Cu forța unui leu

www.sananicolau.ro

Nu-i complicat, dacă știi ce vrei,

Nu-i complicat deloc.

Viața nu-i așa de dificilă cum crezi,

Tu îți îngreunezi drumul,

Tu îți pui piedici, tu ești cel de care te împiedici.

Tu ești propriul tău obstacol.

Tu ești cel care te temi,

Tu ești cel care te lași prins între tenebre,

Tu ești cel care lași frica să te paralizeze.

Tu ești orb, tu n-auzi, tu nu vrei,

Tu nu încerci. Nu-ți găsești motivația,

Și nici n-o cauți nicăieri,

Căci crezi că nu-i nimic de rezolvat.

Și tu ești cel care te cam complaci,

Într-o situație mizeră,

Te lași cuprins de apatie.

Plictiseala nu-ți dă pace,

Dar nici nu faci nimic să o combați.

Tu ești propriul tău dușman,

Nu vezi mai departe de propria neputință.

Crezi că Universul ți-e potrivnic,

Crezi că faci umbră pământului degeaba.

Tu ești cel care te crezi inutil,

Tu ești cel care faci din tine un ratat.

Tu îți ratezi de bună voie țintele,

Pentru că este mai ușor să fii o victimă,

Decât învingător, exemplul tuturor.

Dacă ai zâmbi mai des, dacă ai munci mai mult,

Dacă ți-ai dori mai mult,

Dacă te-ai strădui mai mult,

Dacă ai crede mai mult în tine,

Dacă ți-ai da mai des o șansă,

Dacă ți-ai ierta toate neputințele trecute,

Dacă te-ai ierta

Și ai privi mai atent spre viitor,

Atunci ai reuși și-ai realiza

Că viața nu e deloc complicată!

Viața e ușoară dacă știi ce vrei

Și lupți pentru tine cu forța unui leu!

Să pot renaşte…

M-aş arunca în cea mai adâncă prăpastie să pot renaşte…

Să pot fi văzduh şi să veghez destine…

Să pot fi vânt şi să adii dureri şi feţe-nlăcrimate…

Să pot fi un ocean sau mare şi să ascult confesiuni de-amor…

Să pot fi ploaie, să răcoresc suflete însângerate…

Să pot fi codru şi să ofer trăinicie viselor…

Să fiu ninsoare aş mai vrea, să mă topesc în palme de copil…

Să fiu un curcubeu din ploaie renăscut, aş colora şi zâmbete…

De-aş fi amurgul serilor de vară, aş domoli tenebrele trecutului…

Să pot să fiu un singur răsărit, aş lumina o lume-ntreagă…

Să fiu o lacrimă pe un obraz cuminte, aş uşura un suflet fără minte…

Să fiu izvor de-nţelepciune şi iubire, aş aduce fericire…

Să fiu luceafărul pe cer, în nopţile-nstelate, aş cununa iubiri în noapte…

Să pot să mă preschimb uşor în toate, aş scăpa omul de durere…

De durere, de chin, de boală şi nefericire…

Şi aş institui pe veci o stare doar de bine; de bine, de extaz, de fericire!

Articol scris de Gheorghe Alina