Dorința…

Dorința…

Ce-i dorința?

Cine-o alimentează?

De unde vine?

De ce a fost născută?

Cu ce scop?

Cu toții o simțim la un moment dat.

Pe toți ne înțeapă la un moment dat.

Dintr-o dată mi-am spus:

„Mi-aș dori…

Parcă aș vrea…

Mi-ar plăcea…

Aș putea…

Ce bine ar fi…”

Și când se trece de la dorință

La fapte mărețe?

La împlinirea aceea dulce?

Când?

Atunci când iau frâiele…

Atunci când acționez,

Atunci când fac,

Atunci când trec la fapte…

Abia atunci dorința devine fapt,

Abia atunci o simți ca pe o împlinire.

De-alungul vieții am avut mii de dorințe,

Vise, planuri, țeluri.

Dar oare câte am îndeplinit?

Multe, puține, niciuna?

Nici eu nu mai știu…

Câteva am avut curaj să le înfătuiesc,

Dar știți ce-a rămas în urmă?

La început încântarea,

Apoi mulțumirea aceea pașinică.

Și după… pustiirea…

Nevoia altei dorințe…

Și mi-am pus alta…

Una de neîndeplinit…

Cu ce am rămas?

Cu deznădejdea, cu gustul amar.

Dar am mers mai departe…

Dorința asta… dorințele astea

Ne fac să simțim că trăim,

Că viața asta nu-i în zadar,

Că aduce și satisfacții…

Dar și multe neîmpliniri.

Îmi place să-mi pun dorințe,

Ele m-ajută să cred,

Și să trec de fiecare zi…

Cu ce?

Cu speranță…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s