Criminală…

10968502_10152543596376577_6002197352566611083_n

           Sunt momente în care m-aș transforma într-o criminală cu bună știință. De obicei văd frumosul și bunătatea din oameni, le găsesc scuze și caut să-i înțeleg. Iubesc oameni. Îmi place la nebunie să-i privesc, să-i observ și să le savurez fiecare expresie. Nimic nu este mai prețios pentru mine decât o discuție bună, care să mă provoace din toate punctele de vedere, care să mă instige la gândire. Și totuși… sunt oameni care mă scot din sărite într-o clipă. Oameni care aleg să mă enerveze voit. Oameni care se joacă cu mintea mea, cu sentimentele mele, cu stima mea de sine, cu TOT! Proastă sunt eu că îmi pierd timpul cu astfel de oameni, știu. Însă ceva mă ține pe loc, cred că speranța. Deși uneori aș vrea s-o dau naibii de speranță, aleg să mai aștept, să mai sper puțin. Mare prostie! Știu! Unii oameni nu se schimbă, nu-și vin în fire și continuă să fie niște nemernici, așa cum sunt obișnuiți. Atunci ce e de făcut?! Să-mi iau naibii tălpășița odată! Să merg înainte fără să mă mai uit în urmă! Să fac alegerea cea mai bună pentru mine – adică să mă rup complet de acei oameni. După cum vedeți, sunt perfect conștientă! Dar oare când o să iau taurul de coarne?! Sper că nu atunci când o să facă plopul mere și răchita micșunale!

Din nou seară…

ebb4898e07a64ddc1f2bf6c45fe27a3b

Din nou seară… din nou întuneric… din nou somn!

Nu îmi place să dorm! Și totuși o fac!

Corpul meu o cere! Creierul meu își cere tributul!

Aș vrea să fiu tot timpul în priză…

Să fac, să dreg, să nu stau degeaba!

Și totuși… natura nu mi-o permite!

Nu vreau să dorm!

Nu vreau să mor!

Nu vreau să-mi irosesc viața!

Vreau să trăiesc!

Să simt! 

Să iubesc!

Să înving!

Și să fiu fericită! 

Îmi caut viața printre visele nopții

Și dau sens visurilor în timpul zilei!

Nu vreau să dorm,

Dar dorm,

Adorm,

Oboseala doare

Și-mi crispează chipul!

Mă culc,

Mâine mă voi trezi fericită!

 

Sa ma casatoresc sau nu?

          Eu sunt o femeie atipică. Nu m-aș vedea măritată niciodată. Chiar dacă mai am puțin și fac 28 de ani și nu pot să afirm că singurătatea este o fericire, tot nu aș vrea să mă mărit. De ce? Mă tem! Nu vreau să fiu mințită. Nu vreau să fiu înșelată. Nu vreau să devin o rutină. Nu vreau să fiu doar o obligație pentru soțul meu. Nu vreau să se întoarcă la mine pentru că așa trebuie. Nu vreau să vină acasă pentru că ne leagă un „contract”. Nu vreau să simt că suntem legați printr-o hârtie și o verighetă. Pentru mine căsătorie este o instituție sacră. Dacă ai ajuns la biserică și preotul a sfințit legătura dintre voi doi, atunci căsătoria aceea trebuie să rămână pentru toată viața. Nu știu dacă sunt în stare să iubesc un om o viață întreagă și nu știu dacă mă pot face iubită o viață întreagă. Nu mai trăim vremurile pe care le trăiau bunicii noștri. Cred că ei n-aveau parte de atâtea probleme și de atâtea ispite așa cum sunt astăzi. Valorile s-au schimbat sau nu prea mai avem valori. Oamenii s-au schimbat și nu mai pun același preț ca înainte pe căsătorie. Am ajuns într-un punct în care contactul sexual este baza unei relații, iar plictisul este aproape inevitabil. Cum pot eu să combat plictisul? Cum pot eu să mențin acea relație vie? Cum pot eu să alimentez tot timpul focul iubirii? Nu știu! Sunt întrebări la care nu am găsit răspuns nici până astăzi.

intr-o_zi_ma_voi_casatoriTocmai pentru a găsi un răspuns plauzibil la toate aceste întrebări, m-am decis să citesc cartea „Într-o zi mă voi căsători”, scrisă de Precept Ministries International. În principiu este o carte motivațională, dar este și o carte creștină. Am găsit-o în librăria online CarteCreștină.net și mi-a atras atenția încă din prima clipă. Această carte va elucida misterul căsătoriei și al divorțului. Aș vrea să știu cum mă pot dărui unei căsătorii, cum pot evita divorțul și cum pot menține relația vie. Vreau să scap de această frică și de această nesiguranță și simt că este exact cartea care mă poate lămuri. Unele lucruri nu le pot vorbi cu oricine și mult mai multe lucruri le pot învăța din cărți. Dacă viața se bazează pe experiență, nu vreau să mă arunc într-o căsătorie pentru a-mi da seama de ce sunt și de ce NU sunt în stare. Căsătoria și acceptarea căsătoriei este exact genul de acțiune pe care nu vreau să o ratez din prostie. Mă gândesc serios să nu mă căsătoresc. Dar oare cum ar fi viața mea dacă m-aș căsători?! Cum ar fi viața în doi? Oare cum ar fi să duc greul și fericirea alături de cineva? Mi-ar plăcea să știu dacă merită să încerc! Vreau să descopăr niște adevăruri esențiale și simt că numai cartea „Într-o zi mă voi căsători”, alcătuită din 11 lecții, mi le poate dezvălui.

 P.S. După ce o voi citi, voi scrie o recenzie! Urați-mi succes în descoperirea ADEVĂRULUI! :)

carte crestina

Momente de respiro

76e9af6cb1a435139ec385e8bb08e8a2

    Mare dreptate are Leo DiCaprio! Muncă, muncă și iar muncă! Cui face bine atâta muncă?! Pe lângă responsabilități, mai trebuie să ne permitem și câteva distracții, altfel viața trece pe lângă noi. Și în plus, dacă nu știați, focusându-te doar într-o direcție, din punct de vedere psihic, vei ajunge la un moment dat să te simți sleit de orice putere sau inspirație. Atunci munca devine o corvoadă. Și dacă nu mai muncești cu plăcere, atunci munca va ajunge să te ucidă. Bine, spun „ucidă” în sensul teatral, nu pe bune. Că n-a murit nimeni dacă a muncit prea mult din punct de vedere intelectual. Ba din contră, cu cât îți pui mai mult mintea la contribuție, cu atât capacitatea ta intelectuală se va dezvolta. Dar asta e altă poveste deja și nu despre asta vreau să scriu acum.

        Oricât de productiv ai vrea să-ți trăiești viața, oricât de scurt ți s-ar părea timpul, oricât de mare ar fi nevoia de a câștiga bani, TREBUIE să ai momente de respiro, momente de distracție, momente în care să te detașezi de tot și de toate. Altfel, vei uita să mai trăiești și vei fi doar un roboțel care muncește pentru bani și atât. Eu una, oricât de mult aș avea de scris, oricât de multe cereri ar fi pe capul meu și oricât de multe responsabilități mi-aș asuma, îmi aloc cel puțin o zi pentru mine însămi. Dacă nu mă distrez puțin, nu mai sunt bună de nimic. Ori pur și simplu nu pot să mă mai concentrez, ori mi se oprește orice sursă de creativitate. Deși creativitatea și gândirea sunt surse inepuizabile, când te suprasoliciți, intri într-un soi de colaps total. Și-atunci ce e de făcut?! Să te distrezi! A doua zi, mahmur sau nu, viața ta o să pară mai frumoasă și mai colorată.

Citatul zilei – 25 februarie

20150225_154838

           Fiecare dimineață mi-o încep cu câte un citat. Citatul de astăzi spune așa: „In all the winters of suffering remember that spring always follows.”, de Nicolae Iorga.

        Diminețile mele au alte nuanțe de când mi le încep cu câte un citat motivațional. Mă bucur că am tăria necesară de a nu mă uita la citatul de mâine. Las mâinele să vină, nu mă grăbesc, oricum nu sunt curioasă ce mă așteaptă în viitor. Constat că a început să-mi placă să fiu surprinsă. Lucru pe care nu l-aș fi crezut vreodată. Eram curioasă și nerăbdătoare. Încă mai sunt curioasă, dar dacă forțez „norocul” și aflu dinainte la ce mă voi gândi mâine, atunci mâine ce farmec va mai avea?! Așa că mă astâmpăr!

            Și da, după orice suferință, dacă nu vine fericirea, sigur se așterne liniștea. După ploaie răsare întotdeauna curcubeul. După nor, apare soarele. După durere, se așează alinarea. Oricât ar fi viața de grea, eu întotdeauna sunt pozitivă, știu că mâine va fi mai bine decât astăzi. Nicio durere nu este veșnică și nicio suferință nu rămâne la fel de intensă la infinit. Dacă vrei să îți fie bine, atunci „primăvara” sigur te va atinge. Trebuie doar să speri și să crezi în puterea binelui de mâine. :)

Biblii de la bunica

- Fetiță, unde găsesc să cumpăr și eu niște biblii?

- Pentru ce îți trebuie, bunico?

- Păi se apropie Paștele și vor veni toți copiii la biserică. Știi că în fiecare an părintele din parohia noastră face cadou copiilor câte ceva, să simtă și ei că este Paștele, că vine vestitul iepuraș. Sunt mulți copii amărâți care n-au nici de unele. Noi, astea bătrâne, vom face cozonaci și tot felul de dulciuri, iar părintele le va dărui câte ceva. Anul trecut le-a dat copiilor câte o ie. Acum doi ani le-a cumpărat la toți pălării. Acum trei ani le-a luat ghizdănele, iar anul acesta ne-am gândit să le dăruim câte o biblie pentru copii și rechizite școlare. Sunt copii cu vârste cuprinse între 3 și 14 ani.

- Bunico, dar la biserică n-au tot felul de cărți creștine și biblii?

- Ba au, fetiță, dar în satul nostru încă n-au ajuns să aducă biblii pentru copii. Până acum părintele nostru ținea câte o oră pe săptămână în care le povestea copiilor pilde și povești din biblie, potrivite vârstelor lor. Dar ne-am gândit să-i lăsăm pe ei să citească, să-i încurajăm la lectură și totodată să învețe și câte ceva din întâmplările creștinătății. Apoi când ajung la biserică, părintele să le pună câte o întrebare minoră, pentru a se asigura că au citit. Părinții se cam vaită că ai lor copii nu prea vor să citească.

- Bunico, dar cum se vor bucura copiii de 3 ani de biblii, ei nu știu să citească.

- Într-adevăr, dar bibliile pentru copii au poze, se pot uita la poze deocamdată și mai târziu or să aibă timp să citească. Sau pur și simplu părinții le vor citi seara, înainte de culcare.

biblii

- Da, bunico, bună idee. Dar de ce mă întrebi tu de biblii și n-o face părintele?

- Pentru ca anul acesta m-am gândit să cumpăr eu bibliile pentru copii. Nu prea mai sunt în stare să stau la bucătărie zile întregi pentru a găti pentru tot satul. Să gătească femeile care sunt mai în putere. Prefer să le cumpăr eu copiilor, și-așa… ce fac cu bani?! Îi strâng degeaba. Eu voi cumpăra bibliile, iar părintele rechizitele.

- Păi… ai putea să mi-i dai mie? Spuse fata glumind.

- Cred că până la urmă ar trebui să-ți cumpăr și ție o biblie pentru oameni mari. Nu știai că faptele bune se întorc înzecit? Eu fac acest gest nu doar pentru acei copii amărâți, îl fac și pentru familia noastră, pentru ca Dumnezeu să ne aibă în continuare în pază. Niciodată nu ne-a lipsit nimic, mereu am fost feriți de boli și probleme! Nu crezi că răsplata Domnului este cel mai minunat dar?!

- Ai dreptate, bunico, iartă-mă, am glumit.

- Te iert, fata mea. Deci mă ajuți?

- Da bunico, te ajut. Spune-mi de câte biblii ai nevoie.

- Vreau 20 de biblii pentru copii și 5 pentru adulți. Sunt câteva familii care n-au în casă nici măcar o biblie. De unde le vei cumpăra?

- O să le iau după internet bunico, știu eu o librărie de biblii, se numește DepozitulDeBiblii.ro și găsim aici tot felul de biblii. Sunt senzaționale. Și în plus, banii din vânzări se duc către cazurile umanitare. Sunt ajutați în special copiii bolnavi de cancer și leucemie. Însă dacă o să cumpărăm biblii pentru copii, bănuții se vor duce în orfelinate sau pentru copii care sunt în atenția asociației umanitare Speranță pentru România.

- Vai, fata mea, asta înseamnă că vom face două fapte bune?

- Da, bunico, așa este, vom face două fapte bune.

- Sunt atât de fericită! În cât timp vor ajunge bibliile și cum le vom plăti?

- Vor ajunge în 2 zile și le vom plăti le primire. Simplu ca bună ziua!

- Sunt scumpe?

- Deloc, prețurile sunt cele mai acesibile după piață!

- Bun! Hai, gata cu vorba, fă comanda!

depozitul de biblii

Lasa trecutul in urma…

f18b3aeaafe51e815ee9f63daf72b0b9

În ultimul timp dau numai de oameni captivi în trecut. Nu știu ce se întâmplă cu ei! Mi se pare puțin cam trist! Sunt prinși în iubiri de mult apuse și acest lucru s-a așternut nu doar pe chipul lor, ci și asupra psihicului lor. Știu că este extrem de greu să te rupi de trecut, știu că nu poți uita o istorie cu cineva; dar nici nu îți sugerez să uiți, ceea ce te rog, este să încerci să lași în urmă trecutul. Și să înveți din el. Neapărat să înveți din greșelile trecutului. Dacă nu vei învața nimic din iubirile apuse, dacă nu vei fi capabil să smulgi esența despărțirii și să încerci să îndrepți în tine acele lucruri care omoară și cele mai trainice iubiri, atunci este greu să mai fi fericit vreodată cu cineva.

Ce-ar fi să arunci privirea spre viitor?! Ce-ar fi să te gândești la o nouă iubire?! Ce-ar fi să cazi puțin în interiorul tău, să realizezi cele mai tainice defecte și să muncești pentru a le îndrepta. S-ar putea să te cutremuri, mai mult ca sigur nu o să îți placă ce vei descoperi. Dar dacă vei reuși să rezolvi cu tine acele lucruri, dacă vei învăța să te ierți și să-ți promiți că nu vei mai fi așa, s-ar putea ca la orizont să zărești curcubeul unui nou început. Dacă la începutul perioadei de singurătate ești furios pe fostul/fosta, după un timp, după ce se așterne liniștea, tot ce simți este furia îndreptată asupra propriei persoane. În acel moment trebuie să pui STOP. Gândește-te că ai făcut tot ce ai putut, gândește-te că acele greșeli nimicitoare au fost făcute de amândoi, realizează că iubirile mai și mor, apoi dă-ți un restart. Permite-ți să nu mai suferi.

Știu că suferința te face să te simți viu/vie… dar oare nu ești mai viu când iubești și ești iubit?! Balta are atât de mult pește încât este aproape imposibil să rămâi singur/ă pentru toată viața. Orice sac are peticul său și orice floare are umbra ei. Înfruntă-ți demonii și move on! Mergi mai departe! Lasă trecutul în urmă și alege să începi un nou capitol al vieții tale. Nu este musai să te îndrăgostești de prima persoană care-ți iese în cale, cu adevărat important este să înveți să trăiești din nou, să te bucuri și să te iubești. Dacă tu te vei iubi, atunci toți oamenii din jurul tău o vor face.

Privește puțin către viitor, trecutul nu mai poate fi readus în prezent. Și oricum, ciorba reîncălzită nu mai are același gust, așa că nu te mai încăpățâna să speri în ceva ce nu o să mai fie!