Prea tineri…

suntem prea tineri

Suntem prea tineri ca să fim triști,

Prea tineri ca să băgăm în seamă toate nimicurile,

Prea tineri ca să suferim

Cu acea patimă care ne omoară

Puțin câte puțin, în fiecare zi.

Suntem prea tineri ca să mințim

Cu nonșalanță în fața celor

Care se așteaptă să fim sinceri.

Prea tineri ca să dăm cu piciorul iubirii, ori…

Ca să o murdărim ca pe o târfă de cea mai joasă speță.

Suntem prea tineri ca să ne ascundem

De tot ce înseamnă bun și frumos.

Prea tineri ca să ne fie frică

Și prea des ne e teamă de necunoscut.

Suntem prea tineri ca să trăim ziua de ieri

Când astăzi este singura zi care contează.

Prea tineri și atât de frumoși

Și totuși… cu inimile frânte și mințile obosite.

Suntem prea tineri ca să mai așteptăm,

Să zacem și să ne mulțumim cu puțin.

Prea tineri ca să ne irosim și totuși liberi să o facem.

Suntem prea tineri ca să ne batem joc

De fiecare secundă a fericirii.

Prea tineri și în același timp…

Atât de bătrâni…

Atât de nefericiți…

Atât de ai nimănui…

Atât de înapoiați…

Atât de pierduți…

Atât de singuri…

Atât de tineri încât nimeni

Nu ne acordă nici măcar un minim dram de importanță.

Ce e importanța?

Aceea pe care tineri nu o au

Și pentru care n-au învățat să lupte.

Anunțuri

Luna albastra…

Luna… luna albastra de dor…
S-a dus vara… s-au dus dorintele mele…
Am pierdut vremea…
Nu mai e vreme pentru iubit…
Plutesc in deriva… ma caut intre bine si rau…
Cine sunt eu?
Pe cine m-am dat si cui m-am lasat?
Nu mai e vreme pentru iubit…
Luna albastra m-alina…
Ea stie cate am patimit…
Prin cate hazarde m-am poticnit…
Ma caut…
Ma cheama…
Ma vrea disperarea…
Mi-e frica…
Sunt singura, de mult n-am mai fost asa goala…
Luna albastra, tu care veghezi la fereastra…
Tu care-mi stii tainele, ofurile si amarurile…
Ajuta-ma sa revin…
Scoate-ma din Purgatoriu,
Sterge-mi memoria,
Fa-ma sa uit…
Vreau sa ma uit, deja nu ma mai recunosc…
Cine sunt eu?
Pe cine m-am dat si cui m-am lasat?
De ce nu m-ai oprit, Luna, atunci cand era cazul…?!
M-ai lasat sa ma mint…
Mi-ai dat voie sa cred…
Apoi ai privit nepasatoare
Cum eu, fiica Soarelui, am fost inghitita de intuneric…
N-am stiu sa ma apar…
N-am crezut ca trebuie sa ma apar…
Nu credeam ca eu,
Eu care stiu toate chipurile marsave ale lumii,
Aveam sa pic prada, in ghearele celei mai mari iluzii…
Tu, Luna Albastra m-ai abandonat…
Nu mi-ai aprins noptile…
Nu mi-ai luminat mintea cand a fost vremea…
Si iata… vremea a trecut…
Nu mai e timp de iubit…
E vremea sa dorm…
Sa pic intr-un somn adanc…
E timpul sa dorm somnul uitarii acum…

Atârnă…

trandafiri-pe-perete

Pe perna mea astăzi atârnă florile dorului,

Nu știu cine le-a pus acolo,

Cert este că-mi dau fiori.

Miros a dragoste și speranță

Și totuși îmi macină sufletul la interior.

Florile dorului sunt înșelătoare,

Par frumoase, gingașe,

Ca oricare alte flori,

Însă înăuntrul lor se ascund lacrimi de sânge,

Păreri de rău… cuvinte grele,

Toate visurile spulberate de el…

De mine… de noi,

Nu mai există noi!

Scutur perna de dorul cu parfum de rouă

Și o arunc nervoasă înapoi în pat.

Am plecat de lângă ea,

Îmi aduce aminte de el.

Până și pernei mele îi e dor de el,

De mult nu și-a mai pus obrazul pe noi,

De mult nu i-am mai simțit parfumul dulce de tabac și mosc.

Buzele lui nu ne-au mai căutat

Și vocea nu ne-a mai alintat.

Ne iubea în egală măsură,

Perna îl odihnea,

Alina îl înnebunea.

Unde ești TU…?!

Ai plecat și ne-ai lăsat în urmă!

Dar nu-i nimic,

În curând voi găsi un alt stăpân pernei și inimii mele.

Arunc florile dorului etern

Și le înlocuiesc cu gândurile bune.

Speranța mă caută prin așternuturi,

Ar fi cazul să o las să mă găsească!

Acum!

2 aprilie

3d3c298ffdc8cd7fddbc648ed1c175c3

2 aprilie – zi ca oricare alta, numai că azi aș avea nevoie de toate cuvintele frumoase din lume. Gândurile îmi sunt întunecate, dar nu mă las, printre ele caut speranța și un strop de pozitivitate! Așa că mă autosugestionez, oricât ar părea de caraghios, îmi impun să mă simt bine și o fac într-un mod ridicol. Nu cred ce spun, dar mă forțez, într-o zi voi simți starea de bine.  Dar ce mai contează?! Important este să funcționeze, cât mai rapid!

Mă simt bine!

Sunt puternică!

Simt fericirea pulsându-mi în vene!

Sunt veselă!

Zâmbesc din orice!

Ochii îmi strălucesc!

Inima îmi bate cu putere!

Pielea îmi miroase a aprilie.

Mă bucur de ziua aceasta cu toată ființa!

Sunt fericită!

Sunt frumoasă!

Sunt deșteaptă!

Iau cele mai bune decizii!

Sunt curajoasă!

Sunt a mea!

Îmi aparțin!

Sunt liberă!

Sunt liberă ca pasărea cerului!

Sunt înconjurată de oameni deosebiți!

Mi-e bine…

Mi-e atât de bine…

Respir!

Traf aer în piept cu toată forța!

În minte am numai gânduri pozitive!

Privesc spre viitor!

Orizontul mă ispitește!

În fața mea se așterne calea uitări!

Am luat-o pe drumul împlinirii!

M-am regăsit!

Sunt bine!

Sunt veselă!

Sunt fericită!

Sunt mincinoasă!

Nici rea, nici buna

e097d7a4cfa1a0cca98ac531ba1ed688

Nu sunt… nu sunt nici rea, dar nici bună.

Am în mine întunericul și lumina.

Pâlpâie focul răutății!

Încerc, încerc din răsputeri să-l țin în frâu.

Lumina arde uneori mai puternic.

Dar nici ea… nici ea nu mă lasă să trăiesc în pace.

Alb… negru… gri…

Culorile mele… culorile tale, culorile lor…

Confuzie, disperare, nebunie,

Bucurie, liniște, armonie,

Stări.

Le alung pe toate,

Astăzi sunt liberă,

Mă înfățișez lumii așa cum sunt!

Bună și rea,

Dulce și amară,

Elixir și otravă,

Vânt năpraznic și adiere caldă de vară.

Sunt eu!

Sunt acum!

Trăiesc,

Respir,

Inima încă mai bate!

O simt,

E vie,

Nu mă lasă și nici nu m-a dezamăgit vreodată!

Sufletul?!

Nu-i greu și nici ușor!

E și el,

Ascuns, pe undeva,

Printr-un colțișor al trupului.

Stă pitit,

Dar e bine,

Jubilează!

A înfruntat umbrele,

Acum se odihnește,

Bucurându-se de căldura liniștii.

Și atunci te-am întâlnit

b2a04777098787335691484759f13af1

Și atunci te-am întâlnit pe tine!

Și toate vocile din trecut au amuțit!

Și toate poveștile apuse au pierit!

Și toate iubirile au încetat să mai doară!

Singurătatea s-a risipit

Și ai făcut loc unei adevărate iubiri!

Totul a început să prindă sens,

Formă, culoare, strălucire!

Și atunci am știut că TU,

Cu bune și rele,

Îmi vei schimba viața!

Și ai făcut-o!

M-ai transformat într-un om mai bun!

M-ai vindecat de toate temerile!

Mi-ai luat cu mâna toate fricile

Și m-ai făcut să am încredere,

În mine… în tine…

Acum mă simt în siguranță!

Mi-e bine, sunt fericită!

Tot trecutul a fost șters cu buretele,

M-ai făcut să savurez prezentul

Și mi-ai deschis calea către viitor!

Viitorul meu strălucește,

Datorită ție!

Și te-am întâlnit,

Îți mulțumesc că m-ai primit!