N-am să înțeleg niciodată tipul acela de bărbat care nu știe să refuze o femeie. Care deși este perfect conștient că nu se va putea îndrăgostit niciodată de ea și n-o va putea iubi, el totuși n-o îndepărtează. Bine, da, decât în cazul în care nu o place de nicio culoare, atunci într-adevăr poate fi chiar dur. Dar atunci când există o oarecare chimie, bărbatul este dispus să joace câteva acte… să vadă cum e, să experimenteze, să se documenteze și să mai adauge încă un nume pe listă. Dar deși știe foarte bine că femeia nu este pentru el, acesta continuă să țină o anumită legătură chiar și după ce a gustat ”desertul”. Dar nu doar pentru sex, ci din prea multă dragoste pentru ei înșiși.
Bărbaților le place să fie adorați și să fie iubiți chiar dacă nu iubesc, să fie primiți cu afecțiune, cu tandrețe, să li se dea atenție… vor să primească dar nu sunt în stare să ofere mai mult decât ceea ce lasă în așternut. Decât o ușoară sudoare, mirosul parfumului pe pernă și un pat de-a valma, asta oferă. Pasiune de moment… bine, să nu credeți că generalizez, dar sunt aproape sigură că ați avut măcar o dată în viața voastră o femeie care vă iubea mult, dar pe care n-o iubeați și cu care totuși nu ați rupt legătura tocmai pentru că vă făcea să vă simțiți speciali și importanți.
Mă întreb, dacă totuși femeia respectivă vă face atât de mult bine și vă iubește sincer și din tot sufletul, vă tratează regește, atunci de ce este de neiubit?
Da, știu, inimii nu îi poți dicta. Dar cum poate purtătorul unei inimi atât de pretențioase să petreacă timp și să facă sex cu o femeie pe care n-o iubește? Doar confort, atracție fizică și potrivire în pat? Dar oare adevăratele iubiri durabile nu se nasc tocmai din această stare de bine și de calmitate sufletească? Iubirea se naște numai din pasiune nebună?! Ar trebui să vă dea puțin de gândit dragilor…
Până la femeia cu care se căsătoresc și cu care se simt împliniți deplin, acești bărbați alunecoși își găsesc refugiul lângă femeia care îi iubesc atât de mult. Și aleargă din când în când după amețita pe care o iubesc ei, dar care ori nu le dă atenție, ori se folosesc de ei. Genul acesta de bărbați râzgâiați adoră să fie iubiți dar să nu iubească. Iar nefericitele care îi iubesc se mulțumesc cu firimiturile lor, cu vorbele frumoase aruncate în pat sau cu momentele dulci în care ei sunt mai deschisi. Se simt bine lângă femeia respectivă, se hrănesc cu dragostea ei, își încarcă bateriile, petrec momente frumoase, dar cu toate acestea se folosesc și atât. Poate că intențiile lui nu sunt meschine, dar dacă nu o poate iubi, n-ar fi mai bine să o lase să plece? Pentru că ea inevitabil își face speranțe, speră că într-o zi minunată el va realiza că o iubește. Uneori se întâmplă, alteori acea zi nu vine niciodată… Genul acesta de relație aduce multă suferință în viața bietelor femei, dar sunt blege că acceptă așa ceva. O femeie simte când este sau nu iubită…
Bărbaților, nu mai fiți alunecoși și hotărâți-vă la o femeie. Să guști din toate fructele te transformă dintr-un alunecos într-un nemernic. Cum îți place să fii măgulit și iubit, învață și să oferi. Uneori dragostea se află chiar lângă tine!
Articol scris de Gheorghe Alina…
E vorba de faptul ca isi dau rapid seama ca nu se pot indragosti, si atunci se reduc doar la poftele carnale, instinctuale, iar atunci cand exista sentimente, sunt dintre cele mai puternice
Asa este. 🙂
Pai eu sunt genul acela de barbat, dar nu-s alunecos deloc, pur si simplu nu pot refuza nici o femeie si nu ma pot opri doar la una, desi de fiecare data imi zic acum gata raman doar cu ea, totdeauna se mai gaseste cate o femeie care sa-ti suceasca mintile 🙂
Ce poti face daca ai o inima mare in care incap multe iubite, fiecare femeie primeste un loc in inima mea si multa multa iubire
Asta nu prea este dragoste Iuliu, este amagire…
Stii ca nu agreez genul asta de barbati, aduc prea multa suferinta 🙂
Iuliu, ai mare dreptate. La ce inima mare ai tu, ma gandesc la cate femei iti sta capul 🙂
:))
atunci eu sunt antonimul barbatului pe care nu-l intelegi tu , pentru ca nu am avut multe relatii in viata iar odata oprit asa am ramas ! Stii ce ? nici rau nu-mi pare dar abia asta nu pot sa-mi explic : nu-mi pare rau pentru ca nu stiu ce am pierdut sau pentru ca e bine ce am facut ? cert este ca-mi place rezultatul , dar peste vreo 10 ani oare o sa-mi reprosez fidelitatea ?
Din punctul meu de vedere nu ai pierdut nimic si esti de apreciat fara doar si poate.
Oricum alunecosii sunt din generatia anilor 80 deobicei.
Cei ca tine sunt pe cale disparitie…
Rău va fi când o să te muți cu fidelitate cu tot într-o altă catedrală. Dacă scapi de criza de pe la 36 de ani, pe la 46 va fi destul de greu să o scoți la capăt. Ai o singură șansă. Femeia aleasă de tine acum să fie cu adevărat capabilă să te iubescă cu adevărat, iar tu să ai capacitatea de a zidi în mod real iubirea ei. Până la urmă e vorba de compatibilitate, comunicare, respect reciproc și neîngrădirea libertății celuilalt. Nu poate fi vorba de iubire dacă în timp ea nu devine prețuire și necessitate.
Mare dreptate ai 🙂
Chestiune de semantică! Bărbaţii şi femeile aparţin unor specii diferite, tratează diferit acelaşi cuvânt. 🙂
Avand in vedere ca nu putem trai unii fara altii ar trebui sa se ajunga la un compromis benefic pt ambele parti. 🙂
Vezi tu, un barbat alunecos alearga dupa femei alunecoase la randul lor. E goana dupa imperfectiune.:-) Te invit si pe blogul meu.
Si totusi nu toate sunt alunecoase 🙂
O sa vin cu drag 🙂
Pentru ca atunci cand o femeie „ti se ofera” iti piere apetitul sa o cuceresti. E ca o prajitura pe care o iei de-a gata. Dupa ce mananci prea mult din ea, si stii ca o vei gasi tot timpul pe raftul al doilea din frigider, o mai cauti cu aceeasi pofta? Simplu…eu ii inteleg. Vinovata e cea care „cerseste” iubirea barbatului desi intuititia feminina demult a ghidat-o ca sta de vorba cu un „alunecos”. 😀
Unele fete se mint singura ca poate vor fi iubite intr-un final, ca poate vor trezi iubirea in ei…
Cat despre interes, pana la urma in iubire nu te oferi dezinteresat?! Speri la mai bine cu acesta oferta neconditionata.
Cred eu…
Cine se minte singur mai devreme sau mai tarziu se trezeste la realitate. Nu neg ca sunt barbati cu ego-ul cat casa, dar recunosc o tipologie de femei care sufoca prin prezenta lor si care isi mai creaza si singure aceste drame.
Articolul meu nu viza acele femei care isi creaza drame, ci de acei barbati care chiar sunt alunecosi indiferent de femeie…
Am vazut ce ai scris in articol, revin la ideea ca orice barbat mai devreme sau mai tarziu se indragosteste, insa de foarte putine ori de acest gen de femei care sufoca prin afectiune, dupa care se vaicaresc ca sunt victimele „alunecosilor”. Barbatul este vanator la origine, iar femeia trebuie sa se lase cucerita, e demonstrat stiintific ca un barbat este atras de cea pe care trebuie s-o cucereasca nu de cea pt care trebuie sa-si inchida telefonul.
Dar nu stiu de ce ai inteles ca e vorba de femeile sufocante?! :))
Randurile tale au portretizat aceasta categorie, care in loc sa isi stapaneasca”excesul” de afectiune se plang doar de partea lor alunecoasa. Nu asta e ideea, nu am sa comentez prea mult, doar mi-am exprimat opinia.
Am inteles, mersi 🙂
Nu ai pt ce, doar iti urmaresc blogul. Desi ti-ai schimbat profilul pe advertorial, ma bucur ca inca mai scrii subiecte de gen. 🙂
Sigur ca scriu, ba chiar am mai dat drumul la doua bloguri, unul pt adolescenti si altul strict literatura si filosofie, in care nu am niciun advertorial 🙂
http://literestacojii.com
http://adolescentisenzationali.wordpress.com
Ma bucur si iti doresc succes!
Acum nu stiu tu ca autor ce ai vrut sa subliniezi, eu comentez din postura cititorului 😀 Oricum interesant.
Eu am vrut sa subliniez natura barbatului care nu se multumeste cu o singura femeie si carora le place sa fie iubiti din toate partile, dar sa nu ofere aceeasi afectiune 🙂
Da sunt multi si din astia dar nu este doar vina lor…
Asta asa este 🙂
Multumsc :))
You’re welcome!