O casa – un certificat energetic

Sunteți tineri, la început de drum, abia v-ați căsătorit și v-ați dori o casă, numai a voastră. Acest vis vi se pare greu de împlinit, dar cu ajutorul părinților și a împrumuturilor de la bănci, ați putea să vă materializați dorința. Dacă aveți joburi bune, chef și putere de muncă, determinare și ambiție, vă puteți cumpăra chiar și o casă. Nu este un vis ușor de împlinit, dar parcă nu-i nici imposibil. Și știți, când vă doriți ceva cu adevărat, acel lucru se va realiza, oricât ar fi el de greu. Este un principiu simplu al vieții. Dacă ai încredere în tine și în posibilitatea realizărilor tale, nimic nu te poate opri. Și chiar așa, există ceva ce vă poate opri?! Nu cred! Dacă sunteți ambițioși veți realiza TOTUL. Dar stați așa, că acesta nu este un articol motivațional, deși v-ar prinde bine, nu-i așa?

Certificat energetic

      Ei bine, astăzi vorbim despre case, imobile, locuințe și de modul cum vă puteți obține muuuult râvnitul Certificat Energetic Bucuresti. Da, mă adresez în primul rând bucureștenilor, deși nu numai bucureștenii sunt vizați, oricine dorește să-și „scoată” certificatul energetic, este liber să solicite ajutorul firmei CripConstruct.ro. Această companie eliberează certificate energetice la cele mai decente prețuri. Eu chiar am rămas uimită, în general orice tip de acte ce țin de locuințele noastră costă foarte mult. Dar aici nu este așa, la CripConstruct.ro plătim în funcție de locuință, numărul de camere și în funcție de clădirea certificată. De exemplu, pentru o garsonieră eliberarea certificatului energetic costă 200 de lei, pentru un apartament cu 2 camere costa între 250 și 300 de lei, pentru un apartament cu 3 și 4 camere costă între 250 și 350 de lei, iar pentru alte tipuri de locuințe, cum sunt casele, prețul se negociază direct.

           Valabilitatea unui certificat energetic este de 10 ani de la data emiterii acestuia. Chiar dacă proprietarii se schimbă, acesta rămâne valabil. Nu se schimbă o dată cu proprietarul. Așadar, un lucru foarte bun. Poate sunteți interesați ce cuprinde certificatul energetic.

–  Prima parte a acestuia cuprrinde eficiența energetică a acestuia, reprezentată de un punctaj cât mai aproape de 100.

– A doua parte cuprinde numeroase informații despre locuința dumneavoastră, și anume amplasarea, tipul imobilului, numărul de nivele și date cu privire la instalațiile interioare.

– A treia parte cuprinde recomandările pentru reducerea costurilor aferente întreținerii, prin sporirea performanței energetice a locuinței.

        Despre acte?! Actele necesare pentru întocmirea certificatului energetic sunt: planul arhitectural al locuinței, copie după buletinul de identitate, planul de situație cu indicarea punctelor cardinale și fișele tehnice pentru tâmplărie, dacă există.

         După cum vedeți, din punct de vedere al certificatului energetice, lucrurile sunt mult mai simple. Important este să vă luați casa, certificatul energetic va veni de la sine. Succes! 🙂

Despre nebunie…

        Ați auzit piesa asta?! 🙂

        Îmi placeeeeee… de ce? Îmi aduce aminte de adolescență, de vremurile când îmi vibra inima pe o astfel de melodie, de vremurile când fiecare adiere a vântului mă ducea cu gândul la el… la un EL. Pe vremea aceea eram fericită, credeam în iubirea eternă, în dragostea la prima vedere, credeam în inocență, în atingerile sfioase ale mâinilor, credeam că tot ce zboară se mănâncă. Și tare bine îmi mai era. Doza aceea de teribilism și adrenalină mă făcea să mă simt invincibilă. Eh… dar nu, nu vreau să-mi mai amintesc și momentele în care mă umflam de plâns pe o anumită melodie. Atunci nu mai credeam în dragoste eternă, ci în nefericirea eternă. :)) Eh, ale tinerții valuri. :))

        Oh, Doamne, și nu dormam nopțile cu gândul la EL, ce mă mai gândeam, ce telenovele mai făceam în mintea mea. La ce întâlniri speram și ce-mi imaginam… cât în lună și-n stele. Și dacă nu reușeam să-mi fac scenariul și în viața reală, tare dezamăgită mai eram și puneam la cale un altul și o altă noapte albă pierdută aiurea. Eram îndrăgostită de oameni, de flori, de filme, de melodii, de culori… fiecare chestie, cât de măruntă, mie îmi plăcea nespus. :) Ce copil eram… ce adolescent nebun. Mi-e dor de adolescența mea… totul părea mai simplu și mai frumos. Maturitatea nu mi-a adus fericirea pe care o speram. Dar în fine… asta-i altă poveste.

         Legat de nebunia mea din adolescență, cred că toți tinerii sunt așa nebuni și aiuriți. Cred că toți se gândesc la cai verzi pe pereți, la prinți și prințese, la cuceririle ca-n filme, la sărutările cu fluturi în stomac. Cu toții cred că se gândesc la asta. Dar diferența dintre noi și cei de azi, este că noi nu ne grăbeam. Ei se grăbesc, de parcă le ia cineva marele moment. Dar sper să le vină mintea la cap. Eu nu că am avut minte, dar viața m-a cam obligat să fiu cumințică. :))) Dar nu-mi pare rău, sunt mândră de cine am fost. Măcar eram o adolescentă cuminte și cu cap. Dar da, băieții erau băieți, eram veșnic îndrăgostită, topităăă… și aveam și un jurnal, îmi notam acolo fiecare vorbă a LUI… să nu cumva să uit ceva important. :))

        Am păstrat acel jurnal, care de fapt erau mai multe agende, până pe la 18 de ani. Atunci le-am recitit și-am râs cu lacrimi. Nu, nu le-am păstrat. Le-am rupt. Acum îmi pare rău. 🙂  Dar da… frumoasă e adolescența! Nu?

 

Canapeaua…

  Ruxandra Gardiunor Predescu

      Oamenii nostalgici și cei pozitivi ar percepe aceasta fotografia ca fiind una fascinantă ca o poezie. Iarna și-a așternut perdeaua de nea pe acea alee pustie din parc, îmbrăcând totul în jur. Frumos peisaj, nu-i așa?! Dar eu… eu nu pot decât să-mi imaginez cum era primăvara trecută. Mă gândesc la pomii înfloriți, la culoarea arămie a canapelei, la asfaltul cenușiu și primitor… Astăzi, parcul, aleea, canapeaua, sunt pustii, reci și pline de tristețe. Stau în frig și tremură gândindu-se la toți oamenii pe care i-au bucurat vara trecută.

          Astăzi, asfaltul doarme sub plapuma înghețată de omăt, copacii sunt ca și morți, schelete vii… iar canapeaua, o dor picioarele de-atâta stat în frig. S-ar înconvoia daca-ar putea, dar propria duritate o împiedică, nu o lasă. Ea, săraca, așteaptă primăvara, abia așteaptă soarele s-o încălzească și s-o trezească la viață. Îi este extrem de dor de îndrăgostiți care poposeau pe ea pentru a-și șopti cuvinte dulci sau pentru a-și da o sărutare plină de gingășie. Îi e doar până și de copii agitați, care îi murdăreau lemnul aspru cu stropi de înghețată cu aromă de vanilie sau de iaurt cu fructe. Îi e dor chiar și de adolescenții teribiliști, care nu se așezau așa cum se cădea, ci-și puneau fundul pe spetează și tălpile pe locul de șezut al canapelei. Le simțea lipsa tinerilor veseli, acei prieteni care spărgeau semințe, beau Cola și râdeau cât era de lungă ziua de vară. Dar cel mai mult, le simțea lipsa bătrânilor care poposeau primăvara pe canapea, ca să se odihnească, ca să-și tragă sufletul și să-și spună ofurile. Bătrânii erau cei mai apropiați de inima ei. Da, până și canapelele au suflet, nu din lemn, ci un spirit al lemnului, care o făcea să simtă sentimentele oamenilor. Bătrânii erau ca ea, ridați, buni, blânzi și împovărați de greutățile anilor mulți și trecuți.

         Canapeaua este astăzi singură, doar zăpada îi ține companie, o companie rece și dură, care-i amintește în fiecare minut de propriile-i defecte. Azi ar muri dac-ar putea, s-ar arunca în prima sobă aprinsă, s-ar lăsa pradă unui șemineu fioros, doar de dragul de a asculta poveștile de la gura sobei, doar de dragul de a fi din nou aproape de căldura oamenilor. Canapelei îi e dor de soare și de oameni. Canapelei îi e doar de viață… Canapeaua seamănă cu mine… și mă regăsesc în singurătatea ei… 

 

P.s. Multumesc Ruxandra pentru fotografie.