Miez de ploaie

    fata-in-ploaie   

        Afară plouă de câteva ore și atât de mult îmi place acum cum plouă… cred că este al doilea articol pe care îl scriu despre ploaie. Dar acum îmi voi așterne sentimentele mele strâns legate de ploaie. Mă simt bine, mă simt liberă, mirosul ploii îmi dă o stare de bine și de pace. Ador să văd cerul înorat, aproape negru, cum cad din el stropi mii și mii, reci, binecuvântați. Ploaie este un fenomen fantastic, o minune, de parcă ar spăla păcatele întregii lumi. Ce poate fi mai frumos decât să stai într-o cameră întunecată, cu fereastra larg deschisă și să asculți cântul ploii, să inspiri mirosul ei tandru, să te bucuri de dragostea pe care o emană. Nu soarele este dovadă că Dumnezeu ne iubește, ci ploaia, apa care întreține viață. Dacă apa întreține viața, ploaia întreține dragostea și latura umană.

         Ploaia mă face să conștientizez mai bine prezentul, să las în urmă trecutul și să mă gândesc la viitor… mă simt vie când ploaia cade din cer. Mă simt om, femeie, sentiment, mă fac una cu natura, mă unesc cu ea într-un simplu dans al apei. Ploaia este sinceră și pură, este unică cu fiecare strop picat, la fel mă face să mă simt și eu… Verdeața udă, crengile copacilor aplecate, asfaltul ud, toate parcă s-au aplecat să se supună vreerii lui Dumnezeu și fac ca totul să pară magic, simplu și magic deopotrivă. Mă simt împăcată cu mine însămi, răcoarea serii și a ploii mă învăluie într-o visare senzațională. Ploaia mă duce mai aproape de artă și de romantism, ploaia mă vindecă și mă oblojoște, făcându-mă o ființă mai bună. 

         Stropii ploii sunt toate iubirile pierdute, toate tristețile, toți oameni ajunși la cele sfinte, toate amintirile frumoase și toată pacea lumii. Mi se umple sufletul de melancolie și ochii de lacrimi, dar mă simt bine, sunt împăcată, mă repet. Nu îmi lipsește nimic, decât acea boare de fericire pe care o tot aștept. Acea gămălie de ac care aduce împlinire… dar poate într-o zi cu ploaie va veni și în brațele mele calde.

        Îmi spăl fața în ploaie și mă lepăd de cele rele, mă las penetrată de bunătatea ce numai ploaia o insuflă. Mă simt feeric, e colțul meu de Rai, ploaia, intimitatea camerei mele și sunetul naturii. Lacrimile cerului se numesc ploaie, lacrimile mele sunt ploaie și amarul meu se spală o dată cu ea.

        Și plouă, plouă, plouă… și să mai plouă… să nu se mai oprească vreo doi ani, de dragul lucrurilor bune ce sunt trezite doar în miez de ploaie. Și dacă ploaia în potop se va uni, poate că vom descoperi acolo undeva, o arcă să ne ducă pe niște meleaguri ale fericirii…

 

6 thoughts on “Miez de ploaie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s