Prea multe nimicuri, prea puține bucurii

Ne împiedicăm prea des de problemele mărunte. Ne dăm de anul morții din orice. Orice obstacol, oricât ar fi de neînsemnat, ni se pare o adevărată dramă. Cu toate acestea, nu ne mai bucurăm de plăcerile simple ale vieții. Cum vine asta?! Suferim din orice și nimic nu ne mulțumește. Fericirea, deși nu pare, se ascunde în micile detalii ale vieții, în acele lucruri pe care nu le băgăm în seamă, dar care ne îmbogățesc spiritual foarte mult. Asta e viață?! Nu pare a fi viață, mai ales că în jur văd din ce în ce mai mulți oameni triști și depresivi. Nu e viață, nu așa ar trebui să trăim. Nu astfel, nu închistați în trecut și râvnind la un viitor pe care nu îl ajungem niciodată din urmă. Ziua de astăzi cui o lăsăm?!

Când te-ai bucurat ultima dată de prezent, de clipa de față? Recunosc că anul acesta și eu m-am îndepărtat prea mult de viața echilibrată pe care o duceam. Luni bune am trăit agonizând și jinduind după un trecut care nu avea să se mai întoarcă niciodată. Am greșit fantastic de mult. Însă nu îmi dădeam seama. Eram afundat prea mult în întuneric și în sentimentul acela sufocant de vinovăție. Pentru ce mă învinovățeam?! Pentru nimicuri. Atunci n-am mai avut puterea de a vedea șansa, luminița de la capătul tunelului oportunitatea de a o lua de la capăt.

Dar a avut destinul grijă să mă doboare la pâmânt și într-o singură săptămână m-a vindecat de metehnele trecutului amintindu-mi că importante sunt prezentul și echilibrul unei vieți duse în liniște. Uitasem să mă mai bucur. Mi-am neglijat sufletul și familia până când mi s-a amintit într-o formă dură că familia și sănătatea sunt cele mai importante aspecte ale vieții. Am avut nevoie de o supărare colosală și un necaz adevărat pentru a mă vindeca de acele nemulțumiri neînsemnate.

Îți spun, dragă cititorule, să nu te mai împiedici de lucruri mărunte. Nu mai suferi pentru nimicuri. Nu aștepta un necaz pentru a-ți da seama că viața ta este mai frumoasă decât a multor oameni de pe acest pământ. Fii fericit pentru ceea ce ai. Fii recunoscător pentru oamenii care te iubesc. Și fructifică-ți capacitatea, talentul, munca și inteligența. Nu trăi în trecut. Ziua de astăzi este tot ceea ce ai. Ai grijă să pui capul pe pernă mulțumit de tine însuți. Asta înseamnă să fii fericit.

Mult mai interesantă…

Mi-a plăcut poza asta la nebunie! Parcă mă definește! Am o imaginație atât de bogată! Viața mea este mult mai interesantă în mintea mea, însă… oricât ar fi de interesantă, de cele mai multe ori este neadevărată! Nu sunt obiectivă … Continuă lectura

Demonii din interior…

Nu sunt sub pat, nu se ascund în șifonier, nu se pitesc în cele mai întunecate colțuri ale camerelor, sunt în interiorul nostru. Fiecare om are demonii lui cu care se luptă. Unii dintre noi nu biruim niciodată în lupta … Continuă lectura

Să râd pentru tot restul vieții…

sa_rad_pentru_restul_vietii_mele

Mi-ar plăcea să râd pentru tot restul vieții mele. Probabil că n-ar fi posibil, căci viața nu este toată roz, însă… aș vrea să-mi petrec restul zilelor fiind veselă și optimistă. Oricum sunt, foarte rar am momente în care să mă simt tristă sau apatică. Cunosc foarte bine aceste stări, sunt în mine și ele, numai că nu le dau voie să iasă prea des la suprafață. Las supărarea pentru momentele cu adevărat întemeiate, în rest prefer să râd, să mă bucur și să văd frumosul din jurul meu, chiar și acolo unde el nu există.

Acum câteva zile am fost „prinsă” într-o fotografie în care râd cu poftă. Este prima mea poză în care rânjesc cu toată gura. Adevărul este că a fost „trasă” spontan. Nu am știut că sunt fotografiată, dacă aș fi știut, probabil că aș fi stricat momentul. Între timp poza aceasta a devenit preferata mea. Și știți de ce?! Pentru că efectiv în acea poză radiez. Sunt senină, chipul îmi este destins, ochii îmi strălucesc și mi se văd dinții. :))

Contrar impresiilor mele am constatat că sunt mult mai frumoasă atunci când râd. Veselia îmi luminează tot sinele și devin ca un magnet pentru cei din jurul meu. Dacă până acum aveam îndoieli, de acum îmi pot dori din toată inima să apar în poze numai râzând. Vreau să-mi trăiesc restul vieții râzând pentru că numai așa voi atrage lângă mine oameni la fel de veseli și de frumoși ca și mine… este un sentiment minunat, credeți-mă! Iubesc veselia! Voi? 🙂

Cea mai bună răzbunare

cea_mai_buna_razbunare_este_sucesul

Cea mai bună apărare este atacul! Răzbunarea ESTE arma prostului, însă trebuie să recunoaștem, cea mai bună răzbunare este într-adevăr succesul, reușita într-un anumit domeniu – acolo unde mulți spun că NU POȚI! Nu te lăsa influențat de nimeni și … Continuă lectura

Rănește-mă cu adevărul

f91320a8253e507ebae0fc815ef4d462

Sinceră să fiu, nu-mi place să fiu rănită deloc. Dar decât să fiu prostită cu minciuni, mai bine să fiu rănită cu adevăruri. Deși pe moment adevărul mă rănește, după ceva timp, când gândurile se domolesc și nervii își găsesc drumul către starea de liniște, adevărul ajunge să mă consoleze. Așa că îți ordon – rănește-mă cu adevărul, nu mă prosti cu minciuni gratuite!

Cui ordon? Nu știu! Oricui! Tuturor celor care decid să-și lege viața de a mea! Consider că viața este frumoasă și oamenii sunt cei mai prețioși. Îmi ghidez existența după un soi de zânisme care mă ajută să trăiesc în echilibru – pozitivă, luminoasă, veselă și cu gândul numai la bine. Dacă aș renunța la aceste zânisme, aș fi o amărâtă care s-ar teme și de umbra ei. Probabil că aș umbla pe stradă cu o pungă în cap și nu aș mai îndrăzni să fac nimic, nimic din ce-mi doresc sau îmi place să fac!

Dar cum nu pot să trăiesc singură, am nevoie de oameni speciali lângă mine. Nu e vorba de o nevoie materială, ci de nevoi emoționale. Am nevoie să iubesc și să fiu iubită. Sunt oameni cărora le încredințez inima mea pe tavă, dar sunt și oameni de care mă feresc. Însă oricât m-aș feri, se mai întâmplă să pic în plasă! Urăsc să fiu dezamăgită! Dar sunt om și nu pot să mă feresc chiar de toate relele. Când dau piept cu răul, prefer adevărul! Prefer să mi se spună în față ce nu merge, ce nu funcționează, unde am greșit sau care e situația, decât să fiu mințită!

Dacă detest ceva pe lumea asta cu ardoare, sunt minciunile. Mi se par josnice și nu aduc niciodată nimic bun! Prefer adevărul dur. Astăzi plâng, mă dau cu capul de pereți, îmi atârn inima într-un cui, dar îmi revin. Minciunile în schimb mă aruncă în Purgatoriu, trăiesc într-o agonie care mă consumă teribil! Nu-mi place incertitudinea și este atât de neplăcut atunci când inima îmi spune să cred, iar mintea mă face să mă îndoiesc puternic. Nu vreau să mă îndoiesc! Vreau să trăiesc în siguranță! Și numai adevărul mă poate menține în siguranță, oricât ar fi de dur! Măcar știu o treabă – ori e albă, ori e neagră! Sunt în stare să accept un adevăr neplăcut! Dar nu accept niciodată o minciună, doar pe cele nevinovate. 😀

Din nou seară…

ebb4898e07a64ddc1f2bf6c45fe27a3b

Din nou seară… din nou întuneric… din nou somn!

Nu îmi place să dorm! Și totuși o fac!

Corpul meu o cere! Creierul meu își cere tributul!

Aș vrea să fiu tot timpul în priză…

Să fac, să dreg, să nu stau degeaba!

Și totuși… natura nu mi-o permite!

Nu vreau să dorm!

Nu vreau să mor!

Nu vreau să-mi irosesc viața!

Vreau să trăiesc!

Să simt! 

Să iubesc!

Să înving!

Și să fiu fericită! 

Îmi caut viața printre visele nopții

Și dau sens visurilor în timpul zilei!

Nu vreau să dorm,

Dar dorm,

Adorm,

Oboseala doare

Și-mi crispează chipul!

Mă culc,

Mâine mă voi trezi fericită!