Luna albastra…

Luna… luna albastra de dor…
S-a dus vara… s-au dus dorintele mele…
Am pierdut vremea…
Nu mai e vreme pentru iubit…
Plutesc in deriva… ma caut intre bine si rau…
Cine sunt eu?
Pe cine m-am dat si cui m-am lasat?
Nu mai e vreme pentru iubit…
Luna albastra m-alina…
Ea stie cate am patimit…
Prin cate hazarde m-am poticnit…
Ma caut…
Ma cheama…
Ma vrea disperarea…
Mi-e frica…
Sunt singura, de mult n-am mai fost asa goala…
Luna albastra, tu care veghezi la fereastra…
Tu care-mi stii tainele, ofurile si amarurile…
Ajuta-ma sa revin…
Scoate-ma din Purgatoriu,
Sterge-mi memoria,
Fa-ma sa uit…
Vreau sa ma uit, deja nu ma mai recunosc…
Cine sunt eu?
Pe cine m-am dat si cui m-am lasat?
De ce nu m-ai oprit, Luna, atunci cand era cazul…?!
M-ai lasat sa ma mint…
Mi-ai dat voie sa cred…
Apoi ai privit nepasatoare
Cum eu, fiica Soarelui, am fost inghitita de intuneric…
N-am stiu sa ma apar…
N-am crezut ca trebuie sa ma apar…
Nu credeam ca eu,
Eu care stiu toate chipurile marsave ale lumii,
Aveam sa pic prada, in ghearele celei mai mari iluzii…
Tu, Luna Albastra m-ai abandonat…
Nu mi-ai aprins noptile…
Nu mi-ai luminat mintea cand a fost vremea…
Si iata… vremea a trecut…
Nu mai e timp de iubit…
E vremea sa dorm…
Sa pic intr-un somn adanc…
E timpul sa dorm somnul uitarii acum…

Canapeaua…

  Ruxandra Gardiunor Predescu

      Oamenii nostalgici și cei pozitivi ar percepe aceasta fotografia ca fiind una fascinantă ca o poezie. Iarna și-a așternut perdeaua de nea pe acea alee pustie din parc, îmbrăcând totul în jur. Frumos peisaj, nu-i așa?! Dar eu… eu nu pot decât să-mi imaginez cum era primăvara trecută. Mă gândesc la pomii înfloriți, la culoarea arămie a canapelei, la asfaltul cenușiu și primitor… Astăzi, parcul, aleea, canapeaua, sunt pustii, reci și pline de tristețe. Stau în frig și tremură gândindu-se la toți oamenii pe care i-au bucurat vara trecută.

          Astăzi, asfaltul doarme sub plapuma înghețată de omăt, copacii sunt ca și morți, schelete vii… iar canapeaua, o dor picioarele de-atâta stat în frig. S-ar înconvoia daca-ar putea, dar propria duritate o împiedică, nu o lasă. Ea, săraca, așteaptă primăvara, abia așteaptă soarele s-o încălzească și s-o trezească la viață. Îi este extrem de dor de îndrăgostiți care poposeau pe ea pentru a-și șopti cuvinte dulci sau pentru a-și da o sărutare plină de gingășie. Îi e doar până și de copii agitați, care îi murdăreau lemnul aspru cu stropi de înghețată cu aromă de vanilie sau de iaurt cu fructe. Îi e dor chiar și de adolescenții teribiliști, care nu se așezau așa cum se cădea, ci-și puneau fundul pe spetează și tălpile pe locul de șezut al canapelei. Le simțea lipsa tinerilor veseli, acei prieteni care spărgeau semințe, beau Cola și râdeau cât era de lungă ziua de vară. Dar cel mai mult, le simțea lipsa bătrânilor care poposeau primăvara pe canapea, ca să se odihnească, ca să-și tragă sufletul și să-și spună ofurile. Bătrânii erau cei mai apropiați de inima ei. Da, până și canapelele au suflet, nu din lemn, ci un spirit al lemnului, care o făcea să simtă sentimentele oamenilor. Bătrânii erau ca ea, ridați, buni, blânzi și împovărați de greutățile anilor mulți și trecuți.

         Canapeaua este astăzi singură, doar zăpada îi ține companie, o companie rece și dură, care-i amintește în fiecare minut de propriile-i defecte. Azi ar muri dac-ar putea, s-ar arunca în prima sobă aprinsă, s-ar lăsa pradă unui șemineu fioros, doar de dragul de a asculta poveștile de la gura sobei, doar de dragul de a fi din nou aproape de căldura oamenilor. Canapelei îi e dor de soare și de oameni. Canapelei îi e doar de viață… Canapeaua seamănă cu mine… și mă regăsesc în singurătatea ei… 

 

P.s. Multumesc Ruxandra pentru fotografie.

Ia-mă de mână…

Ia-mă de mână și haide
Cu mine să colindăm
Prin templul inimii mele.
Nu vei gasi comori mărețe,
Nici pietre prețioase,
Nu vei găsi bijuterii felurite,
Ci numai iubire.
Ne vom lua de mână,
Voi fi ghidul tău spre cărările
Întortocheate ale sufletului meu.
Nu mă tem, n-am frici,
Nici spaime prea multe.
Știu că atunci când vei vedea
Mărețul loc din inima mea,
Ce-ți poartă numele
Cu atâta mândrie…
Vei știi, vei înțelege
Și vei crede în sinceritatea mea.
Camera ta este atât de luminată,
Emana atâta căldură,
Încât vei fi și tu copleșit
De-atâta simțire dulce.
Îți voi săruta fruntea
Și-ți voi mărturisi:
„N-am lecuire,
Nu vreau să mă vindec,
Tu ești totul meu,
Și te voi iubi mai mult
De o viață întreagă…”
Ce spui?
Te încumeți să mergi cu mine?
Vrei să devenim împreună,
O vară, un anotimp frumos?
Îmi zâmbești…
Ce sclipire…
Ce vis luminos…

Un strop de vară

47603_19_1371737531

Afară-i frig, e cenușiu, nu-mi place,

Mă întristează, am nevoie de culoare,

Aș vreau puțin verde și un soare călduros.

Să vină vara, acum! Îi ordon toamnei

Să plece, să se întoarcă de unde a venit,

Pământul să își schimbe rotația pentru mine.

Vreau o stare de fericire și de optimism,

Iar timpul ăsta care-i azi, mi-e potrivnic,

Mă îndoaie și m-apleacă, mă obligă

Să stau în genunchi și să mă chircesc.

Iar eu nu vreau, vreau să stau falnică-n picioare.

Fericirea… banii n-aduc fericirea,

Și mi-atât de dor de ea, vreau să-i zâmbesc

Să o strâng în brațe și să o sărut.

Dar fericirea mea are un chip, e om.

Dar omul s-a îndepărtat… aș vrea să trag de tine,

Să te aduc aici o dată cu primăvara mult iubită.

Mi te imaginez aici, lângă mine…

Mirosind împreună un buchețel firav de lăcrămioare,

Știi că miros a dragoste, a inocența noastră de demult…

Hai lasă iarna-n urmă, scutură distanța dintre noi,

Vino mai aproape și lasă-mă să-ți mângâi obrazul fin,

Dă-mi voie să-ți simt mireasma trupului ce pare-a fi a florilor de mai.

Nu te sfii, lasă în trecut minciunile, lasă în urmă supărările,

Lasă în spatele tău trădările, eu ți le-am iertat,

Să ne apropiem cu pașii goi unul de altul,

Și să ne strângem iar în brațe, ca altă dată.

Oamenii se tem de-apocalipsă, eu mă tem

De distanța noastră, mă îndurerez în lipsa ta,

Lângă tine vreau să stau, cu tine noaptea-i zi

Și ziua este veșnic tot senină.

Din vina ta mi-am pierdut linistea,

Mi-ai rătăcit primăvara și vara,

Chiar si cand sunt flori afară, eu văd în jur putrezăciuni.

Dar știi și tu că timpul nu ne iartă,

Ar fi mai bine dacă ai reveni, căci vremea trece,

Ni se usucă sentimentele și lacrimile de dor,

Eu te aștept așa cum știi și sper să vii într-o clipită,

Să aduci din nou în viața mea speranța

Și un strop de bucurie…

Carpisa, brandul verilor de vis

Cald astăzi, mult prea cald… dar a fost o zi de sărbătoare adevărată pentru sufletul meu. A fost prima mea zi de plajă pe anul acesta… prima mea zi de vară și de răsfăț în adevăratul sens al cuvântului. Vara nu este vară fără soare, piscină sau mare, după posibilități, un costum de baie bestial și bineînțeles o geantă de plajă demențială de la Carpisa. Vă rog, nu vă lezați de comparațiile mele „plastice”, dar dacă sunt nebună după ceva, acelea sunt costumele de baie și gențile de vară de la Carpisa, brandul de renume Carpisa. O femeie care se respectă și ține la etichetă și-și dorește să fie în trend vara aceasta, atunci trebuie neapărat să achiziționeze o geantă de la Carpisa, din categoria genți și accesorii de plajă. Vedem peste tot la mare sau la piscine fete superbe, frumoase în adevăratul sens al cuvântului, „dezbrăcate” în costume de baie din sezoanele trecute și accesorizate aiurea sau din contră prea pompos, prea mult, prea evident. Vara aceasta se poartă eleganța, rafinamentul, frumusețea naturală și culorile fine, în materie de genți și accesorii de plajă. Femeii elegante îi stă bine la plaja cu o pălărie în culori pastelate, o pereche de ochelari de soare Gucci, o geantă Carpisa, un parfum discret, floral, și o pereche de bikini culoarea nisipului. Da promovez topless-ul, și ce?! Sănătos, nesănătos, dacă ne expunem la soare cu moderație, la orele potrivite, nu ni se întâmplă nimic. Decât să arătăm goale ca niște extratereștrii cu anumite zone fooooarte albe, mai bine topless.

 Carpisa-primavara-vara-2013-300x171

 

          Dacă tot v-am pus la curent cu se poartă vara aceasta, dragele mele doamne și domnișoare, haideți să vă povestec mai multe despre Carpisa, Carpisa cea de toate verile, zâna soarelui și a bunului gust. Păi în primul rând Carpisa este leader-ul European pe piața de poșete, genți și accesorii!!! Dacă nu știați, să vă fie rușine! 🙂 E timpul să vă treziți la realitate pentru că a noastră Carpisa este un brand italian cu o istorie de peste 10 ani. Carpisa s-a dovedit a fi un fenomen comercial capabil să ofere publicului larg un produs mereu la modă, cu un raport calitate-preț absolut unic, devenind astfel numărul 1 pe piața Europeană de poșete, genți și accesorii, confecționate de designeri care și-au adus cu brio aportul de originalitate și actualitate în modă. Dar universul Carpisa nu cuprinde doar genți și poșete, ci și valize, articole de voiaj, curele, portmonee, umbrele și alte accesorii. Îmi și imaginez acum un tip înalt, bine legat, scoțându-și portmoneul Carpisa la aeroport și trăgând după el o valiză trendy care să îi pună și mai mult în evidență masculinitatea sa debordantă. Londra, ploaie, vânt, coafura rezistă în primul rând datorită umbrelei Carpisa. 🙂

 carpisa-noua-colectie-20131-300x200

 

           Brand-ul Carpisa este fondat pe o serie de valori impenetrabile pentru buna desfășurare a unei afaceri, valori esențiale de altfel, ca pasiunea pentru calitate, spiritul de echipă, dinamismul, creativitatea, cercetarea, dezvoltarea și competivitatea. În centrul acestui univers se află Clientul, ca principală preocupare în vederea mulțumirii acestuia.

           În anul 2012, brandul Carpisa a fost numită pentru a cincea oară „Retailerul anului din Italia” la categoria genți și accesorii, demonstrând astfel că își păstrează valorile și relațiile speciale cu clienții. În prezent Carpisa are peste 600 de magazine în Italia, Elveția, Marea Britanie, Serbia, Germania, Grecia, Polonia, Spania, Emiratele Arabe, Kuweit și alte peste 20 de țări. În România, Carpisa deține două magazine, unul în București în Afi Palace Cotroceni și unul în Constanța în City Park Mall. DAR SÂMBĂTĂ, 22 IUNIE 2013, S-A DESCHIS CEL DE-AL TREILEA MAGAZIN ÎN BĂNEASA SHOPPING CITY DIN BUCUREȘTI.

 carpisa-vara-2013-300x200

 

             Șiiiiii, colecțiile Carpisa din vara aceasta le găsiți și online, chiar aici, pe site-ul Shoes.ro. Dar până una alta, până să faceți comandă online, mai bine dați o fugă în noul magazin Carpisa din Băneasa Shopping City, în perioada 22-30 iunie 2013, unde vă așteaptă o mulțime de cadouri și premii: pentru cumpărăturile de minim 100 de lei primești un cadou surpriză și în plus poți participa la tombolă și ai șansa de a câștiga un city break la Roma pentru două persoane. Îmi și imaginez acum niște domnișoare rafinate iuțind pasul spre produsle Carpisa, doar, doar, de vor fi alese marele câștigătoare ale city break-ului. Și au șanse, toată lumea are șanse egale. Păcat că nu sunt din București, pentru că tare mult îmi mai place să primesc cadouri surpriză de când cu blogging-ul acesta minunat.

           Așa, și cum spuneam, „fusei” azi la plajă și vreau să vă spun că am făcut furori cu noua mea geantă Carpisa, care este nu doar utilă dar este și elegantă, dă un plus de feminitate și eleganță unui banal costum de baie. Și în plus foarte încăpătoare, comodă (urăsc să mă jenze vreo baretă pe umăr), în culori dulci de vară. Geanta mea de vară întoarce capete mai ceva ca șamponul care dă volum părului. Știți care e cel mai mare atuu al genților de vară de la Carpisa, femeilor frumoase le aduce mai multă strălucire, iar celor mai puțin frumoase le ajută să iasă în evidență, le oferă darul vizibilității și al unicității. Eu una fac parte din cea de-a doua categorie și sunt recunoscătoare brandului Carpisa pentru noua identitate pe care mi-a oferit-o.

          Carpisa încurajrază atitudinea unei femei și îi sporește stima de sine… Carpisa o vară fericită, la modă!!!

Carpisa-Romania-300x224

Să pot renaşte…

M-aş arunca în cea mai adâncă prăpastie să pot renaşte…

Să pot fi văzduh şi să veghez destine…

Să pot fi vânt şi să adii dureri şi feţe-nlăcrimate…

Să pot fi un ocean sau mare şi să ascult confesiuni de-amor…

Să pot fi ploaie, să răcoresc suflete însângerate…

Să pot fi codru şi să ofer trăinicie viselor…

Să fiu ninsoare aş mai vrea, să mă topesc în palme de copil…

Să fiu un curcubeu din ploaie renăscut, aş colora şi zâmbete…

De-aş fi amurgul serilor de vară, aş domoli tenebrele trecutului…

Să pot să fiu un singur răsărit, aş lumina o lume-ntreagă…

Să fiu o lacrimă pe un obraz cuminte, aş uşura un suflet fără minte…

Să fiu izvor de-nţelepciune şi iubire, aş aduce fericire…

Să fiu luceafărul pe cer, în nopţile-nstelate, aş cununa iubiri în noapte…

Să pot să mă preschimb uşor în toate, aş scăpa omul de durere…

De durere, de chin, de boală şi nefericire…

Şi aş institui pe veci o stare doar de bine; de bine, de extaz, de fericire!

Articol scris de Gheorghe Alina

 

Aleg…

Ce să fac atunci când mă usuc de dor?!

Când doare şi mă strânge?!

Să plâng? Să zbier? Să ţip?

Să mă răzbun pe mine? Să-mi fac rău?

Să-ncerc să caut vinovaţi?

Nu este nimeni vinovat… n-am rezonat…

S-a dus… s-a spulberat… n-a existat…

Ce-a fost, s-a uitat… ce-a rămas, n-am remarcat.

Soluţia este lumina… cheia este Dumnezeu…

Doar în braţele Lui ne vom pierde în final…

Iar restu-i efemer… iluzii fără fler…

Şi trebuie să mă închin resemnării…

Să-i ofer laurii victoriei… să fac pace cu trecutul.

Să fac pace şi cu mine… să mă ofer libertăţii.

Să mă dăruiesc privilegiului de a fi independentă…

Acum sunt doar eu cu mine…

Merit să iubesc viaţa prin simplitatea ei…

O iau de la zero pe calea Binelui şi voi găsi dragostea…

Dragostea împărtăşită.

Acum nu îmi trebuie decât timp… rănile să se cicatrizeze.

Şi-o vor face… Căci eu nu aleg să sufăr…

Nu e o opţiune pentru mine…

Aleg să trăiesc, să mă bucur de linişte, de pace…

De primăvară…

N-am nevoie de un bărbat să fiu fericită…

Am nevoie de mine să fiu în aliniament cu nevoiele mele…

Am nevoie de mine veselă, draguţă, cochetă…

Radiantă ca o zi de vară…

Viaţa e frumoasă, respir această frumuseţe…

O trag în piept şi mă învăluie…

Focalizez universul… iar el mă simte pe mine…

Şi e dispus să contribuie la bunăstarea mea…

Durerea este de scurtă durată… dacă nu o reţin, va pleca.

Iar eu nu păstrez durerea… o eliberez.

Şi aleg Binele şi Fericirea!!!

Articol scris de Gheorghe Alina