Căi…

         Scriu… dar cărui fapt îi datorez această plăcere?! Când eram la școală, nimic nu uram mai tare decât scrisul, eseurile, rezumatele, cititul… logica, filosofia, psihologia… toate mi se păreau plictisitoare. Astăzi, iubesc exact ce uram atunci. De ce?! Nu știu… nebănuite sunt căile Domnului, dar mai ales, nebănuite sunt căile talentului.

         Acum ceva timp am fost obligată să trec printr-o schimbare majoră. Nu aveam ce face… nu aveam nimic mai bun de făcut decât să citesc. Apoi m-am întrebat… oare aș putea să scriu și eu?! Oare mi-aș putea așterne gândurile, cumva?! Într-o manieră cât de neînsemnată ar fi ea?! Am reușit… dar ce-a ieșit… primul text… părea compunere de clasa a 4 a, atât era de slab și de neînsemnat. Nu m-a satisfăcut. Cu toate acestea m-am străduit la el încă vreo săptămână. L-am modificat, am șters, am adăugat… până ce am reușit să zâmbesc. Am simțit că-mi place. Primul meu text a fost despre sentimentele mele. Despre ce simțeam în acel moment. Despre mine, despre trăirile mele, despre ofurile mele. L-am păstrat în calculator până astăzi. L-am șters. De ce?! Pentru că nu mai sunt cea de-atunci. Nu mai sunt atât de tristă, de goală, de singură…

         Cuvintele îmi dau viață, fiecare literă umple câte un gol în inima mea. Într-un timp inima mea arăta ca o sită. Și când nu scriu, mă simt ca și cum am rămas fără energie. Fără energie, fără poftă, fără chef, fără viață, fără simțire. Nici eu nu mă înțeleg uneori. Dar scriu și-n scris mă văd așa cum sunt. Pentru că am învățat să scriu dezinhibat. Poate nu pentru publicul larg. Dar când scriu pentru mine, texte pe care le citesc doar eu, sunt scrise liber… sunt liberă ca pasărea cerului. Așa mă analizez. Așa văd ce-mi lipsește, ce trebuie să fac, unde trebuie să schimb ca să-mi fie bine, ca să-mi pot recâștiga liniștea. Pentru mine liniștea sufletească este cea mai importantă. Am trăit atât de mult timp în stres, cu frica în sân, încât acum, orice mic punct de stres mă deconcentrează total. N-am în cap decât rezolvarea problemei, pe care trebuie să o aplic în acel moment. Altfel n-am somn sau nu pot face nimic. „Nu lăsa pe mâine ce poți face astăzi”, adevărat proverb, îl aplic de fiecare dată când vine vorba de liniștea mea.

         Dar astăzi mulțumesc lui Dumnezeu sunt liniștită, mi-am descoperit pasiunea, o fructific și trag speranța că într-o zi va deveni vocație. Scriu… pentru cine scriu?! În primul rând pentru mine, dar și pentru cei care rezonează cu mine. Așa îmi vindec sufletul…

         Voi cum vă vindecați sufletul, cum vă purificați spiritul?! 

De ce citesc?!

www.lecturirecenzate.ro

          Bună întrebare! În primul rând citesc ca să pot dormi, cărțile îmi fură temerile și acele amintiri urâte care mă bântuie de câțiva ani. Dacă n-aș citi în fiecare noapte, înainte de culcare, mai mult ca sigur aș face o noapte albă, gândindu-mă la toate nenorocirile prin care am trecut. Am amintiri care dor, amintiri care îmi fură liniștea dacă le las să îmi ocupe mintea, uneori nu le pot alunga nici prin rugăciuni, îmi sufoacă sufletul și mi-l fac obositor de greu, iar respirația mi se taie, de parcă aș trăi și aș retrăi la nesfârșit acel trecut urât, care m-a marcat și mi-a smuls orice urmă de inocență.

          Ce îndeletnicire minunată este cititul, o magie stranie îl învăluie. Aparent sunt doar litere, apoi literele devin cuvinte, cuvintele se transformă în propoziții, propozițiile în fraze și frazele în texte. Iar textul, din text, devine imagine, magie, poveste, o altă lume. O lume căreia mă dăruiesc cu drag. Pentru că reușesc, citind, să intru și eu acolo, reușesc să fac parte din roman. Fug de realitate și mă aciuez voit în inima unei povestiri care îmi taie răsuflarea. Uneori sunt doar martor la cele întâmplate, privesc de pe margine personajele care se iubesc, se ajută, se războiesc sau se dușmănesc. Pe unii îi susțin, pe alții i-aș omorî de la primul rând neplăcut. Alteori, mă îndrăgostesc atât de tare de câte un erou, încât încep să cred că eu sunt acela, sunt eu, sunt parte din istorisire. Din spectator mă transform în personaj activ, care ia parte la acțiune, care poate influența firul povestirii. Prin cărțile citite am călătorit în toată lumea, am făcut nefăcute, am iubit, am urât, am luptat pentru dreptate, am omorât dacă a fost nevoie, am ajutat și am salvat.

         Să nu mă credeți nebună sau vreo schizofrenică, poate că nu sunt singura care simte astfel când citește. Prin cărți evadez, fug într-o altă dimensiune mai palpitantă și poate mai frumoasă decât propria-mi viață. Și plec de-acolo cu inima plină de frumos, entuziasmată, odihnită, liniștită, plină de idei, sănătoasă psihic și sufletește. Adorm visând cele înfăptuite în cărți, și continui să visez, să prelungesc și să întregesc acțiunea. O transform după bunul plac, rupând barierele autorului.

        Cărțile mă vindecă, mă îmbogățesc, mă liniștesc, prin ele fug și mă întorc o Alina mai optimistă, cu mintea odihnită și plină de soluții. Prin cărți trăiesc ceea ce nu pot trăi în realitate. Cărțile îmi sunt surori, prietene, confidente, sfătuitoare, și vindecătoare. Cărțile sunt lumea mea frumoasă și nu voi putea renunța niciodată la cărțile mele superbe pe care le citesc cu inima cât un purice de entuziasm.

        Citiți cărți!

Sexul Slab

          Sexul Slab… dar mai tare decât pare. Acesta este blogul Danei Lalici, pe numele ei sârbesc de care este foarte mândră, și este practic o revistă, revista tuturor femeilor puternice, independente și mai ales inteligente. Nu întâmplător cred că a ales Dana acest nume pentru blogul ei, deși nu este neapărat un blog feminin și feminist, pentru că motivul central al articolelor este omul cu tot ce reprezintă el, bune și rele. Sexul Slab este imaginea complexității femeii, care deși este considerată ca fiind sexul slab, datorită construcției firave și delicate a femeii; în spatele și în interiorul unui Sex Slab se află o femeie de toată isprava, o femeie de 1000 de ori mai puternică, mai rezistentă și mai ambițioasă decât un bărbat. Practic sintagma, femeie-sexul slab, este un oximoron fără doar și poate. Sexul Slab este un blog curat, frumos structurat, scris corect din punct de vedere gramatical, care are un logo mândru și senin, reprezentativ Danei. Acest blog și-a câștigat notorietatea destul de rapid, dar numai datorită dăruirii și perseverenței de care a dat dovadă autoarea lui.

 logo mare bmp

           Dana Lalici este și ea un fel de „de 3 x femeie”, pentru că numai o femeie ca ea poate scrie cu o asemenea dragoste, scrie pentru concursuri, scrie pentru cauze, scrie pentru promovare, dar mai ales scrie din suflet, din trăirile ei, din sentimentele ei, din cunoștințele și din experiențele ei de viață, pentru oameni cu sensibilitate și inteligență. Dana este un filolog cu iz de filosof, eu așa o simt și asta îmi inspiră citindu-i articolele, care apropo sunt 100% propria ei creație. Dana este genul acela de persoana care învață câte ceva tot timpul, care zilnic mai urcă câte o treaptă în evoluția sa intelectuală și spirituală. Și deși acum ne spune că este ancorată într-un job monoton, îmi dau seama că ea aprofundează mult mai mult latura ei emoțională și intelectuală, iar materialul și pragmaticul nu este decât o mică parte, lipsită de fond, a celor lumești. Și îi dau dreptate, și eu mă îngrijesc mult mai mult de sufletul meu și de psihicul meu, iar banul nu este decât un bun necesar și atât, de care nu mă leg sentimental. Dana este o femeie care își trăiește viața cu pasiune și pune acest patos arzător în toate acțiunile pe care le întreprinde, și articolele sale sunt la fel de înflăcărate.

         Dintre toate categoriile blogului Sexul Slab, care nu sunt puține la număr, preferata mea este secțiunea „subiectiv.adjectiv”. Practic în această categorie este transpusă întru totul Dana Lalici. Aici ea își amprentează puternic personalitatea, gândul, concepția, sentimentul, trăirea și starea. Niciun articol nu este întâmplător, fiecare are povestea lui și motivul lui, și toate sunt strâns legate de ceea ce reprezintă astăzi Dana. Aici Dana scrie cu umor, dar totodată cu seriozitatea unor mari adevăruri dezvăluite, textele ei sunt captivante și pentru că par atât de reale, cititorul nu poate decât să treacă la următorul articol, apoi să îl citească și pe al doilea și pe al treilea și tot așa. Întotdeauna scrierile la persoana I sunt cele mai savuroase și mai demne de a fi citite, pentru că nouă oamenilor ne place să cunoaștem alți oameni, dar care să îi cunoaștem bine, pe de-antregul, și să nu pară povești din auzite, impersonale. Iar Dana are această calitate de a da un parfum personal textelor, și astfel cititorii se adună și citesc. Una peste alta, Dana poate scrie despre orice, are această capacitate, și mai are și un talent fabulos de narator. Dana iubește, trăiește, simte și scrie frumos, de asta m-am convins cu siguranță.

         Sexul Slab este dovada vie, palpabilă, că femeile nu sunt atât de slabe după cum, probabil, par, ci mai degrabă sunt femei multipotente și multi valente, care vor, pot, fac și reușesc.

          Felicitări Dana pentru acest exemplu reconfortant pe care ni-l dai prin intermediul blogului tău, Sexul Slab.