#pebarbamea

#pebarbameaAm barbă, dar nu-s Conchita Wurst, sunt Alina, cunoscută drept Litere Stacojii. Sunt o femeie, o tipă care habar n-avea de unde vine și încotro se îndreaptă până a descoperit pasiunea pentru scris. Și deși n-am realizat prea mult lucruri în viața mea, datorită celor 4 copii ai mei, cele 4 bloguri, pot spune că sunt pe barba mea! Nu mi-a fost ușor să-mi dau seama ce-mi doresc în viață, nu visam la cai verzi pe pereți, dar nici la cariere extraordinare, știam doar că vreau să mă fac auzită. Îmi pare rău că n-am avut curajul să dau la facultatea de Jurnalism, jurnalismul mi-ar fi deschis mult mai multe oportunități, dar am descoperit bloggingul. Blogging care mi-a oferit tot ce n-aș fi crezut vreodată că o să am. În primul rând mi-am descoperit talentul pentru care am fost născută, scrisul. L-am cizelat, l-am modelat și remodelat până am învățat să dau gândurilor mele forma dorită. Și astăzi mă pot mândri că pot scrie oricum: literar, comercial, romantic, alambicat și oricum ar fi. Important este să-mi ascult instinctul, să-mi urmez gândul și să dau frâu liber ideilor. Pentru că ideile mele m-au făcut cunoscută în blogosferă, m-au făcut să ies din carapacea mea și m-au făcut auzită.

#pebarbamea3

        Astăzi am o voce, am puterea exprimării, tai și spânzur prin scris, creez frumosul, sunt propriul meu șef, sunt independentă, nimeni nu mă îngrădește și nimeni nu mă poate reduce la tăcere. Sunt ceea ce vreau să fiu și când îmi propun ceva, reușesc, pentru că sunt #pebarbamea și nimic nu mă sperie. Sunt liberă din toate punctele de vedere, prin intermediul blogului meu pot pleca oriunde, evadez fizic și psihic și ating orizonturi pe care în alte condiții nu aș fi reușit să le îmbrățișez. Sunt independentă din toate punctele de vedere, iar financiar nu mai duc de mult grija zilei de mâine.

#pebarbamea5

         Sinceră să fiu, n-aș fi crezut vreodată că gândurile au o așa mare putere. Când m-am apucat de blogging, acum doi ani și jumătate, credeam că blogul meu va fi un soi de jurnal electronic, credeam că nu mă va citi nimeni și că nu mă va remarca nimeni. Dar m-am gândit că blogul va fi terapia mea de recuperare pentru spirit și psihic și mi-am zis: „De ce, nu?! Hai să încerc”. Și-am încercat, și-am reușit și cu fiecare articol postat, statisticile privind cititorii mei creșteau și creșteau și creșteau. Până într-o zi, când mi-am dat seama că ale mele gânduri pot fi materializate în premii fabuloase. Și așa a fost. Am îndrăznit, am muncit, am perseverat, nu m-am dat bătută și nici nu m-am lăsat intimidată și am câștigat. Și nu un concurs, am câștigat o mulțime, de am atras asupra mea o ceată de hateri, care mă urmăresc și mă înjură pe la colțuri. Să fie sănătoși, eu îmi văd de drumul meu. Sunt mai bună decât ei!

#pebarbamea4

         Iar banul nu avusese niciodată importanță pentru mine. Risipeam banii pe toate nimicurile, pentru că nu-i munceam eu și pentru că nu le înțelegeam valoarea. Am ajuns să le înțeleg valoarea abia când am câștigat primii mei bănuți, nu vreți să știți ce fericire nemaipomenită am simțit. Atunci am știut că sunt pe drumul cel bun și că trebuie să continui. Mă întreb unde voi fi peste 10 ani… probabil voi avea un blog cu zeci de mii de unici, probabil că voi lucra pentru o revistă cunoscută, habar n-am, cert este că nu voi renunța niciodată la spațiul meu virtual. Pentru că site-urile mele sunt uneltele creației mele, puterea mea, nebunia mea, munca mea, pasiunea mea și oglindirea talentului meu. Fără blogurile mele aș fi nimeni, fără ele n-aș mai avea orientare și mintea nu mi-ar mai funcționa la capacitate maximă.

#pebarbamea1

      Însă totul a început de undeva. Norocul meu a fost mama mea. Eu nu m-am născut cu scrisul în sânge, nu este un talent nativ, ci unul dobândit. Când eram mică mama mă obliga să citesc, până am început să ador această îndeletnicire, lectura. Cititul m-a ajutat să scriu, cititul mi-a deschis mintea, mi-a îmbogățit vocabularul, m-a educat și m-a învățat să mă exprim. Cititul mi-a pus în mână condeiul scrisului. Și-am citit și-am tot citit până mi-am spus: „Vreau și eu să scriu” și-am scris și ce-a ieșit din mâna mea mi s-a părut uimitor. Dar în spatele articolelor câștigătoare a stat întotdeauna multă muncă, poate nopți nedormite, frământări și multe temeri. Întotdeauna mă tem să nu dau greș, pentru că mereu îmi doresc să fiu cea mai bună într-o competiție. Și deși mulți cred că tot ce-am câștigat până astăzi mi-a picat din cer, vă înșelați amarnic. Am muncit pentru tot ce am, mi-am sacrificat timpul, uneori și viața, pentru a atinge succesul. Și l-am atins în pași mărunți, nu în salturi mari.

#pebarbamea2

        Sunt pe barba mea, astăzi am tot ce-mi doresc, sunt pe cont propriu, mi-am găsit chemarea, o fructific și asta mă face fericită. Și deși unii mă privesc cu admirație, alții mă urăsc pe la colțuri, dar asta înseamnă să-ți urmezi visul, să mergi ÎNAINTE oricâți ți-ar spune nu poți, n-ai cum, n-ai șanse, nu e bine, nu-ți iese și-așa mai departe. Întotdeauna am fost pozitivă și mi-am zis: „încerc fie ce-o fi, pot, sunt capabilă, o să reușesc”! Și-am reușit! Așa trebuie să gândești și tu; tu, cel care ai un vis, dar care nu ai curajul necesar să-i dai frâu liber. Tu, cel care ai vrea, dar nu știi dacă poți. Tu, cel care ți-ai dori, dar ți-e teamă să încerci. Fă-o, încearcă, muncește, nu te lăsa, mergi înainte, sacrifică tot ce poți sacrifica și împlinește-ți visul! Dacă vrei, poți. Dacă îți dorești, reușești. Dacă muncești, n-ai cum să nu obții. Dacă îți vei urma visul, vei ieși din mulțime, vei fi un exemplu, vei ajunge sus și tot succesul este al tău! Fii #pebarbata! Se poate!

#pebarbamea6

        Cu acest articol particip la Campania „Fii pe barba ta!” inițiată de Philips. Și dacă nu știai, în această vară, Philips lansează provocarea „Fii pe barba ta!”, prin gama de produse Click & Style, două modele de aparate de îngrijire versatile, pentru orice stil. Mai multe detalii găsiţi pe site şi pe Facebook. Participă și tu la campania Philips și câștigă! Fii #pebarbata!

banner-campanie-pe-barba-ta

Deschizător de drumuri…

         Barierele sunt întotdeauna greu de trecut, mai ales dacă nu ai fost învățat de mic că se poate. Când în lumea ta nu a existat nimeni care să te încurajeze și care să-ți observe talentele, nimeni care să te-ajute să ți le cultivi și nimeni care să creadă în tine. Dar mai ales, nimeni care să-ți călăuzească pașii și să-ți insufle speranța… este greu. Necruțător de greu… știu, și te cred.

          Dar contrar celor pentru care ești încă invizibil sau doar normal sau chiar banal, te poți îmbrăca în straiele unui deschizător de drumuri. Da, ai citit bine, DESCHIZĂTOR DE DRUMURI. Poți fi primul din familie care face ceva, primul dintre prieteni, primul din lumea mare. Deși te temi, deși calea este mai sinuoasă decât oricare alta și bariera este mult prea greu de trecut, nu degeaba în tine mustește dorința și pasiunea. Le simți mocnind în tine, ca un vulcan în stare latentă, oricând capabil să izbucnească și să scoată afară NU lavă, ci creație. Pasiunea pentru ceva nu este în van, nu o simți în zadar… nu este degeaba pusă acolo de Dumnezeu și a încolțit de-alungul timpului. Nu este fără rost. Este cu un scop. Scopul trebuie înfăptuit și materializat, oricâți ți-ar spune că nu poți sau că este o prostie. Prostia este a celor limitați, a celor care nu văd mai departe de cenușiul prezentului. Șterge cenușiul, descoperă rozul din negură.

          Cultivă-ți talentul, încearcă, luptă și fi primul! Sfidează ADN-ul, sfidează și originile, ignoră-ți neputința care te face să te temi. Poate că aptitudinea și talentul tău, sunt doar ale tale, născute din tine, și nu moștenite din moși strămoși. Deschide tu acea nouă cale și vei fi ținut minte. Categoric da. Începutul e greu, ca orice nou început, schimbarea este și ea dificilă, dar nimic pe lumea asta nu este imposibil. Doar moarte este ireversibilă, dar până și aceasta poate fi depășită.

           Deschide-ți calea! Știi și tu că poți! Este șansa ta! N-o irosi refuzând-ți încercarea!

Dilemă

 semnul-intrebarii-5      
          Asupra mea s-a abătut o mare dilemă… nu este un secret pentru nimeni că particip la tot felul de concursuri și campanii, îmi plac, mă motivează, îmi testez limitele, învăț să scriu, învăț să abordez subiecte care poate cu alte ocazii nu aș fi avut prilejul să le dezvolt. Și ce satisfacție mai mare să am când văd că sunt aleasă câștigătoare dintr-o mulțime de participanți, care mai de care mai talentați și mai pricepuți. Dar în toată experiența mea în lumea concursurilor, nu am văzut niciodată să câștige un articol ca la „mica publicitate”.
       Și mă întreb: Ce o fi în mintea acelor participanți care scriu articole de maaaaaxim 200 de cuvinte și-l înregistrează la un concurs?! Și nu mă refer la poezii desăvârșite, că acelea pot fi scurte dar cu o esență nemaipomenită, mă refer la articolele de genul: „Am aflat de campania X care promovează Y și se ocupă cu bla, bla, bla și bla bla bla”. Aici nu mai înțeleg. Dacă ar fi pus o poezie superbă, cum scrie Alma Nahe de exemplu, atunci da, jos pălărie, înțeleg să impresionezi cu un joc de cuvinte excepțional. Dar așa?!
        Nu înțeleg de se mai „chinuie” acel participant să scrie chiar și acele 200 de cuvinte, cu link-urile aferente, când oricum nu există nicio șansă să câștige. Și mă întreb de ce să pui niște link-uri care la Page Rank te vor trage în jos, când până la urmă din concurs nu vei avea niciun beneficiu. Doar așa să fie?! Chiar așa să te încrezi în brațele norocului?! Mi se pare ușor naiv, pentru că în concursurile astea câștigă doar cei care muncesc, care își dau toată silința, care sunt motivați și-și pun toată creativitatea în articol.
      Tare mult aș vrea să aflu ce se află în mintea acelui om care participă la un concurs cu un textuleț… rare sunt cazurile când o firmă alege câștigător un text de 200-250 de cuvinte, doar cine știe cum… Oricum, dacă cineva din cei care practică această metodă vor citi acest articol, ar fi mai bine dacă și-ar da puțin silința pentru că astfel roadele nu vor intarzia să apară. Vă veți bucura de succes și premii frumoase fără doar și poate!
      Mult succes!!! 

Jocul ielelor în ipostază zilnică a eului

A sosit momentul optim pentru a vă recomanda unul dintre cele mai complexe bloguri, „Jocul ielelor în ipostază zilnică a eului”, sub semnătura iscusită a Lilianei Ștefan, sau Lolita cum o știm unii dintre noi în mediul online. Liliana nu este nouă în blogosferă, ba chiar este una dintre acele persoane care au reușit să își facă un nume în acest teritoriu frumos. Diferența dintre ea și mulți alții, printre care mă număr și eu, este că ea nu și-a promovat neapărat articolele, nici nu are nevoie, pe ea o recomandă talentul său inconfundabil. Jocul ielelor în ipostază zilnică a eului datează din 2009 și după cum vă dați seama, Liliana este una dintre veteranele cele mai de seamă ale blogging-ului. De obicei nu mulți sunt cei care rezistă peste ani, unii rămân fără inspirație, alții se plictisesc, unii își găsesc alte ocupații, alții privesc blogging-ul ca pe un hobby… scriu o dată la două săptămâni și cam atât. Dar nu și Liliana, Lolita noastră dragă și-a tratat blogul cu mult respect și conștiinciozitate… deși are o viață reală, spre deosebire de noi, cei care ne trăim viața mai  mult pe blog. 😀

        Eu una o admir pe Liliana, îmi place mult stilul ei, este implicată și devotată nu doar blogului, cât și cititorilor ei. Îmi place că nu și-a tratat blogul ca pe o afacere, se vede clar, după cum spune și ea, scrie din plăcere, scrie din pasiune, scrie din dragoste pentru viață, pentru frumos și pentru înțepepciune. Pe blog Liliana se relaxează, scrie despre dilemele existențiale cu care toți ne confruntăm la un moment dat, zbuciumul ei zilnic și al nostru, al tuturor, căutările sale proprii, bucuriile și tristețile sale, povești parfumate și duzinile prietenelor ei. Blogul său nu a fost conceput ca pe un jurnal unde ea să scrie vrute și nevrute, ci după cum mărturisește ea, pagina ei a fost concepută în primul rând din dorința de a interacționa cu cât  mai mulți semeni, cu acei oameni cu care ea este pe aceeași lungime de undă. Ea spune că a cunoscut oameni frumoși, și o cred pe cuvant pentru că și eu am cunoscut oameni deosebiți, activează pe grupuri minunate cum ar fi Duelul Minților, a participat la Miercurea fără Cuvinte a lui Carmen din Germania, la Life is Pictures a lui Costin Comba și este membră în Clubul Condeielor Parfumate inițiat de Mirela Pete, dar totodată mai scrie și pentru Duzinile din Psi Words inițiate de Camelia Sima. Tind să o admir, mă întreb oare când mai are timp și pentru o viață reală, pentru că știu că are o viață reală, este căsătorită, este familistă, femeie, om social… Liliana compune poezii, scrie eseuri, abordează teme filozofice și psihologice, scrie recenzii de carte, scrie despre stilul său de viață și și-ar dori să aibe timp numai pentru scris, să trăiască din asta… însă știm cu toții că nu se prea poate trăi din scris.

           Pentru Lolita scrisul este o meditație, o terapie, plăcere pură: „mă așez în fața calculatorului pentru a sta de vorbă cu mine însămi și pentru a-mi face o reevaluare a potențialului de reușită al blogului meu… Aș avea multe idei dar  majoritatea au fost abordate de altcineva, prin urmare voi încerca să fiu eu însămi, iar dacă o să-i placă cuiva să-mi spună… Viața aceasta care ne-a fost dăruită este mereu uimitoare și nu încetează să ne surprindă de fiecare dată, exact în momentul când ne așteptăm mai puțin… Pe parcursul ei, ca toți de altfel, am fost martor sau chiar actor la multe întâmplări mai mult sau mai puțin hilare. Din fiecare am învățat câte ceva și mi-am descoperit o altă latură a personalității mele care era acolo dintotdeauna, dar de a cărei existență nu aveam habar… Cândva doream să fiu psiholog. Atunci credeam că mi se potrivește această meserie, acum gândesc altfel. Fiecare meserie are frumusețea ei de necontestat, iar noi suntem cei care trebuie să o găsim. Dacă nu reușim să găsim Sfântul Graal, partea plină a paharului, și nu ne simțim bine în propria piele, atunci mai avem de explorat fețele noi ale vieții… Ideile ca și banii, nu sunt de fapt, în ultimă instanță, decât reprezentări ale avuției și instrument de schimb; și ambele se reflectă în stările de conștiință. Nici trupul nu mănâncă bani, nici sufletul nu se hrănește cu simple aparențe… Astfel, prefer să fiu stăpânul ideilor și nu sclavul lor.”

           Într-adevăr Lolita este stăpâna ideilor, stăpâna cuvintelor, stăpâna supremă a literelor, stăpâna exprimărilor… și reușește astfel să ne expună nouă, devoratorilor de frumos, stările sale, învățămintele sale, experiența sa de viață și astfel ne învață subtil, dar profund, ce este important în această viață, ne arată lucrurile cu adevărat frumoase și ce anume ar trebui noi să apreciem. Din punctul meu de vedere, Liliana este un filosof înțelept care vrea să facă lumea mai frumoasă și mai bună, mai ambițioasă, mai atentă la important.

          Vă recomand cu drag „Jocul ielelor în ipostaza zilnică a eului”…

Untitlednnnvv

 

P.S. Succes la SuperBlog 2013! Cât despre poză, nu am avut cum să „fur” nicio poză, așa că am făcut eu una, mi-am exersat talentul în Paint și PhotoScape, sper să nu te superi. 🙂

Câmpul de maci

     1394399_752248898123753_160003309_n
         Hai mai bine să ne purtăm dragostea în doi, pe un câmp de maci și o pajiște verde… Ce rost are să fugim unul de altul, când suntem la distanță de-o atingere… la distanță de o mângâiere se află iubirea noastră. Ce-ar fi dacă ne-am tăvăli pe iarba plină de rouă și ne-am lăsa liberi sub cerul albastru de mai?! Ți-aș săruta gura cu foc și iuțeală și ți-aș zdreli buzele cu pasiunea nebună ce-o simt. Și fluturii să ne șuiere pe la urechi cântecul fericiților cei mai îndrăgostiți. Tu să fii colțul meu de Rai și eu să fiu marea albastră după care suspini cu atâta dor. Să fim împreună o ploaie de dragoste nemuritoare, să ne atingem mâinile cu atâta sfială și teamă, încât să credeam că ne-am putea topi într-un suspin.
         Să-ți așezi capul în poala mea, să-ți pui obrazul pe piciorul meu dezgolit, iar eu să îți mângâi buclele întunecate, să te dezmierd în cuvintele cele mai tandre. Aș vrea să știu, că un simplu sărut pe obraz ți-ar putea șterge toată mâhnirea. Mă iubești, știu că o faci, dar pari trist și neconsolat. M-aș cuibări de grabă în sufletul tău, ca să-ți pot invada corpul cu lumina pozitivismului ce îl simt, să îți vindec pe rând fiecare supărare, fiecare rană a neîmpliniri și să îți pun acolo, în căpușorul tău frumos, ideile cele mai bune… speranța viitorului sigur și frumos. Aș renunța la viața mea, pe acel câmp de maci, ca să te bine-dispun pe tine… prezența mea te-alină, dar aș fi vrut în loc de alinare, să îți ofer cea mai deplină fericire. Dar ești om, și parcă în viață nu te poți mulțumi numai cu iubire, ai nevoie de mulțumirea unei vocații, de satisfacția unui talent. Aș fi vrut eu să fiu talentul tău și tu să mă materializezi în artă. Așa aș fi sigură că ai fi fericit, iar eu nu m-aș pierde în eter, ci aș rămâne pe veci nemuritoare în opera ta.
          Așează-te lângă mine pe iarbă și ține-mă de mână, hai să ne gândim la noi… la cum vom arăta peste ani împreună, la copii noștri cu părul închis și ochii albaștrii. Ce îmi place să-ți privesc zâmbetul cald, ochii sclipitori și puțin triști… statura ta impozantă și copleșitoare. Uh… sunt plină de dragoste și mi-e atât bine…

Marionete

1383948_747888971893079_591803391_n

Se joacă cineva cu noi?!

Uneori așa îmi dă impresia,

Mintea ne joacă feste,

Viața ne cam trage în piept,

Destinul ne cam pedepsește,

Îngerii refuză să ne mai vegheze,

Dumnezeu ne mai întoarce spatele,

Karma nu-i de noi, dar mai simțim

Din când în când ce-i aia plată karmică.

Părinții se supără pe noi și ne reneagă,

Frații se îndepărtează adesea,

Prietenii la nevoie se cunosc și tot atunci

Fug de le sfârâie pământul sub călcâie.

Nu o dată ne-am simțit ca niște marionete ale vieții,

Ne dăm după cum bate vântul,

Crezând că vom atinge fericirea,

Dar ea este departe, mult prea departe

Și ne trezim numai cu singurătate în jur.

Moartea parcă ne cam suflă în ceafă,

Ghinioanele se țin lanț de noi,

Nici o carieră nu suntem în stare să ne facem,

Vocații, habar n-avem ce-s alea,

Talente avem cu duiumul,

Dar ne fructificăm vreunul?!

Nuuu, căci uneori suntem prea buni,

Prea buni pentru orice, nici nu contează

Dacă suntem făcuți pentru ceva anume,

Oricum prea puțini avem șansa să descoperim ceva.

Unii nici dragostea nu o întâlnim,

Ne fluturăm de colo-colo,

De mână cu o aventură, cu o iubire trecătoare,

Și suntem mândrii, Doamne, de câte am mai încercat.

Dar uite așa suntem noi, oameni în fond,

Dar prea sarcastici, nemulțumiți, triști

Și frustrați, dar singuri ne facem marionete

În mâinile destinului, în palma lui Dumnezeu,

Îndepărtându-ne de propria menire,

Refuzând să ne învățăm lecția vieții,

Fugind de virtuți, ba chiar blamându-le,

Și înnecându-ne în propriile lacrimi amare…

Ne plângem de milă și ne supărăm pe alții,

Când de fapt ar trebui să ne supărăm pe noi înșine,

Căci îngerii încă ne vegheză,

Dumnezeu nu și-a întors fața de la noi,

Destinul încă ne stă la picioare,

Iar viața încă ne îmbrățișează cald.

Părinții ne sunt alături necondiționat,

Frații încă ne iubesc și ne poartă de grijă,

Prietenii sunt puțini, dar sunt în dreapta noastră.

Nu vezi?! Înseamnă că ești orb!!!

Citește ce vrei

          Adriana Dinune spune cu dezinvoltură și siguranță: Citește ce vrei! Acesta este un îndemn cât se poate de intrigant, nu-i așa?! Te face să devii curios, să vrei să afli despre ce este vorba, să explorezi teritoriul virtual al Adrianei. Ei bine Citește Ce Vrei este site-ul plin de sclipici al Adrianei Dinu, o figură foarte cunoscută în mediu online. Probabil vă întrebați de ce spun că ar fi Citește ce vrei plin de sclipici… pentru că nu este un blog sau un site oarecare, este mult mai mult de atât, este o revistă complexă plină de informații interesante la care se adaugă amprenta personală a Adrianei. Revista aceasta, Citește ce vrei, are ceva… ceva special, inexplicabil, ceva care atrage și care te face să te întorci și să te reîntorci pe site și să citești tot ce este nou scris. Eu și Adriana avem un lucru în comun, bine în afară de pasiunea pentru scris, suntem buzoience și am aflat acest lucru cu o maximă încântare dintr-un articol de-al ei din categoria Jurnal de călătorie. Adriana este o româncă adevărată, mândră de meleagurile din care provine, lucru mai rar întâlnit. Am poposit pe site-ul ei de nenumărate ori dar abia astăzi am aflat că este buzoiancă și nici nu știți ce sentiment de mândrie mă încearcă. Este o mare plăcere să descoperi o femeie atât de valoroasă și de talentată, născută în același oraș cu mine.

DSCN6078-1024x768

       Mulți dintre noi nu avem timp să ne uităm la televizor, unii dintre noi nu îl deschidem cu lunile, dar Adriana are o rubrică intitulată Vedete unde ne povestește ultimele știri din viața vedetelor, ce mai fac ele, ce schimbări au mai făcut în viața lor, despre cariera lor, despre look-ul lor, despre viața lor intimă și nu numai. Această categorie este perfectă, cel puțin pentru mine, trebuie să recunosc că îmi plac mondenitățile, cel mai mult ador să îmi încep diminețile cu o cana mare de cafea rece în mână citind despre viețile vedetelor în vogă. Cine a mai născut, cine a murit, cine și-a schimbat înfățișarea, ce album nou a mai ieșit pe piață, ce filme bune mai rulează, cine s-a mai făcut de rușine, cine a mai copiat pe cine… adevărul este că ador bârfulițele mondene.

        Categoria Relații&Sex este cât se poate de educativă, multe lucruri am aflat de care nu știam, picanterii și delicii sexuale, ponturi pentru consolidarea relațiilor afective, sfaturi despre cum să-ți revii după un eșec emoțional și multe alte lucruri care ne pot fi de ajutor în momente grele sau de rătăcire. Această categorie are o amprentă psihologică, lucruri de substrat care ne pot ușura viața considerabil. Această categorie ne instigă să privim viața dintr-un alt unghi, un unghi care ne poate schimba percepția îngustă despre sexualitate și despre dragoste. Ne învață să facem diferența între dragoste și sex; între atașament, pasiune și iubire, între relațiile profunde și cele superficiale. Această rubrică ne ajută să ne reinventăm, să nu ne plafonăm în aceleași tactici de cucerire, ne ajută să nu lăsăm plictiseala să ne distrugă relația și intimitatea cu partenerul nostru.

         Categoria Băieții Vorbesc este iarăși o rubrică foarte interesantă în care Adriana tratează toate simțămintele unul bărbat pe care noi femeile ar trebui să le cunoaștem pentru a ne înțelege mai bine bărbații. Bărbații par de neînțeles, sunt introvertiți, tăcuți, le e teamă să își declare iubirea, sunt geloși fără motiv, sunt prea posesivi sau prea indiferenți, comportamentul lor este greu de înțeles. Această categorie ne ajută să înțelegem ce își doresc bărbații, ce gândesc, ce simt, ce urăsc, ce nu le place, de ce se tem… iar noi am face bine să băgăm la cap toate aceste informații pentru că astfel vom ajunge să ne înțelegem partenerul… poate că așa cum nu a făcut-o nimeni înaintea noastră. Cert este că și bărbații și femeile au același punct comun, își doresc să fie iubiți, iar Adriana scoate foarte bine în evidență acest lucru.

          Cover Story este o categorie de creații literare marca Adriana Dinu. Povești de dragoste sensibile, proză autentică care ne dezvăluie caracterul impresionant al Adrianei. Ne vorbește despre o sensibilitate lăuntrică, despre o bunătate neîntinată, despre viața ei tumultoasă cu bune și rele, despre plăcerile ei, despre nebuniile ei, despre sentimentele ei și despre durerile ei. Citind Cover Story descopăr esența Adrianei, descopăr stările cu care ea se confruntă și simt plăcerea ei nebună de a scrie și patosul pe care îl pune în fiecare expresie. Prin cuvinte simple, deloc pretențioase, ne formează imagini clare ale trăirilor ei, frânturi din trecutul și prezentul ei se revarsă aici, dar resimt și speranța vie a viitorului. Frumoasă fată, interesant scriitoare, profunzimea ei este emanată peste tot.

          Categoria Diete&Sănătate este acea rubrică care ne învață cum să adoptăm un stil de viață sănătos, cum să ne menținem tinerețe, frumusețea și energia la cote maxime. Ce diete ni se potrivesc în funcție de zodie, ce deserturi sănătoase și delicioase să consumăm, ponturi cu care să obținem o sănătate de fier și multe alte lucruri interesant. Sănătatea ne omoară astăzi, iar cel care ne scrie articole despre sănătate este un om care apreciază viața și mai ales iubește oamenii. Niciodată acest subiect nu se va epuiza, iar Adriana scrie lucruri extrem de utile pentru noi toți.

            Jurnal de călătorie este abia la început, dar presimt că Adriana va scrie despre destinații turistice minunate, locuri pe care trebuie să le vizităm, teritorii pe care le vom cunoaște doar din prisma ei dacă nu ne vom face timp să vedem cu proprii noștri ochi realitatea unui tărâm fascinant al țării noastre. Deocamdată ea ne dezvăluie Buzăul, locul nostru de baștină și cel mai cunoscut nouă. Dar pe viitor probabil că ne va scrie și despre alte destinații, poate mai îndepărtate și mai frumoase.

           Categoria Timp Liber se înștiințează de ultimele spectacole, piese de teatru, avanpremiere de film și despre alte eveniment super interesante. Eu ador teatrul și spectacolele, sunt vii, speciale, și mă bucur să văd că Adriana ne anunță la timp despre cele mai remarcabile evenimente. Această rubrică culturală ar trebui să fie în atenția noastră zi de zi pentru a petrece un moment de respiro la un spectacol cu actorii noștrii cunoscuți.

          Una peste alta, Citește ce vrei este acea revistă scrisă cu talent, bun simț și informații reale de o scriitoare cu calități de jurnalist. Citește ce vrei cu Adriana Dinu! Pentru un plus de informații urmăriți pagina de facebook Citește ce vrei. 🙂

cropped-28003_205250446276797_380948613_n<a h

Alma Nahe

     993787_598708183492988_234378602_n

              În general, bloggerii vor să citească texte autentice, originale și pline de frumusețe. Ei bine, dacă vreți autenticitate și originalitate, citiți blogul Alma Nahe; dacă vreți să cunoașteți o propietăreasă de cuvinte, o femeie înveșmântată în haine de scriitoare, atunci Olimpia Săpunaru este femeia pe care vreți să „o citiți”. Blogul Olimpiei, Alma Nahe, nu este un blog oarecare, nu este un blog despre nimic, nu este un blog de neobservat și nu este un blog pentru oricine. Alma Nahe este un blog pentru intelectuali, pentru iubitorii de frumos, pentru cei ce înțeleg cu adevărat literatura de calitate, pentru că articolele Olimpiei nu sunt texte, sunt frânturi de literatură. Frânturi pline de măreție, care impresionează încă de la prima frază. Eu nu sunt atât de iscusită în cuvinte așa cum este Olimpia, acest articol pentru ea, despre Alma Nahe, însumează prea puțin față de ce exprimă blogul ei cu adevărat. Cuvintele așternute acum, prea puțin exprimă, și doar vizitând blogul ei și citind articolele ei vei simți sensibilitatea ei, frumusețea sufletului ei și talentul uriaș pe care îl are.

         Dacă nu aș fi știut al cui este blogul, probabil că aș fi crezut că sunt textele unor mari scriitori. Olimpia este, fără doar și poate, la nivelul unui scriitor celebru, și dacă a scris sau nu vreo carte, nu știu, dar dacă nu a făcut-o, cred că nu este târziu și ar trebui să o facă. Sigur ar avea mare succes! Olimpia se exprimă plastic, folosește multe metafore și vrăjește cititorul, îl învăluie într-o mătase blândă, ce nu te lasă până nu citești toate articolele. Olimpia ne descrie prin articolele ei o altă față a lumii, ne dezvăluie prin ochii ei o lume parfumată, plină de romantism și de senzualitate. Alma Nahe pare a fi sufletul și creativitatea Olimpiei, Alma Nahe este pânza pe care ea își transpune întreaga ființă, sentimentele, concepțiile și valorile ei de viață. Dacă nu aș ști că e om și femeie, aș asemăna-o pe Olimpia cu o ființă supranaturală înzestrată cu un al șaselea simț. Un simț care percepe realitatea mai profund decât am putea noi să o înțelegem într-o viață.

            Olimpia Săpunaru este actriță, iubește cuvintele, însă realitatea ei este teatrul și arta. După cum ne dăm seama împreună, Olimpia nu este o femeie oarecare, este o artistă în adevăratul sens al cuvântului. Ea ne mărturisește că: „…teatrul și scena sunt un fel de paradis artificial al meu. În cest paradis artificial există, de fapt, pitici. Au cufere mici și acolo dorm. Al meu este închis într-un cufăr de lemn, sculptat manual cu motive autohtone.” Olimpiei îi place: „…că m-am născut, că sunt contemporană cu Matei Vișniec, că am rădăcini integral dacice, că lumea e rotundă și nu pătrată. Îmi place în mod deosebit lumina soarelui, minutul (fiindcă e o sumă de povești intercalate), mirosul de frunză uscată, arsă; toamna și stabilitatea.” Ceea ce nu îi place: „Norocul, care e un tăvălug, uscat, opac, indiferent. Norocul e al chiorului, așa e de când lumea!”

           Olimpia Săpunaru este o femeie deosebită, un om de la care ai ce învăța, o persoană pe care orice om cu cap și-ar dori să o aibe în preajmă. Olimpia este un izvor nesecat de poveste, poezie și proză. O femeie-artist care face cinste neamului nostru.

          Vă recomand cu multă căldură blogul Alma Nahe și sper să vă placă la fel de mult cum îmi place și mie.

Zgomotul Gândului

           Astăzi este ziua de naștere a Teodorei Mateoc, o tânără și talentată domnișoară din Timișoara, autoarea renumitului blog Zgomotul Gândului. Teodora Mateoc împliniște frumoasa vârstă de 18 ani, practic de astăzi a devenit oficial majoră și adult. Spun oficial pentru că exact cum și ea mi-a mărturisit, și are dreptate, maturitatea se instalează defapt ceva mai târziu. Dumnezeu a rânduit lucrurile astfel încât exact de ziua ei de naștere să scriu acest articol despre blogul ei. Mă bucur nespus că i-am putut face aceast modest cadou, neplănuit. 

          Teodora, profit de această cale să îți urez un sincer „La mulți ani”! Fie ca acest majorat să te umple de înțelepciune, să ai simțul responsabilității, dar în același timp să știi să te bucuri de oportunități și de micile fericiri ale vieții. Îți doresc să întâlnești dragostea împărtășită, și dacă ai întâlnit-o deja să o sporiți împreună cu mare pricepere. Să fii sănătoasă fizic, psihic și spiritual, căci fără sănătate nu există liniște, nici fericire, nici realizări. Să îți împlinești cele mai mărețe vise, dar în același timp să îți păstrezi umanitatea și frumusețea sufletului. Să fii tu în orice împrejurare și fie că oriunde vei păși, prezența ta să fie încununată de laurii succesului. Și nu uita, niciodată să nu îți pierzi zâmbetul, bunătatea, lumina și viselia. Doar așa vei putea trece peste orice.”

           Despre Zgomotul Gândului am numai cuvinte de laudă, deși nu prea îmi fac simțită prezența, spre rușinea mea, este un blog pe care îl urmăresc cu mult drag. Numele blogului a fost ales din start într-un moment de maximă creativitate. Nu știu de unde, însă este foarte sugestiv. Practic Zgomotul Gândului este materializarea personalității Teodorei, gândurile ei, talentul ei, inspirația ei, inteligența ei și sufletul ei. Este un blog mai diferit, deosebit în sensul bun, are ceva suav, firesc… este liric. Toate articolele sunt frânturi din Teodora și asta mă bucură și îmi place nespus. V-am mai spus și altă dată, că ador articolele personale, intime, și cu cât sunt mai particulare, cu atât îmi stârnesc mai mult interesul. Teodora poate fi descrisă întru totul prin două cuvinte, modestie și talent. Motto-ul ei este „Sunt o visătoare, sunt încrezătoare, o luptătoare și fac lucrurile să se întâmple.” Cam așa se vede ea, un boboc visător și puternic. Și sunt sigură că așa este.

            Zgomotul Gândului este un blog cu caracter literar, filosofic și motivațional. Toate articolele îi aparțin în întregime și sunt foarte uimită că pentru vârsta ei spune lucrurile atât de frumos, de clar și de adevărat. Nu este genul de persoană închistată, care să privească lucrurile dintr-o singură perspectivă, ba din contră, ea judecă lucrurile nu doar cu minte ci și cu sufletul. Toate scrierile ei sunt trecute prin sita inimii sale sensibile. Teodora este o fată care s-a făcut remarcată în blogosferă destul de repede și și-a câștigat puternic statutul și renumele. Deja nu vorbim de o începătoare în ale scrisului, deși blogul are numai 7 luni de viață, ea este și va fi o voce puternică în această lume care pe cât de permisivă pe atât de critică.

          Toată această caracterizare pe care astăzi am scris-o pentru ea și pentru voi, a fost realizată pe baza blogului ei… practic nu o cunosc pe Teodora dincolo de articolele ei, dar sunt sigură că este o persoană valoroasă, de toată isprava. Și dacă pe baza blogului ei i-am descoperit atât de multe calități… vă dați seama că cine o cunoaște personal, cine se bucură de prezența ei, nu are decât de câștigat?! Pare o prietenă bună, o fiică admirabilă, o soră de nădejde și o iubită loială și tandră. Teodora are valori, principii și sentimente frumoase, de aceea vă invit să îi descoperiți blogul, Zgomotul Gândului, un zgomot care mișcă inevitabil ceva în firea oricărui cititor.

           Zgomotul Gândului, Zgomotul Înțelepciunii, Teodora unei lumi frumoase!

kVIqq

Scoaladedans.info, despre dans cu pasiune

      KjQB3Wj8v9I-402x330      

           Astăzi dau startul pasiunilor… din punctul meu de vedere cea mai frumoasă pasiune și artă este dansul. Dansul este cea mai deosebită formă de exprimare, cea mai poetică și mai desăvârșită dintre toate. Un dans exacutat cum trebuie implică talent, muncă dar și dăruire și plăcere maximă. Mie una îmi plăcea la nebunie să dansez, dar nu într-atât încât să fac o performanță din asta. Mă înclin în fața celora care fac dans de performanță, indiferent că este vorba de dans sportiv sau dans modern, indiferent că vorbim de tango, salsa sau dubstep, dansul este minunat. Ce poate fi mai frumos decât să privești o pereche atât de legată care dansează de parcă ar fi un singur trup, care se sincronizează perfect și simt muzica cu toată ființa. Dansatorul este acel om care nu doar că simte muzica, dar are ureche muzicală, coregrafiile vin de la sine, iar învățarea pașilor se face de parcă ar fi cel mai natural lucru dintre toate. Dansul este artă, istorie, teatru și divertisment, indiferent ceea ce vrei să exprimi, dansul are o poveste, un mesaj pe care îl transmiți privitorilor. Dragostea, ură, indiferență și uitare, toate sentimentele frumoase ale omului pot fi și sunt, de cele mai multe ori, exprimate prin dans.

         Pe site-ul Scoaladedans.info veți găsi informații utile despre tot ceea ce înseamnă dans, de la povestea dansului, așa cum a început el și până în prezent, despre inițiatorii dansului dar și despre cei care, astăzi, sunt cei mai iscusiți în arta dansului. Dacă ar fi să îmi exprim părerea, cei mai talentați în ale dansului sunt americanii, dar în special afro-americanii și latino-americanii care au în sânge muzica și ritmul, dragostea pentru dans și muzică. Performanță au făcut multe țări, însă aparținătorii Americii au fost cei mai de seamă. Eu una ador stepul și samba… sunt stiluri diferite, dar dragi sufletului meu.

        Dansul face bine trupului, psihicului și spiritului. Dacă dansul te menține într-o formă fizică excelentă, el în același timp menține și optimismul și implementează o stare de fericire și mulțumire pentru spirit. Dansul este o combinație între sport și plăcere. Dansul conferă o descoperire a sinelui, înveți să socializezi, înveți să te deschizi, devii disciplinat, înveți să ai atitudine, să fii puternic și frumos, devii un om minunat prin dans. Dansul oferă o perfecțiune și posibilitatea de a atinge divinitatea în pași de dans…

        Dacă crezi că ești talentat în dans și vrei să faci performanță dar nu știi exact ce te așteaptă, te invit înainte de orice să citești puțin pe site-ul Scoaladedans.info, vei descoperi informații ajutătoare care te vor lumina cu precizie și astfel vei știi dacă dansul este sau nu pentru tine. Bariera dintre hobby și vocație poate fi trecută cu ușurință dacă muncești, iubești dansul și faci totul pentru a fi cel mai bun.

          Viața este mai frumoasă în pași de dans cu Scoaladedans.info!