Bărbatul alunecos

73897_tm_rlauren12f_122_311lo1

N-am să înțeleg niciodată tipul acela de bărbat care nu știe să refuze o femeie. Care deși este perfect conștient că nu se va putea îndrăgostit niciodată de ea și n-o va putea iubi, el totuși n-o îndepărtează. Bine, da, decât în cazul în care nu o place de nicio culoare, atunci într-adevăr poate fi chiar dur. Dar atunci când există o oarecare chimie, bărbatul este dispus să joace câteva acte… să vadă cum e, să experimenteze, să se documenteze și să mai adauge încă un nume pe listă. Dar deși știe foarte bine că femeia nu este pentru el, acesta continuă să țină o anumită legătură chiar și după ce a gustat ”desertul”. Dar nu doar pentru sex, ci din prea multă dragoste pentru ei înșiși.
                 Bărbaților le place să fie adorați și să fie iubiți chiar dacă nu iubesc, să fie primiți cu afecțiune, cu tandrețe, să li se dea atenție… vor să primească dar nu sunt în stare să ofere mai mult decât ceea ce lasă în așternut. Decât o ușoară sudoare, mirosul parfumului pe pernă și un pat de-a valma, asta oferă. Pasiune de moment… bine, să nu credeți că generalizez, dar sunt aproape sigură că ați avut măcar o dată în viața voastră o femeie care vă iubea mult, dar pe care n-o iubeați și cu care totuși nu ați rupt legătura tocmai pentru că vă făcea să vă simțiți speciali și importanți.
 Mă întreb, dacă totuși femeia respectivă vă face atât de mult bine și vă iubește sincer și din tot sufletul, vă tratează regește, atunci de ce este de neiubit?
                Da, știu, inimii nu îi poți dicta. Dar cum poate purtătorul unei inimi atât de pretențioase să petreacă timp și să facă sex cu o femeie pe care n-o iubește? Doar confort, atracție fizică și potrivire în pat? Dar oare adevăratele iubiri durabile nu se nasc tocmai din această stare de bine și de calmitate sufletească? Iubirea se naște numai din pasiune nebună?! Ar trebui să vă dea puțin de gândit dragilor…
               Până la femeia cu care se căsătoresc și cu care se simt împliniți deplin, acești bărbați alunecoși își găsesc refugiul lângă femeia care îi iubesc atât de mult. Și aleargă din când în când după amețita pe care o iubesc ei, dar care ori nu le dă atenție, ori se folosesc de ei. Genul acesta de bărbați râzgâiați adoră să fie iubiți dar să nu iubească. Iar nefericitele care îi iubesc se mulțumesc cu firimiturile lor, cu vorbele frumoase aruncate în pat sau cu momentele dulci în care ei sunt mai deschisi. Se simt bine lângă femeia respectivă, se hrănesc cu dragostea ei, își încarcă bateriile, petrec momente frumoase, dar cu toate acestea se folosesc și atât. Poate că intențiile lui nu sunt meschine, dar dacă nu o poate iubi, n-ar fi mai bine să o lase să plece? Pentru că ea inevitabil își face speranțe, speră că într-o zi minunată el va realiza că o iubește. Uneori se întâmplă, alteori acea zi nu vine niciodată… Genul acesta de relație aduce multă suferință în viața bietelor femei, dar sunt blege că acceptă așa ceva. O femeie simte când este sau nu iubită…
           Bărbaților, nu mai fiți alunecoși și hotărâți-vă la o femeie. Să guști din toate fructele te transformă dintr-un alunecos într-un nemernic. Cum îți place să fii măgulit și iubit, învață și să oferi. Uneori dragostea se află chiar lângă tine!

 

 

Articol scris de Gheorghe Alina

31 de gânduri despre „Bărbatul alunecos

  1. Pai eu sunt genul acela de barbat, dar nu-s alunecos deloc, pur si simplu nu pot refuza nici o femeie si nu ma pot opri doar la una, desi de fiecare data imi zic acum gata raman doar cu ea, totdeauna se mai gaseste cate o femeie care sa-ti suceasca mintile 🙂
    Ce poti face daca ai o inima mare in care incap multe iubite, fiecare femeie primeste un loc in inima mea si multa multa iubire

  2. atunci eu sunt antonimul barbatului pe care nu-l intelegi tu , pentru ca nu am avut multe relatii in viata iar odata oprit asa am ramas ! Stii ce ? nici rau nu-mi pare dar abia asta nu pot sa-mi explic : nu-mi pare rau pentru ca nu stiu ce am pierdut sau pentru ca e bine ce am facut ? cert este ca-mi place rezultatul , dar peste vreo 10 ani oare o sa-mi reprosez fidelitatea ?

    • Rău va fi când o să te muți cu fidelitate cu tot într-o altă catedrală. Dacă scapi de criza de pe la 36 de ani, pe la 46 va fi destul de greu să o scoți la capăt. Ai o singură șansă. Femeia aleasă de tine acum să fie cu adevărat capabilă să te iubescă cu adevărat, iar tu să ai capacitatea de a zidi în mod real iubirea ei. Până la urmă e vorba de compatibilitate, comunicare, respect reciproc și neîngrădirea libertății celuilalt. Nu poate fi vorba de iubire dacă în timp ea nu devine prețuire și necessitate.

  3. Pentru ca atunci cand o femeie „ti se ofera” iti piere apetitul sa o cuceresti. E ca o prajitura pe care o iei de-a gata. Dupa ce mananci prea mult din ea, si stii ca o vei gasi tot timpul pe raftul al doilea din frigider, o mai cauti cu aceeasi pofta? Simplu…eu ii inteleg. Vinovata e cea care „cerseste” iubirea barbatului desi intuititia feminina demult a ghidat-o ca sta de vorba cu un „alunecos”. 😀

Lasă un comentariu