Ce să fac atunci când mă usuc de dor?!
Când doare şi mă strânge?!
Să plâng? Să zbier? Să ţip?
Să mă răzbun pe mine? Să-mi fac rău?
Să-ncerc să caut vinovaţi?
Nu este nimeni vinovat… n-am rezonat…
S-a dus… s-a spulberat… n-a existat…
Ce-a fost, s-a uitat… ce-a rămas, n-am remarcat.
Soluţia este lumina… cheia este Dumnezeu…
Doar în braţele Lui ne vom pierde în final…
Iar restu-i efemer… iluzii fără fler…
Şi trebuie să mă închin resemnării…
Să-i ofer laurii victoriei… să fac pace cu trecutul.
Să fac pace şi cu mine… să mă ofer libertăţii.
Să mă dăruiesc privilegiului de a fi independentă…
Acum sunt doar eu cu mine…
Merit să iubesc viaţa prin simplitatea ei…
O iau de la zero pe calea Binelui şi voi găsi dragostea…
Dragostea împărtăşită.
Acum nu îmi trebuie decât timp… rănile să se cicatrizeze.
Şi-o vor face… Căci eu nu aleg să sufăr…
Nu e o opţiune pentru mine…
Aleg să trăiesc, să mă bucur de linişte, de pace…
De primăvară…
N-am nevoie de un bărbat să fiu fericită…
Am nevoie de mine să fiu în aliniament cu nevoiele mele…
Am nevoie de mine veselă, draguţă, cochetă…
Radiantă ca o zi de vară…
Viaţa e frumoasă, respir această frumuseţe…
O trag în piept şi mă învăluie…
Focalizez universul… iar el mă simte pe mine…
Şi e dispus să contribuie la bunăstarea mea…
Durerea este de scurtă durată… dacă nu o reţin, va pleca.
Iar eu nu păstrez durerea… o eliberez.
Şi aleg Binele şi Fericirea!!!
Articol scris de Gheorghe Alina…
Litere Stacojii 