Horoscopul de mâine îmi spune să-mi ascult inima. Dar oare am făcut eu vreodată contra inimii mele?! Niciodată. Și cred că tocmai de aceea am și avut atât de mult de suferit în dragoste. N-am reușit să construiesc pentru că n-am avut cu cine. Ar fi trebuit ca uneori să-mi pun inima în cui, s-o scot afară la aerisit și să ascult numai ce-mi dicta rațiunea. Dar n-am făcut-o. Am crezut mereu că dragostea învinge tot. Da, învinge, dar numai dacă este împărtășită. Dacă nu-i împărtășită, atunci iubirea nu învinge nici măcar o durere de cap, cu atât mai puțin obstacolele dintr-o relație problematică.
Nu vreau să-mi mai ascult inima, de fiecare dată când am făcut-o, m-am pus în plan secund pentru a-i ridica pe alții în slăvi. Și nu, nu se cheamă bunătate, ci prostie crasă. Am fost proastă de fiecare dată când am crezut că va fi bine deși toate semnele și semnalele îmi spuneau contrariul. Am fost proastă când am crezut în acei oameni care deși știam că nu-s capabili de sinceritate și sentimente curate, am zis că vor fi altfel cu mine. N-au fost. Am fost proastă când am trecut cu vedere minciunile, abuzurile, capcanele și toate acele neplăceri care mi s-au făcut pe nedrept aproape. Sau nu pe nedrept, pe drept, pentru că singură am ales să suport când aș fi putut să plec fără să mă uit în urmă. Am fost proastă de fiecare dată când m-am mulțumit cu puțin. Proastă când am dăruit fără să pretind ceva în schimb. Am fost proastă când m-am lăsat folosită sperând că în al doisprezecelea ceas omul se va trezi. Nu s-a trezit. Niciunul nu se trezește. Am fost proastă și ce deșteaptă sunt acum. Am învățat, am acumulat lecții de viață, amintiri și secrete care îmi vor fi de folos în viitor. Am fost atât de slabă și totuși atât de puternică.
Dacă ar fi să mă întorc în timp, probabil că n-aș schimba nimic. Toate câte au fost m-au format. Și culmea, nu sunt o femeie tristă, amărâtă sau plină de frustrări, sunt o femeie care își promite ca pe viitor să nu mai facă compromisuri și concesii pentru nimeni și nimic. Să mă ferească totuși providența de vreun drac capabil să-mi spele creierul, nu aș ști cum să mă apăr de el deși îl cunosc atât de bine. Pe cât de periculos este, pe atât e de ispititor. La dracu’ cu dracul acela de om!
Litere Stacojii 