Vrei să râzi? Urmărește videoclipuri VideoBest

Vrei să râzi? Vrei să râzi din toată inima și totuși n-ai chef să navighezi pe internet, să obosești dând clickuri pe ghicite pe youtube? Foarte bine! Înseamnă că te-ai săturat de problemele vieții cotidiene, de muncă, de stres, de griji și de obligații și vrei să te relaxezi! Meriți un moment de respiro și chiar ar fi timpul să râzi cu poftă. Cum poți opri timpul pentru câteva minute?! Simplu! Îți recomand un site de videoclipuri care va deveni pentru tine siteul numărul unu de divertisment.

Siteul se numește VideoBest.ro și însumează sute de videoclipuri din categorii ca: adorabil, animale, apetisant, auto, bancuri audio, bebeluși, compilații, conspirații, documentare, educație, ferse, filme, fitness, haios, îngrijire personală, interesant, sănătate, uimitor și altele. Fondatorul și administratorul VideoBest.ro a făcut și face în continuare o selecție nemaipomenită de videoclipuri pentru ca noi, vizitatorii, să putem găsi ceea ce căutăm într-un timp cât mai scurt. Astfel, dacă pur și simplu vrei să râzi fără să obosești căutând cele mai haioase clipuri sau vrei să urmărești un documentar educativ sau un film, VideoBest.ro este cheia. Astfel ai siguranța că videoclipurile se încarcă în timp util și acolo unde este cazul, sunt subtitrate corect. Poți căuta videoclipul care te interesează printr-un simplu search sau poți răsfoi categoriile prezente pe site. Alegerea este a ta.

Eu de exemplu n-am văzut decât câteva din comediile noastre românești. Toată lumea le laudă, numai eu habar n-am pe ce lume trăiesc. Nu știu mai nimic despre filmele care se făceau odată. De fiecare dată când au fost difuzate la televizor fie nu am putut să mă uit, fie am găsit altceva mai interesant de văzut. Așadar, ioc cultură generală privind filmele românești. Dar am de gând să recuperez timpul pierdut și datorită siteului VideoBest voi reuși în sfârșit să văd filmele precum: Un Comisar Acuză, Cu Mâinile Curate, Noi Cei Din Linia Întâi, Nemuritorii, Păcală, Baltagul și multe altele. Știu, rușinos, sunt româncă și nu le-am văzut. Dar promit să profit de VideoBest! Nu voi lăsa să-mi scape niciun film românesc!

De acum înainte îmi voi petrece nopțile urmărind videoclipurile de pe VideoBest.ro! Am zis!

Sa ma casatoresc sau nu?

          Eu sunt o femeie atipică. Nu m-aș vedea măritată niciodată. Chiar dacă mai am puțin și fac 28 de ani și nu pot să afirm că singurătatea este o fericire, tot nu aș vrea să mă mărit. De ce? Mă tem! Nu vreau să fiu mințită. Nu vreau să fiu înșelată. Nu vreau să devin o rutină. Nu vreau să fiu doar o obligație pentru soțul meu. Nu vreau să se întoarcă la mine pentru că așa trebuie. Nu vreau să vină acasă pentru că ne leagă un „contract”. Nu vreau să simt că suntem legați printr-o hârtie și o verighetă. Pentru mine căsătorie este o instituție sacră. Dacă ai ajuns la biserică și preotul a sfințit legătura dintre voi doi, atunci căsătoria aceea trebuie să rămână pentru toată viața. Nu știu dacă sunt în stare să iubesc un om o viață întreagă și nu știu dacă mă pot face iubită o viață întreagă. Nu mai trăim vremurile pe care le trăiau bunicii noștri. Cred că ei n-aveau parte de atâtea probleme și de atâtea ispite așa cum sunt astăzi. Valorile s-au schimbat sau nu prea mai avem valori. Oamenii s-au schimbat și nu mai pun același preț ca înainte pe căsătorie. Am ajuns într-un punct în care contactul sexual este baza unei relații, iar plictisul este aproape inevitabil. Cum pot eu să combat plictisul? Cum pot eu să mențin acea relație vie? Cum pot eu să alimentez tot timpul focul iubirii? Nu știu! Sunt întrebări la care nu am găsit răspuns nici până astăzi.

Tocmai pentru a găsi un răspuns plauzibil la toate aceste întrebări, m-am decis să citesc cartea „Într-o zi mă voi căsători”, scrisă de Precept Ministries International. În principiu este o carte motivațională, dar este și o carte creștină. Am găsit-o în librăria online CarteCreștină.net și mi-a atras atenția încă din prima clipă. Această carte va elucida misterul căsătoriei și al divorțului. Aș vrea să știu cum mă pot dărui unei căsătorii, cum pot evita divorțul și cum pot menține relația vie. Vreau să scap de această frică și de această nesiguranță și simt că este exact cartea care mă poate lămuri. Unele lucruri nu le pot vorbi cu oricine și mult mai multe lucruri le pot învăța din cărți. Dacă viața se bazează pe experiență, nu vreau să mă arunc într-o căsătorie pentru a-mi da seama de ce sunt și de ce NU sunt în stare. Căsătoria și acceptarea căsătoriei este exact genul de acțiune pe care nu vreau să o ratez din prostie. Mă gândesc serios să nu mă căsătoresc. Dar oare cum ar fi viața mea dacă m-aș căsători?! Cum ar fi viața în doi? Oare cum ar fi să duc greul și fericirea alături de cineva? Mi-ar plăcea să știu dacă merită să încerc! Vreau să descopăr niște adevăruri esențiale și simt că numai cartea „Într-o zi mă voi căsători”, alcătuită din 11 lecții, mi le poate dezvălui.

 P.S. După ce o voi citi, voi scrie o recenzie! Urați-mi succes în descoperirea ADEVĂRULUI! 🙂

Religia si Biblia pentru copii

         Religia a devenit sau urmează să devină o materie opțională în școli. Și totuși consider că este necesară. Eu am făcut religie din clasa a I-a până în clasa a XII-a. Nu mi-a stricat, ba din contră, consider că m-a ajutat foarte mult. Și nu doar pe mine, la fel considerau și colegii mei. Într-adevăr am și avut parte de niște profesori buni, de niște oameni speciali care au știut să ne ajute și să ne călăuzească. Pe lângă faptul că ne-a învățat religie și a reușit să ne interpreteze biblia astfel încât să fie înțeleasă de toți, profesorii noștri de religie ne-au ajutat să devenim oameni de bine. Religia este importantă, consider că ne dezvoltă liberul arbitru și ne ajută să facem diferența dintre bine și rău. Deși mulți spun că este o materie inutilă, afirmație extrem de dură și de urâtă; gândiți-vă ce-ar fi lumea dacă n-am avea și puțină frică de Dumnezeu, gândiți-vă cum ar fi copiii dacă nu ar ști de existența lui Doamne-Doamne?! Oare lucrurile n-ar fi mai complicate și mai greu de strunit?! Ce-i drept, este foaaarte, foarte important ca profesorul să fie unul bun, cu har, să predea dogmele religiei așa cum trebuie, altfel ideile nu doar că nu vor fi înțelese, dar ar putea fi interpretate greșit.

Mulți tineri nu ne cunosc tradițiile și obiceiurile, deși acestea sunt strâns legate de religie. Nu ne știu sărbătorile, sfinții, nu știu să se închine și nu știu nici măcar câteva rugăciuni elementare – cum ar fi Tatăl Nostru sau Crezul. Religia face parte din cultura noastră și dacă spui despre tine că ai cultură generală, atunci clar trebuie să știi și ceva religie, altfel nu te poți numi român adevărat. Recunosc, nici eu nu știu toate sărbătorile și toți sfinții, nu cunosc toată istoria religiei, dar am o bază. Și dacă parlamentul are de gând să scoată religia din școli, atunci părinții ar trebui să facă altceva, să cumpere copiilor lor biblii. Dar nu orice fel de biblii, ci biblii potrivite vârstelor lor. Nu poți da unui copil de 10 ani Vechiul Testament, consider că nu este o carte potrivită pentru vârsta lui. În schimbi îi poți pune în mână o biblie pentru copii, ar înțelege-o și nu i s-ar părea absolut deloc dură. Spun dură pentru că până la urmă Biblia reprezintă istoria creștinătății, cu toate faptele bune și mai puțin bune pe care poporul creștin le-a făcut de-a lungul anilor. Sunt câteva lucruri însemnate în Biblie care sunt marcante, deci nu mi se par potrivite pentru un copil de 7-12 ani. Abia mai târziu cunoștințele dobândite din biblia copiilor pot fi completate cu cele din biblia pentru adulți.

        Una peste alta… vă recomand să luați copiilor voștri biblii pentru copii. În plus, dacă veți cumpăra din MagazinulDeBiblii.ro, veți ști că banii din vânzări se duc în cazuri umanitare, în special în ajutorarea copiilor bolnavi de cancer și leucemie.

Wishlist – 10 cărți psihologice pentru 2015

        Astăzi este 1 Decembrie. La mulți ani, România. La mulți ani, românilor! Am intrat pe ultima sută de metri a anului. Mai avem puțin până la Crăciun, puțin până la Revelion și gata, s-a scurs și anul acesta. Am avut un an frumos, plin de emoții, plin de întâmplări fericite, am trăit temeri și bucurii inimaginabile, am călătorit mai mult ca niciodată și am citit foarte multe cărți. La sfârșit de an toată lumea își face un bilanț pentru anul respectiv și un wishlist pentru anul viitor. Peste bilanț voi trece, tocmai v-am spus că am avut un an minunat în care m-am distrat și mi-am rezolvat multe probleme. Voi pune accent pe wishlist. Dar nu voi înșira obiectivele anului viitor, ci 10 cărți pe care îmi doresc foarte mult să le citesc în 2015. Vreau să încep anul în forță. Vreau să mă prindă 2015 cu o super carte în mână. Pentru mine este foarte importantă lectura.

        De curând am descoperit o librărie senzațională. O librărie aproape unică, plină de cărți nemaipomenite. Nu este un secret pentru nimeni că am terminat Facultatea De Psihologie, dar recunosc, am trecut prin ea cam ca gâsca prin apă. Nu mi-au plăcut teoriile, însă mi-a plăcut practica și mult mai mult mi-a plăcut să citesc cărți psihologice. Din cărțile psihologice și din practică se învață adevărata psihologie. Sunt de părere că psiholgia este mai mult pentru suflet decât pentru minte. N-ai cum să ajuți pe cineva, dacă nu te ajuți mai întâi pe tine. Psiholgia este mai mult despre empatie și mai puțin despre teorie. Probabil că ceea ce spun pare o prostie, însă numai pe baza teoriilor este foarte greu să „citești” și să ajuți un om.

        Eu încă sunt la stadiul în care mă ajut pe mine. Caut tot timpul să mă educ, să scap de acele câteva metehne care nu-mi dau pace, să mă vindec și să evoluez. Tocmai pentru că eu sunt într-o continuă căutare de autocunoaștere și autodezvoltare, astăzi vă voi dezvălui cele 10 cărți pe care vreau să le citesc în 2015 și care, cred eu, mă vor ajuta foarte mult. Ordinea lor este aleatorie.

* „Leac pentru sufletele vătămate” de Dr. David A. Seamands – cine nu are sufletul vătămat? Cine nu are un trecut care îl apasă? Cine nu simte vina sau regretul? Cred că nu există om. Această carte este drumul spre vindecarea rănilor sufletești nerezolvate de trecerea timpului.

*„Cum să ajungi să spui NU” de Erwin W. Lutzer – am o mare problemă cu această incapacitate a mea de a spune „NU”. Îmi este greu să spun nu. Uneori cedez chiar și atunci când nu vreau să cedez. Uneori ofer mai mult ajutor decât sunt în stare. Mă bag în prea multe proiecte, tocmai pentru că nu pot refuza pe nimeni și ajung să fiu copleșită. Ajung să mă neglijez pe mine pentru satisfacția altora. Această carte este un îndrumător eficient pentru a pune capăt obiceiurilor îndărătnice pentru totdeauna.

* „Limbajul trupului și mincinoșii. Cum să detectezi minciunile care ți se spun în fiecare zi” de Dr. Lilian Glass – cât de cât reușesc să detectez minciunile. Reușesc să miros mincinoșii, dar am prostul obicei de a lăsa mincinoșii în banii lor. Adică nu le dau aproape niciodată peste nas. Nu-i atenționez că mă mint, ci-i las să se simtă „bine”, să creadă că m-au păcălit. Nu sunt o justițiară ca să-i corectez, dar nici nu sunt o proastă încât să mă las păcălită. Însă uneori, dau greș. Oricât aș fi de pricepută în detectarea minciunilor, se întâmplă să mai pic în plasă. Această carte mă va ajuta prin tehnicile de comunicare și limbajul trupului, să detectez ușor minciunile care mi se spun în fiecare zi.

* „Pe culmile succesului” de Zig Zaglar – cine n-ar vrea să atingă culmile succesului?! Cine n-ar vrea să devină un om de succes?! Din nou cred că nu există om. Zig Zaglar este cel mai convingător și mai apreciat orator al timpurilor noastre, care a conceput acest manual pentru a ne ajuta să ne examinăm mintea și spiritul, pentru a elimina gândirea îmbâcsită și pentru a evita împietrirea atitudinii.

* „Secretele creativității” de Michael Michalko – creativitatea se spune că este o sursă inepuizabilă, însă uneori îmi mai îngheață mintea. Este o artă să știi să-ți lași mintea liberă și să o pui să lucreze în numele creativității. Vreau să-mi extind laturile creativității. Secretele creativității dezvăluie modul de a gândi al celor care s-au impus de-a lungul timpului prin ideile lor, familiarizându-se cu mecanismele logice de soluționare a problemelor pe care le foloseau Einstein, Darwin, da Vinci, Freud, Picasso, Edison, Mozart, Louis Pasteur, Galileo Galilei, Alexander Graham Bell, Michelangelo, Bach, Walt Disney și mulți alții.

* „Îndrăznește să câștigi” de J. Canfield, M.V. Hansen – este un fel de: îndrăznește să acționezi, îndrăznește să vrei, îndrăznește să încerci, îndrăznește să ai curaj, îndrăznește să muți și munții din loc. Îndrăznește să câștigi este cartea care îți va da impulsul să acționezi în loc să eziți, să spui ceea ce trebuie atunci când ești tentat să taci și să preiei inițiativa în loc să lași pe oricine altcineva să acționeze în locul tău. Această carte ne va dovedi că nu este suficient să ai aspirații și visuri, ci că deții cu adevărat potențialul să le atingi și să le împlinești, obținând rezultate uimitoare.

* „Ghid practic de negociere” de Peter B. Stark, Jane Flaherty” – nu știu să negociez indiferent că vorbesc despre bani sau despre altceva. Cedez mai repede decât ar trebui, las prețul mai jos decât ar trebui și astfel am de pierdut. Acest ghid practic de negociere este cel mai bun profesor care mă va invăța cum să-mi dezvolt abilitățile de negociator și cum să contraatac când ceilalți încearcă să mă manipuleze.

* „Vinde fără greșeli” de Todd M. Duncan – în viață vindem emoții, încercăm să clădim încredere în jurul nostru, vrem să fim convingători și demni de urmat. Asta înseamnă să vinzi. A vinde este o artă, o știință, un joc pe care poți să-l pierzi sau să-l câștigi în funcție de cât ești de dispus să înveți din propriile greșeli sau ale altora.

* „Femei care iubesc prea mult” de Robin Norwood – fac parte dintre ele. Limita dintre iubire și obsesie este foarte subțire pentru mine. Toată viața mea se învârte în jurul lui. Sper la o schimbare, eu dau tot mai mult, iar el pare să nu ofere nimic. Această carte sper că mă va ajuta să mă schimb eu, în loc să-mi doresc să se schimbe el

* „Cum să-l păstrez doar pentru mine” de Dana Săvuică – eh, asta iarăși e o treabă. Cred că este o mare provocare pentru toate femeile din lume. În această carte autoare își propune să-și ajute cititorii să-și redescopere sexualitatea, prin sfaturi practice, într-o manieră originală și eliberată de tabuuri sau prejudecăți. Abia aștept s-o citesc să văd dacă mă poate ajuta cu ceva. 🙂

Cam acestea sunt, deocamdată, cele 10 cărți pe care VREAU să le citesc neapărat în 2015. Sunt sigură că după ce voi citi aceste cărți, voi reuși să mai schimb câte ceva la mine. Vreau să devin mai bună, întâi citesc, apoi trec la fapte. 🙂

Hannibal, cartile sau filmele? Exista vreo diferenta?

      Spre rușinea mea, eu până ieri habar n-aveam că seria filmelor Hannibal au fost născute din cărțile lui Thomas Harris. Cărți pe care nu le-am citit, dar care abia aștept să le achiziționez  sau măcar să le găsesc în format electronic pe Scribd. Sunt foarte curioasă dacă există diferențe mari sau mici între cărți și filme și abia aștept să le citesc. Am văzut Tăcerea Mieilor, am văzut Hannibal (2001), am văzut Hannibal Rising, am văzut și câteva episoade din primul sezon al serialului Hannibal, ceea ce nu am văzut este filmul Red Dragon, tot cu Hannibal, habar n-aveam de existența lui. Dar din câte îmi dau seama este o variantă prescurtată a serialului Hannibal. Până acum filmul meu preferat este Hannibal Rising, chiar dacă nu este cu Anthony Hopkins, Gaspard Ulliel joacă admirabil rolul adolescentului Hannibal.

     Cert este că personajul creat de Thomas Harris este unul excepțional, marcant, iar povestea în sine este fabuloasă. Deși filmele sunt destul de crude și nu pot fi urmărite de cei slabi de îngeri sau ușor de impresionat, mie una îmi plac la nebunie. După ce termin un serial pe care l-am început de curând, următorul pe lista mea este serialul Hannibal. Și între timp, voi căuta cărțile. Dar până să fac toate acestea, astăzi îmi voi face timp să văd Red Dragon și mâine revin cu o recenzie pe blog. Mă întreb cum de mi-a scăpat acest film, mă întreb cum de nu am știut de el până acum și cum de nu l-au dat la TV, că pe celelalte, pe toate le-au difuzat. Până și primul sezon din serialul Hannibal a fost difuzat pe AXN.

      Pentru cine nu știe, Hannibal este un medic genial și un criminal periculos, un canibal sângeros, un om a cărui viață a început cu o copilărie curmată brutal și brusc. Întâi se răzbună pe cei care i-au ucis sora și orice urmă de umanitate din el, apoi începe să ucidă diverși nelegiuiți. Este prins, închis, evadează, începe o nouă viață, însă natura nu și-o va putea ascunde niciodată. Ce se întâmplă cu el… nu știu, probabil că deznodământul îl voi afla din Red Dragon.

       Oricum, dacă ați văzut sau nu filmele, eu vă recomand și cărțile. Dacă le-ați citit, aștept să-mi spuneți și mie dacă există vreo diferență între cărți și filme, să știu dacă se mai merită să le citesc sau nu. 🙂

Despre infidelitate, prin mine si prin ochii mei

         Jurnalul unui Infidel – unii cred că infidelitatea este inadmisibilă, alții admit că sunt oameni și că obișnuiesc să mai calce și strâmb. Tu în care tabără te afli? Recunoști că înșeli sau ascunzi acest fapt cu desăvârșire?

          În general sunt o fire pașnică, nu sunt violentă și nici nu aș fi vreodată capabilă să fac cuiva vreun rău. Totuși, mereu am spus că singura crimă de care aș fi în stare, fără să stau pe gânduri, ar fi crima pasională, cea comisă din dragoste, dintr-o gelozie nebună. Dar bineînțeles, nepremeditată, ci numai dacă l-aș prinde în „flagrant delict”, altfel nu cred că aș fi capabilă. În aburii geloziei, mintea mi s-ar întuneca și nu mi-ar trebui explicații, aș face-o pur și simplu, la nervi, din nebunie.

Ceea ce tocmai am afirmat, este oarecum paradoxal. De ce? Pentru că eu, o femeie, sexul slab cică, n-am fost niciodată fidelă, niciunui bărbat din viața mea. Acum am parte de o perioadă de singurătate, de liniște, de reculegere, și sper să mă fi lecuit de infidelitate. Totuși… uneori năravul din fire n-are lecuire. Și cu toate că sexul n-are nimic de-a face cu iubirea, numai gândul că el a atins o altă femeie, așa cum mă atingea pe mine, mă înnebunește. Probabil că orgoliul meu este nemăsurat, probabil că mă iubesc pe mine mai mult decât i-am iubit pe oricare dintre ei. Nu știu să vă dau o explicație anume. Nu știu de ce am fost infidelă, nu știu de ce am călcat strâmb de atâtea amar de ori. Însă nu m-am putut stăpâni. Uneori am fost curioasă, alteori am fost ispitită, uneori atracția a fost prea puternică sau pur și simplu… dintr-o pasiune de moment. Am făcut-o și din cauza mâhnirii sau alteori din răzbunare. Întotdeauna a fost un miez, un motiv, o chichiță ce m-a îndemnat sau m-a ispitit. Dar cert este că pe fiecare i-am iubit în felul meu, poate bolnav, poate defectuos, dar i-am iubit și de la fiecare am învățat câte ceva. Din prea plinul lor, mi-au oferit și mie o mică părticică din viața lor, din dragostea lor, din sufletul lor. Și le sunt recunoscătoare pentru asta, pentru că am avut prilejul să cunosc bărbați deosebiți.

Dar femeile, în general, nu-și recunosc infidelitățile. Se spune că sunt fidele prin natura firii lor. Ei bine, și bărbații și femeile înșeală în egală măsură. Dar trebuie să recunoaștem, toate am păcătuit la un moment dat, cu fapta, cu gândul sau cu vorba. Poate că noi, femeile, avem numai o putere mai mare de stăpânire, în rest suntem cu toții mănați de aceleași dorințe. Și noi vedem, și noi simțim atracția, suntem curioase, ne-ar plăcea, am încerca, am acționa și chiar am face-o. Numai că uneori, noi fetele, luăm în calcul toate aspectele. Noi ne gândim mai mult la viitor și la consecințe și parcă ne temem să mergem până la capăt. Este foarte ușor să spui despre un bărbat că este curvar, nedemn de luat în seamă, însă… și curvarul acela, dacă i se poate spune așa, cu cine înșeală? Nu cu o femeie? Și chiar dacă ea nu este căsătorită sau nu este iubita nimănui, are și ea partea ei de vină pentru că acceptă o relație cu un bărbat angajat într-o relație sau căsătorie. Să nu fim ipocrite, și noi femeile suntem infidele. Bineînțeles că nu toate, cum nici bărbații toți nu sunt infideli. Dar aceia care suntem, păi suntem infideli și infidele prin toți porii. Și nu, nu vă simțiți lezați de termenii „curvar” și „curvă”, înseamnă CAM același lucru cu „infidel” și „infidelă”. Oricum oamenii statornici în sentimentele și în comportamentul lor cred că a fi infidel cu a fi curvă/curvar, înseamnă același lucru. Nu prea pot face această mică diferență. Dar în fine, să trecem peste, nu țin acum lecții de semantică.

       Cât despre mine, eu nu sunt o femeie ca toate celelalte, eu nu sunt obișnuită, eu trăiesc prezentul. În viitorul meu nu prevăd o familie sau copii, așa că nu am nimic de pierdut, mă bucur de ce am acum, de darurile care mi se ivesc în viață. Trăiesc clipa ca și cum ar fi ultima secundă a vieții mele. Poate că sunt egoistă, poate că am lăsat dragostea să treacă pe lângă mine, poate că am greșit… dar în fond, n-am făcut rău nimănui, numai mie. Dacă regret ceva, regret că nu am știut să prețuiesc mai mult ce am avut lângă mine. Regret că nu mi-am dat șansa să trăiesc o adevărată poveste de dragoste.

       Infidelitatea nu este un păcat, dar este un mijloc prin care îți asiguri singurătatea. Rămâi cu amintiri frumoase, cu zâmbete dulci pe chip, însă… în final, de sărbători, singurătatea îmbrățișează infidelul. Și probabil că îmi merit soarta, habar n-am… sper să-mi fi învățat lecția. Și dacă nu, voi înfrunta cu demnitate viitorul și toate oportunitățile care mi se vor ivi. Infidelitatea umple existența unui om, dar niciodată nu va suplini adevărata dragoste. Infidelitatea oferă experiențe inedite în viață, dar niciodată nu va asigura liniștea și stabilitatea de care are nevoie un om. În nopțile reci, conștiința înjunghie omul. Mustrările de conștiință sunt sufocante, însă uneori năravul din fire n-are lecuire. Lupul își mai schimbă părul, dar năravul ba.

        Dar infidelitatea are și partea ei bună, infidelul se transformă într-un filosof veritabil, autentic, care chiar a trecut prin viață și cunoaște toate fețele oamenilor. Și oricât am fi de blamați și de stigmatizați, noi, infidelii, știm mai multe despre dragoste decât oricare alt om, fidel.

         P.S. Dacă ești curios sau curioasă să știi ce trece prin mintea unui infidel, îți recomand să citești Jurnalul unui Infidel, n-o să regreți! 🙂

Fa un bine, cumpara o biblie

        Când simți nevoia să faci o faptă bună? În general în perioadă sărbătorilor, nu-i așa? Tot creștinul face asta. Când vin sărbătorile cu toții suntem mai darnici și mai preocupați de ceilalți. Dar știți, n-ar trebui să ne ajutăm aproapele numai în perioada sărbătorilor, ci tot timpul. Nu ar trebui să așteptăm o ocazie anume pentru a face un bine. Și nici nu este nevoie să avem bani cu duiumul pentru a face o faptă bună. Știți vorba aceea, binele se dă din mână în mână. Din puțin se face mult. Nu trebuie să avem mulți bani pentru a schimba viața cuiva. Noi trebuie să fim în număr mare, nu banii noștri. Pentru că puțin de la tine cu puțin de la mine și puțin de la mulți alți oameni, se formează un cerc indestructibil al binelui. Un cerc care poate salva vieți, care poate asigura un acoperiș deasupra capului, hrană și un trai decent.

         Și ca să facem bine altor oameni nici măcar nu este nevoie să donăm bani. Nu, nicidecum. Trebuie numai să cumpărăm o biblie. Probabil că sunteți surprinși. Dar astăzi, pe piața magazinelor online, se află Librăria de Biblii, cea care oferă biblii de vanzare tuturor oamenilor; și care mai apoi își oferă veniturile cazurilor umanitare, proiectelor și acțiunilor de misiune creștină. Printre alte proiecte și cazuri umanitare, cea mai importantă misiune a Librăriei de Biblii, este salvarea copiilor bolnavi de cancer și leucemie, asigurându-le parțial sau total costul tratamentelor și a intervențiilor chirgicale. Dacă nici această misiune nu este o minune și un mare bine, atunci care?

        Datorită Librăriei de Biblii, astăzi avem un mijloc prin care putem contribui la rezolvarea aceste cazuri sfâșietoare, însă cum niciun lucru nu se înfăptuiește singur, trebuie să ne implicăm, fiecare după propria putere financiară. Dar știți care este ideea? În ochii lui Dumnezeu, cel care dă 10.000 de lei/euro nu este mai presus de cel care oferă 10 lei. Amândoi sunt priviți la fel și sunt cântăriți la fel de Dumnezeu. Și dacă nu v-ați dat seama, da, sunt credincioasă. Cred în Dumnezeu și în salvarea aproapelui, indiferent câți atei îmi vor spune că Dumnezeu și minunile NU există. Ba există și am simțit-o pe pielea mea, așa că am de gând să ajut și eu, din puținul meu.

        Spre rușinea mea, nu am o biblie în casă, am cărți de rugăciuni, dar nu o biblie. Am citit Biblia o singură dată, dar a trebuit să o împrumut. Acum cred că a venit momentul să am propria mea biblie în casă. Întotdeauna mi s-au părut foarte scumpe, însă acum, știind că bănuții se duc în scopuri umanitare, nicio sumă nu mi se pare prea mare pentru cumpărarea unei biblii. Sinceră să fiu, nu știu pe care să o aleg, toate bibliile de vânzare sunt desăvârșite, frumoase și făcute astfel încât să reziste în timp, extraordinar de mult. Majoritatea au coperțile din piele, și cum eu sunt înnebunită după mirosul de piele, hârtie și cerneală, abia aștept să îmi cumpăr și eu o biblie, să o miros, să o citesc și să dorm cu ea la capul patului.

        Acum îmi voi îndeplini două dorințe, să am propria mea biblie și să ajut un copil bolnav. Tu, ai o biblie în casă? Vrei să faci o faptă bună? Dacă da, intră pe Librăria de Biblii și comandă-ți o biblie.

  

       P.S. Cine comandă o biblie până pe 31 august, intră în marea tragere la sorți pentru câștigarea unei tablete Samsung Galaxy. Mult succes! Să dăm drumul faptelor bune!

Fidela… infidela

        Camil Petrescu spunea: „Femeia înșelă numai pe cel pe care îl iubește, pe  ceilalți îi părăsește pur și simplu…”

        Totul a început de la Jurnalul unui Infidel! „Blestemată” carte! Insuflă curaj și îndeamnă la iubire!

Dimineața aceea de aprilie avea să mă schimbe pentru totdeauna. Din femeia îndrăgostită de un singur bărbat, devenisem infidela îndrăgostită de doi bărbați. Să mint că eram dezgustată de mine însămi? Să mint că aveam remușcări și mustrări de conștiință? Ce rost are?! Dacă pe ei doi îi mințisem cu nerușinare, cu mine eram datoare să fiu sinceră. Nu aveam nicio părere de rău. Dar îmi era teamă… îmi era teamă că se va afla și îl voi pierde pe Darius. Nu îmi păsa de gura lumii, nu îmi păsa de nimeni, decât de mine și de ei doi. Probabil că eram egoistă, probabil că eram cea mai nemernică femeie de pe fața pământului, însă… dacă aș fi putut să-i unesc pe amândoi într-un singur bărbat, probabil că din infidelă aș fi devenit din nou o femeie fidelă. Fiecare dintre ei avea câte ceva special. Pe fiecare îi iubeam într-un anumit fel.

Darius era iubitul meu de peste 5 ani, urma să ne căsătorim. Era un bărbat bun, tandru, cald și sincer, care mă iubea nespus. Pe când Cătălin era șarmant, enigmatic și-mi oferea acea doză de nebunie de care aveam atât de multă nevoie. Cătălin știa de Darius, însă Darius nu știa de Cătălin. Cu unul dintre ei a trebuit să fiu sinceră. În fond Cătălin nu mă voia de nevastă, el era atras de mine ca femeie și realitatea că eram angajată într-o relație, îl făcu și mai dornic să mă cucerească. I-am acceptat avansurile din curiozitate. I-am dat speranțe, l-am lăsat să mă cucerească, l-am lăsat să-mi sucească mintea. În fond, îmi plăcea la nebunie acest joc.

Cu Cătălin curiozitatea m-a îndemnat să văd unde duce totul. Știam că este un Don Juan. Știam că nicio femeie nu-i rezista. Am crezut că eu voi fi altfel, că voi fi puternică și nu-i voi pica în mreje. Dar m-am înșelat. Din ce se apropia mai mult, cu atât simțeam că-mi pierd mai mult mințile. De ce am intrat în acest cerc viciuos? Nici eu nu știu. Cred că nu am scuză. Însă, de 5 ani nu fusesem decât iubita lui Darius. Acea iubită supusă, drăgăstoasă, mereu acolo pentru el. Nu mai eram curtată ca altă dată, nu mă mai surprindea cu aproape nimic, nu mai simțeam fiorii aceia ca la început. Voiam adrenalină, frică, voiam să simt că trăiesc, că sunt femeie… din nou, ca altă dată. Începusem să mă îndoiesc de mine. Credeam că sunt bătrână la cei 27 de ani ai mei. Credeam că farmecele mi-au apus. Credeam că sunt o figură ștearsă în mulțime. Credeam că în afară de Darius niciun bărbat nu avea să mă mai observe vreodată.

       Așa că i-am dat curs lui Cătălin. Voiam să văd dacă mai sunt în stare să trezesc pasiunea și erotismul într-un alt bărbat. Da, știu, sunt imperdonabilă. Dar… ca să fiu sinceră, întotdeauna relațiile lungi mă plictisiseră. Așa mă simțeam și acum, plictisită. Deși îl iubeam pe Darius și nu voiam să îl pierd, mă vedeam căsătorită cu el, îl vedeam tatăl copiilor mei, știam că bătrânețea mă va prinde lângă el… mă simțeam în siguranță cu Darius… cu toate acestea, nu puteam să-mi refuz o ultimă aventură cu Cătălin.

        Citisem cu puțin timp în urmă Cartea „Jurnalul unui Infidel” și îmi plăcu atât de mult, încât îmi dădu acea doză de curaj pentru a face marele pas cu Cătălin. În sinea mea eram hotărâtă, voiam să fac dragoste cu el. Eram dispusă să-mi asum această nebunie, dar în niciun caz nu voiam să fac eu primul pas. Așa că l-am lăsat pe Cătălin să se străduiască în continuare, să se chinuie să mă convingă, să mă seducă ca pe nimeni alta. Și mă surprinse într-o după amiază, în liftul clădirii în care lucram. Eram o vampă? Probabil că da! Cu Cătălin îmi plăcea să mă simt ca o vampă, mă săturasem să fiu tot timpul tratată cu respect. Nu eram o păpușă fragilă din porțelan, așa cum mă trata Darius, cu multă delicatețe. Eram o femeie în toată regula, vulcanică, mistuită de un foc atât de puternic, încât numai Cătălin putea să stingă văpaia. Vampă? Probabil… dar pentru mine dragostea și sexul nu însemnaseră niciodată același lucru. Poate că-i eram infidelă lui Darius, cu trupul… însă sufletul meu era al lui, indiferent ce s-ar fi întâmplat, a doua zi, zorii zilei aveau să mă prindă numai lângă Darius.

       Și inevitabilul se produse… din nou. Ieșisem împreună de câteva ori, ne sărutasem de o mie de ori fugitiv pe holurile îngrunate de oameni, îmi furase atât de multe atingeri, încât simțeam că nu mai pot rezista niciun minut departe de trupul lui Cătălin. Darius era plecat din oraș, așa că am profitat de moment și am plecat cu Cătălin la un hotel retras de la marginea orașului. Acolo mi-am împlinit visul. Eu am fost a lui și el a fost al meu, pentru o noapte am fost un singur trup. Deși de-atunci nu ne-am mai întâlnit niciodată, am refuzat orice contact ulterior cu el, nici acum nu-mi ies din minte amintirile acelei nopți. A fost un vis pe care mi l-am împlinit. Dacă mi-aș fi refuzat această plăcere, probabil că relația mea cu Darius s-ar fi dus de râpă și-aș fi rămas cu neîmplinirea de a nu fi încercat. Probabil că aș fi rămas singură…

      Nici acum nu-mi iese din cap mirosul lui… Cătălin mirosea într-un mod unic și inconfundabil. Parfuml lui era un mix năucitor de tabac, whisky fin, miere, lemn rar și flori de iris… emana un sex-appeal amețitor. Trupul lui, descătușat de haine și inhibiții, părea al unui zeu… era brunet, înalt, cu pielea ușor închisă și ochii negrii, ca negura Iadului. Îmi zâmbea așa cum numai un bărbat sigur pe el poate să zâmbească. În brațele lui m-am simțit ușoară ca un fulg, mângâierile lui era parcă dintr-o catifea electrizantă, îmi trezea fiecare simț… cu fiecare sărut mă simțeam și mai a lui… eram îmbătată de-atâta iubire. Am fost a lui și am făcut dragoste așa cum nu mai făcusem de mulți ani. Cu el am atins un apogeu atât de puternic, încât totul părea ireal… ireal și dulce. Pentru un moment am crezut că inima mi se opri. Dar respiram, respirația accelerată și ochii mei larg deschiși, mă convinseră că încă eram vie, în brațele lui puternice. Fu o noapte de neuitat, lungă și plină de nebunie… am trecut prin toate stările, ne-am iubit romantic și animalic. Ne-am comportat ca doi îndrăgostiți și în același timp ca doi oameni ce își cumpăraseră trupurile… dar așa cum începu, se și sfârși…

        Spre dimineață el a adormit, eu am făcut un duș, i-am scris un bilet și am plecat. L-am rugat să nu mă mai caute niciodată. Nu l-am sărutat de adio, ar fi însemnat că îl iubeam. Nu m-am uitat în urmă, dar într-un colț al ochiului o lacrimă mi se ivi. Iar eu am adormit în patul meu, cu perna rece a lui Darius în brațe și cu gândul că eram o fidelă… infidelă. Oare era posibil așa ceva?!

Minunile exista

       În general, în sufletul meu, sunt o persoană foarte credincioasă. Dar recunosc, nu merg prea des la Biserică, nu pentru că nu îmi place casa Domnului, ci pentru că în Biserică mă simt ca o minge de ping-pong pe care toți o dau de colo-colo pentru că nu au loc. Dar în fine… asta este fix problema mea. Însă în intimitate, în sufletul meu, cred în Dumnezeu, mă rog Lui, îi mulțumesc pentru viața pe care o am și încerc, pe cât posibil, să îmi trăiesc viața după Legile Lui. În primul rând caut să îmi iubesc aproapele, să îl ajut și să nu mă las mânată de mâinie, invidie, bani sau plăceri efemere. Bineînțeles că am greșit și eu, ca orice om, dar am căutat să mă îndrept. Eu nu am avut niciodată o viață ușoară, am fost încercată din toate părțile, pe toate planurile, am fost la un pas să îmi pierd credința, însă atunci când îmi era mai greu, se ivea și o portiță de salvare. Dumnezeu nu m-a lăsat niciodată. Cred în Dumnezeu, El există și încă mai se fac minuni. Eu nu am dubii.

       Dar dacă nu merg la Biserică asta nu înseamnă că sunt departe de Dumnezeu, sunt aproape de el cu fiecare rugăciune, cu fiecare faptă bună și cu fiecare carte creștină citită. De curând am avut plăcerea să descopăr o librărie online de cărți creștine. Cărțile creștine nu sunt numai hrană pentru suflet, sunt și unelte pentru o cultură generală bogată. Inițial nu prea i-am dat importanță acestei librării, dar am văzut că are cărți valoroase pe care merită să le cumpăr. Mi-a atras foarte tare atenția cartea Concordanta Biblica.  Această carte, Concordanta Biblica și dicționar de nume biblice, este o carte foarte complexă și valoroasă, mai ales pentru cei care își doresc să aprofundeze Cuvântul Vieții. Este un studiu exhaustiv care cuprinde o bună concordanță biblică, comentarii biblice, lexicoane, hărți și dicționare. Deși prețul acestei cărți nu este unul tocmai mic, ea costând 103 lei, consider că merită, nu doar datorită complexității cărții, dar și pentru că banii sunt întotdeauna donați unei cauze umanitare sau ca suport pentru publicațiile literare creștine, în principiu pentru misiunile creștine.

      Aș da banii pe această carte și pe multe alte cărți creștine din Libraria Maranatha pentru că acești bani se duc la copiii bolnavi de cancer, leucemie și alte boli grave. În astfel de situații, doar banii dați pe intervențiile chirugicale și tratamente mai pot salva viețile acelor copii. 70% din profit se duc către cazurile umanitare și 30% din profit merg către proiectele de misiune creștină. Știind că aș putea salva o viață, aș cumpăra toate cărțile. Bineînțeles că nu-mi permit, dar puțin de la mine, puțin de la tine, dragă cititorule, se face mult! Uite că minunile există. Am mai întâlnit librării care donează bani pentru diferite cauze și cazuri, dar niciodată întregul profit. Pe această cale țin să aplaud și să felicit Librăria Maranatha, cea care susține viața prin Cuvântul Domnului.

Lupii străvechi…

       „Sunetul era mai slab decât un clinchet, era un scârțâit de oțel pe piatră. Își înălță capul de pe labe, ascultând, adulmecând vântul.

        Ploaia de seară stârni o sută de miresme adormite, le întregise și le dăduse din nou putere. Ierburi și mărăcini, mure strivite de pământ, noroi, viermi, frunze putrede, un șobolan strecurându-se într-un tufiș. Simți mirosul sălbatic, negru, al blănii fratelui său și cel înțepător, arămiu, al sângelui veveriței pe care o ucise. Alte veverițe se mișcau deasupra, printre ramuri, răspândind miros de blană udă și de teamă, zgâriind scoarța cu ghearele lor mici. Sunetul acela fusese ceva asemănător.

        Și îl auzi din nou, clinchet și scrâșnet. Îl făcu să se ridice în picioare. Ciuli urechile și ridică coada. Urlă, un țipăt prelung, grav, înfiorat, un urlet ce putea tulbura orice somn. În afară de cel al mormanelor de pietre-oameni, care erau întunecate și adormite. O noapte liniștită și umedă, o noapte care îi vâra pe oameni în vizuinile lor. Ploaia se oprise, dar oamenii se ascundeau încă de umezeală, înghesuiți lângă foc, în grotele lor de pietre stivuite.

         Fratele său se apropie furișându-se printre copaci, mișcându-se aproape la fel de neauzit ca un alt frate pe care și-l amintea vag, de demult, cel alb cu ochi de sânge. Ochii acestui frate erau iazuri întunecate, iar blana de pe ceafă îi era zburlită. Auzise și el sunetele și știuse că însemnau pericol.

        De data aceasta zornăitul și scârțâitul fură urmate de un târșâit și de lipăitul moale, iute, al tălpilor goale pe piatră. Vântul adusese o boară ușoară a unui miros de om pe care nu îl cunoștea. Străin. Pericol. Moarte.

        Alergă în direcția sunetului, cu fratele său gonind în urma lui. Grotele de piatră se ridicau în urma lor, cu zidurile alunecoase și umede. Își dezveli dinții, dar pietrele-oameni nu băgară de seamă. O poartă se înălța în fața lui, cu un șarpe negru strâns încolăcit în jurul drugului și al stâlpului. Când se izbi de ea, poarta se cutremură, iar șarpele zornăi, alunecă și opuse rezistență. Printre zăbrele puteau privi în jos, la vizuina lungă de piatră care se întindea între ziduri, către câmpul stâncos de dedesubt, dar nu era chip să străbată. Își putea vârî botul printre gratii, dar nu mai mult. De multe ori încercaseră frații lui să zdrobească între dinți oasele negre ale porții, dar nu se rupeau, încercaseră să sape dedesubt, dar acolo se aflau pietre mari, plate, pe jumătate acoperite de pământ și de frunze duse de vânt.

         Mârâind se plimbă de colo colo prin fața porții, pe urmă se mai aruncă o dată desupra ei. Poarta se mișcă puțin și îl aruncă înapoi. Încuiat, șopti ceva. Zăvorât. Glasul pe care el nu-l auzea, parfumul fără miros. Celelalte căi erau și ele închise. Acolo unde în zidurile de piatră-oameni se aflau porți, lemnul era gros și puternic. Nu exista nicio ieșire… ”

 

 

Fragment din cartea „Cântec de Gheță și Foc”, Volumul II, de George R.R. Martin. Mi-a plăcut extraordinar de mult, de aceea l-am postat. Doi lupi străvechi încercau să ajungă la palat, simțin mirosul pericolului și al morții. Încercau s-ajungă în inima palatului pentru a-și apăra stăpânii… dar în zadar, porțile erau zăvorâte.