Ca acum…

Și când îmi va fi mai greu,

Să îmi fie ca acum.

Și când mă voi simți mai rău,

Să simt ce simt acum.

Și când mă vor năpădi grijile,

Să fie la fel de intense ca acum.

Și când îmi vor naște lacrimile,

Să mă atingă la fel ca acum.

Să îmi fie ca acum,

La fel de bine,

Să fiu mereu la fel de liniștită,

Să fiu lipsită de griji

Și supărări ardente.

Și să plâng la fel de mult ca acum,

Adică deloc.

Căci azi zâmbesc

Și mă simt bine…

Soarele îmi luminează inima

De la fereastra larg deschisă.

Pomii sunt pe cale să înflorească,

La fel ca sentimentele mele frumoase.

A trecut iarna ce grea,

Împreună cu norii ei grei.

Au trecut zăpezile cele înghețate,

Au trecut ploile reci și violente,

Așa cum destinul meu crunt s-a dus de mult.

Simt împăcarea,

Ce bine îmi este,

În sfârșit mă mângâie viața,

Mă răsplătește pentru tot chinul,

Îmi alină durerile trecutului

Prin șanse pe care credeam că nu le voi avea,

Vreodată.

Dar uite că nu-i așa,

După ploaie, apare curcubeul,

După iarnă, răsare primăvara,

După plâns, vine și zâmbetul,

După durere, se-așterne împăcarea.

Ce dulce-i liniște sufletească,

Mai dulce decât orice vin,

Mai îmbătătoare decât orice tărie,

Mai plină de fericire, decât orice altă bucurie.

Mă bucur de lucrurile simple

Ca un copil care își primește

Cea mai de preț jucărie.

Fiecare lucru, oricât ar fi el de neînsemnat,

Pe mine mă fericește

Și mă umple de pozitivism.

Astăzi sunt senină și vie,

Sper să o țin tot așa,

Căci n-aș da starea de astăzi

Pe nicio altă bucurie de mâine.

Sunt bine, scump cititor,

Tu cum ești?

Drumuri închise

  Transport

         Doamneeeee, dacă or să mai fie mult drumurile închise din cauza zăpezii s-ar putea să mă îmbolnăvesc de nervi. Am de primit un colet de o săptămână. Am sunat la firma de curierat să întreb de colet, pentru că pe site-ul lor arată că e în Buzău, dar curierul încă n-a venit. Și o doamnă, a naibii de amabilă, mi-a vorbit de parcă aș fi handicapată mintal:

–          Doamna… dumneavoastră știți că drumurile sunt închise?! Îmi spune ea sarcastic.

–          Da, știu, dar pe site-ul dumneavoastră îmi arată că este DEJA în Buzău!

–          Da, dar drumurile sunt închise! Îmi zice ea exasperată.

–          Care drumuri doamnă, că se circulă prin oraș! Cât îi ia să ajungă până la mine?

–          Nu știu, dar până nu se deszăpezesc drumurile, nu poate ajunge. Încă pe ton sarcastic.

–          Bine, mulțumesc. Poc telefonul în nas.

        I-am închis telefonul, pentru că mă umplusem de draci. Îmi venea să o înjur, să o întreb dacă vine curierul cumva din Laponia, dacă va ajunge până-n aprilie, dar m-am abținut. Adică a ajuns din București în Buzău, pe toiul viscolului, și nu poate ajunge de la sediul din Buzău până la mine acasă. Am întrebat de un număr de telefon al curierului sau al filialei din Buzău și cică n-are. Mă întreb de ce or fi așa scârboase doamnele de la centrală?! Cu frumosul nu mi-ar fi putut explica? Oare chiar așa înapoiată mintal par?! Of Doamne, mi-a vorbit de parcă îmi făcea un serviciu gratuit, de parcă curierul vine pe degeaba, de parcă ar face voluntariat sau o faptă umanitară. Mare ți-e grădina, Doamne, și mulți îi sar pârleazul.

         Și ceea ce-mi pune definitiv capac sunt statusurile fetelor de pe Facebook, care comandă cărți într-una, de la diverse librării, și le-aduc acasă coletele în maxim 48 de ore. Ferice de ele! Oare de ce sunt eu pedepsită așa?! De ce nu poate să vină și la mine curierul în 24 de ore?! De ce sunt așa fricoși?! De ce se tem de zăpadă?! Dacă ar face un efort, ar putea veni și pe jos!! Nu-i cinstit!!! 😦 

          Mama ei de firmă de curierat, aș desfința-o, nu e prima dată când se urnesc greu!!!

Meteo la Buzău

1150148_473057576139950_1910915793_n

Ne mințiiiiim, ca la meteo, ca la meteo!!

Știți piesa, nu?! 🙂

Glumesc! Am înnebunit! Azi vreau să vă spun vremea Buzăului! 🙂

Afara e un soare de parcă e primăvară! Dar nu e, tableta mea îmi arata -12 grade! Așadar, groaznic de frig! Cu toate acestea, zăpada a început să se topească! Bănuiesc că am ieșit de sub Codul Roșu de viscol, nu mai viscolește, nu mai ninge, dar e un ger de crapă pietrele. Munții de zăpadă parcă s-au mai micșorat. Dar mi-a fost silă să-mi scot nasul afară pe geam ca să fac o poză! Cum să bag cele -12 grade în casă?! Brrrr!!!! 🙂

Cică de mâine vom resimți o ușoară încălzire, nu știu ce val de aer cald, de nu știu unde, va trece și prin România. La meteo au spus că zăpada, viscolul și gerul, au venit tocmai din America, New York. Mă întreb dacă o fi simțit Pinky Rainbow, valul de aer rece cu miros a la New York, că de, ea-i americancă, pupai-aș obrajii. 🙂

Nu știu dacă o să mai ningă, sper să nu… pentru că am planuri mari în viitorul apropiat. Planuri pe care le pot îndeplini numai ieșind din casă. Și dacă-i zăpada prea mare, nu pot, sunt sinistrată. În fine, cert este că dacă se va topi omătul se va lăsa cu inundații majore. Săracii oameni de la țară, acum blocați, mai târziu inundați.

Mă întreb dacă această zăpadă a salvat economia României, acum ceva timp am primit un mail de la Adevărul care se nume: „Iarna caldă topește economia țării”. O fi închegat la loc gerul economia?! Sigur nu, acum o vor înneca inundațiile. Ce ți-e și cu politica asta!!

Trecând peste zăpadă și condiții meteo, eu una abia aștept să-mi înflorească corcodușul de la geam! 🙂  O să-i fac poză când o înflori. 🙂

Cam atât cu starea meteo de la Buzău! Andreea, îți predau legătura!!! 🙂  

La voi cum e vremea?!

Cu gândul la Băile Felix îmi trece iarna

Cod roșu, alertă, alertă. Iarnă, frig, zăpadă cu duimului. Obligată, forțată să stau în casă. Plictisită până peste cap. În astfel de momente, când afară nu sunt decât munți de zăpadă, n-aș vrea altceva decât să evadez undeva, într-un loc unde este cald și bine, într-un loc în care să fiu răsfățată. Iarna asta mă face să fiu „crocantă”, da ați citit bine, stând în casă, nefăcând așa multă mișcare, am început să trosnesc din toate încheieturile. Mă doare spatele, mă dor mâinile și uneori chiar și picioarele. Tare bine mi-ar prinde un masaj profesional, făcut ca la carte, să mă detensioneze total. Dar vrabia mălai visează. Dacă n-am fost prevăzătoare din timp, acum stau și-mi ling rănile în casă, când aș fi putut să merg într-o stațiune balneară de exemplu.

1

Beculețul mi s-a aprins: Stațiune balneară! Tastez rapid www.hotel-international-baile-felix.ro și găsesc minunatul Hotel Internațional Băile Felix. Când va veni primăvara știu sigur că voi uita de durerile de spate și de plictiseală, așa că am de gând să îmi achiziționez de acum un mini-concediu la Hotelul International Băile Felix. În 2007 acest hotel, știm cu toții că a fost renovat, iar în prezent complexul dispune de o bază ultramodernă ce oferă cele mai bune servicii în materie de wellness. Din câte citesc pe site, toate serviciile sunt ireproșabile, la nivel european. Ceea ce-mi place și mă bucură nespus.

Deja mă văd lăsându-mă răsfățată în salonul de înfrumusețare de la Hotel, deja simt bulele ademenitoare pe corp din jacuzzi, deja mă văd perpelindu-mă de cald în saună, deja mă văd făcându-mi curaj să merg în sala de fitness, parcă aș încerca până și să-mi bronzez pielea la solar. N-am fost niciodată la Băile Felix și tare sunt curioasă să încerc bazinul cu masaj, să încerc serviciile speciale de cromoterapie și aromaterapie. Să mi se facă masaj și să fiu tratată ca o zeiță. Dumnezeule, asta da viață. Și asta nu este tot, zona unde este amplasat Hotelul Internațional Băile Felix are atât piscine interioare, cât și exterioare, iar plajele se îmbină măiestos cu zona împădurită. Un vis nu alta. Și în plus, Complexul Hotel Internațional dispune și de un teren de minigolf, aqua park, sală de biliard și un spațiu amenajat pentru copii. Mi-ar plăcea să învăț să joc golf, dar mai ales să mă joc și să mă bălăcesc în aqua park. Ce poate fi mai frumos de atât?! Străinii dau bani grei pe biletele de avion ca să vină la noi în România la Băile Felix, și eu, fiind la o aruncătură de băț, să nu mă încumet să-mi achiziționez un pachet all-inclusiv?! Ar fi o mare nerozie din partea mea.

Uite așa o să îmi treacă iarna, așteptând cu nerăbdare vara, ca să pot merge la Băile Felix! Hai timpule, treci mai repede!!!

Să învingem iarna cu FashionUs

Voi lua premiul Nobel, voi fi celebră, poate că voi intra și în cartea recordurilor. Știți de ce?! Am aflat soluția perfectă pentru a înfrunta iadul alb de afară. Tonele de zăpadă ne dau de furcă tuturor. Iarna, dar mai ales zăpada ne ține în casă. Chiar dacă ne luăm o mulțime de haine pe noi, chiar dacă ne încălțăm cu cei mai solizi bocanci, zăpada ne învinge de fiecare dată. Alunecăm, cădem, ne scrântim mânile, picioarele, unori ni le și rupem. Ajungem la spital, ne punem gips sau mai rău, avem nevoie de operații și uite așa un lung șir de nenorociri. Urâtă-i iarna, nu-i așa?! Mie una mi-e groază de ea, dar nu mai am de gând să stau în casă.

Ei bine, eu, subsemnata Alina G., vin cu o soluție inovatoare. Ce soluție?! Aceea de a învinge iarna, zăpada, dar mai ales căzăturile cu fracturile aferente. Cum?! Purtând o pereche de adidasi barbati. Dar nu orice fel de adidasi. Indiferent că ești femeie sau bărbat, îți poți achiziționa o pereche de adidași cu care să ieși în lume, care îți vor asigura confortul și siguranța necesară de a înfrunta zăpada și vremea rea. Daaa, știu ce veți spune, că adidașii țin rece. Ei nu-i chiar așa, dacă îi luați cu un număr mai mare, special pentru iarnă, și dacă vă luați și vreo două perechi de șosete din lână, nu veți suferi de frig. Știu că bocancii sunt cel mai adesea îmblăniți, dar spuneți sincer, nu-i așa că alunecați și cu ei?!

2626-1 Adidasi barbat Adidas adiPure 4

Soluția mea, este să purtați iarna Ghete de Fotbal. Da, da, ați citit bine! Adidași cu crampoane care o să vă ferească de căzăturile pe zăpadă. Dacă nu mă credeți faceți un exercițiu scurt de gândire. Adidașii cu crampoane au țepii aceia în talpă care se vor înfige cu ușurință în zăpadă sau în gheță. Înfigându-se bine în zăpadă, nu veți mai aluneca, veți putea merge în sfârșit cu ușurință prin zăpadă. Crampoanele mușcă zăpada, iar voi veți fi mai stabili ca niciodată. Singurul lor inconvenient este că sunt cam decupați la gleznă, daaar, vă luați șosete de lână sau jambiere din piele sau lână, și infernul alb nu o să vă atingă, nu o să vă ude și nu o să vă înghețe. Super soluție, cred eu. Și lăsați preconcepțiile, adidașii cu crampoane nu sunt numai pentru fotbaliști, ci și pentru oamenii ingenioși.

Nu-i așa că sunt genială?! Eu am de gând să îmi cumpăr o pereche de adidași cu crampoane din magazinul online FashionUs.ro. De ce?! Pentru că FashionUs comercializează adidași de firmă, atât pentru femei cât și pentru bărbați, la cele mai decente prețuri. Sigur voi găsi o ofertă care să mă fericească, mai ales că ninsoarea nu are de gând să se oprească. Buzăul încă este sub cod roșu, iar eu una m-am săturat să stau în casă de parcă aș fi încarcerată. Am noroc că stau în oraș, dacă stăteam la sat, nu aș fi avut nici măcar net ca să îmi pot comanda acești minunați adidași.

Ce spuneți, învingem iarna cu FashionUs?!

FashionUs

ModaMiss, pentru sexul frumos

Afară iarna nu mai contenește să-și oprească cerul din a mai cerne zăpada cu duiumul. Frigul este o problemă pentru noi femeile, dar omătul, este de-a dreptul un coșmar. Cu toate aceste, indiferent cum ar fi vremea, femeile nu au nicio scuză pentru a face rabat de la frumusețe. Iarnă sau vară, zăpadă sau ploaie, femeia trebuie să arate a femeie, să aibe o ținută impecabilă și să se prezinte așa cum este: frumoasă, aranjată, dar mai ales feminină. Deși moda a evoluat extrem de mult, femeile se îmbracă în pantaloni și uneori bărbații în fuste, unei femei îi stă cel mai bine îmbrăcată într-o rochie. Rochia este simbolul feminității și a frumuseții pur feminine. Și deși iarna și condițiile meteo ne supun unor grele încercări, nici chiar iarna nu trebuie să încetăm să mai purtăm rochii. Bine, nu spun să mergem cu fundul gol pe stradă, dar o rochie decentă, dintr-un material mai grosuț, cât de cât scurtă, încălțate cu cizme lungi și purtând și o haină din blană… frigul sau zăpada nu va mai fi o problemă. Orice femeie poate fi sexy, chiar și pe timpul iernii. Orice femeie poate fi frumoasă, chiar și când zăpada este de un metru.

DSC_1114-500x500

Tocmai pentru că ador minunatele rochii dama, astăzi vreau să vă fac cunoscut un magazin online din care vă puteți cumpăra rochii chiar și pentru iarnă. Indiferent că doriți o rochie elegantă, office sau casual, ModaMiss – Atitudine pentru Succes, vă stă la dispoziție cu cele mai noi modele de rochii. Bineînțeles că ModaMiss nu comercializează numai rochii, dar este un magazin care se adresează în special sexului frumos, comercializând rochii, trenciuri, jachete, sacouri, fuste, compleuri și chiar cămăși. ModaMiss are o experiență de peste 19 ani și încă continuă să surprindă doamnele și domnișoarele cu un stil business – elegant desăvârșit. În caz de nu știați, echipa ModaMiss lucrează, crează, concepe, promovează și vinde această linie vestimentară cu un înalt standard estetico-calitativ. Acest stil este orientat în special femeilor de carieră, deschise spre rafinament, bun gust și eleganță. Materialele și furniturile folosite de ModaMiss în realizarea hăinuțelor, sunt ireproșabile, calitatea lor este dusă la cel mai înalt nivel, cu o gamă coloristică adecvată. Dar știți, raportul calitate-preț este mai mult decât corect, prețurile ModaMiss nu întrec niciodată valoarea îmbrăcămintei respective.

Nu în van magazinul se numește ModaMiss – Atitudine pentru succes, pentru că astăzi femeile sunt niște femei de succes, își doresc familii, dar mai presus de orice vor să-și facă o carieră puternică, iar aceasta poate fi întărită printr-un stil vestimentar unic și ireproșabil. Asta urmărește ModaMiss, să ajute femeile să ajungă atât de sus cât și-au propus. Așadar nu mai avem scuze de genul: „n-am cu ce să mă îmbrac, nu știu cu ce să mă mai îmbrac, nu găsesc ceva potrivit, nu-mi îmi mai place nicio haină”, pentru că ModaMiss sare în ajutorul nostru. Nu trebuie decât să căutăm rochia sau haina perfectă pentru noi și apoi să o cumpărăm.

Și uite așa, întâlnirile office sau nu, nu mai sunt o problemă nici chiar pe timp de iarnă. Frumusețea se accentuează cu rochiile de la ModaMiss.

logo

Canapeaua…

  Ruxandra Gardiunor Predescu

      Oamenii nostalgici și cei pozitivi ar percepe aceasta fotografia ca fiind una fascinantă ca o poezie. Iarna și-a așternut perdeaua de nea pe acea alee pustie din parc, îmbrăcând totul în jur. Frumos peisaj, nu-i așa?! Dar eu… eu nu pot decât să-mi imaginez cum era primăvara trecută. Mă gândesc la pomii înfloriți, la culoarea arămie a canapelei, la asfaltul cenușiu și primitor… Astăzi, parcul, aleea, canapeaua, sunt pustii, reci și pline de tristețe. Stau în frig și tremură gândindu-se la toți oamenii pe care i-au bucurat vara trecută.

          Astăzi, asfaltul doarme sub plapuma înghețată de omăt, copacii sunt ca și morți, schelete vii… iar canapeaua, o dor picioarele de-atâta stat în frig. S-ar înconvoia daca-ar putea, dar propria duritate o împiedică, nu o lasă. Ea, săraca, așteaptă primăvara, abia așteaptă soarele s-o încălzească și s-o trezească la viață. Îi este extrem de dor de îndrăgostiți care poposeau pe ea pentru a-și șopti cuvinte dulci sau pentru a-și da o sărutare plină de gingășie. Îi e doar până și de copii agitați, care îi murdăreau lemnul aspru cu stropi de înghețată cu aromă de vanilie sau de iaurt cu fructe. Îi e dor chiar și de adolescenții teribiliști, care nu se așezau așa cum se cădea, ci-și puneau fundul pe spetează și tălpile pe locul de șezut al canapelei. Le simțea lipsa tinerilor veseli, acei prieteni care spărgeau semințe, beau Cola și râdeau cât era de lungă ziua de vară. Dar cel mai mult, le simțea lipsa bătrânilor care poposeau primăvara pe canapea, ca să se odihnească, ca să-și tragă sufletul și să-și spună ofurile. Bătrânii erau cei mai apropiați de inima ei. Da, până și canapelele au suflet, nu din lemn, ci un spirit al lemnului, care o făcea să simtă sentimentele oamenilor. Bătrânii erau ca ea, ridați, buni, blânzi și împovărați de greutățile anilor mulți și trecuți.

         Canapeaua este astăzi singură, doar zăpada îi ține companie, o companie rece și dură, care-i amintește în fiecare minut de propriile-i defecte. Azi ar muri dac-ar putea, s-ar arunca în prima sobă aprinsă, s-ar lăsa pradă unui șemineu fioros, doar de dragul de a asculta poveștile de la gura sobei, doar de dragul de a fi din nou aproape de căldura oamenilor. Canapelei îi e dor de soare și de oameni. Canapelei îi e doar de viață… Canapeaua seamănă cu mine… și mă regăsesc în singurătatea ei… 

 

P.s. Multumesc Ruxandra pentru fotografie.

Infernul alb

A venit iarna,

Pe mine s-așterne zăpada…

Multă, mult prea multă.

N-o plac, e rece și umedă,

Atât de tăcută,

Atât de ascunsă,

Încât îmi sperie sufletul

Cu liniștea ei deocheată.

Albul pentru mine înseamnă doliu,

Căci omătul ne fură în fiecare minut,

Puțin câte puțin…

Ne smulge căldura din trupuri,

Ne fură cheful, bucuria,

Voința cea de toate zilele.

Pe unii îi blochează între drumuri,

Pe alții îi îngheață de vii,

Îi omoară pe nesimțite…

Îi adoarme cu somnul de veci.

Pe alții îi înfometează,

Pe unii numai îi întristează.

Până și morții sunt ținuți ascunși,

Ascunși la căldură,

Sub protecția celor ce i-au iubit.

Cine să-i îngroape?!

Unde să-i îngroape?!

Sub mormanele imense de zăpadă?!

Ar fi nefiresc… inuman…

Împotriva credințelor…

De ce și-o plânge Dumnezu,

Atât de aspru și atât de mult,

Dezamăgirile față de oameni,

În fiecare iarnă, prin fiecare fulg?

Zăpada-i bună și frumoasă,

Dar doar atunci când ne-nvelește

Cu moderație și blândețe…

Dar așa… așa e cruntă,

Așa e aspră, așa răcește,

Așa îngheță, așa omoară…

Oameni și animale.

Câți n-or îndura acuma frigul?!

Câți n-or fi blocați?!

Și câți n-or fi înfometați?!

Câți n-or plânge de mila altora?!

Și oare câți nu s-or ruga la Dumnezeu,

Să oprească infernul alb,

Să se oprească din plângerile Sale

Mult prea înghețate.

Ai milă Doamne…

Nu ne îngropa de vii…

Sub plapuma tare de gheță…

Ai milă… ne doare…

O zi cu zăpadă…

1528686_734909519867462_1048424551_n

Să vă fac în ciudă… să nu vă fac?!

Vă fac! Trebuie să știți, astăzi, 21 ianuarie 1900 toamna, adică 2014 iarna, a nins. Prima dată și pe anul acesta și pe anul trecut. Adevărul este că arată tare bine zăpada, este frumoasă foc… dar cu cât este mai multă și mai frumoasă, cu atât mi-e mai groază să ies afară.

Îmi place să văd zăpada, să o admir, dar să nu cumva să calc pe ea sau să „mă frece” careva, că mor. E udă, e rece, e îngrozitoare. Știu că par pițipoancă, dar nu sunt, pur și simplu nu-mi place. Ce-i zăpada în fond?! Mocirleală sau căzături, fracturi, dureri, spitale, medici, operații, accidente peste accidente. O iau pe arătură, știu.  🙂   Fac telenovela într-o clipită.  🙂

Dar ca să fiu sinceră, zăpada asta m-a uns puțin la inimă. După ce am început săptămâna îngrozitor și-am trecut prin cea mai deprimantă zi din an, acum parcă m-am mai liniștit. Oricum ieri a fost o zi nefastă, nu m-am simțit bine, m-a durut capul, n-am avut inspirație, nimic nu mi-a mers bine. Toată ziua am fost apatică, fără chef de nimic. Și colac peste pupăză s-a mai întâmplat și nefericitul accident aviatic în care au murit Adrian Iovan și acea fată de 24 de ani, medic rezident. Nu vreau să comentez mai mult, cauze și alte alea…

Dumnezeu să-i odihnească și să aline sufletele familiilor lor. Să ne rugăm pentru ei! Iar pe răniți să le vindece Dumnezeu rănile fizice și sufletești.  😦

O zi perfectă de iarnă

       www.diseara.ro

          Vreau să-și aștearnă iarna peste ochii mei, ninsoarea rece și imaculată. Fulgii de nea sunt o binecuvântare. Vreau să îmi purifice sufletul, să mă reînoiască cu veșmântul ei de culoarea albului iubirii. Tot anul m-am simțit liniștită și neliniștită, am făcut multe, și bune, și rele, ba chiar mi-am murdărit hainele cu broboanele păcatelor. Dar într-un final, printre atâtea minciuni și griji, am reușit cumva să mă îndrept. Am nevoie acum de atingerea dulce a iernii. Înțepător este frigul, mă strânge, dar în același timp smulge din mine orice urmă de îndoială, orice încercare de a face rău sau a greși. Nu sunt nici cea mai rea, nici cea mai bună, dar îmi doresc cu fiecare clipă să îmi câștig un suflet mult mai bun.

           Aș vrea să dau în mintea copiilor să mă pot bucura de iarnă, să mă joc în zăpadă așa cum o făceam odinioară. Nu știu cum mi-ar sta mie, la vârsta mea, să merg cu săniuța la derdeluș și să mă dau pe ea, să mă zbengui în zăpadă cu sufletul plin de inocență. Vreau să-mi simt nasul roșu și rece, să mă tem că-mi va pica de frig, obrajii să-mi amorțească, dar să fiu veselă și fericită, jucându-mă în voie.

          Să mă duc acasă udă la picioare, cu hainele fleșcăite și murdărite. Să tremur de frig, dar să nu mă îndur să plec, ci să mai rămân, încă puțin și încă puțin, până ce frigul îmi va intra în oase. Și acasă să mă aștepte un ceai fierbinte din codițe de cireș și o bucată zdravănă de cozonac, totul făcut de mâna mamei mele. Și tremurând, să-nfulce pe nerăsuflate totul. Stând la gura sobei să ascult lemnele mocnind, gemând de nerăbdare să-mi încălzească trupul, și să-mi visez ursitul în flăcările portocalii, strălucitoare, ale focului… o zi perfectă de iarnă, în trup de femeie, dar cu suflet de copil…