Și atunci te-am întâlnit

b2a04777098787335691484759f13af1

Și atunci te-am întâlnit pe tine!

Și toate vocile din trecut au amuțit!

Și toate poveștile apuse au pierit!

Și toate iubirile au încetat să mai doară!

Singurătatea s-a risipit

Și ai făcut loc unei adevărate iubiri!

Totul a început să prindă sens,

Formă, culoare, strălucire!

Și atunci am știut că TU,

Cu bune și rele,

Îmi vei schimba viața!

Și ai făcut-o!

M-ai transformat într-un om mai bun!

M-ai vindecat de toate temerile!

Mi-ai luat cu mâna toate fricile

Și m-ai făcut să am încredere,

În mine… în tine…

Acum mă simt în siguranță!

Mi-e bine, sunt fericită!

Tot trecutul a fost șters cu buretele,

M-ai făcut să savurez prezentul

Și mi-ai deschis calea către viitor!

Viitorul meu strălucește,

Datorită ție!

Și te-am întâlnit,

Îți mulțumesc că m-ai primit!

Lasa trecutul in urma…

f18b3aeaafe51e815ee9f63daf72b0b9

În ultimul timp dau numai de oameni captivi în trecut. Nu știu ce se întâmplă cu ei! Mi se pare puțin cam trist! Sunt prinși în iubiri de mult apuse și acest lucru s-a așternut nu doar pe chipul lor, ci și asupra psihicului lor. Știu că este extrem de greu să te rupi de trecut, știu că nu poți uita o istorie cu cineva; dar nici nu îți sugerez să uiți, ceea ce te rog, este să încerci să lași în urmă trecutul. Și să înveți din el. Neapărat să înveți din greșelile trecutului. Dacă nu vei învața nimic din iubirile apuse, dacă nu vei fi capabil să smulgi esența despărțirii și să încerci să îndrepți în tine acele lucruri care omoară și cele mai trainice iubiri, atunci este greu să mai fi fericit vreodată cu cineva.

Ce-ar fi să arunci privirea spre viitor?! Ce-ar fi să te gândești la o nouă iubire?! Ce-ar fi să cazi puțin în interiorul tău, să realizezi cele mai tainice defecte și să muncești pentru a le îndrepta. S-ar putea să te cutremuri, mai mult ca sigur nu o să îți placă ce vei descoperi. Dar dacă vei reuși să rezolvi cu tine acele lucruri, dacă vei învăța să te ierți și să-ți promiți că nu vei mai fi așa, s-ar putea ca la orizont să zărești curcubeul unui nou început. Dacă la începutul perioadei de singurătate ești furios pe fostul/fosta, după un timp, după ce se așterne liniștea, tot ce simți este furia îndreptată asupra propriei persoane. În acel moment trebuie să pui STOP. Gândește-te că ai făcut tot ce ai putut, gândește-te că acele greșeli nimicitoare au fost făcute de amândoi, realizează că iubirile mai și mor, apoi dă-ți un restart. Permite-ți să nu mai suferi.

Știu că suferința te face să te simți viu/vie… dar oare nu ești mai viu când iubești și ești iubit?! Balta are atât de mult pește încât este aproape imposibil să rămâi singur/ă pentru toată viața. Orice sac are peticul său și orice floare are umbra ei. Înfruntă-ți demonii și move on! Mergi mai departe! Lasă trecutul în urmă și alege să începi un nou capitol al vieții tale. Nu este musai să te îndrăgostești de prima persoană care-ți iese în cale, cu adevărat important este să înveți să trăiești din nou, să te bucuri și să te iubești. Dacă tu te vei iubi, atunci toți oamenii din jurul tău o vor face.

Privește puțin către viitor, trecutul nu mai poate fi readus în prezent. Și oricum, ciorba reîncălzită nu mai are același gust, așa că nu te mai încăpățâna să speri în ceva ce nu o să mai fie!

Determinare!

213396af5acdda635230bd315257118f

Cum ar fi dacă ar fi?! 🙂

Cum ar fi dacă ne-am trezi determinați și ne-am culca cu gândul că ziua care a trecut, nu a trecut în van, ci am fost productivi?! Cred că zilele noastre ar fi mai fericite, am avea scopuri precise și ne-am ține de ele cu toată forța și determinarea. Astfel cred că am fi mai puțin nefericiți, mai puțin neîmpliniți, mai puțin frustrați și mai puțin nervoși. 🙂 Practic am face ceva, ne-am pregăti pentru viitor și am lăsa o dâră sănătoasă în urmă, pentru următoarea generație! 🙂

Actor și regizor!

b47f5b85bcc4badb4ac1845ce6d54bb8

Ai o singură viață – frumoasă sau urâtă! Te-ai gândit vreodată să privești viața ca pe o scenă de teatru?! Nu? Afla că în viața ta, ești actorul principal și regizorul. În mâinile tale stă puterea de a schimba viitorul. Ceea ce astăzi nu ți-a ieșit sau nu te mulțumește, mâine poți să iei frâiele și să schimbi. Improvizează și fă exact ceea ce este mai bine pentru tine! Nu te gândi la nimeni altcineva, dacă vrei, poți face din viața ta un continuu happy end, oricâte invariabile ți-ar ieși în cale!

Niciodata in trecut

10384456_695450387191343_805781341112098893_n

         Nici dacă m-ar obliga cineva nu m-aș mai întoace în trecut. 

        Nici dacă m-ar bate cineva nu m-aș mai întorce în trecut.

        În trecut nu mă așteaptă nimic bun.

Uneori mă rușinez cu el,

Alteori mă gândesc la el cu jind.

Dar sigur nu m-aș întoarce.

Dacă ar fi să o iau de la capăt,

Aș comite aceleași fapte,

Poate că aș îndrepta anumite greșeli,

Dar să îmi dea șansa Dumnezeu să mă întorc,

Niciodată.

Pentru că n-ar mai fi la fel,

Pentru că el nu m-ar mai iubi la fel

Și pentru că nici eu nu l-aș mai iubi la fel.

Pentru că mi-ar reproșa și i-aș reproșa multe,

Pentru că aș sta tot timpul cu frica în sân,

Pentru că aș fi suspicioasă,

Pentru că m-aș chinui

Și pentru că nu are rost.

Merg înainte,

Trecutul îl las în urmă,

A fost frumos,

A FOST, 

Dar nu mai este.

Și gata,

Dar startul unui nou început,

Cu altcineva,

Așa este mai bine.

Lui îi doresc fericirea,

Dar nu alături de mine.

N-am putut să îl fac fericit atunci,

Sigur nu aș putea să îl fac fericit nici acum,

Și nici el pe mine.

A fost frumos cât a fost,

Acum ne-au rămas amintirile

Și zâmbetele

Și chipurile senine când ne gândim la „atunci”…

Să vină viitorul,

Cu toată iubirea lui.

Cine e de vina?

     orig

       Plânge adesea, se dă cu capul de pereți, își mănâncă nervii cum să-l lege definitiv de ea. Cică îl iubește, dar el o înșeală. Cică ar face totul pentru el, dar el n-ar mișca un pai pentru ea. Cică o iubește ca niciun altul, dar numai în pat. Cică e gelos, dar sunt numai impresii. Cică îi ține cont la orice, dar numai pentru a-și demonstra supremația. Iar vremea ei trece suferind după el și gândindu-se cum să se transforme pentru ca el să ajungă să o iubească iremediabil.

       Hm… prostii, nu? Și câte femei n-or face așa, câte nu s-or înjosi, câte n-or implora iubirea lui. Un el, un dobitoc, un egoist, un incapabil, un tip care habar n-are să iubească, dar râvnește la iubirea tuturor femeilor. Și da, îi iese, pentru că bărbații ca el știu să se facă plăcuți. Sunt frumoși de la distanță, dar de aproape sunt putrezi, miros a râncezeală. Cu toate astea, au trecere la femei. Dar câte nu cred că pot trezi iubirea într-o inimă moartă. Tâmpenii, mă repet. Dacă tipul nu se îndrăgostește din prima, n-o va face niciodată. Poți să devii și păpușa Barbie, el tot nu te va iubi și tot nu vei fi de ajuns.

        Dar femeia își face planuri, se gândește, se răzgândește, face strategii, întinde capcane, urzește o pânză mare, ca de paianjen, doar în speranța că îl va prinde în mrejele ei. În final se încolăcește singură, până la gât, în propria pânză. Și sfârșește, cum? Singură și înverșunată. În momentele acelea, el e cel mai mare criminal de pe fața pământului. A făcut-o să sufere și merită ce e mai rău. Mda… dacă ea a fost bleagă, el ar trebui linșat, cică. Ei nu-i chiar așa. Noi suntem de vină. Noi, femeile. Noi, pentru că ne încăpățânăm să iubim pe cine nu trebuie. Noi, pentru că obișnuim să confundăm, adesea, iubirea cu capriciul. Noi, pentru că ne dăm pe doi lei. Noi, pentru că ne vindem pe prima vorbă frumoasă și primul zâmbet cuceritor. Noi, pentru că nu avem un criteriu de selecție sănătos. Noi, pentru că adesea credem că tot ce zboară se mănâncă. Noi, pentru că habar n-avem să ne iubim și să ne apreciem. Noi și numai noi. Ei sunt bărbați, datori să încerce. Jongleri de meserie, farsori, cuceritori, vânători înnăscuți. Au ei vreo vină? Nu! Noi suntem de vină cu nu fugim mâncând pământul când mirosim câte un curvar.

        Eh… și uite așa ne merităm soarta. Dar în loc să plângem și să ne gândim la nefericirea imensă ce ne macină viața… ar trebui să mergem mai departe. Să lăsăm trecutul în urmă și să privim către viitor, cu lecția învățată și cu mai multă încredere în noi. Plângi? Hmm, ia o batistă, șterge-ți lacrimile și privește către viitor, râzând. Acolo undeva stă ascuns un suflet dispus să te iubească din toată inima. E la fel de idi ca tine, a fost încercat din toate părțile, dar te așteaptă și e numai al tău. 🙂

Un șahist excelent…

Ești tânăr, nu-i așa?! Fierbe sângele în tine și ți-ai dori enorm să faci ceva, să miști ceva, să creezi poate o afacere și să câștigi mulți bani. Îți dorești mulți bani, nu?! Ai planuri de viitor, ți-ai făcut deja o grămadă de vise, ți-ai făcut o sumedenie de calcule. Ai idee despre ce afacere vrei să pui pe picioare. Știi ce domenii sunt de viitor. Dar mai ales știi ce domenii sunt extrem de profitabile. Banii tăi… deja știi unde or să meargă la început. Probabil că îi vei investi, abia apoi te vei bucura de profit. Dar știi, fiind atât de tânăr și de visător este foooarte probabil să dai greș dacă nu ai un plan de afaceri bine stabilit. Dacă nu analizezi totul și nu pui pe hârtie toate aspectele problemei, s-ar putea să-ți dea calculele cu minus, s-ar putea să nu faci mare brânză și să pierzi și puținul pe care îl ai. Și dacă dai greș, adio planuri, adio vise, adio bani. Bun venit la munca de jos!

Și știi prea bine că nu-ți dorești să îți iei un job greu, dacă vroiai să dai la lopată sau să cari de moloz nu mai studiai, nu mai strângeai fiecare bănuț, bani pe care urmează să-i investești, știu. Dar ai grijă, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Un nou început este întotdeauna greu. Îți trebuie curaj, trebuie să îți asumi totul și să analizezi totul. Să pui problema pe toate părțile, să le învârți și să iei în calcul toate variabilele, fie ele bune sau rele. Dar oricum, dacă ești o fire analitică, dar mai ales dacă te consulți cu o firmă de specialitate și realizez un plan de afaceri strong, atunci s-ar putea să elimini toate riscurile și să te îndrepți cu pași mici, dar siguri, spre reușita ta. Care poate fi una excepțional de bună.

Știu că nu-i ușor, dar dacă vrei să fii propriul tău șef, dacă vrei să fii lider, dacă vrei să ai o afacere de succes și să ajungi în topul afaceriștilor cunoscuți și demni de respect, atunci trebuie să fii ambițios și fiecare pas pe care îl urmezi să fie dinainte calculat. Șahiștii buni se gândesc întotdeauna cu 5 mutări înainte, șahiștii excepționali se gândesc numai la următoarea mutare care este și cea decisivă și cea mai sigură. Ei bine, tu trebuie să fie un șahist excepțional, numai că în lumea afacerilor, nicidecum pe tabla de șah.

Așa că nu uita, vizualizează-ți viitorul și pune la bătaie un plan de afaceri strong!

Cilv.ro

Omul ochilor…

Crezi tu?!

Ești sigur de asta?!

Chiar crezi că frumusețea e totul?!

Frumusețea…

Toată lumea o are.

Într-o mică sau mare măsură.

Dar bunătatea…

N-o au toți.

Și chiar dacă o au…

Nu toți o scot la iveală.

Te îndrăgostești de chipul frumos,

E posibil.

Dar ce te faci când frumusețea fizică,

Nu suplinește bunătatea

Și inteligența?!

Oare nu pleci?!

Oare nu ești dezamăgit?!

Fii mai atent la ochi,

Și nu la chip.

Ochii sunt oglinda sufletului…

Ce-ți spun ei?!

Întunecați ca negura,

Dar buni ca pâinea caldă.

Albaștrii ca cerul senin,

Dar prefăcuți, până-n măduva oaselor.

Verzi ca un câmp înverzit,

Și sinceri ca o lăcrămioară.

Căprui ca o cireașă coaptă,

Dar răutăcioși și plini de venin.

Ochii trădează firea,

Ochi dezvăluie secretele.

Nu culoarea,

Ci imaginea lor,

Felul cum privesc,

Strălucirea lor,

Felul cum își spun povestea.

Zâmbetul înșeală,

Obrajii rumeni ispitesc,

Nasul în vânt seduce,

Însă ochii îți spun viitorul.

Viitorul tău, alături de el sau de ea.

Felul cum te va iubi,

Cât te va iubi,

Ce-și dorește,

Ce simte,

Ce așteptări are,

Dar mai ales,

Ce frământări are,

Ce supărări sau bucurii,

Mistuie omul acelor ochii.

Știi, nu omul se naște,

Ci ochii se nasc,

Și-n jurul lor,

Ia formă omul.

Așa cum sufletul e înaintea cărnii,

Așa și ochii sunt înaintea oricărui atuu.

Vorbele mint,

Atingerile pot fi prefăcute,

Dar ochii și sprâncenele

Îți vor pune înainte adevărul,

Crud sau dulce.

Acel adevăr, pe care nici chiar omul ochilor,

Nu-și dă seama de el.

Lasă chipul frumos,

Caută ochii cei mai grăitori

Și mai sinceri.

Ei îți vor dărui dragostea împărtășită…

Aparțin trecutului…

  nicolas-lancret-dans-in-fata-unui-fantani-pictura-franceza-secolul-XVIII

       Eu nu aparțin lui astăzi, nu aparțin nici lui mâine și nu mă regăsesc nici în ziua de ieri. Eu de fapt m-am născut cu 200 de ani în urmă. Pe vremea când femeile erau doamne și bărbații erau domni. Vremurile pe care le trăiesc acum sunt prea tari pentru mine. Aerul mă îneacă, moda mă sufocă, oamenii mă dezgustă. De fapt, nu văd oameni, ci numai măscărici, care vor să iasă din tipar, teleportându-se într-un viitor înfricoșător.

       Mă întreb de ce lumea nu trăiește astăzi și se gândește întotdeauna la ziua de mâine. Omul grăbește timpul, îmbătrânirea, boala și moarte. Nu mai știe să se bucure în tihnă, nu știe să stea, să se odihnească, să gândească și nu știe nici să iubească. Îmbrățișează minciuna de parcă ar fi cel mai mare adevăr, adoră luxul de parcă l-ar lua cu el în pământ; atrage trupescul, de parcă iubirea s-ar naște numai din carne. Nu înțeleg omenirea și cred că voi muri neînțelegând-o. Sau poate… eu sunt singura diferită într-o lume parcă trasă la xerox.

       Ritmul alert, astăzi se numește evoluție. De parcă evoluția se face în fugă. De parcă dezvoltarea ține de caraghiosul pe care îl văd eu zi de zi, oriunde în jurul meu. Nu-mi place ce văd, ce simt, ce găsesc. Nu-mi place nimic. Sunt captivă în trecut. Dar nu în trecutul acestei vieți. Ci în trecutul unei alte vieți. Sunt sigură că m-am reîncarnat în trupul acesta mic și plăpând. Probabil că atunci, pe vremea aceea, era mai mult decât și-ar fi putut dori orice femeie. Nu știu de ce simt dorul unei epoci neîntâlnite. Și totuși astăzi, citind despre epocile apuse, nostalgia mă cuprinde, de parcă locul meu a fost acolo, dar am fost smulsă și adusă obligat aici. Mă adaptez și prezentului, ce să-i fac?! Nu-l pot curma. Și totuși… locul meu nu este aici.

       M-am născut pe vremea când femeile erau elegante, când bunul gust era principalul atuu, când educația și talentul erau elemente definitorii pentru un om. M-am născut pe vremea parfumurilor tari, când esențele se țineau în sticluțe mici, când numai un strop dintr-un parfum era de-ajuns pentru a seduce o lume întreagă. Am trăit în perioada în care femeile purtau rochii, rochii lungi, fastuoase; bijuterii valoroase bătute în pietre perețioase; pe vremea când femeile erau cochete, mereu aranjate, făcându-și coafuri alese, fardându-se discret și cu mult bun gust. Am trăit pe vremea când femeile își purtau trupul cu demnitate, când gesturile lor emanau numai feminitate și cumințenie. Am trăit atunci când femeile cunoșteau arta seducției și o aplicau cu multă delicatețe. Am trăit pe vremea când ieșirile în grădină erau cele mai dulci și mai magice întâlniri. Pe vremea când femeile erau cucerite cu poezii. Pe vremea când lacrimile se ștergeau cu bastista inscripționată cu inițialele lui. Pe vremea când femeia era muza tuturor artiștilor. Am trăit… atunci am trăit. Acum sunt doar obligată să trăiesc.

         Astăzi distracția este exagerată, este soră cu dezmățul. Atunci nu era așa. Balurile mascate erau ca un preludiu pentru trup și suflet, iar oamenii se atingeau cu sfială în timpul dansului. Numai simțind delicatețea degetelor lui în palmă, numai așa te încerca fiorul. Acel fior neîntinat. Pe-atunci femeile erau curtate, cucerite, uneori chiar rugate. Astăzi femeile pot fi cumpărate. Curvia a existat de când lumea și pământul. Doar că atunci toate se făceau în spatele perdelelor trase. Unde nici vântul, nici gândul nu puteau pătrunde. Astăzi, totul este în văzul lumii. Nu mai există intimitate, nici candoare. Ci doar pofte.

        Aparțin acelei lumi… aparțin trecutului…

Viitorul este în fiecare mâine…

      Viitorul. Ce nenorocire o mai aduce și el?! Ce vrăjitor, ce asupritor o fi?! Vă temeți de viitor? Eu da… dar am o teorie simplă după care mă ghidez: trăiesc astăzi! Ce-o mai fi și mâine… Dumnezeu cu mila. Nici măcar nu vreau să aud cuvântul VIITOR. Nu vreau să știu ce mă așteaptă, nu vreau nici indicii și nu mi-am dorit niciodată să fiu vreun soi de vizionară. O să mor?! Ei și ce… asta e. Au murit ei oameni importanți. O să moară cei apropiați mie?! Asta va fi vai și-amar pentru mine! Nu mă gândesc la necazurile din viitor, dar trebuie să recunosc, mă mai las din când în când vrăjită de ideea lucrurilor bune care mă așteaptă.

        De când mă știu am urât surprizele. Le urăsc, nu-mi plac chestiile neprevăzute și nu-mi plac nici măcar surprizele frumoase. Nu mă lua prin surprindere dacă vrei să nu te plesnesc. Nu-mi plac schimbările, nu-mi place incertitudinea, nu-mi place nimic din ceea ce ar putea să-mi schimbe viața. Schimbările le fac eu, accept să evoluez, accept să devin mai bună, accept să construiesc ceva, dar le fac pentru că vreau eu și pentru că așa mi-am propus. Nu pentru că am fost nevoită sau obligată.

       Mesaj pentru viitor: „Nu mă întreba ce fac mâine, nu știu, nu mă lua prin surprindere, dragă viitor. Mie îmi place viața în tihnă, îmi place liniștea, mersul firesc și lin al vieții. Nu-mi adulce tulburări sau supărări, am avut parte de destule în trecutul meu. Cred că ar fi timpul să îmi mai faci și daruri frumoase. Daruri care să mă bucure, care să-mi facă spiritul să vibreze. Nu merit și eu?! Ba cred că merit! Am fost cuminte, m-am schimbat, am făcut din mine un om mai bun. Și nu, nu asculta gurile rele care cârcotesc despre mine vrute și nevrute, tu știi cât am muncit ca să ajung cine sunt și mai ales, ca să ajung unde sunt. Nopțille mele sunt încă albe, mă bântuie trecutul. Abia aștept nopțile de nesomn în care voi trăi sau voi rememora minunatele momente frumoase pe care mi le rezervi doar mie. Vino, dar adu-mi numai frumusețe și bunătate.”

        Gata l-am rugat, din momentul de față nu mă mai gândesc la el. Dar vă întreb pe voi, dragii mei prieteni, voi vă temeți de viitor? Credeți că vă așteaptă ceva bun? Îl așteptați cu nerăbdare, îl căutați în zațul de cafea? Eu l-am căutat cândva în zaț, în cărți și în astrologie, s-a îndeplinit, exact cum mi s-a spus, dar după… au venit o sumedenie de nenorociri și tristeți pentru mine. Știți cum se spune, ghicitul e mâna necuratului. Și mi-am primit răsplata sub forma unei pedepse. O pedeapsă extrem de aspră.

       Așadar… să curgă zilele de la sine. Oricum viitorul este în fiecare mâine…