O culoare ciudată…

minte negativa

Mi-am pus un pahar cu vin. Are o culoare ciudată… nu e nici alb, nici roșu, nici roze… e mai de grabă portocaliu. Nu prea îmi place. Habar n-am dacă e sec sau demisec, cert este că nu îmi place, e amărui. Eu simțeam nevoia unui pahar cu vin dulce sau demidulce. Dar știi cum e… în viață nu faci numai ce îți place, nu primești numai ce vrei, ci te mai mulțumești și cu ce ai. Cam așa fac eu acum, în cazul vinului.

Sunt eu, oare, o băutoare de vin? Nu pot să zic asta, însă îmi place, mai ales în compania bărbaților. Am observat că băut în doi, vinul e bun. Băut de una singură, vinul nu mai e bun, parcă are gust de mucegai. Dar eu nu sunt tristă azi și nu mă simt singură. Am avut o săptămână minunată, lucrurile au reintrat pe făgașul normal. Am abandonat totul astă-iarnă, iar acum am reluat totul de unde îl lăsasem. Hmmm… îmi găsesc calea. Ce bine! În sfârșit!

Mă simt, totuși, puțin ciudat. Sunt liniștită. Cam prea liniștită. Nefiresc de liniștită pentru mine! Oare de când n-am mai fost liniștită?! Să fi trecut un an… șase luni… trei luni… o lună… trei săptămâni?! Cât a trecut de la ultima fericire? Nu știu… nu vreau să mă gândesc la fericire. N-are rost să mă amărăsc și nici nu vreau să îmi apară pe față zâmbetul acela idiot pe care nu l-aș arăta nici celei mai bune prietene. Astăzi mă bucur de paharul meu cu vin și de liniștea din interior. E liniște în casă, e liniște în suflet, e liniște oriunde întorc capul. Nu se aude decât tăcerea. Aveam nevoie de tăcere în acele momente în care eu nu voiam decât să strig. Dar nu mai simt nevoia nici să strig, nici să vorbesc, nici să chem, nici să rog… doar respir și închid ochii. Este de ajuns! Respir adânc, ce îmi trebuie mai mult?! Sunt liniștită!

Leac

10487305_478302625606537_1232406822059619105_n

        Zâmbetul ca zâmbetul, dar ce frumoasă este fetița. Ce ochișori are, toata frumusețea lumii se vede în ei. Nu sunt eu prea sensibilă de fel, nici măcar nu mă dau în vânt după copii, dar fetiția aceasta este superbă. Adevărul este că ador să privesc copiii prin parc, copii care se joacă, râd, aleargă și se zbenguiesc. În acele momente nu mă mai gândesc la nimic, mă unesc cu ei prin spirit și ajung să mă simt și eu copil, deși banca mă ține captivă pe ea…

         Voi ce spuneți? 🙂

The end…

image

The end… s-au terminat sentimentele,
Simt ca s-au epuizat in intregime.
As vrea sa pot sa simt din nou iubirea,
Dar cred ca varsta, exigentele,
Toate m-au secat pe dinauntru.
Pe cine sa iubesc,
Cand vad in jur numai barbati plini de defecte?
Nu ca as fi eu vreo perfecta,
Insa fiecare dintre ei, are cate un cusur deranjant.
Am incetat de mult sa il mai caut,
Acum il astept pe Fat-Frumos,
Nu ma mai straduiesc,
Nu-l voi mai striga in fiecare barbat,
Acum doar il astept.
Si daca-o fi sa vina, bine
Si daca nu, iar bine…
Mi-e bine si asa, in sanul singuratatii,
M-am obisnuit in marea ei infinita,
Deja nu mai doare,
Nici nu mai incomodeaza…
Si parca nici patul,
Desi e gol si rece,
Nu mai imi pare atat de vitreg,
Asa cum mi se parea odata.
Acum raceala patului-i racoare,
Ea pare ca o dulce imbratisare,
Nicidecum nu-mi mai ofera
Acea violenta infrigurare.
S-au terminat sentimentele,
Dar nu si speranta,
Ea nu va muri niciodata,
Cum nici zambetul nu-mi va pali vreodata.
Oh, din cate vad,
Ma las prada nostalgiei,
Sora buna a singuratatii…

Dincolo de aparențe…

Sunt sigură că dincolo de aparențe,

Se află un suflet, sensibil și dulce.

Dar mă întreb, de ce nu vrei să îl arați?

Ce te reține?!

Ce te face să crezi că aceste aparențe

Ți se potrivesc și te avantajează?!

Expresiile te trădează…

Vrei să pari sigură,

Dar în adâncul sufletului

Ești de o fragilitate deosebită.

Vrei să pari fericită,

Dar seara, când pui capul pe pernă,

Te îmbrățișează singurătatea.

Vrei să pari mulțumită,

Dar lacrimile ți se scurg

Pe lenjeria din mătase,

De culoarea inimii albastre.

Vrei să pari puternică precum o stâncă,

Dar iubirea te înfricoșează.

Vrei să pari veselă,

Dar tristețe ți se scurge prin toți porii.

Ți se citesc pe chip toate temerile.

Din spatele zâmbetului,

Contrar dinților tăi albi,

Buzele-ți sunt înfometate de sărutări.

Ai vrea să iubești,

Dar nu știi cum să o faci mai bine.

Ți-e teamă să te lași purtată de valul pasiunii,

Intensitatea ardentă a inimii

Te îndeamnă să pui câte un pas înapoi.

Dă-ți jos măștile, renunță la ele,

Rând pe rând, aruncă-le una câte una,

Și vei simți eliberarea.

Vei vedea că încet, încet,

Grimasele ascunse se vor relaxa,

Chipul tău îș va redobândi naturalețea

Și va reflecta întocmai ceea ce simți.

Nu te speria că durerea

Te va schimonosi la față,

Este cel mai firesc simțământ,

Dă-ți voie să simți,

Este tot ce contează.

Într-o zi te vei simți liberă,

De tot și de toate,

Și-atunci vei putea zâmbi,

Pentru prima dată,

Cu toată inima.

Atunci vei realiza că viața este frumoasă,

Și că merită trăită.

Trăiește fiecare minut,

Ca și cum ar fi ultimul!

O singură viață ai,

Nu o irosi ascunzându-te!

Ce frumos era înainte…

Să ne aducem aminte,

Ce frumos era înainte.

Când lucrurile erau mai simple,

Când viața își urma cursul firesc,

Când zâmbetul era cel mai de preț dar,

Când mângâierea încălzea inimi,

Când sărutarea se dădea cu sfială,

Când îmbrățișarea era sinceră,

Când dăruirea era totală,

Când căsnicia ținea o viață,

Când sărăcia nu era o problemă,

Când bogăția nu era un țel,

Când inteligența era esențială,

Când feminitatea însemna naturalețe,

Când bărbații erau gentilomi,

Când femeile erau cucerite,

Când poeziile aveau muze,

Când muzica era pentru suflet,

Când scrierea era o plăcere,

Când frații erau frați,

Și părinții erau părinți.

Să ne aducem aminte,

Ce frumos era înainte.

Înainte ca banul să strice sufletele,

Înainte să ne invadeze comercialul,

Înainte să ne acrim sufletele,

Înainte să ne lăsăm duși de val,

Înainte să ne vindem celui ce dă mai mult.

Pe vremea când umblam cu cheia la gât,

Pe vremea când bunica era cel mai dulce chip,

Pe vremea când nu știam de necazuri,

Pe vremea când nevoile erau numai spirituale,

Pe vremea când cartofii prăjiți

Erau mai râvniți decât fructele de mare.

Pe vremea când eram simpli,

Pe vremea când trăiam

Fără să ne pese de mâine.

Pe vremea când simțeam,

Fără să ne temem de suferință.

Pe vremea când iubeam,

Fără să ne temem de singurătate.

Ce frumos era înainte…

Bradul mulțumirilor mele

În primul rând, mulțumesc Kanal D pentru acest prilej minunat numit Bradul Mulțumirii, pentru că mi-ai oferit ocazia de a mulțumi, în cele ce urmează, tuturor oamenilor din viața mea, și de a menționa toate lucrurile pentru care sunt recunoscătoare vieții.

Vă invit și pe voi, dragi cititori, să accesați aplicația Bradul Mulțumirii și să împodobiți ingeniosul brad cu mulțumiri pentru cei dragi; mulțumiri pentru toți apropiații voștri care deși, poate, se află la kilometrii întregi distanța, veți avea ocazia de a le face o urare, cu iz de mulțumire și cu parfum de poezie, așa cum nicio altă aplicație nu vă oferă șansa.

Bradul Multumirii

       Cui mulțumesc eu?! Iată:

Mulțumesc lui Dumnezeu că a avut grijă să mă plămădească acum 26 de ani și să mă pună măiestos în burtica mamei mele care avea numai 17 ani. Mulțumesc lui Dumnezeu că în sfârșit sunt sănătoasă, că mă veghează de sus și are grijă atât de mine cât și de familia mea. Mulțumesc Lui că niciodată nu m-a lăsat la greu și de fiecare dată când am avut un necaz, și toate ușile mi-au fost închise în nas, El mi-a deschis o fereastră prin care am trecut cu ușurință.

Mulțumesc mamei mele care mi-a dat viață, mulțumesc că m-a păstrat lângă ea deși era o tânără adolescentă la început de drum. Mulțumesc mamei pentru educația pe care mi-a dat-o, pentru toate eforturile pe care le-a făcut pentru mine, pentru toată grija pe care mi-a purtat-o, pentru toată blândețea ei, pentru sfaturile ei bune și pentru toată strădania ei acerbă de a-mi reda sănătatea.

Mulțumesc tatălui meu biologic, a cărui absență m-a făcut să fiu mai puternică, dispusă să lupt pentru ceea ce vreau în viață. Datorită absenței lui, am iubit-o mai mult pe mama. Mulțumesc lui că mi-a dat viață și îl iert pentru că a renunțat la mine înainte de vreme.

Mulțumesc tatălui meu adoptiv care m-a crescut mai ceva ca pe fata lui, mulțumesc că m-a aceeptat și m-a iubit, mulțumesc pentru tot; îi mulțumesc pentru copilăria plină de jucării pe care mi-a oferit-o, mulțumesc pentru grija și afecțiunea lui. Îi mulțumesc lui pentru toate sărbătorile fericite oferite.

Mulțumesc bunicului meu pentru înțelepciunea pe care mi-a insuflat-o. Îi mulțumesc pentru că a născut în mine dragostea pentru carte și lectură. Îi mulțumesc pentru învățămintele și povețele lui, și-i mulțumesc pentru toată dragostea și blândețea pe care o descopeream în ochii lui de fiecare dată când eram în preajma lui. Dumnezeu să îl odihnească.

Mulțumesc bunicii mele pentru bucatele minunate pe care le face, presărate cu dragoste și tradiție. Îi mulțumesc și ei pentru că m-au acceptat în viața lor, a bunicilor, când m-am născut. Deși la început am fost o supărare, în scurt timp am devenit nepoata lor favorită. Le mulțumesc că au lăsat-o pe mama să vină acasă cu mine, pe vremea când eram o bebelușă nou născută.

Mulțumesc profesorilor care mi-au pus stiloul în mână, le mulțumesc pentru toate lecțiile, le mulțumesc că mi-au dezvoltat inteligența, le mulțumesc că m-au făcut să iubesc învățătura și să înțeleg că fără carte, chiar n-ai parte. Și cu carte, toate ușile ți se deschid. Le mulțumesc profesorilor care m-au făcut să înțeleg că inteligența nativă și deșteptăciunea dobândită prin studiu, sunt cheile cu care deschizi porțile vieții și ale reușitelor.

Mulțumesc prietenilor și familiei care m-au făcut să fiu mai bună, care m-au învățat să iubesc și care m-au ajutat să înțeleg ce înseamnă dreptatea, loialitatea, altruismul și devotamentul. Mulțumesc lor că mi-au îmbogățit principiile și valorile. Și chiar dacă am comis greșeli, mi-au fost alături și m-au susținut, m-au ajutat să mă îndrept.

Mulțumesc vieții care mi-a dăruit o familie mare, frumoasă și unită. Mulțumesc pentru toate oportunitățile, mulțumesc pentru toate reușitele și mulțumesc chiar și pentru piedicile pe care le-am întâlnit de-alungul timpului. Aceste piedici și opreliști m-au făcut să-mi doresc cu ardoare să reușesc în viață, m-au făcut să fiu mai puternică, mai determinată, mai luptătoare, mai ambițioasă și mai conștientă de adevărata valoare a vieții.

Mulțumesc Universului care a conlucrat mereu în favoarea mea, mulțumesc pentru tot norocul pe care îl am. Mulțumesc că nu mi-am pierdut niciodată forța și speranța. Mulțumesc că în ciuda oricărui necaz încă rămân pozitivă și capabilă să găsesc soluții.

Mulțumesc blogosferei care m-a adoptat ca pe o fiică talentată. Mulțumesc ei, pentru că datorită blogosferei am o voce, m-am făcut auzită, mi-am dezvoltat creativitatea și talentul literar. Și-i mulțumesc blogosferei că m-a introdus în lumea magică și inspirațională a publicității. Mulțumesc blogosferei că mi-a îmbogățit cunoștințele și mi-a dat ocazia să interacționez cu oameni minunați, de la care am învățat multe. Blogosfera m-a făcut blogger. Iar bloggeri pe care i-am cunoscut mi-au devenit prieteni buni pe umărul cărora am plâns și am câștigat nopți albe pline de veselie.

Mulțumesc cititorilor mei fideli, datorită lor am crescut și am devenit o bloggeriță citită și populară. Datorită lor mi-am perfecționat stilul, pentru că nu am fost numai lăudată, ci și foarte criticată. Le mulțumesc tuturor.

Mulțumesc sponsorilor și organizatorilor care au pus la cale competiții, campanii și concursuri demne de toată lauda. Le mulțumesc că mi-au dat șansa să particip și eu, le mulțumesc că au crezut în mine, că m-au premiat și m-au lăudat de fiecare dată când am meritat. Mulțumesc pentru toate premiile minunate pe care le-am câștigat, lucruri pe care, poate, nu aș fi reușit să mi le cumpăr în viața de zi cu zi. Mulțumesc tuturor, pentru fiecare premiu, dar și pentru că m-au ajutat să evoluez ca blogger.

Mulțumesc Kanal D mai ales pentru Serialul „Suleyman Magnificul” pe care îl urmăresc în fiecare luni și marți. Sunt cea mai mare fană și tare mult mi-ar plăcea să-l difuzați măcar de luni până joi. Și mulțumesc că i-ați angajat pe Liviu Vârciu și pe Ana, tare frumoși și amuzanți mai sunt. 🙂 Roata Norocului este cea mai tare emisiune. Frumos din partea voastră că ajutați familiile defavorizate și oamenii bolnăviori, cu prilejul acestei emisiuni.

Mulțumesc mie că mi-am păstrat zâmbetul pe buze și veselia!

       Mulțumesc tuturor!

       Sărbători fericite!

       Îmi place Kanal D! 🙂

Imi place Kanal D

Colț uitat de suflet

tplzdntv.weblog.ro

Stăteai bine acolo unde erai,

Într-un colț uitat de suflet…

A trebuit să reapari aducând după tine,

Toată durerea feroce a neîmpliniri.

Nu-mi place și nici nu-mi face bine,

Pleacă, ieși afară din mintea mea,

Te izgonesc cu toată forța

Și cu toată violența de care sunt capabilă.

Nu vreau să te văd în fața ochilor,

Îmi afectezi vederea, mă dor ochii.

Nici vocea nu vreau să ți-o mai aud,

Îmi zgârii timpanele, îmi sângerează.

Nici nu vreau să mă gândesc la tine,

Simpla amintire îmi dă o senzație de nervi.

Ce rost mai are să îmi bat capul?!

Oare de ce am starea necesară,

Să mă complic cu aceste rânduri?!

Nu le meriți, ar trebui să le presar cu ură,

Nu te urăsc, dar nici nu pot să mi te amintesc

Cu zâmbetul gingaș pe buze.

În singurătatea mea, sunt mai lucidă ca niciodată,

Și-abia acum eu înțeleg ce bine-mi este singură,

Ce fericită sunt și cât de liniștită.

Așa c-ai face bine, să nu mai reapari în veci,

Să dăm uitării tot trecutul

Și să privim încrezători spre viitor.

Nu otrăvi

    www.trilulilu.ro

         Îl iubești, nu te iubește. Și-ai face orice ca să îl cucerești. Dar oricât te-ai strădui, oricât ai încerca, nu-i stârnești iubirea. Încerci să îi oferi o dragoste dezinteresată, să-l iubești necondiționat, dar constați că fiecare gest de afecțiune pe care îl faci, el îl resimte ca pe un strop de otravă. Căci iubirea celui pe care nu-l iubești ustură, doare, enervează și incomodează. Oferi gratuit, dar primești și mai multă distanță. Și greșești crezând că momentele lui de amabilitate te-au adus mai aproape de inima lui. Tu crezi că orice amabilitate este o încurajare, dar uneori nu e decât puțină toleranță, poate din milă, poate că înțelege ce înseamnă să iubești și să nu fii iubit. Dar nu te mai încrede în fiecare zâmbet, în fiecare îmbrățișare și în fiecare mângâiere de obraz… poate nu e dragoste, poate e doar prietenie.

        Nu îl mai copleși cu dragostea ta, îl sufoci, îl faci să se simtă rău și să te evite. Ai demnitate, dacă n-ai stârnit dragostea de la început, rar să o naști pe parcurs. Oferă-i libertate, nu-l mai îngrădi cu rugămințile tale. E greu, știu… cu toții am trecut prin asta cândva. Însă dragoste cu sila nu se naște și decât să speri, să trăiești într-o lume iluzorie… mai bine privești mai atent în jurul tău. Poate că pe acolo pe undeva, stă ascunsă o inimă ce și-ar da viața pentru tine. Ni se întâmplă de multe ori să ne îndrăgostim de persoane nepotrivite, sunt ca niște lecții în viața noastră, ne inițiază în drumul vieții și sunt meniți să ne facă să fim mai buni. Așadar, învață-ți lecția, nu persista în prostie… nu insista într-o dragoste care nu-i menită să fie pentru tine. Nu otrăvi, dragostea e pentru doi. Și dacă unul e absent, te lupți cu morile de vânt. Nu mai lupta, resemnează-te, căci acolo undeva se află sufletul tău pereche.

        Nu otrăvi, așteaptă să întâlnești iubirea aceea împărtășită, demnă și înălțătoare! 

Ruj roșu pentru zile negre

   trilulilu.ro

       Ți s-a ofilit dragostea în palme! Strângi cu atâta putere fostul trandafir roșu, înflorit, încât aproape că l-ai distrus. Te-a părăsit?! Ducă-se! Plângi, zbiară, urlă, poți să înnebunești pentru câteva ceasuri. Dar după, ar fi bine să-ți revii și să o iei de la capăt. Rănești trandafirul în mână, de parcă l-ai strivi însuși pe el. Buzele-ți sunt negre de durere, le-ai mascat cu un ruj roșu intens. Ruj roșu pentru zile negre. Culoarea violentă și pasională a rujului redă intensintatea cu care l-ai iubit, se simte și o simți și tu, acum arați și lumii acest lucru. Ai îmbrăcat rochia neagră care zăcea de mult în șifonier, o uitaseși de mult acolo, ai reîmbrăcat-o cu acest prilej, de parcă ai ține doliu. Ai pierdut o parte din tine, plecarea lui a luat cu el frânturi din tine. Ți-a furat veselia, zâmbetul, uitare și voința, și-a lăsat în urmă numai lacrima și dorul. Degeaba îi duci dorul, el nu o să se mai întoarcă. Nu te-a mai vrut, s-a lepădat de sentimente, până și de milă a uitat. Nici el nu e mai plin ca tine, este la fel de gol, doar că el își dorește mai mult ca tine un nou început.

       Scoate-ți rochia neagră, șterge-ți roșul de pe buze și îmbracă-te în alb. Sărbătorește libertatea, neîngrădirea și momentul de liniște de care ai parte. Acum este timpul să te analizezi, să te iubești mai mult decât oricând și să-ți dai seama că viața este frumoasă, cu sau fără el. Șterge-ți lacrimile de pe obrajii palizi, ieși la soare, florile te cheamă, iarba vrea să o atingi, vântul să te-aline… privește dincolo de abis și vei zări curcubeul, semețul răsărit de soare… lumina veșnică din negură, speranța, fericirea ta.

        Căci ești frumoasă, minunată și meriți tot ce e mai bun! Păstrează-ți lacrimile pentru altă dată, acum, hai fruntea sus! Fii mândră, ești încă tânără și ai o viață înainte! Succesul stă să îl atingi, laurii îți ghidează drumul… nu trebuie decât să te îndrepți spre viața cea mai productivă și mai frumoasă! Poți, îndrăznește, crede în tine! Reinventează-te!

Binele, un bumerang

 
Se numește reclama care a amuțit o lume. Adevărul este că și pe mine m-a lăsat fără cuvinte. Adevărat sau fals, cine vrea să tragă concluzii le trage. Este un clip impresionant fără doar și poate, mie una mi s-a făcut pielea de găină când l-am urmărit prima dată, apoi am dat replay de alte două ori. Filmarea are o morală bine conturată și anume că BINELE FĂCUT SE ÎNTOARCE ÎNZECIT, dacă nu chiar însutit. Un mic gest făcut dezinteresat se întoarce la noi ca un bumerang, poate după o perioadă de timp, probabil când ne este nouă mai greu. Și când bumerangul ajunge la noi, aduce după el un bine și mai mare și mai valoros. Poate că acel bine nu vine tocmai de la persoana pe care noi am ajutat-o cu ceva timp în urmă, ci de la altcineva… dar vine și vine negreșit.
Și răul se întoarce ca un bumerang și este de multe ori mai crunt decât cel făcut de noi. Totul se plătește pe lumea asta și totul se răsplătește. Nu degeaba se spune „ai grijă ce bine faci că s-ar putea să se întoarcă”, e cel mai dulce blestem. Este impresionant când vezi un bine făcut. Poate că și greul ne marchează, dar binele ne însemnează și mai mult. Cum să uiți cănd ai primit un sfat bun, bucata de pâine oferită cu drag, paharul cu apă la vreme de sete, mângâierea la vreme de durere, oblojirea la vreme de boală, pătura la vreme de frig? Aceste lucruri nu sunt uitate niciodată de cei ce le-au primit. Spre deosebire de alți oameni eu sunt genul care uită răul și îl iartă, deși pe moment spun că n-o să uit și n-o să iert niciodată… de fiecare dată o fac. În schimb binele care mi se face nu îl uit niciodată și îl primesc nu doar cu bucurie, dar îl păstrez în suflet ca pe o lecție de viață. Și-mi spun: poate că nu meritam acest bine la câte rele am făcut, dar uite că acel om vede în mine sclipirea aceea care l-a îndemnat să mă ajute”. Și trag concluzia că merit și că am primit pentru ca mai târziu să dau mai departe.
Cine spune că nu există ajutor dezinteresat nu este așa, ori nu știe să primească, ori încă nu a venit momentul să primească. Greșim când percepem binele material, binele nu trebuie musai să aibă formă, culoare și textură… o mângâiere, un sărut, un zâmbet, o îmbrățișare, un sfat, un impuls, toate sunt însemnele binelui. Banii… banii sunt trecători și uitați, adevărata valoare stă în lucrurile simple. Ajutând, te ajuți pe tine, te purifici, te transformi singur și te șlefuiești aidoma unui diamant multifațetat. Nu există limite în bunătate și nu există piedici când îți dorești cu adevărat să ajuți pe cineva. Niciodată nu este prea greu.
 Oferă mângâiere obrazului crispat.
         Dăruiește un sărut ochilor înlăcrimați!
                Oferă un zâmbet unei frunți încrețite!
                      Dăruiește o îmbrățișare sufletului pustiit!
                           Oferă un sfat omului dezorientat!
                                Dăruiește un implus celui fără curaj!
                                     Oferă un bine celui ce are nevoie mai mult!
                                            Adevărata valoare stă în lucrurile simple!
constantin_lacatusu

citat_lacatusu

COSMOTE Romania revoluționează telefonia mobilă prin introducerea unui nou portofoliu de abonamente, mai simplu, al cărui fundament este inovația prin simplitate și comunicare nelimitată. Mai multe detalii despre oferta găsești pe free.cosmote.ro, iar despre concurs accesând free.cosmote.ro/bursa.