Nu-mi căuta inima în pieptul meu,
Ți-am dăruit-o ție, aseară,
Îți amintești?
Am pitit-o sub perna ta,
Am lăsat-o acolo să-ți vegheze somnul,
Să te protejeze de toate relele lumii.
Sper ca dragostea mea să-ți poarte noroc,
Oricum sufletul meu te însoțește oriunde.
Nu există distanță între noi,
Nu atâta timp cât eu o să te iubesc
Și din ceea ce simt,
Va fi pentru totdeauna.
Nu, nu te teme,
Nu o să te constrâng,
Nu o să-ți cer mai mult decât îmi poți oferi deja,
Nu o să te condiționez
Și nici nu o să te pun vreodată să alegi
Între mine și ceva.
Ceea ce simt, este atât de natural
Încât sfidează orice lege,
Sfidează până și legea egoismului,
Cea pe care o simțim cu toții
Când iubim cu toată ființa.
Nici măcar gelozia nu mă încolțește,
O simt, mustește în mine,
Dar nu o să-i dau crezare,
Și nici curs.
Și dacă tu nu o să îmi răspunzi la fel,
Eu nu mă supăr,
Las timpul să își facă treaba,
Las timpul să te convingă că ții la mine
Sau las timpul să mă facă să te uit.
Dar acolo, undeva, vei rămâne mereu
Într-un colțișor special al inimii mele.
Când nu o să-mi mai vrei iubirea,
Dă-mi inima înapoi să o oblojesc,
Să o îngrijesc și să o vindec.
O voi lăsa să jelească dragostea pierdută,
O vreme… nu mai mult,
Dar nu o voi lăsa să se facă scrum.
Pentru că o inimă scrum nu îmi va fi de folos,
Iar eu vreau să iubesc…
Pentru asta sunt făcută.
Deocamdată mă dăruiesc ție,
Ai grijă de comoara ce-o ții în palme,
Iar ea va avea grijă să te iubească veșnic.