Yo te lo dije

         De mult vroiam să vă prezint cea mai tâmpită și mai misogină melodie care există până în prezent. M-am tot ținut să scriu, să-mi spun părerea, dar am amânat, la cât mi-e de scârbă de J Balvin, căci da, el este marele cântăreț care-a făcut o piesă bună de aruncat la gunoi.

         După Tranquila, care a avut un succes fulminat, care mi-a plăcut și mie de altfel, dar fără să mă uit la videoclip și să-i văd moaca plină de ifose a lui J Balvin; mai nou, sau mai vechi, nici eu nu știu, a lansat o altă melodie, numită „Yo te lo dije”. În traducere română „eu ți-am spus”, cu sensul de „eu te-am avertizat, te-am prevenit”. Când am ascultat prima și prima dată melodia am rămas stupefiată. Știu și eu spaniolă, cel puțin vorbită, nu și scrisă, și când i-am auzit cuvintele îmi venea să sparg televizorul. De ce?! Haideți să vă scriu versurile în română să vedeți și voi probă de idioțenie crasă:

 

„Dar… eu ți-am spus totul clar,

Cum a rămas… eu ți-am spus.

Eu ți-am spus că nu o să mă îndrăgostesc,

Te-am avertizat, fata mea,

Că în ziua următoare o să uităm,

Că nu o să ne sunăm.

 

O noapte fără compromisuri,

Ceea ce s-a întâmplat a fost fără preaviz.

Acea fată a căzut în vraja mea,

Acum ea mă sună,

Zice să vrea să aprindem flama,

Că vrea să mă aibă în patul său.

 

Auzi doamna mea, dă vina pe jiggi drama,

Că aventura noastră a fost un weekend,

Nu mă mai suna că am planuri,

Eu sunt J Balvin și în rest știi.

 

Și a fost o plăcere să te am până în zori,

Dacă, cumva nu o să te revăd,

Ți-am spus și am fost foarte clar zicându-ți,

Dar bine, lucrurile se mai întâmplă…”

 

        Și cam astea-s versurile, nu am scris refrenul de o mie de ori, că oricum e degeaba. Omul e praf și pulbere. Pe scurt… tipul este un cuceritor, s-au terminat bărbații la el, și-acum toate femeile îi cad lui în brațe și-l roagă să le… „iubească”, ca să nu folosesc un cuvânt mai urât. Dar știți, el a prevenit fata de la bun început că nu o să se îndrăgostească, că vrea o noapte fără compromisuri. Și totuși ea a acceptat, crezând că o să-l cucerească, dar el nu e genul care să se îndrăgostească.  De plăcut, lui i-a plăcut, dar el e șmecher și nu se implică sentimental. Că de, el e J Balvin, the business, și n-are timp de femei de-astea stresante. Și proasta, dacă vă uitați și la videoclip, cum se trezește îl sună… că ea și-a făcut speranțe, la cât de spectaculos a fost el în așternut. Dar el îi repetă aceeași placă stricată „yo te lo dije, eu ți-am zis, te-am avertizat că nu o să mă îndrăgostesc”. Dar femeia pare a fi grea de cap. Sau o fi J Balvin ăsta un zmeu, un nou Adonis, mai ceva ca Don Juan. Și să vă uitați ce scârbit este el când vede că tipa îl sună, ca și cum: „of, mă sună femeia, Doamne, ce le fac de mă stresează așa?!”

          Și-acum mă întreb, cine dracu i-a făcut versurile?! Dacă el le-a făcut… e clar ce fel de om este. Un misogin care are impresia că toate femeile sunt proaste și curve. Un misogin cu aere de mare macho, un fel de n-ar mai fi, un tip ce se crede superior întregii rase. El înjosește și murdărește femeile, restul bărbaților, dar mai ales iubirea.

         Eu una, dacă aș putea… aș interzice melodia asta, atât îmi este de antipatică. Dacă fața lui îmi repugnă, ei bine melodia pune capac la toate!

         Voi ce părere aveți?

Simfonia Toamnei

Copacul de Aurelian Andreescu:

 

În grădina casei mele e copacul
Care cântă și pe frunze și pe vânt
Care știe tot ce-mi place și ce simt
Care știe cântecul ce-n gând îl cânt.
În grădina casei mele e copacul
Care-mi spune să fiu mândru cum e el
Care-mi spune să-mi țin fruntea dreaptă tot mereu
Fie ploaie, fie soare, fie nori,
Tot ca el.

Copacul demn se-nalță în grădina mea
Încărcat de roade și de noaptea grea
Au încercat dușmani să-l culce la pământ și să-l știe-ngenunchiat.
Copacul drept se-nalță în grădina mea
Amețit de soare, de lumina grea.
Acest copac e trup din trupul țării sfânt
Și-o fi veșnic pe pământ.

În grădina casei mele e copacul
Care cântă și la bine, și la greu,
Simt în brațe lemnul tare și-l sărut mereu
Și copacul se transformă dintrodat’
Sunt chiar eu!

Copacul demn se-nalță în grădina mea
Încărcat de roade și de noaptea grea
Au încercat dușmanii să-l culce la pământ și să-l știe-ngenunchiat
Copacul drept se-nalță în grădina mea

Încărcat de soare, de lumina grea.
Acest copac e trup din trupul țării sfânt
Și-o fi veșnic pe pământ.

          Pe versurile lui Aurelian Andreescu, Angela Gheorghiu a interpretat această piesă într-un mod apoteotic, absolut fabulos, fascinant. De parcă ar cânta pe notele inimii. Îmi place opera, însă nu orice piese, dar sunt unele care îmi fac pielea de găină, care mă fac să vibrez, să tremur, mi se pune un nod în gât și ochii mi se înlăcrimează. Nu de tristețe, ci dintr-o bucurie copleșitoare ce nu poate fi manifestată decât prin niște lacrimi pline și curate. Așa simt și când ascult această piesă. Angela este o somitate în lumea operei și faptul că a făcut un videoclip și a reinterpretat această melodie, mă face să o îndrăgesc și să o respect și mai mult. Numesc această interpretare Simfonia Toamnei, Simfonia Sufletelor, Apogeul Frumosului.

Sper să vă placă și vouă la fel de mult cum mi-a plăcut și mie; și să vă atingă până în adâncul sufletului, doar așa veți trăi pentru trei minute în înaltul cerului, încercați de sentimente dumnezeiești!

Eu nu scriu poezii

poezie

Eu nu scriu poezii, sunt versuri,

Versuri libere din suflet așternute,

Sunt momente din viață,

Părți de amintiri, frânturi de sentimente.

Sunt împliniri și neîmpliniri,

Sunt bucurii și tristeți,

Sunt eșecuri, sunt lacrimi și zâmbete,

Sunt eu pe hârtie, sunt litere…

Litere stacojii cu sânge udate.

Din inimă picurate, pentru voi,

Pentru mine, pentru toți.

Nu știu să scriu melodios,

N-am rimă, nici măsură,

Dar tot ce scriu se naște în visare,

Apar atunci când doare,

Când sunt fericită sau îndurerată.

Nu sunt poetă și nici scriitoare,

Sunt doar un om ce vrea să publice

Bucăți din propriul sine.

Simt nevoia să scriu și-o fac…

Cu stângăcia pensulei uscate,

Însă mă străduiesc să iasă

Frumosul din al meu urât.

Știu, sunt o nepricepută,

Uneori versurile mele sunt lipsite de sens,

Dar sunt ale mele, trăirile mele,

Gândurile mele, eu…