Era luat…

         Imi facea inima sa bata cu putere… avea ceva, habar n-am ce, insa o forta inexplicabila, mai presus de ratiune, ma atragea spre el. In mod normal, probabil ca n-as fi dat doi lei pe el… insa am avut nesansa sa ii simt parfumul. Atunci am simtit un gol in stomac, mintea mi s-a sucit si privirea mi-a ramas lipita de el. Atunci am inceput sa-l privesc cu alti ochi. Ma starnise, al naibii de tare. Parfumul lui trezise in mine simtaminte pe care le crezusem moarte de mult. N-as mai fi crezut vreodata ca aveam sa pic, din nou, in plasa unui parfum masculin. Mirosul ii dadea de gol personalitatea. Mirosea a tutun, cognac fin, piele, tabac, mosc si inca o esenta pe care nu reuseam sa o deslusesc, dar care imi zbarlea pielea pe sira spinarii. Parfumul lui emana senzualitate, sexualitate si mister. Ma starnea in cel mai erotic mod. Mireasma mi se impregna pe creier si vrand-nevrand, simteam nevoia sa ma apropii…sa il cunosc.
        M-am asezat la o masa in apropierea lui, mi-am aprins o tigara si am inceput sa-l privesc. Era un barbat puternic, cu coloana vertebrala, drept si falnic ca un stejar. Imbracat la patru ace, extrem de ingrijit, intr-un costum elegant, de un albastru metalic, care ii scotea in evidenta spatele lat… iar chipul ii era incadrat perfect de gulerul camasii de culoarea fildesului. Purta o barba scurta, buzele ii erau de culoarea rozelor, ochii mari de culoarea cireselor parguite, gene lungi de abanos si un nas usor acvilan. Postura lui era una sigura si dominanta… fuma, la fel ca mine, dar o facea intr-un mod asa cum numai un barbat adevarat poate sa fumeze. Avea gropita in barba… virilitate nemarginita. Isi savura cognacul cu mult calm, parca simteam cum aroma ii invadeaza limba si apoi gatul lung… ce cerea, parca, numai sarutari.
        Pe buzele lui, licoarea ca de aur parea de o dulceata nemaipomenita. Desi era ceva distanta intre noi, aerul ce intra prin fereastra de langa el, continua sa-i adie parfumul pana-n parul meu. Ma simteam posedata, habar n-aveam daca era insurat sau nu. Nici nu conta, eu doar voiam sa ma apropii, de el, de purtatorul parfumului. Ce mai conta cine era el… important era cum mirosea si ce senzatii imi trezea. Mirosea a barbat, a secret, a enigma si a pasiune si voiam sa simt toate astea pe pielea . Si ce suav zambea, cu cata eleganta bea… eram deja bine prinsa in visare… farmecul lui imi rapise orice urma de vointa. Numai ca… dintr-o data, exact cand eram pe punctul de a ma apropia, o doamna intra in local si se arunca direct in bratele lui. El o saruta cu multa gingasie… era luat! Parfumul se risipi si vraja disparu ca prin minune. Era luat, asa ca am plecat…

wpid-00909_hd.jpg

 

Te-aș iubi…

Nu știu nimic despre tine…

Și e atât de intrigant…

Îmi plac ochii tăi,

Să mă scald în privirea lor,

Mi se pare atât de tentant…

Nu știu de unde ai apărut,

Cert este că ai născut în mine curiozitatea,

Te-aș iubi…

Simplu… poate pentru totdeauna,

Nu știu, nu-mi pasă,

Prezentul îmi îndreaptă pașii către tine,

Vreau să ajung la pieptul tău,

Să-ți ascult bătăile inimii,

Pulsul sângelui…

Și să mă infiltrez în sufletul tău,

Ca un ghiocel,

Plăpând dar puternic,

Săpând prin zăpadă,

Născut într-o zi de februarie.

Mă întreb a ce-ți miroase pielea…

A mosc și frunze de tutun…

A scorțișoară și tabac…

A salvie și mușețel…

Nu știu, dar mor de nerăbdare

Să-mi îngrop nasul cârn,

În scobitura gâtului tău lung,

Și dacă-mi vei permite,

Să mușc din mărul Adamului tău,

Și astfel să-ți aflu secretele,

Toate tainele…

Oare palmele tale sunt tot atât de tandre,

Așa cum vocea-ți suavă,

Articulează cuvintele?!

Din buze naști pasiune,

Zâmbetul tău emană iubire,

Umerii lații mă îndeamnă să-i cuprind,

Să te cuprind,

Într-o îmbrățișare lungă.

Vreau să te iubesc astăzi,

Haide să încercăm…

Vedem mâine ce va fi…

Vedem mâine cum ne va fi…

Mahmuri, beți sau fericiți…

Dacă vom vrea să ne mai trezim împreună,

În fiecare dimineață,

Înseamnă că asta-i iubirea noastră…

Ce zici? Te lași iubit?

Suflete pereche

tandrete

Îmi odihnesc trupul pe pieptul tău,

Ce cald și ce tandru ești,

Emani iubire și tandrețe,

Ce bine mă simt, ce fin ești,

Îți iubesc corpul și zâmbetul,

Ador privirea ta seducătoare,

Ce buze pline și ce dulci…

Ești zeu, ești om, sau ce tu ești?

Îți simt palma suvă cum îmi

Mângâie creștetul, îmi șoptești

La ureche vorbe de dor, de-amor.

Respiri, trăiești acum cu mine

Nu doar clipa, ci eternitatea toată,

Aș vrea acest moment să nu

Se mai sfârșească niciodată.

Să stăm așa îmbrățișați de-a pururi,

Să ne privim în ochi neîncetat,

Să te adulmec, să-ți inspir aroma.

Aroma ta din lemn de mosc, tabac,

Ceva cedru și chiar ambră.

Ești puternic, te simt cu toată ființa,

Ești al meu, acum și mereu,

Suntem doar noi, numai noi doi.

Suflete pereche, același trup,

Același gând, același dor,

O unică și veșnică iubire.

Mă întreb oare atunci când vom

Muri… așa cum se moare deobicei,

Oare ne vom mai întâlni acolo, dincolo?

Acolo la Dumnezeu, dacă ne merităm

Locul și viața veșnică,

Sau poate ne vom despărți.

Dar știu că ce a unit Domnul,

Omul nu poate despărți și…

Prin urmare poate că nici moartea.

Privim același cer, ne rugăm aceluiași

Dumnezeu; pășim sincron pământul,

Avem aceleași vise, aspirații

Și chiar dacă ne mai ciondănim,

Știu că ne iubim și facem dragoste

Ca nimeni alții, cu pasiune și iubire.

Te ador suflete minunat…