Ghid practic al Astrologiei Renascentiste

Cititul în stele și previziunile au fost mereu prezente în viața omului. Încă de la începuturile civilizației, în Mesopotamia și Sumer, limbajul astrelor era socotit sacru și avea un caracter ascuns, rezervat doar inițiaților din castele preoțești și regalității.

Fascinația cu care această știință ocultă s-a înconjurat se datorează, pe de o parte, caracterului ei tainic, iar pe de altă parte, capacității de a prevedea viitorul. Noi oamenii, ființe curioase și pline de frică atunci când vine vorba de ce se va întâmpla, apelăm cu încredere și speranță la astrologi, cu intenția de a afla evenimentele care ni se așează în calea vieții.

Cum va fi partenerul meu? Mă voi căsători de tânără sau mai durează? Ce carieră să aleg? Aș vrea să merg pe ceva ce îmi place, însă părinții mă împing să aleg dreptul. Voi avea copii? Ce cale spirituală mi se potrivește? Sunt taciturn și introvert, ce temperament mă caracterizează? Care este planeta care îmi decide soarta?

Acestea și multe altele sunt întrebările la care Astrologia Renascentistă îți oferă un răspuns clar și precis, chiar dacă, uneori, nu e exact ce vrei să auzi. Cu toate acestea, un om informat este un om de două ori mai puternic, căci a nu cunoaște caracterul și predispozițiile cu care ești înzestrat de la naștere, înseamnă a te roti în spirala oarbă a fatalității.

Deseori te învârți în cercuri sortite să se închidă în același mod ca multe altele de dinainte, iar asta te năucește și te face să te întrebi: de ce? Ce e în neregulă cu mine? Ce ar trebui să fac să ies odată pentru totdeauna din pumnul strâns al destinului? Singurul răspuns este: să te cunoști pe tine însuți! Când știi de unde și sub ce formă îți vin provocările în viață, care sunt oamenii care te vor forța să te maturizezi, ce ți se cere să sacrifici pentru a obține ceea ce îți dorești, întreaga hartă a existenței tale devine mai clară și, paradoxal, mai ușor de îndeplinit.

Cu ce este Astrologia Renascentistă diferită de cea modernă? Mă voi rezuma la un exemplu scurt, care subliniază deosebirea radicală dintre cele două, și anume interpretarea conjuncției Marte – Lună pe astrograma natală:

Astrologie modernă: aspectul este rău sau bun în funcție de caracterul nativului și departamentul vieții la care se referă.

Astrologie Renascentistă: răni, lovituri, pericol de moarte violentă prin foc sau metal, sau prin căderi ori ruine.

Când alegi să afli ce ți-e scris în stele, alegi de fapt să comunici cu Divinitatea în singurul mod prin care ea se poate adresa muritorilor: Astrologia (Renascentistă).

Lux Aeterna 

Articol scris de Oya’s Arcana

Guest-Post – Cum să suferi… constructiv…

         Astăzi Bogdan Daradan este cel care ne va de o lecție de viață, o lecție constructivă despre suferință. Cred că Bogdan nu are nevoie de nicio prezentare, este unul din bloggerii cu greutate. Îl apreciez foarte mult și-l invidiez pentru sensibilitatea și dulceața cu care scrie. Bogdan este un romantic incurabil, un optimist convins, un prieten de nădejde, chiar și virtual, mereu plin de viață și energic. Presa în blugi, site-ul lui, cuprinde știri, interviuri, teatru, poezie, advertoriale, toate în blugi. N-ar strica să îl urmăriți și voi. De altfel, Bogdan este primul blogger care mi-a luat și mie un interviu. Dar gata cu vorba, vă las să-i citiți articolul!

”Alina Gheorghe (http://presainblugi.com/alina-gheorghe-un-suflet-talentat-ascuns-printre-litere-stacojii/) o bloggerita cu greutate in blogosfera romaneasca m-a invitat la un guest post…Ce idei sa mai arunc printre cuvinte, ce cuvinte sa mai leg printre idei cand afara e urgie, cod rosu la campie, cand atat de multa lume sufera de frig si poate si mai multa lume sufera din cauza incompetentei unor oameni care ajung in functii pe care nu le merita si nu le inteleg…

Nu o sa intru aici in detalii…S-a scris si despre incapacitatea a 7 servicii “De paza, protectie si localizare” a caror eficienta poate fi comparata cu… O BARAT/NUL…-s-a scris si despre declaratiile halucinante ale unor oficiali, presa astazi a vorbit despre meciul de baschet al unui premier ca si cand totul in tara asta e roz…E prea multa prostie si prea multa suferinta…Si apoi, dupa ce am rememorat anumite pasaje din tot ce s-a intamplat mi-am adus aminte de Alina…

Mi-am adus aminte ca Alina are o suferinta ascunsa, o durere ascunsa, dar a avut puterea sa invinga capcanele sortii, sa treaca de incercarile naturii cu capul sus si cu demnitate…

Si atunci m-a traznit ideea…Stiu despre ce sa-i scriu Alinei in contextul in care tara asta pe zi ce trece arata cat de incapabili sunt cei ce ne conduc si ca singura sansa sta in noi si sta la noi…

SUFERINTA… Pentru oamenii slabi e un punct terminus… Suferinta vine din multe medii si are multe fatete unde se poate naste… E ca o bacterie care traieste si-n desert, si-n Arctica, si-n munti si campii si se hraneste din energia sufletului nostru… E declansata de o multime de factori… Iti pierzi un parinte, iti moare cainele pe care il ai de o viata, ai o boala, ramai fara job, te-a parasit iubitul sau iubita, nu te mai intelegi cu prietenul sau prietena din copilarie… si lucrurile pot continua la nesfarsit… Toti suferim.. Cine minte ca n-a plans din suferinta niciodata, inseamna ca acea persoana e nula ca om din toate punctele de vedere iar existenta acelei persoane e lipsita de sens…

Cum spuneam, SUFERINTA pentru cei slabi e un punct terminus… Declansata de unul din factorii de mai sus sau de altii, cei afectati pot fi destructurati pe viata… Ori au tendinte suicidale pe care le pun in practica, ori ajung la spitalul de nebuni, ori, din cauza suferintei comit infractiuni si poate chiar crime…

Dar nu voi vorbi aici despre cei damnati, despre cei care nu inteleg ca suferinta e un test ca si in lucrarea lui Dante – Divina Comedie… Nu poti gusta viata daca nu incerci amaraciunea… Altfel n-ai stii sa apreciezi nimic din nimic… Cum poti sa spui ca prajitura e dulce daca n-ai gustat inainte ghintura, daca n-ai incercat ceva amar… Cum poti sa spui ca-ti place Soarele daca n-ai vazut si cerul plin de nori? Asa cum noi avem nevoia perpetua de a compara ceva cu ceva, tot asa si viata ne invata ca SUFERINTA poate fi si… constructiva… Si despre suferinta constructiva vreau sa vorbesc… Nu vreau sa ma lungesc prea mult… Poate ca deja v-am plictisit…

O sa dau cateva exemple si va las pe voi sa intelegeti ce e de inteles mai departe…

Ti-ai pierdut un animal drag… Canalizeaza-ti suferinta spre iubirea altui animal, spre proiecte care vizeaza protectia animalelor…

Ti-a murit iubitul/iubita mergi inainte si continua proiectele lui/ei ca amintirea lor sa ramana mereu in tine…

Nu mai ai job? Incearca sa devii tu propriul tau angajator… Tu te-ai angaja intr-o stare lamentabila…? Ridica-te si lupta pentru zambetul tau…

Ai probleme de sanatate? Nu te placi asa cum esti? Suferi din cauza asta? Incearca sa te bucuri de cel mai simplu lucru dar care pentru altii e atat de intangibil… Bucura-te ca TRAIESTI, ca esti in viata… indiferent cum te-a lasat natura sau soarta…

SUFERINTA poate fi un test, daca intelegem viata ca pe o colectie de oportunitati nu ca pe o existenta plina de probleme… Nu e un exercitiu usor, doar pentru cei puternici, si toti avem aceasta putere, putem transforma SUFERINTA, din orice cauza externa s-ar naste ea, intr-o victorie cu noi, pentru noi… ATAT de la Bogdan in blugi. 🙂 ”

Mulțumesc Bogdan, Presa in Blugi!

Guest-post – Intrebari despre demnitate

Astăzi încep seria guest-posturilor cu cel mai minunat blogger, Emil Călinescu. Despre el, știți cu toții cu ce se ocupă și cine este: doctorand, student, blogger și cinefil înrăit. Un om vesel, sufletist (din câte am înțeles de la alții :D) curajos, oricând gata să spună ce are în „gușă” chiar dacă adevărul lui doare de cele mai multe ori. Până la acest guest-post, aveam și n-aveam o părere despre el. Dar acum, trebuie să mărturisesc că m-a surprins plăcut. M-am regăsit în întrebările lui, dar mai ales în răspunsurile lui. De aceea vă invit și pe voi să-i citiți minunatul articol și eventual să faceți un exercițiu de gândire și de autoevaluare, pentru ca mai apoi să răspundeți și voi acestor întrebări. Sunt sigură că o să vă placă. Viziunea lui consider că este justă.

„Pana sa adresez cateva intrebari despre demnitate, trebuie sa va spun povestea acestui articol. Alina postase pe facebook faptul ca doreste sa gazduiasca niscaiva guest-posturi. Cum io-s mare fan al acestui tip de articol am zis ca e musai sa particip. Am rugat-o, ulterior, sa-mi dea cateva teme de articol. A pomenit, printre altele, si demnitatea. Am rugat-o sa mai spuna cateva posibile teme, insa eu eram decis, in proportie de 90%, sa scriu despre demnitate.

Despre demnitate prefer sa intreb. Am cateva intrebari despre demnitate la care voi da raspunsurile MELE personale. Nu sunt detinatorul adevarului absolut, nu sunt filosoful numarul 1 al tarii (domnu’ Liiceanu, stati linistit), spun doar opinia mea cu privire la aceste problem. Asadar:

1. Ce este mai demn: sa ai un sef care te jigneste si umileste, dar sa ai bani multi in buzunar, sau sa fii propriul tau sef, cu bani mai putini in buzunar (poate chiar deloc)?
2. Ce este mai demn in blogosfera: sa scrii despre tot felul de nimicuri, eventual chestii rusinoase, pentru bani, din asta castigandu-ti existenta, sau sa fii in situatia de la punctul anterior, cu un sef care te trateaza ca pe sclav, dar cu un blog imaculat si virgin-advertorial?
3. Cum este mai demn: sa scrii despre toate lucrurile din lumea asta, pe bani, dar sa ai bani in buzunar, sau sa te lauzi cu demnitatea ta cersind bani in stanga si-n dreapta, neavand bani nici macar d-o inghetata de 1 leu de la MC?
4. Cum este mai demn: sa ai un servici al tau, stabil si binisor platit, in care esti un nimeni, eventual la un call-center unde desi vorbesti zilnic cu zeci de oameni, nimeni te va tine minte, sau sa fii blogger, mai prost platit, insa esti cunoscut dupa numele tau, dupa blog si dupa opiniile pe care le-ai avut ori le ai.

Nu stiu, efectiv, cum este mai demn. Eu va pot spune doar cum am ales eu: am ales o cariera solo (“freelancer”), am ales sa imi fiu propriul sef. Am ales sa scriu advertoriale despre aproape orice, cu riscurile de rigoare. Am ales sa prefer un ban facut pe un advertorial despre sex-shop decat sa merg in mall, la o vizionare de film, si sa cersesc un leu pentru o inghetata de la MC (din aia de 5 lei nici nu incapea discutie, acea persoana DEMNA manca inghetate de 5 lei doar #PeBaniiAltora, imprumuturi nerambursabile #cumarveni). Am preferat sa fiu blogger, mai prost platit, insa sa se stie cine sunt. Nu sunt un no-name, nu sunt al opt sutelea candidat, sunt Emil Calinescu, bloggerul, care scrie pe Emilcalinescu.EU ca blog principal (paranteza: in afara de acel blog mai am 2 bloguri secundare, emilstudentulminune.wordpress.com si minunat.eu). Am ales bine? Am ales demn? Voi sa-mi spuneti. 🙂

Multumesc, Alina, pentru gazduire. Multumesc cititorilor Alinei pentru atentie. Astept raspunsurile voastre la intrebarile mele si, de ce nu, sa adaugati si alte intrebari despre demnitate. Salutari DEMNE tuturor!”

Mulțumesc mult, Emil Călinescu!

P.S. Din guest-post lipsesc diacriticile, nu le-am pus eu pentru că nu vreau să-i știrbesc stilul.

L-am lăsat așa cum este, autentic!