Prima dată…

          Favim.com-27150   

            Cum de curând am dat startul unor noi categorii pentru tineri Love&Sex și Tineret, m-am gândit ca astăzi să abordez un subiect de care m-am tot lovit de câțiva ani. În anii mei de facultate, o parte din practică am făcut-o pe internet… m-am ”angajat gratis” pe un site de socializare celebru la acea vreme ca ”Psiholog de serviciu”. Lucrurile au mers bine, am reușit să ajut câțiva adolescenți și să îi îndrum spre un făgaș bun, care să le facă cinste în viitor. Unii m-au ascultat, i-am ajutat să găsească soluții bune pentru ei, conform nevoilor lor, alții s-au lăsat mânați de curiozitate.

            Întrebările cele mai frecvente erau:”Cum este prima dată?! Sunt pregătită?! Sunt pregătit?! Voi face față?!”

           Pentru fete lucrurile stau puțin diferit decât pentru băieți. În primul rând fetele sunt mai sensibile și cred că au mult mai multe de pierdut. Pentru băieți însă, lucrurile sunt mai puțin complicate, și ei au suflete și suferă la un moment dat, însă uneori ei se implică mult mai puțin sentimental decât o fac fetele.

          Prima dată trebuie să fie întotdeauna din dragoste, într-un loc sigur, ferit de orice pericol, iar cheia primei dăți este tandrețea și răbdarea… altfel lucrurile pot eșua. Emoții sunt întotdeauna, pentru toată lumea. Însă când doi tineri se iubesc cu tot sufletul și nu se grăbesc și se simt 100% pregătiți, prima dată poate fi un eveniment memorabil.

          Problema este că trăim prea alert și ne grăbim să ne maturizăm. Statisticile spun că fetele își pierd virginitatea mult mai devreme decât băieții; și pe la 15 ani, cam toate fetele se gândesc serios să o facă. De ce?! Pentru că prietenele au făcut-o, pentru a fi la modă, pentru că prietenul își dorește foarte mult asta.

        Iar eu acum spun, pentru o fată virginitatea este cel mai prețios dar, de ce să te grăbești când ai o viață înainte să o faci și să te saturi de tot sexul din lume. Alege pe cineva care va prețui fecioria ta și realizează importanța momentului. Nu un tip care să îți pună reputația în pericol. Ideea este următoarea, sexul în sine implică multe responsabilități, implică răspundere și maturitate. În momentul când ești pregătită să îți începi viața sexuală, trebuie să fii pregătită pentru toate responsabilitățile ce urmează după actul sexual. Și aici vorbesc de bolile venerice, de o eventuală sarcină, de posibilitatea în care iubitul te va părăsi. Când vrei să îți începi viața sexuală înseamnă că ești suficient de matură încât să îți iei viața în propriile mâini, să mergi la doctor în caz de ceva, să te întreții, să te îngrijești și să îți asumi posibilitatea în care ai putea rămâne însărcinată sau dacă iubitul te va părăsi.

           Pentru o fată, prima dată, este foarte importantă. În primul rând trebuie să nu te grăbești, să alegi un băiat de care ești sigură că te iubește, care te respectă și va fi suficient de tandru și de atent cu tine. Pentru că prima dată este dureros. Să nu ne mințim singuri, este dureros și dacă ai neșansa să te hazardezi într-un act sexual un băiat care nu te iubește și nu se gândește la tine, atunci poți avea foarte multe de suferit. În primul rând durere, apoi umilire și sentimentul acela că ai fost folosită. Și mai ales dacă nu te iubește, a doua zi este foarte probabil să te părăsească, să nu mențină o relație cu tine și să se laude cu isprava lui. Este bine, ca fată, să alegi un băiat respectuos, care te adoră, un tip afectuos care va știi cum să se comporte pentru marea seară. Și mai este o chestie, un băiat care te iubește, te așteaptă, nu te grăbește, nu te presează și nu face din actul sexual un scop neapărat de atins. Cert este că răbdarea și băiatul potrivit sunt cele mai bune alegeri pe care le poți face pentru tine ca fată.

           În cazul băieților, ei își fac alte problemele, nu faptul că ar putea fi părăsiți contează, nici bolile venerice nu sunt o problemă pentru ei, ei se întreabă dacă vor face față situației, dacă vor putea să se ridice la înălțimea așteptărilor fetei sau femeii. Băieții își aleg de cele mai multe ori fete mai mari ca ani decât ei și mai experimentate. Băieți, nu vă temeți, totul vine de la sine, instincutal, ideea este să nu te pierzi cu firea și să nu lași frica să te paralizeze. Fata care te alege pentru un act sexual știe că pentru tine este prima dată și orice gest jenant din partea ta nu o va șoca și nici nu o va supăra, ea va știi să înțeleagă orice incident… este normal să te temi, să te pierzi cu firea, să ai parte de o ”surpriză precoce”. Fii liniștit, femeile mai mult decât raportul sexual, ele adoră tandrețea și preludiu, nu penetrarea, nici performanța ta. Ci intensitatea cu care trăiești momentul, miile de sărutări și milioanele de mângâieri… femeile își doresc tandrețe și iubire. Nu un penis care să facă ravagii. Așa că dacă te înarmezi cu multă tandrețe și răbdare, și nu vei acționa rapid și nu vei fi atât de egoist încât să nu te gândești la nevoile ei, atunci succesul este de partea ta.

          Și tu ca băiat trebuie să fii suficient de matur încât să te protejezi pe tine și pe iubita ta și să fii prezent în relația voastră, indiferent de urmări.

          Chiar dacă ești fată sau băiat ia decizia cu calm, fără să te lași influențat/ă de nimeni și fără să te simți presat/ă. Folosiți cu toții prezervative, faceți dragoste responsabil și nu vă mai grăbiți, bucurați-vă de perioada pe care o trăiți, momentul potrivit vine pentru fiecare dintre noi.

            

 g2-001-jpg1337529033

Articol scris de Gheorghe Alina

Anunțuri

Cutremurător, despre pedofili…

            Aseară am văzut un film cutremurător, care nu doar că m-a șocat, dar mi-a furat și liniștea și somnul. Chiar și acum simt în interiorul meu o durere mută, o durere care deși nu am fost direct implicată, încă mă răscolșeste. În film era redată povestea unui băiat de 10-12 ani care fusese răpit de doi nenorociți care l-au chinuit timp de patru zile. Patru zile în care a îndurat abuzurile sexuale a doi bărbați în toată firea, trecuți de prima tinerețe, doi nenorociți care n-au simțit nici măcar un strop de milă pentru bietul băiat exasperat de chinul la care a fost supus.

 abuzul sexual

 

         La un moment dat puștiul a spus o replica care aproape m-a făcut să plâng: ”vă rog, nu mai vreau, nu mai pot…”. Acea scenă mi s-a părut cutremurătoare, cruntă… și când te gândești că violurile făcute de pedofili încă se produc, încă sunt săvârșite în toată lumea. Nu îi înțeleg pe acești nemernici care supun copii la astfel de acțiuni demonice, nu le înțeleg plăcere, nu merită îndurare din partea nimănui și ar trebui chinuiți la fel cum au făcut și ei cu bieții copilași.

       Problema este următoare, ar trebui să acordăm mai multă atenție copiilor noștri, să îi învățăm pe copii noștri să nu discute cu străinii, să nu se lase păcăliți, să nu plece cu ei și cu orice i-ar ademeni să nu îi asculte. Să plece, să fugă. Arma cea mai bună pentru un copil este fuga și nu supunerea.

      Când mă gândesc că poate chiar în acest moment un copil este molestat de un nenorocit, mă apucă groaza. Unii sunt omorâți, alții chiar dacă scapă vor rămâne cu această traumă pe viață. Oricâtă terapie ar face un copil, amintirea și durerea cred că va persista pentru toată viața. Trist este că o parte din supraviețuitorii unui asemenea act, ajung la rândul lor nelegiuiți, rău făcători, poate chiar criminali. Care dacă au cunoscut brutalitatea la o vârstă fragedă, toată durerea și toată frustrarea pe care o resimt o vor revărsa tot prin acțiuni distrugătoare.

 abuzat-1326359877

 

        Aceste fapte trebuiesc stopate prin niște legi foarte aspre, neîndurătoare… probabil că dacă legile ar fii mult mai drastice în astfel de cazuri, ticăloșii care le săvârșesc se vor înfrâna de la pornirile lor. Niciun copil nu merită un asemenea tratament. Și mă gândesc, de ce să faci așa ceva când pe toate drumurile sunt femei care ar accepta un raport sexual, unele de bună-voie, altele plătite. Dar știu, dacă ei simt plăcerea doar cu copii, nicio femeie nu îi va putea satisface. Totuși mintea lor bolnavă ar putea fi detectată la timp dacă consilierile psihologice s-ar implementa obligatoriu în toate unitățile de învățământ, în toate firmele, fabricile și instituțiile. Și ar trebui ca măcar o dată pe an, fiecare om ar trebui obligat să facă un test psihologic. Dar vedeți voi, până și testele acestea comit erori și pot fi păcălite. Totuși un profil psihologic mai amănunțit și mai intens realizat, cred că va reuși să depisteze mintea bolnavă care l-ar putea transforma într-un pedofil.

 646x404

 

           Îmi amintesc că în copilărie eram o fetiță plăpândă și mama mereu îmi spunea să nu plec undeva fără să o anunț, să nu vorbesc cu străinii, să nu plec cu străinii, să nu iau nimic de la străini și să nu mă las păcălită pentru nimic. Pentru că spunea ea, ”afară sunt multe pericole, iar tu ești firavă, nu te poți lupta cu un om mare…”. Aceste cuvinte mi-au rămas mereu în minte și le-am ascultat cu sfințenie, chiar dacă atunci nu le înțelegeam sensul… deși pericole au existat și în cazul meu dar am reușit să mă feresc de el, datorită povețelor mamei mele.

          La maturitate, la 21 de ani, era să pic pradă în mâinile unui violator, însă am avut tăria necesară pentru a mă menține tare și fermă pe poziție, să nu mă las intimidată și să spun nu, indiferent de consecințe. Am avut și noroc pentru că acela, era un om sus-pus, și a avut înțelepciunea încât să mă elibereze, pentru că mă cam încolțise. Chiar dacă nu am pățit nimic, mult timp am rămas cu gândul la acea întâmplare, mă tot gândeam… dacă nu mă lăsa să plec, dacă reușea să își atingă scopul?! Oare ce aș fi făcut?! Cum aș fi trecut peste?! Sunt recunoscătoare că am trecut cu bine și nu s-a întâmplat nimic rău.

      Totuși copii nu se pot apăra, nici prin atitudine, nici prin forță, nici prin comunicare… ei sunt vulnerabili și nimic nu îi poate scăpa din plasa unui asemenea nenorocit, sunt o pradă ușoară din păcate. De aceea ar trebui să avem mai multă grijă de copii noștrii, să îi povățuim mai bine, să îi ascultăm, să îi apropiem și astfel să ne poată povesti orice. Să aibă încredere în noi, să nu se teamă și de noi atâta timp cât afară sunt pericole mult mai mari decât pedeapsa unui părinte.

       Sper ca în curând autoritățile să dea mai multă atenție testelor psihologice și consilierilor psihologice. Să fie mai profunde, mai amănunțite, mai serioase și mai ales, aceste teste să nu mai poată fi cumpărate. Avem nevoie de oameni cu coloană vertebrală, serioși și profesioniști desăvârșiți…

 

 

Articol scris de Gheorghe Alina

Cum să ai o conversație funcțională cu părinții

         communication-difficult-for-men

          De când lumea și pământul în relația dintre adolescenți și părinți au existat întotdeauna dificultăți, neajunsuri emoționale și chiar de comunicare. De aceea de foarte multe ori legătura dintre părinte și adolescent este pusă sub sabia neînțelegerilor. Odată cu creșterea copilului și dezvoltarea lui ca adolescent, tânărul caută să își dobândească o libertate de care părinții se tem. Nu este deloc ușor pentru un părinte, care își iubește enorm copilul, să se trezească peste noapte cu ideea că al său rod dorește să fie cât mai liber și mai neîngrădit. Și pentru ca nevoia de independență a adolescentului cu teama părintelui să nu facă scântei, cheia dintre cei doi este comunicarea.

         Dar ce ne facem când adolescentul simte prea multe și nu poate sau nu știe să se exprime în fața părintelui?! Ce se întâmplă când nici părintele nu este suficient de deschis în fața copilui său?! Tinerii au nevoie să fie ascultați, să fie susținuți, să aibă măcar un părinte cu care să poată vorbi despre orice.

Ceea ce tu ca adolescent trebuie să faci pentru o conversație cât mai funcțională cu părinții tăi este:

  • Să te înarmezi cu multă răbdare și curaj. Nu uita că și părinții tăi au fost adolescenți ca și tine. Chiar dacă vremurile lor au apus de mult, fii sigur că s-au confruntat cu aceleași probleme și temeri ca și tine.
  • Asigură-te că mama sau tatăl tău sunt calmi. Nu încerca să dai cu bâta în baltă și să provoci o ceartă în locul unei discuții constructive. Vezi cum sunt, bine-dispuși, triști, nervoși, și alege momentul în care îi vezi cât mai senini.
  • Roagă-ți părintele să te asculte, părintele în care ai mai multă încredere sau pe care îl știi tu mai deschis și mai comunicativ. Crede-mă, dacă nu este deja necăjit dintr-o anumită privință sau dacă nu are treabă, sigur te va asculta. Niciun părinte nu-i refuză copilului său șansa la o discuție sinceră despre problemele sale.
  • Fii calm, vorbește coerent, cu un ton adecvat și fii sincer. Încearcă să lași deoparte toată experiența ta dobândită în afara casei și vorbește-i dulce și cu respect despre problemele tale și despre ceea ce te frământă pe tine.
  • Ai încredere în mama sau tatăl tău, fii sincer până la capăt, nu povesti lucrurile pe jumătate. Întreabă tot ceea ce vrei să știi și explică-i părintelui tău că poate avea încredere în tine, că te ferești de vicii și rele. Pentru că cea mai mare temere a unui părinte este că copilul lui o poate lua pe căi greșite. Și chiar dacă te ceartă sau te muștruluiște o face pentru binele tău. Pentru că el deja a trecut prin toate aceste situații și știe mult mai bine decât tine unde duc viciile și distracțiile excesive.
  • Recunoaște-ți greșelile deja făcute, ei te vor ajuta să le rezolvi fără doar și poate. Și chiar dacă te vor pedepsi o fac pentru ca tu să ai acel timp de gândire, în care să îți dai seama unde ai greșit și de ce nu este bine.
  • Explică-i ce simți, arată-i cine ești, povestește-i despre visele tale, despre anturajul tău, cere-i sfatul părintelui tău. Dacă un al șaselea simț îți spune că o decizie luată nu e bună, întreabă-i pe părinții tăi. Deși prietenii pot părea cei mai deștepți, sunt și ei tot niște adolescenți ca și tine și nu le pot știi pe toate. Exact cu ce te confrunți tu, cu aceleași lucruri se confruntă și prietenii tăi. În schimb părinții, trecând prin toate situațiile posibile, te vor sfătui cum știu mai bine. Pentru că nimeni pe lumea asta nu îți dorește binele și nu te iubește nimeni mai mult decât părinții tăi. Tot ce vor ai tăi să facă pentru tine, este să te ferească de risc, de rău, de suferință.
  • Mulțumește-i părintelui tău pentru că te-a ascultat, spune-i că poate avea încredere în tine, dar fă-o din suflet nu doar pentru a căpăta mai multă libertate. Fiind sincer și de încredere, ai tăi sigur îți vor da mai multă libertate și independență, dar nu le trăda încredere, nu îi face să sufere. Deși nu te vor lăsa niciodată la greu, îi vei dezamăgi crunt.

          Dacă vei urma aceste sfaturi, dragă tânărule, fii sigur că viața ta se va îmbunătăți considerabil, te vei apropia de părinții tăi, vei comunica mai mult și mai bine cu ei, vei fi ferit de multe probleme și vei putea să îți menții drumul drept!

 terapiecristinasturzu19oct2011

 

Articol scris de Gheorghe Alina