucis chiar sub ochii lui Suleyman, care era convins că fiul său îl trădase, dar nimic mai fals. Șcena descrisă în care Mustafa este ucis este de-a dreptul cutremurătoare. Suleyman, în ciuda aparențelor, era un om destul de fricos, și tocmai din cauza acestei temeri și-a ucis doi fii și șase nepoți. De teama ca nu cumva la maturitate, nepoții să răzbune moartea propriilor tați. La fel ca tatăl său, Suleyman a trăit cu frica în sân că oricând unul din fii îl vor trăda și îi vor fura atât de mult prețuitul tron. Dar cu toate greșelile sale, și-a iubit copii, pe toți, și a crezut până în ultima clipă că ceea ce făcuse fusese drept, așa cum o ceruse politica și legile musulmane.

         Multe dintre personajele serialului nu apar deloc în carte și probabil nici în istorie, nu există Sumbul, nici Gul, domnița Aybige nu este nici ea menționată, Nigar Calfa la fel și ea lipsește cu desăvârșire, nu există nicio Jupâneasă Daye, nici boierul Matrakci Nasuh. Cadânele nu au nume decât cele apropiate de Hurrem, dar niciun nume care să concidă și în filmul. Frumosul și bravul Bali Bey apare într-un singur paragraf al cărții în care este ucis pe câmpul de luptă din cauza lui Ibrahim. Comploturile împotriva lui Ibrahim, dar și cele împotriva Sultanei Hurrem nu au fost atât de accentuate ca în serial. Este și normal, pentru a face un asemenea film este nevoie de o intrigă care să te țină mereu în suspans. Având în vedere că această carte este scrisă de o scriitoare de originie franceză de beletristică, este foarte probabil să fi existat anumite scurgeri de informații, să-i fi scăpat câte ceva sau să fi omis câteva aspecte cu bună știință. Este o carte scrisă pe repede înainte, în care foarte rapid se trece dintr-un an într-altul, de la un conflict la altul.

         În orice caz, chiar dacă cartea „Suleyman Magnificul și sultana Hurrem” și serialul TV sunt foarte diferite, atât filmul cât și cartea merită toată atenția noastră, suntem introduși într-o lume magică de poveste, care pe cât de frumoasă pe atât de crudă. Filmul este un adevărat deliciu datorită laturei romantice, declarațiile de dragoste din film sunt cu adevărat spectaculoase. Iar cartea ne ajută parcă să discernem mai bine lucrurile care s-au petrecut acum mai mult de cinci sute de ani. Până la urmă, povestea în sine este un dar cultural care nu poate lăsa indiferent pe nimeni.

         Acum așteptăm din toamnă sezonul 3 al serialului, dar sper totodată că voi reuși să cumpăr și celelalte două cărți care îi pun în valoare pe măreții sultani ai acelor vremuri, Sultanul Suleyman și Sultana Hurrem.

Cântare pentru Suleyman

410px_suleyman_young_51134800

„Atunci s-a înălțat, triumfătorul soare

Ce-n sunetul de corn se vrea sărbătorit.

Deșteaptă-te în glorie pe veci nemuritoare,

Rege ce dormi sub cerul cu lână garnisit.

 

Dar pe obrazu-I veșted s-a așternut destinul,

La sărbătoarea vieții, opritu-s-a festinul.

De moarte-atinsă, buza-I, de-acum pecetluită,

S-a-nchis pentru vecie, ca floarea ofilită.”

 

 

Astfel a cântat pentru Suleyman poetul Bâkî.

* Din cartea Suleyman Magnificul și sultana Hurrem de Isaure de Saint Pierre

Pasiunea sultanei Hurrem

              ”Dar să-i atingi pielea lui Mustafa, să te refugiezi lângă acest trunchi puternic, pe jumătate bărbat și pe jumătate copil, să săruți aceste buze frumoase care ar fi putut fi calde și să se topească sub ale tale și să te simți atât de neputincioasă și lipsită de energie în fața unei astfel de forțe atât de viguroase. Și să nu-ți mai dorești nimic decât să tremuri și să te abandonezi între acele brațe pentru cel mai fermecător viol! Să-ți plimbi buzele de-alungul acestui corp atât de tânăr și frumos, încălzit de respirația lui, să zăbovești pentru mângâieri nelegiuite pe fiecare colț de piele pe care-l cercetezi și-l profanezi. Să nu mai exiști decât în acel moment magic al contopirii cu un alt corp devenit zeu și adorația ta, desfătările și chinul tău.”

 suleyman

 

         Acest fragment din carte Suleyman Magnificul și sultana Hurrem de Isaure de Saint Pierre, descrie pasiunea mistuitoare și dragostea puternică pe care o simte Vesela sultanului, Hurrem, pentru fiul acestuia cel mare, Mustafa. Pasiune pe care caută să și-o înfrângă îndepărtându-l pe Mustafa din sânul palatului, pasiune din cauza căreia Mustafa își va găsi moarte. Mustafa va fi sacrificat din dorința nemăsurată pentru putere a sultanei Hurrem dar și din teama că va face un gest necugetat și-i va mărturisi prințului moștenitor sentimentele puternice pe care ea le simte pentru el.

 

În curând revin cu recenzia cărții !!!

Declarație de dragoste

Anton-Hickel-001-ebcc79298739ff3c51b86aaeeaed9c0d

Compania mea, dragostea mea, luna mea strălucitoare,

Apropiata mea, confidenta mea, prietena mea,

Întregul meu, regină a frumuseții, stăpâna mea

Viața mea, sensul vieții mele, divina care îmi dă viața eternă

Primăvara mea, izvor de bucurie, lumina zilei,

Idolul meu, trandafirul meu zâmbitor

Fericirea mea, însoțitoarea mea în beție, izvor de lumină,

Steaua mea strălucitoare, lumina nopții mele…

 

 

Declarație de dragoste scrisă de Sultanul Suleyman pentru Hurrem, în cartea Suleyman Magnificul și sultana Hurrem, scrisă de Isaure de Saint Pierre!